Semnal editorial: Iarnă la Kremlin. Rusia și a doua venire a lui Vladimir Putin de Robert Service

Vladimir Putin domină politica rusă de mai bine de două decenii. Înainte de el, ţara a traversat o perioadă de relaxare şi dezvoltare odată cu perestroika lui Mihail Gorbaciov – perioadă despre care unii au afirmat că ar fi primăvara rusă. După prăbuşirea regimului sovietic în 1991 şi alegerea lui Boris Elţîn ca preşedinte a început vara: Rusia avea o economie de piaţă şi spera să joace în continuare un rol important pe scena lumii. Elţîn i-a cedat însă conducerea prim-ministrului său, Vladimir Putin. Cu el, a venit iarna la Kremlin: Putin a redus libertăţile democratice şi civice, a relaxat controlul asupra serviciilor de securitate şi a permis un cult oficial al superiorităţii sale. În paralel, a încercat să reimpună Rusia ca mare putere armată, ordonând anexarea Crimeei şi intervenţia în războiul civil sirian. Dar, deşi este hotărât să-şi impună voinţa nu doar în cercul restrâns al puterii şi asupra societăţii ruse, ci şi pe plan mondial, Putin nu are un viitor sigur cât timp ţara sa se confruntă cu probleme economice şi în relaţiile internaţionale. Bun cunoscător al Rusiei, Robert Service face un portret al omului care o conduce şi ne arată ce s-ar putea întîmpla în viitorul apropiat.

Volumul abordează politica internă, politica externă, economia şi chestiunile militare, reprezentînd o introducere comprehensivă pentru cei care nu cunosc subiectul. Şi, ca orice carte bună, îi va incita pe cei care îl cunosc.

Service este un istoric prea bun ca să încerce să reunească acţiunile lui Putin într-o strategie coerentă. El descrie un lider care încearcă să improvizeze răspunsuri la o serie de crize.

Robert Service este membru al Academiei Britanice şi al Colegiului St Antony din Oxford, unde este profesor de istoria Rusiei; de asemenea, este membru al Institutului Hoover de la Universitatea Stanford. A publicat mai multe volume, printre care şi elogiatele Stalin: A Biography, Russia: Experiment with a People, Trotsky: A Biography (Premiul Duff Cooper, 2009) şi Comrades: A History of World Communism. De acelaşi autor, la Editura Polirom a apărut volumul Lenin. O biografie (2020).

SCIKiDS Festivalul Științei – o ediție exclusiv online, dedicată infinitului

Cel mai mare festival al științei dedicat copiilor se va desfășura anul acesta exclusiv online, pe 28 și 29 noiembrie începând cu ora 12.00, live pe pagina de Facebook Profesorii Trăsniți și pe canalul de YouTube Profesorii Trăsniți.

La SCIKiDS, infinitul va fi descoperit de participanții festivalului din perspectivă matematică, fizică, cosmologică, biologică și filosofică.

“Am hotărât ca în această ediție dedicată să abordăm infinitul din mai multe perspective și să descoperim împreună tainele acestui concept foarte interesant pentru știință. Și pentru că festivalul nostru este cel mai mare festival de știință dedicat copiilor, vom împleti componenta științifică educativă de cea ludică distractivă printr-o serie “infinită” de experimente, competiții și jocuri științifico-distractive”, declară Andreea Stoica, fondator Asociația Fascination și SCIKiDS Festivalul Știintei.

Pentru prima dată în istorie, cuvântul „ȘTIINȚĂ” în limba română va fi rostit cu entuziasm în 20 de țări participante, care vor realiza salutul știintific pentru copiii din România prin experimente special dedicate ediției din acest an a evenimentului.

În cadrul evenimentului, copiii vor avea ocazia să descopere inifinitul din mai multe perspective prin prelegerile științifice realizate de profesori și oameni de știință, dar și interviuri super interesante despre pasiunea științifică a acestora alături de astrofizicianul Aurora Simionescu, geneticianul Florina Raicu și fizicianul Cristian Presură.

Mai mult, cei mici și cei mari vor putea urmări competiții științifice distractive și interactive precum Nanochallenge, Ce-ar fi dacă sau Proba Trăsnită în cadrul activității SCIMinute to win it, în urma cărora vor descoperi fenomene științifice simple care se petrec în lumea din jur.

Experimentul vedetă de anul acesta, va fi realizat în premieră în România. În cadrul ediției cu numărul opt, gazdele vor realiza, ca în fiecare an, un experiment vedetă. Anul acesta, participanții vor asista la crearea a trei nori colorați folosind azot lichid, un experiment care nu a mai realizat niciodată în România până acum.

Mai multe detalii despre eveniment sunt disponibile pe www.scikids.ro și pe pagina de Facebook a evenimentului:  SCIKiDS Festivalul Științei.

O nouă publicație CNDB și 9 documentare despre spectacolele din 2020, disponibile online

Centrul Naţional al Dansului Bucureşti lansează o publicație disponibilă digital pe site-ul CNDB în secțiunea “Resurse”.  Descoperiți în paginile acesteia o prezentare a întregului program “Dance me to the End of… (exerciții, distanțe, apropieri)”, precum și informații despre cele 9 producții realizate la CNDB în 2020. Mai mult, CNDB a invitat artiști și teoreticieni să publice texte care se concentrează pe diferitele aspecte ale procesului de reconstrucție și revizitare al unui spectacol. Vă invităm, așadar, să descoperiți texte de Mihaela Michailov, Adriana Gheorghe, Dorota Sosnowska și Janez Janša.

Debutul primei generații de studenți din Academia de Dans și Performance CNDB prin 9 documentare

Cei 16 studenți ai academiei au lucrat împreună cu 10 artiști și coregrafi la realizarea a 9 producții în programul “Dance me to the End of…(exerciții, distanțe, apropieri)”. Șase dintre ele readuc în scenă lucrări și spectacole care au marcat prin estetica lor în istoria recentă a dansului contemporan din România, trei sunt lucrări noi, printre care și un nou film de dans realizat la Sala Omnia – viitoarea casă a CNDB. Împreună cu Bogdana Pascal, Centrul Naţional al Dansului Bucureşti a realizat documentare pentru fiecare dintre cele 9 producții, pe care le puteți urmări online, gratuit.

Documentarele realizate de Bogdana Pascal pentru “Outcome” – de Manuel Pelmuș, “Iluzionistele” – de Mădălina Dan, “Less might be more, but sometimes less is just nothing” – de Willy Prager , “Despre tine (o versiune)” și “Pretend we make you happy (again)” – Andreea Novac sunt disponibile pe pagina de Vimeo a CNDB.

Pe canalele de social media ale Centrului Naţional al Dansului Bucureşti, are loc o campanie de prezentare a celor 16 studenți din academie, care vorbesc despre cum s-a simțit pentru ei procesul de lucru în spectacole realizate în cadrul programului “Dance me to the End of… (exerciții, distanțe, apropieri)” precum și despre cum se simte debutul în mijlocul unei pandemii. Îi descoperiți pe toți 16, urmărind pagina de facebook a CNDB.

Deschiderea expoziției tematice „Când istoria folosește penița satirică”, la Palatul Suțu

Istoria s-a folosit constant de penița satirică, fiind cunoscute încă din antichitatea clasică desenele graffiti din orașele romane, desene care satirizau nobili, împărați, funcționari sau pur și simplu oameni care aveau o fărâmă de putere, însă erau răi cu ceilalți. Însă alții erau preamăriți, precum gladiatorii preferați, tribunii populari sau pur și simplu erau transmise mesaje politice. Fenomenul a traversat și vremurile medievale, până la vestitul poet François Villon. În ceea ce privește zona țării noastre, avem cu certitudine primele semne satirice prin revistele tipărite încă înainte de Cuza, dar care iau avânt în timpul domniei sale.

Recunoaștem, în aceste desene și textele care le însoțeau, o realitate istorică de falii culturale și comportamentale, rezistente și astăzi, alimentate de nepotism, corupție, superficialitate, șmechereală, demagogie. Desenul satiric și-a deschis drum printr-o serie de broșuri, almanahuri și calendare dedicate, precum Nichipercea (1859-1865), Scrânciobul (1869), Mefistofele (1876), Ghimpele (1874-1876), Calendarul Ghimpelui (1876), Calendarul Puricelui (1880-1881); albumul Contimporanii (1898); revistele Veselia (1904-1905) și Pițigoiul (1946-1948). Anii dintre paranteze reprezintă numerele de revistă care au documentat acest proiect expozițional.

Unul dintre primii și cei mai talentați epigramiști sau slujitori ai satirei politice, mai ales, a fost ziaristul N.T. Orășeanu, care s-a făcut cunoscut prin publicațiile sale din Cronica scandaloasă a Orașului (București ‒ n.m.) din perioada anilor 1858-1868, opinii pentru care a fost și întemnițat. Apoi îi putem aminti aici pe celebrii caricaturiști Constantin Jiquidi (vezi, între altele, Profiluri parlamentare din 1886 sau Camera liberală dintre anii 1897 și 1898), Nicolae Petrescu Găină (vezi Contimporanii, 1898), Ary Murnu și N. Baboceanu (vezi Contimporanii noștri, 1910); A. Mărculescu (vezi Parlamentul în caricatură, 1926); Aurel Jiquidi (vezi Mica publicitate din 1931), H. Gall (vezi cele 20 de caricaturi publicate în 1931); John Cobar (Direcția Cadastrului, 1936); H. Lehrer și M. Ramis (vezi Ministerul Lucrărilor Publice și al Comunicațiilor în caricatură, 1936); Vladimir Al. Donescu (vezi activitatea sa în revista Vremea dintre anii 1928 și 1938); Ion Anestin (la aceeași publicație); Nell Cobar (umor antifascist 1945, precum și revista Pițigoiul 1945-1948), până la reputatul caricaturist, în același timp regizor și scenarist, care a fost Matty Aslan (1924-1995). Cu acesta din urmă m-am întâlnit în toată adolescența mea, colecționând caricaturile sale din ciclul „Una pe zi de Matty”, publicate în cotidianul România Liberă din ultimul deceniu al regimului comunist. Trebuie recunoscută penița satirică a lui Matty, care încondeia tarele mărunte ale regimului, fără opreliști. Și cu el ne vom întâlni în proiectul expozițional dedicat satirei în istorie.

Expoziția reprezintă o flanare istorică prin efortul de a determina schimbări de mentalitate și comportamente cu ajutorul satirei, caricaturii și umorului negru, uneori. Caricaturi din toate timpurile istorice moderne, aproximativ 1850-1989, sunt prezentate publicului la Palatul Suțu. Ce poate fi mai atrăgător decât să trecem cu umor și haz pragul anilor, dintr-un an complicat și greu de înțeles, 2020, către un 2021 mai cu speranță.

Expoziția „PosterXpoem” la Biblioteca Metropolitană București

Biblioteca Metropolitană București (BMB) surprinde publicul bucureștean până în luna decembrie cu o expoziție cu accente poetice și grafice „PosterXpoem”, un proiect interdisciplinar care aduce împreună poeți și artiști vizuali contemporani.

21 de postere poem pot fi admirate în următoarele filiale BMB: Sediul Central Mihail Sadoveanu, Filiala Nichita Stănescu, Filiala Mihai Eminescu, Filiala Gheorge Şincai, Filiala George Coşbuc, Filiala Alexandru Macedonski, Filiala Otilia Cazimir, Filiala Ienăchiţă Văcărescu, Filiala Ion Neculce, Filiala Emil Gârleanu, Filiala Marin Preda, Filiala Lucian Blaga, Filiala Alexandru Odobescu, Filiala Ioan Slavici, Filiala Dimitrie Bolintineanu, Filiala Petriceicu Hasdeu, Filiala Cezar Petrescu și Mediateca.

„PosterXpoem” crede în poster ca mijloc ideal de comunicare în spațiul public și își propune să aducă poezia mai aproape de cât mai mulți oameni. Prin găzduirea proiectului „PosterXpoem”, Biblioteca Metropolitană București își propune la rândul ei să promoveze poezia și poeții contemporani într-un mod vizual și implicit să faciliteze extinderea proiectului către toate cartierele Bucureștiului, pentru a permite posterelor poem să ajungă în mai multe locuri din oraș, pentru a fi citite și văzute de cât mai multă lume.

„PosterXpoem” a luat naștere în 2019 și a avut prima expoziție în martie 2020, la inițiativa studioului de creație Glitch – studio de comunicare cu înclinație către proiecte culturale din București.

Migrația, apartenența, violența și justificarea ei morală, explorate în Competiția Internațională BIEFF.10

Prin combinații inedite de mijloace vizuale și tehnici narative, scurtmetrajele incluse în acest an în Competiția Internațională BIEFF propun perspective alternative asupra unor subiecte care marchează  realitatea cotidiană. O invitație deschisă la reflecție, dezbatere și dialog, evenimentul dedicat noilor forme de explorare a limbajului cinematografic va reprezenta, la această ediție, un punct de intersecție al diferitelor viziuni asupra violenței și a justificării ei morale, dar și asupra ideii de graniță  și a locurilor de care aparținem.

Cele șase filme incluse în programul competițional The map is not the territory relevă relațiile migrantului cu spațiile pe care acesta le lasă în urmă, le descoperă sau le regăsește. Trauma profundă (și adesea violentă) a procesului migratoriu trece adesea sub lupa cineaștilor, iar marea – unul dintre laitmotivele tematice și figurative principale din cadrul acestor filme – reprezintă nu doar calea spre salvare, ci și un călău nemilos, obiect al unei fascinații deopotrivă hipnotice și morbide.

În Silent Storm (r. Anaïs Moog), prezentat în 2019 la Locarno, marea este spațiu omnipotent, pasiv, dar puternic – o imensă graniță între două lumi străine. Vocea unei femei, care e de un calm resemnat, fără putere, deplânge pierderea unui copil, ascunzând în spate o forță egală cu cea a valurilor care se izbesc de mal. Shipwreck at The Threshold of Europe, Lesvos, Aegean Sea: 28 October 2015 (r. Forensic Architecture) dezvăluie fără artificii o realitate crudă a situației migrației. Filmul prezintă imagini surprinse de o cameră rezistentă la apă, atașată de încheietura mâinii artistei Amel Alzakout – unul dintre supraviețuitorii tragicului naufragiu din 2015, când cel puțin 43 de oameni și-au pierdut viața încercând să ajungă pe teritoriu european.

Dacă harta nu este teritoriul, cum putem totuși trasa relațiile noastre cu spațiul prin intermediul imaginii și reprezentării? În Here and There, Melisa Liebenthal își cartografiază printr-o anchetă personală, trecutul, prezentul și istoria familială. Având un arbore genealogic complex – cu un bunic care a migrat dintr-o Germanie ce nu-i putea accepta rădăcinile evreiești, ajuns în China, unde se căsătorește, ca mai apoi să migreze iar, către America Latină, regizoarea trasează o geografie subiectivă, prin voice over și imagini utilitare, de tipul Google Maps sau fotografii aeriene, a căror limite încearcă să le transgreseze .  O poveste cu valențe deopotrivă onirice și ancestrale ale unei civilizații care își pierde vlăstarii pe măsură ce aceștia se rup de rădăcini, At The Entrance of The Night (r. Anton Bialas) atinge o serie de sensibilități profund umane. Un inventiv și evocativ tratat al migrației și a identității, filmul conține trei povestiri separate, trei puncte de vedere diferite.

Bab Sebta (r. Randa Maroufi) constă într-o serie de situații recreate, pe baza observațiilor făcute la granița cu Ceuta, o enclavă spaniolă pe pământ marocan, care creează condițiile unui trafic intens de produse de manufactură. Filmul folosește o tehnică cinematografică impresionantă, dând naștere unui experiment care amintește formal de Dogville. De la un experiment pornește și Forget Alberto For Now (r. Beina Xu), în care membrii unei echipe de filmare din Berlin încearcă să facă un film, mergând pe urmele lui Alberto, un refugiat care zboară de la Atena la Bruxelles, folosind un pașaport fals. Exercițiul lor sondează rolurile noastre ca autori, actori și spectatori și interoghează politicile narativității: cui îi aparțin poveștile și cine are dreptul să le spună?

Filmele din programul competițional vor putea fi urmărite online, din întreaga țară, iar în București, vor rula în cadrul expoziției găzduite de Dyptich Art Space.

An Act of Violence

Pornind de la originea ontologică a violenței și ajungând până la vârsta responsabilității criminale, cele șase filme incluse în programul competițional An Act of Violence chestionează și polemizează cu ideea de moralitate a violenței. În ce context se poate transforma un gest violent într-o acțiune justificată? Ismaël Joffroy Chandoutis revine la BIEFF cu un film profund, care ne pune în fața problemei posibilității recuperării memoriei prin imagini. Mindstream, prezentat în Săptămâna Criticilor la Cannes, explorează amnezia Sabinei, o victimă a unui atac cu bombă la metrou. Memoria ei e îmbrăcată în pixeli, filmări de arhivă și reconstrucții defragmentate ale spațiilor în care ea s-a găsit, dar despre care nu își amintește nimic. Mao Haonan apelează la mijloace similare în Action, Almost Unable To Think, încercând să ilustreze experiența unui soldat ucis într-o explozie. Cel mai bun documentar experimental la Ji.hlava, în 2019, filmul reușește o portretizare ingenioasă a unei povești de viață și al unui univers interior dificil de explorat în lipsa unor mijloace științifice.

Prezentat anul acesta la Berlinală, It Wasn’t the Right Mountain, Mohammad invocă unul dintre cele mai cunoscute acte de credință oarbă săvârșite vreodată de cineva: povestea sacrificiului pe care personajul biblic Avraam era dispus să-l facă în numele divinității, oferind drept ofrandă viața propriului fiu, este analizată dintr-o perspectivă nouă prin ochii regizoarei israeliene Mili Pecherer. Din Israel vine și Explaining the Law to Kwame (r. Roee Rosen), un film provocator, care se joacă cu așteptările spectatorilor, ștergând granițele genurilor. Subiectul prelegerii care stă în centrul filmului: condamnarea la patru luni de închisoare într-un centru de detenție pentru adulți a unei fete de 12 ani de origine palestiniană pentru infracțiunea de a purta asupra sa un cuțit

Oare teroarea războiului sau cea a unui corp neînsuflețit devine mai ușor de suportat în realități randate pe calculator? Cui îi servesc aceste simulări ale teatrelor de război și cine se identifică în aceste scenarii? Acestea sunt câteva întrebări puse de My Own Landscapes (r. Antoine Chapon), un sanatoriu 3D al soldaților traumatizați – Cel mai bun scurtmetraj din acest an la Visions du Réel. The Undertaker (r. Yael Bartana) șterge granițele dintre fapt și ficțiune și atrage atenția asupra funcției armei în perpetuarea sistemelor de violență, represiune și destituire. Filmul urmărește un grup înarmat, într-un marș ceremonial pe străzile Philadelphiei, a cărui punct de oprire este un cimitir unde are loc un ritual de înmormântare. În locul unui memorial al morților, grupul creează un monument pentru cei în viață, amintind de fantomele trecutului.

Teatrul ca rezistență 2020: să vorbim despre o moștenire culturală dificilă prin social media

Nu e ușor de răspuns la întrebarea care stă la baza proiectului Teatrul ca Rezistență, o cercetare în arhivele teatrale din Timișoara:”a existat sau nu rezistență prin teatru în România comunistă?” 

Iniţiatorii acestui ambiţios proiect vă invită să vizionați o selecție din interviurile Teatrul ca Rezistență pe noul Canal Youtube al proiectului Teatrul ca rezistență și pe pagina de Facebook Theater as Resistance. „Dorim să dialogăm pornind de la aceste mărturii, ne interesează comentariile și amintirile voastre despre teatrul din timpul comunismului și le premiem pe cele mai interesante dintre ele”, se arată în comunicatul organizatorilor.

Astfel, primele trei comentarii notabile vor fi premiate cu o colecție de volume din seriile Istorie, respectiv Memorii publicate de editura Humanitas. Comentariile trebuie postate pe canalul de Youtube sau pe pagina de Facebook până la data de 3 decembrie 2020. Acestea urmează a fi traduse în limba engleză și incluse în broșura digitală a proiectului, pentru ca dialogul să continue, aducând lumină asupra urmelor lăsate de istoria recentă în spațiul cultural românesc, o lume marcată de totalitarism în Europa Centrală și de Est și în multe alte societăți din lume.

Teatrul ca Rezistență este parte din proiectul european Heritage Contact Zone (HCZ), cofinanţat prin programul Europa Creativă, care include parteneri din Ungaria, Germania, Grecia și Ţările de Jos. Toți participanții au identificat și au dezbătut, prin intervenții artistice, zonele de moștenire dificilă din țările lor. Detalii despre HCZ aici.

Proiectul Teatrul ca rezistență/Theater as Resistance, care urmează să se desfășoare până în 2021, își propune să cerceteze arhivele publice ale teatrelor din Timișoara, precum și colecții private, pentru a analiza viața cotidiană a timișorenilor în timpul regimului comunist (1960-1990), dar și după Revoluția din 1989 (1990-2019), din perspectiva relației lor cu teatrul, pentru a reaminti și sublinia una dintre cele mai relevante misiuni ale teatrului într-o societate, aceea de a încuraja gândirea critică, indiferent de regimul politic și social.

Proiectul se va finaliza cu o expoziție multimedia și un film documentar. Amintim activitățile desfășurate până în prezent, sau în curs: publicarea a 5 numere din Fanzin, un atelier virtual (mai 2020), o expoziție performativă și o dezbatere pe tema rezistenței în teatru (decembrie 2019), expoziție pop-up (iunie 2019), un spectacol lectură (2018).

Expoziţia „Istorie şi gastronomie. De la Kogălniceanu la Sanda Marin – Cărți de bucate, aparate și ustensile de bucătărie (1841-1940)”

Muzeul de Istorie a Moldovei – Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu” și Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii „Ştefan Procopiu”– Muzeul „Poni-Cernătescu” din cadrul Complexului Muzeal Național „Moldova” Iași, în parteneriat cu Serviciul Județean Iași al Arhivelor Naționale şi Muzeul Naţional al Literaturii Române Iaşi, organizează expoziţia „Istorie şi gastronomie. De la Kogălniceanu la Sanda Marin – Cărți de bucate, aparate și ustensile de bucătărie (1841-1940)”. Expoziţia va putea fi vizitată, cu respectarea normelor impuse în contextul pandemiei, în perioada 14 noiembrie 2020 – 20 ianuarie 2021, în spaţiile muzeelor vecine – Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu” şi Muzeul „Poni-Cernătescu”, ambele situate în Iaşi pe strada Mihail Kogălniceanu la nr. 11, respectiv 7B, de marți până sâmbătă, în intervalul orar 10.00 – 17.00 (ora 16.30, ultimul bilet). Curatorii expoziției sunt muzeografii Mihaela Tudose și Oana Florescu.

Valorificând bunuri culturale aflate în patrimoniul instituţiilor partenere, dar şi obiecte din colecţia doamnei profesor Ana Ciornei – o apropiată colaboratoare şi susţinătoare a activităţii culturale a muzeelor menţionate – expoziţia îşi propune să aducă în atenţia publicului câteva cărţi de bucate şi caiete de reţete care au aparţinut unor personalităţi din elita Iaşilor, din perioada 1840-1940.

Dovedindu-se un deschizător de drumuri în mai multe direcţii, Mihail Kogălniceanu, gurmand şi mare iubitor al artei culinare, aşterne pe hârtie şi tipăreşte, împreună cu mai vârstnicul său prieten, Costache Negruzzi, o primă carte de bucate din istoria Moldovei, intitulată „200 de reţete de bucate cercate, prăjituri şi alte trebi gospodăreşti”. Prima ediție, publicată în 1841, nu a fost asumată oficial de autori, cartea prezentând doar o ştampilă cu iniţialele acestora. În „Iluzii pierdute” însă, publicată în acelaşi an, Kogălniceanu scria: „Atâta vă voi mai zice ca acum de curând am mai publicat – împreună cu domnul C.N., un alt Prometeu manqué ca şi mine –, o carte care, răsturnând toate puterile aşezate, călcând în picioare toate pravilele, primite de Adunare şi de obiceiul pământului, are să facă o revoluţie straşnică în toata Moldova – întru chipul de a face frigănele şi găluşte, vreau să vorbesc de o colecţie de 200 de reţete de feluri de bucate, care să ne facă cea mai mare reputaţie – între bucătăriţe – şi viitorimea recunoscătoare ne va da negreşit frumosul nume de: introducătorii artei culinare în Moldova. Suntem mulţumiţi şi cu atâta”.

La distanţă de aproape un secol, ieşeanca Cecilia Simionescu Zapan publică, sub pseudonimul Sanda Marin, o „Carte de bucate” care i-a adus celebritatea şi care o situează până astăzi între cei care au ridicat preocupările gastronomice la rang de artă. Născută în zorii celui de-al XX-lea veac, în 1900, Cecilia Simionescu a făcut parte din elita intelectualităţii ieşene, fiind fata celebrului profesor universitar Ion Simionescu, academician şi director al Editurii „Cartea Românească” din Bucureşti, editură care a publicat cartea în anul 1936. Cele două lucrări de referinţă, dar şi cele câteva cărţi şi caiete de reţete care se regăsesc în expoziţie arată constanta preocupare a elitei româneşti pentru a educa gustul concetăţenilor şi pentru a-i apropia de gastronomia românească de mare rafinament, bazată, e drept, pe împrumuturi care au fost adaptate mereu specificului local.

De asemenea, privind în timp şi aducând la suprafaţă reţete din alt veac, avem oportunitatea de a-l determina pe vizitator să înţeleagă faptul că un periplu gastronomic implică şi un periplu istoric, care permite scotocirea în depozite din muzee şi arhive, dar şi în sertare şi destine ale unor strălucite doamne din elita de altădată, pentru a demonstra că gradul de civilizaţie al unui popor este reflectat şi prin repere gastronomice. Câteva ustensile de bucătărie, obiecte destinate preparării şi servirii ceaiului, cafelei şi dulceţurilor, meniul servit invitaţilor la banchetul prilejuit de inaugurarea, în anul 1926, a Palatului Culturii, liste de cumpărături şi cheltuieli gospodăreşti, o trusă pentru picnic, tacâmuri şi pahare, toate acestea vin să completeze micul parcurs gastronomic.

Semnal editorial: Robin Williams de Dave Itzkoff

De la stilul său rapid de stand-up la rolul de debut din Mork & Mindy și la impresionanta interpretare din Good Will Hunting, pentru care a câștigat Premiul Oscar, Robin Williams a fost un actor unic și un comedian inovator. Uneori părea să fie posedat, perorând despre cultură, politică și revelaţii personale cu o intensitate și o agerime uluitoare și trecând cu repeziciune de la un personaj la altul.

Însă așa cum ne arată Dave Itzkoff în această biografie revelatoare, geniul lui Robin Williams masca un nucleu profund de emoţii conflictuale și de îndoieli de sine. În numerele sale de comedie și în celebrele sale filme Dead Poets Society, Good Morning, Vietnam, The Fisher King, Aladdin și Mrs. Doubtfire, Robin Williams și-a exprimat nelimitatul talent de improvizaţie, dând viaţă personajelor și recurgând la umor pentru a scoate la iveală adevăruri mai profunde.

Itzkoff ne mai arată și cât de mult s-a luptat Robin cu dependenţa, depresia și, la finalul vieţii, cu acea boală invalidantă, care l-a afectat în moduri rămase necunoscute fanilor săi. Bazată pe mai mult de o sută de interviuri originale cu membri ai familiei, prieteni și colegi, precum și pe o cercetare atentă a arhivelor, cartea este o perspectivă nouă și originală asupra unui actor a cărui activitate a atins coarda sensibilă a unui număr colosal de oameni.

Această carte bine scrisă, pe care n-o poţi lăsa din mână, este biografia definitivă a geniului care a fost Robin Williams. Viaţa sa redefinește suișurile și coborâșurile visului american. Dave Itzkoff reușește să separe omul Robin Williams de mitul creat în jurul său, ajutându-ne să înţelegem de ce am fost fascinaţi și de unul, și de celălalt. Este o carte despre realităţile și suferinţele din lumea comediei și despre preţul pe care îl are de plătit un suflet sensibil.

Actorii Teatrului din Turda pregătesc spectacole noi

Anul 2020 a fost anul în care cu toții am învățat să ne adaptăm unei lumi pe care nu am cunoscut-o anterior. O lume în continuă schimbare, care ne-a pus la încercare capacitatea de a veni cu soluții noi pentru probleme noi.

Faptul că actorii nu se pot întâlni cu publicul la Teatru, nu îi oprește să creeze și să se dedice în continuare acestei arte. Distanțați fizic, actorii Teatrul Naţional Aureliu Manea din Turda pregătesc noi proiecte și așteaptă cu mult entuziasm momentul în care vor putea vedea de pe scenă zâmbetele spectatorilor. Mai jos vă prezentăm câteva dintre proiectele în derulare.

Actorii Valentin Oncu și Cătălin Florea, alături de regizorul Filip Odangiu, fac pregătiri online pentru spectacolul „Tutun și praf de pușcă (pentru nervi și oase)”, după piesa „Fără cartușe, Max!”, de Nelu Ionescu. „Piesa lui Nelu Ionescu, o  „fabulă cu un fals soldat și un fals actor”,  pune în oglindă destinele a doi oameni captivi  într-o buclă istorică etern repetabilă, cea a inventării unor războaie care dau temporar iluzia identității. Personajele piesei realizează că, în mijlocul entropiei generale, există totuși o speranță, ne putem ajuta reciproc, însă doar astfel: eu să-ți fiu intermediar între tine și tine, tu să-mi fii intermediar între mine și mine”,  a declarat Filip Odangiu, regizorul spectacolului.

„Van Dan – 10 ani de sânge murdar” prezintă povestea reală unui tânăr care a fost ultimul din cartier ce a încercat drogul și printre puținii care au supraviețuit dupa 9 ani de adicție. Miraculos, acum a scăpat cu totul de droguri, este curat, are o familie, și poartă cu el zi de zi amintirea Sărutului Îngerilor. Spectacolul îl are în distribuție pe Vali V. Popescu, iar regia și scenografia sunt realizate de Dragoș Călin.

„Oracol” – spectacol cu Grațiela Bădescu, text – Rucsandra Pop, muzica – Alexandru Condurat, Matze. ”Oracol” spune o poveste de dragoste de secol XXI şi este un poem urban, o mărturie, un love-story colectiv care s-a născut din energiile oraşului.