Cameleonică, delicată, seducătoare, Loredana este de ani buni cea mai surprinzătoare apariţie pe scena muzicală românească. Nu oboseşte in a se reinventa şi a căuta cele mai câştigătoare căi pentru a ajunge la inima publicului. Mereu fresh, o desăvârşită profesionista cu o putere de muncă excepţională, Loredana îşi sărbătoreşte pe 10 iunie ziua de naştere. Ştim sigur că timpul trece in favoarea ei. La mulţi ani!
Sâmbătă, 13 iunie 2026 (de la 19.00), Orchestra de Cameră Radio prezintă, în formulă de concert, opera într-un act „Vocea umană” semnată de compozitorul și pianistul francez Francis Poulenc, eveniment inclus în cea de-a cincea ediție a Bucharest Opera Festival, derulat la Opera Națională București (ONB).
Organizat de ONB (în luna iunie a fiecărui an), festivalul a devenit o platformă pentru prezentarea celor mai importante companii de operă și balet din România, cărora li se alătură și companii din străinătate. Orchestra de Cameră Radio este prezentă pentru a doua oară în cadrul evenimentului.
„Vocea umană” / „La Voix humaine” de Francis Poulenc este o operă într-un act, compusă în 1958, pe un libret de Jean Cocteau, după propria sa piesă de teatru cu același titlu. Lucrarea a avut premiera la Opéra-Comique din Paris, pe 6 februarie 1959. Textul lui Cocteau a inspirat și o celebră versiune cinematografică semnată de Roberto Rossellini: „Una voce umana”, inclus în filmul „L’Amore” (1948), cu celebra actriță Anna Magnani.
Concepută ca o tragedie lirică pentru o singură voce feminină și orchestră, opera surprinde ultima conversație telefonică a unei femei cu bărbatul care o părăsește. Pe parcursul celor aproximativ 40 de minute, publicul aude doar vocea ei, în timp ce interlocutorul rămâne invizibil și inaudibil, ceea ce transformă lucrarea într-un intens monolog psihologic.
Forța operei vine tocmai din această aparentă simplitate scenică: o femeie singură, un telefon și prăbușirea treptată a unei iubiri. Poulenc transformă un gest cotidian — o convorbire telefonică — într-o partitură de mare rafinament expresiv, în care vocea și orchestra urmăresc nu acțiunea exterioară, ci mișcările interioare ale personajului — negarea, speranța, fragilitatea, disperarea și acceptarea dureroasă a despărțirii.
Orchestra de Cameră Radio va evolua în prezența a doi invitați francezi care se bucură de o carte de vizită extraordinară: dirijorul Faycal Karoui, decorat de Guvernul francez cu titlul de Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor, și soprana Sarah Aristidou, aflată la prima colaborare cu ansamblul Radio România.
Fiind unul dintre cei mai căutați dirijori de balet din Europa, Fayçal Karoui colaborează constant cu cele mai importante companii internaționale, precum Baletul Operei din Paris, Wiener Staatsballett, The Royal Ballet (Londra), Baletul Național Olandez, Baletul din Hong Kong și ansamblul de balet de la Théâtre du Capitole din Toulouse, printre multe altele. În perioada 2006-2012, a ocupat funcția de director muzical al celebrei companii New York City Ballet.
A deschis stagiunea 2025/26 dirijând Lacul lebedelor la Semperoper Dresden, unde se va întoarce ulterior pentru Frumoasa din pădurea adormită. Se alătură din nou Baletului din Hong Kong pentru Romeo și Julieta în toamnă și pentru Spărgătorul de nuci de Crăciun. În această stagiune se întoarce, de asemenea, la Opera di Roma și la Opéra de Paris.
Dirijor principal pentru Orchestre de Pau Pays de Béarn (Franța) începând din 2002, Fayçal Karoui este profund dedicat educației și activităților de sensibilizare a publicului. Între 2012 și 2014, i-a succedat lui Yutaka Sado în funcția de director muzical al legendarei Orchestre Lamoureux, dirijând în special o producție foarte apreciată a operei Pénélopede Fauré în iunie 2013, cu Roberto Alagna și Anna-Caterina Antonacci ca soliști.
În calitate de dirijor simfonic, a colaborat cu orchestre simfonice importante, printre care Orchestre de Paris, Orchestre de l’Opéra National de Paris, Orchestre National de France, Orchestre Philharmonique de Radio France, Orchestre National du Capitole de Toulouse, Filarmonica din Monte-Carlo, Orchestra Giuseppe Verdi (Milano), Orchestra de Cameră din Lausanne, Orchestre Philharmonique de Liège, Hong-Kong Sinfonietta, New Japan Philharmonic și Brussels Philharmonic.
Născut la Paris în 1971, Fayçal Karoui a studiat pianul și dirijatul la Conservatoire National Supérieur de Musique de Paris. Ulterior, a devenit asistentul lui Michel Plasson la Orchestre National du Capitole de Toulouse, colaborare ce i-a permis să-și dezvolte un repertoriu simfonic și operistic foarte variat.
Soprana franceză Sarah Aristidou este una dintre vocile remarcabile ale scenei lirice contemporane, apreciată pentru prezența sa artistică intensă. Artista abordează cu aceeași naturalețe repertoriul clasic, muzica contemporană, muzica de inspirație tradițională și improvizația live, construind fiecare apariție scenică în jurul unei relații profunde cu sunetul și emoția.
Sarah Aristidou depășește granițele convenționale ale artei lirice: proiectele sale personale, între care se numără și albumul „Aether”, reflectă căutarea unei forme de comunicare artistică esențializate, născute din autenticitatea sunetului. Personalitatea sa vocală a inspirat compozitori importanți ai timpului nostru, precum Aribert Reimann, Jörg Widmann și Thomas Larcher, care au creat lucrări special pentru vocea sa. În 2022, Sarah Aristidou a devenit prima cântăreață distinsă cu Belmont Prize for Contemporary Music, confirmând poziția sa aparte în peisajul muzicii contemporane.
De-a lungul carierei, a colaborat cu artiști și dirijori de prestigiu internațional, între care Daniel Barenboim, François-Xavier Roth, Trevor Pinnock, Sir Simon Rattle, Cristian Măcelaru, Klaus Mäkelä și Franz Welser-Möst, precum și cu mai mulți creatori din zone artistice diverse, de la muzica electronică și artele performative până la regie și arte vizuale.
Sarah Aristidou a fost invitată să apară alături de ansambluri și orchestre de prim rang, precum Cleveland Orchestra, Berliner Philharmoniker, Wiener Philharmoniker, Staatskapelle Berlin, Deutsches Symphonie-Orchester Berlin, Orchestre de Paris, Orchestre National de France, Les Musiciens du Louvre și Münchener Kammerorchester.
Activitatea sa artistică a fost recompensată cu distincții importante, între care Preis der Deutschen Schallplattenkritik în 2024, Belmont Prize for Contemporary Music în 2022 și Luitpold Prize for Outstanding Performanceîn 2021. De asemenea, a fost nominalizată la categoria Best Newcomer de către BBC Music Magazine în 2023 și de revista Die Opernwelt în 2023, 2019 și 2016, precum și la categoria Révélation artiste lyrique în cadrul Victoires de la Musique Classique, în 2022.
Pe 13 iunie, la ora 19.00, este programată o avanpremieră națională, în proiecție unică, simultană în toată țara, în anumite cinematografe, a filmului ”Fjord” (regia și scenariul Cristian Mungiu), câștigător al trofeului Palme d’Or și al altor patru premii (Premiul François Chalais, Prix de la Citoyenneté, Premiul Juriului Ecumenic, Premiul FIPRESCI) la recent încheiatul Festival de Film de la Cannes.
Sunt aproape 20 de ani de când Cristian Mungiu a câștigat pentru prima oară Palme d’Or pentru filmul „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile” și „ne aflăm în aceeași situație, chiar mai gravă în prezent, de a nu putea arăta filmul decât în câteva orașe din țară, pentru că în celelalte nu mai există săli de cinema”, a spus Mungiu în deschiderea unei conferințe de presă, prefațând astfel proiecția unui scurtmetraj documentar, „Tulcea – Constanța prin Zalău”, realizat în timpul caravanei pe care a organizat-o în 2007 pentru a arăta filmul câștigător de Palme d’Or în cât mai multe orașe din țară.
În continuare, Mungiu a prezentat o listă de zece probleme ale industriei de film din România pe care le-ar vrea rezolvate. Printre acestea, adaptarea legii potrivit căreia se colectează taxa din publicitate astfel încât să fie vizate și platformele online, în momentul de față colectându-se doar din mediul audio-vizual. Mungiu își dorește și înființarea unui hub cultural în București, în care să existe săli generoase pentru proiecții de film de artă și pentru festivaluri de film, dar și pentru alte evenimente. O altă măsură pe care Cristian Mungiu o consideră importantă este trecerea Sălii Palatului – în momentul de față, singurul spațiu din București care poate asigura proiecția unui film cu peste 1000 de spectatori – de la RA APPS (Regia Autonomă „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”) în a cărei administrare se află, la Ministerul Culturii sau la Centrul Național al Cinematografiei astfel încât regizorii să nu mai fie nevoiți să plătească o sumă astronomică pentru închirierea sălii. Suma ajunge la 20.000 de euro, potrivit regizorului, în această sumă fiind inclusă și închirierea echipamentului necesar proiecției. Un alt pas important ar fi redeschiderea cinematografelor închise, deci creșterea rețelei de cinematografe, după ce spațiile care le găzduiesc vor fi trecut printr-un proces de reabilitare, astfel încât să nu se prăbușească la primul cutremur. În același timp, Cristian Mungiu a vorbit despre exceptarea poziției de ministru al culturii de la rotativa guvernamentală astfel încât un ministru numit să aibă timp pentru o viziune și un plan managerial pe termen lung.
Filmul „Fjord” va reprezenta în mod categoric România, nu Norvegia în cursa pentru premiile Oscar, a mai spus regizorul, răspunzând la o întrebare a Radio România Cultural. Cum regulamentul Academiei Americane de Film s-a schimbat recent, astfel încât un film care primește unul dintre trofeele marilor festivaluri de film din lume, printre care și Cannes, intră automat în cursa pentru cel mai bun film internațional, „Fjord” va fi nominalizat la Oscar fără să trebuiască să mai fie propus de o țară sau alta, așa cum se întâmpla până acum.”.
După proiecția unică din 13 iunie, filmul va începe turul internațional în luna august, odată cu primele proiecții programate în Europa. O premieră românească va avea loc cel mai probabil în perioada octombrie 2026-ianuarie 2027.
În ziua de joi, 11 iunie 2026, la ora 15.00, Muzeul Municipiului București vă invită la vernisajul expoziției temporare „Meșterii tiparului. Tipografii din București în secolul al XVIII-lea”.
Vernisajul va avea loc la Palatul Suțu – Muzeul Municipiului București (Bd. I.C. Brătianu, nr. 2), iar accesul la eveniment este gratuit.
Expoziția propune o incursiune în istoria culturală a Bucureștiului din timpul domniilor fanariote, aducând în atenție universul discret al cărților vechi și pe meșterii tipografi din cel de-al XVIII-lea veac.
Adesea cărțile sunt o prezență auxiliară în cadrul expozițiilor tematice, ilustrând patronajul unui domnitor, contribuția unui editor sau opera unui autor.
Acest proiect expozițional prezintă cărțile ca opere tipografice, punând în lumină pe cei care au transformat textul manuscris în tipăritură. Prin urmare, „vedetele” vor fi tipografii acestei epoci, precum popa Stoica Iacovici cu fiii și fratele lui, logofătul Radu Iacovici, Barbu Bucureșteanul și prietenul său, Grigore Stan Brașoveanul, Stanciu Tomovici sau frații Nicolae și Ioan Lazaru veniți la București din Ioanina.
Sunteţi invitaţi să-i cunoașteți prin intermediul cărților pe care le-au imprimat și ilustrat, selectate din colecția Bibliotecii Muzeului Municipiului București.
Expoziţia prezintă cum se tipărea o carte în secolul al XVIII-lea, care erau utilajele și materialele utilizate și cât de complexă era munca tipografului. Curator: Dr. Daniela Lupu, Serviciu Documentare, Bibliotecă, Arhivă, Comunicare, MMB.
Expoziția „Meșterii tiparului. Tipografii din București în secolul al XVIII-lea” va fi deschisă la Palatul Suțu – Muzeul Municipiului București (Bd. I.C. Brătianu, nr. 2) în perioada 11 iunie – 27 septembrie 2026. Program de vizitare: miercuri–duminică, 10:00–18:00 (ultima intrare la 17:30)
Din 4 iunie până pe 30 iulie 2026, în fiecare joi, CINEVARA #8 te bagă mereu în alt film! Programul gratuit de cinema de cartier în căști, coordonat de Rezidența9, continuă și anul acesta cu o abordare curatorială specială, care s-a bucurat de un mare succes anul trecut.
Sub tema Escape From Reality, ediția de anul acesta propune din nou un cinema curatoriat afectiv, construit din selecțiile personale ale unor cinefili pasionați. Fiecare seară de joi aduce o altă perspectivă asupra felului în care filmul ne poate ajuta să evadăm din realitate.
Timp de nouă săptămâni, grădina din centrul Bucureștiului devine un spațiu de întâlnire între povești, perspective personale asupra filmelor. În această ediție, selecțiile sunt semnate de Andreea Năstase, Psihotrop (Mihai Preda), Vlaicu Golcea, Alex Tocilescu, Ada Maria Ileana, Matei Nițulescu, Sabina Teodora, Victor Ilie și Bogdan-Alexandru Stănescu – nouă cinefili din domenii diferite, care propun publicului propriile lor rute de evadare prin film.
Programul lunii iunie:
„Au Revoir les Enfants” (r. Louis Malle, 1987), ales de Psihotrop
„Les Parapluies de Cherbourg” (r. Jacques Demy, 1964), ales de Vlaicu Golcea
„Disco Boy” (r. Giacomo Abbruzzese, 2023), ales de Alexandru Tocilescu
Intrarea e liberă, iar locurile se ocupă după regula primul venit, primul servit. Din respect pentru vecini și pentru o experiență intimă de cinema, filmele Cinevara se ascultă în căști, ca să putem evada împreună și să nu ne audă nimeni.
Programul este susținut de parteneri instituționali precum Institutul Francez, Goethe-Institut București și Institutul Italian de Cultură, care facilitează accesul la cataloage cinematografice valoroase și deschid posibilitatea unor selecții diverse, de la cinema european de autor la filme-cult redescoperite.
În premieră, Cinevara depășește anul acesta granițele grădinii Rezidența9 și pleacă la drum prin țară cu Caravana9. În luna august, programul ajunge în Borsec, Băile Herculane, Amara, Eforie Sud, Techirghiol și Băile Govora, unde recuperează experiența colectivă a grădinilor de vară și transformă filmul într-un pretext pentru conversație, apropiere și comunitate temporară.
În vecinătatea rezidențelor Sleeping Beauties, un program de rezidențe artistice internaționale dedicate relației dintre patrimoniu, comunitate și viitor în stațiunile balneare din România, proiecțiile vor crea spații de întâlnire între artiști, comunități locale și public, ducând mai departe una dintre cele mai iubite experiențe construite la Rezidența9: bucuria de a vedea un film împreună, sub cerul liber.
Ne vedem joia, la Rezidența9 în grădină ( Ion Luca Caragiale 32) și, în luna august, în orașele balneare ale României.
Astăzi o sărbătorim pe marea soprană Ileana Cotrubaș, una dintre cele mai valoroase artiste lirice pe care România le-a oferit scenei internaționale.
Născută la 9 iunie 1939, la Galați, Ileana Cotrubaș a avut o carieră remarcabilă desfășurată pe marile scene ale lumii între anii 1960 și 1990. A fost apreciată de public și de critica de specialitate pentru sensibilitatea interpretărilor sale, talentul actoricesc excepțional și capacitatea de a aborda cu naturalețe roluri complexe în mai multe limbi.
De-a lungul carierei, a colaborat cu unele dintre cele mai prestigioase teatre de operă și cu dirijori de renume, devenind o ambasadoare a școlii românești de canto pe plan internațional.
Cu prilejul aniversării sale, CREDIDAM îi transmite cele mai sincere urări de sănătate, liniște și bucurii, precum și recunoștința pentru contribuția sa deosebită la patrimoniul cultural românesc și universal.
La mulți ani, Ileana Cotrubaș!
O redutabilă actriţă de comedie cu valoroase accente dramatice, Virginia Mirea a cucerit întotdeauna publicul prin autenticitate şi versatilitate. O explozie de energie, talent şi emoţie, o artistă iubită, admirată şi respectată, pe care o sărbătorim azi şi căreia îi dorim viaţă lungă, fericire şi noroc!
De la debutul său discografic, cu albumul „Dacă dragostea dispare”, au trecut 18 ani. Şi iată că nu numai că dragostea şi admiraţia publicului pentru Connect-R nu au dispărut, ci au devenit mult mai puternice. Azi la aniversarea zilei de naştere, îi dorim lui Ştefan Mihalache alias Connect-R ani mulţi cu sănătate, inspiraţie şi succes!
Au fost puse în vânzare biletele pentru Transilvania | Extravaganza, cea mai amplă expoziție dedicată pictorului Ștefan Câlția, care va putea fi vizitată în perioada 19 iunie – 16 august în Sibiu.
Deschisă în cadrul Festivalului Internațional de Teatru din Sibiu, expoziția va reuni peste 50 de lucrări din diferite perioade ale carierei lui Ștefan Câlția și va fi găzduită în fosta Școală Pedagogică a Mănăstirii Ursulinelor. Construit în 1474 și transformat în secolul al XVIII-lea în centru educațional al ordinului Ursulinelor, ansamblul a funcționat ca liceu pedagogic până în 2010, după care a intrat într-o degradare lentă, iar în 2026 a fost luat în administrare de Asociația Brukenthal von Studio.
Cu ocazia expoziției, monumentul istoric de aproximativ 1.000 de metri pătrați beneficiază de un proces complex de pregătire care aduce laolaltă arhitecți, constructori, restauratori, voluntari și specialiști în patrimoniul artistic și arhitectural. Pentru a proteja țesutul istoric, lucrările vor fi așezate pe panouri de expunere distanțate de pereți, iar pe jos vor fi instalate pardoseli flotante, permițând utilizarea și conservarea spațiului pe termen lung. Ambulanța pentru Monumente coordonează restaurarea unei porțiuni din acoperiș, iar veniturile din vânzarea biletelor la expoziția Transilvania I Extravaganza vor fi direcționate către organizație pentru proiecte viitoare.
Îngrijită de Liviana Dan, critic, istoric de artă și curator, expoziția urmărește principalele direcții din opera lui Ștefan Câlția, construind un parcurs în care temele recurente – natura, lumea rurală, teatrul și dimensiunea spirituală – se întâlnesc și se completează reciproc. De la marginea pădurii și a satului, la călători și lumea teatrului, vizitatorii sunt invitați într-o experiență vizuală care deschide și un spațiu de reflecție.
Titlul expoziției trimite la legătura intensă a lui Ștefan Câlția cu Transilvania și la universul poetic al operei sale, în care personajele, animalele și peisajele devin martori ai unei relații puternice dintre om și natură. Transilvania apare ca un spațiu observat și înțeles în detaliu, un teritoriu pe care pictorul îl cercetează cu răbdare și îl protejează.
„Ștefan Câlția a avut toată viața un rol de apărător al Transilvaniei, fiind preocupat de teme majore: lucrează cu termeni ca libertatea, adevărul, sufletul, puterea de percepere. Lucrările lui nu sunt doar alegorii, povești, basme sau parabole; există în ele un adevărat tratat politic despre Transilvania. Paradoxal, e un artist care experimentează, dar căruia îi place să rămână în același loc și în același timp, iar spațiul expoziției i se potrivește datorită empatiei pentru arhitectură și pentru monumente”, spune Liviana Dan, curatorul expoziției.
Ștefan Câlția (n. 1942, Brașov) este una dintre figurile majore ale artei românești contemporane, recunoscut pentru o operă de o remarcabilă coerență și profunzime, care construiește un univers puternic ancorat în spațiul rural transilvănean și în relația cu natura, lumea privită ca o scenă de teatru, memoria colectivă și călătoria noastră prin lume. Pentru el, arhitectura și patrimoniul nu sunt doar teme de pictură, ci și angajamente practice — de ani buni, alături de fundația care îi poartă numele, pictorul se implică în protejarea și restaurarea clădirilor istorice din Transilvania, în special din Șona, satul copilăriei sale.
Parcursul expozițional a fost construit în strânsă colaborare între Liviana Dan, curator, și arhitecta Eliza Yokina, care a tradus conceptul curatorial în design expozițional. „Pentru mine, au fost importante fluidizarea parcursului și integrarea cât mai firească a clădirii ca spațiu protector al discursului curatorial. Am căutat ca arhitectura să nu devină dominantă în raport cu lucrările și cu narativul expoziției, iar amenajarea să funcționeze mai degrabă ca suport și transpunere fizică a acestuia. Intervenția noastră a fost una minimală și cât mai puțin invazivă, astfel încât să nu alterăm substanța istorică și arhitecturală a clădirii”, spune Yokina.
În paralel cu expoziția principală, Muzeul Național Brukenthal va găzdui o expoziție-capsulă, îngrijită tot de Liviana Dan. Aceasta va reuni picturi și desene de Ștefan Câlția cu teme naturale din colecții private, puse în dialog cu două piese din patrimoniul muzeului: Ierbarul Baussner (1734), considerat primul ierbar de pe teritoriul actual al României, și Animali Esotici (secolul XVIII), adusă de Brukenthal de la Viena, mai controversată la vremea ei decât marile nuduri italiene din colecție. Expoziția-capsulă va putea fi vizitată în baza unui bilet de acces la Muzeul Național Brukenthal.
Expoziția este organizată de Fundația Ștefan Câlția, Galeria Posibilă și Asociația Galeria Artep, în parteneriat cu Muzeul Național Brukenthal și Festivalul Internațional de Teatru Sibiu, a cărui ediție din acest an este organizată sub tema „Suflet”. Imaginea aleasă pentru afișul celei de-a 33-a ediții este lucrarea „Acrobatul” a lui Câlția, o pictură în ulei pe pânză realizată în 2018.
Curatorul expoziției, Liviana Dan, critic și istoric de artă, a fondat Departamentul de Artă Contemporană al Muzeului Național Brukenthal din Sibiu, este co-fondator al spațiului Kunsthalle Bega din Timișoara și fost director general ad interim al Muzeului Național de Artă Contemporană din București. De-a lungul carierei, a inițiat și curatoriat numeroase expoziții și proiecte internaționale.
Eliza Yokina este arhitect și partener fondator al biroului Cumulus Architecture, cu o practică multidisciplinară care cuprinde arhitectură, design de spațiu și proiecte culturale. Absolventă a Universității de Arhitectură „Ion Mincu” din București, este autoarea unor proiecte premiate la bienale și anuale de arhitectură și a fost inclusă în expoziția Outstanding Romanian Women Architects prezentată la Institutul Cultural Român din Londra. Cofondatoare a programului educațional De-a Arhitectura, Yokina explorează limitele între arhitectură, design de spațiu și obiect, proiecte culturale și artă.
Transilvania | Extravaganza poate fi vizitată la Mănăstirea Ursulinelor (str. General Magheru 34-36, Sibiu) în perioada 19 iunie – 16 august 2026.
Pe 10 iunie, formația poloneză Hania Derej Quintet va urca pe scena Jazz’N Chisinau International Festival, care se va desfășura la Centrul de Cultură și Artă „Ginta Latină” din Chișinău în perioada 10-12 iunie.
Formația „Hania Derej Quintet”, înființată în 2022 de pianista și compozitoarea Hania Derej, a debutat în cadrul Atelierelor Internaționale de Jazz CHO-JAZZ 2022 din Chodzież. De atunci, lidera formației a început să compună și să își extindă repertoriul. Piesele create pe fugă, în călătorii, între cursuri sau în tren reflectă emoțiile și experiențele artistei din perioada liceului.
În iunie 2023, quintetul a susținut un concert în cadrul celei de-a 25-a ediții a festivalului Bielska Zadymka Jazzowa Orlen Jazz Festival din Bielsko-Biała. Reacția publicului a fost pozitivă, ceea ce a determinat-o pe artistă să înregistreze un album. Materialul a fost înregistrat în octombrie 2023 în studioul Radioului Polonez din Katowice. Hania a primit o propunere de colaborare din partea casei de discuri olandeze ZenneZ Records, cu sediul în apropiere de Amsterdam, iar albumul intitulat „Evacuation” a fost lansat sub această marcă.
Muzica de pe albumul „Evacuation” a ajuns în 2024 în 142 de țări, cel mai mare număr de ascultări fiind înregistrate în Statele Unite, Polonia, Canada, Germania și Japonia.
În ancheta JAZZTOP 2024 realizată de criticii muzicali ai revistei JAZZ FORUM, Hania Derej a obținut locul I la categoria „Noua speranță”.
Hania Derej Quintet înseamnă: Hania Derej – pian, compoziții, Antoni Giza – trombon, Krzysztof Kusmierek – saxofon, Mateusz Szewczyk – chitară bass şi Jakub Dugoborski – tobe
La doar câteva săptămâni după încheierea Festivalului de Film de la Cannes, unele dintre cele mai comentate, premiate și controversate titluri ale ediției din acest an ajung la Festivalul Internațional de Film Transilvania (12–21 iunie 2026, Cluj-Napoca), unde vor putea fi văzute în avanpremieră națională. De la mari autori ai cinemaului european și reveniri așteptate de ani întregi până la experiențe radicale de gen, selecția conține câteva dintre producțiile care au dominat conversațiile de pe Croazetă.
Unul dintre cele mai așteptate titluri ale anului, Minotaur marchează revenirea regizorului Andrei Zvyagintsev după o absență de aproape un deceniu. Premiat cu Grand Prix la Cannes, filmul este bazat pe Soția infidelă (La femme infidèle, r. Claude Chabrol, 1969) și are ca protagonist un director de companie prins între presiuni profesionale, destrămarea propriei familii și realitatea brutală a Rusiei contemporane. Pentru regizorul unor producții devenite deja clasice, precum The Return, The Banishment sau Leviathan, acesta este primul film realizat în afara Rusiei. Zvyaginstev a declarat într-un interviu despre Minotaur că a simțit că a fost important să realizeze acest film: „A fost pretextul perfect pentru a spune niște lucruri importante”. Minotaur va fi ulterior distribuit în România de Bad Unicorn.
Prezentat în Quinzaine des Cinéastes, Jurnalul unei cameriste (r. Radu Jude) propune una dintre cele mai neașteptate reinterpretări ale unui text clasic. Filmul urmărește o tânără româncă (Ana Dumitrașcu) stabilită în Franța care are grijă de copilul unei familii din Bordeaux în vreme ce fiica ei, rămasă acasă cu bunica, numără zilele până la întoarcerea mamei în țară de Crăciun. În timpul liber, ea repetă pentru o producție teatrală inspirată chiar de romanul lui Octave Mirbeau. Ca de obicei în cinemaul lui Jude, satira socială, confluența ludică dintre literatură, teatru și cinema și comentariile acide se amestecă într-o formă imposibil de încadrat.
După recentele detururi în limba engleză, Pedro Almodóvar revine la spaniolă cu Crăciun amar (Bitter Christmas), prezentat în competiția canneză: o regizoare de spoturi publicitare își transformă doliul după moartea mamei în material creativ, în paralel cu povestea unui cineast blocat care ajunge să scrie chiar despre ea, într-un joc de autoficțiune în care viața și realitatea imaginată se reflectă reciproc. Crăciun amar și Jurnalul unei cameriste vor fi distribuite de Independența Film.
Pentru spectatorii care preferă experiențele extreme, secțiunea Full Moon aduce Specii (Species, r. Marion Le Corroller), care a avut premiera mondială în cadrul secțiunii Midnight Screenings. Protagonista e stagiară într-un spital de urgentă, unde fiecare tură înseamnă presiune continuă și decizii luate la limită. Într-o zi, spitalul primește pacienți tineri cu simptome bizare, greu de încadrat medical. Pe măsură ce cazurile se înmulțesc, aceasta descoperă că propriul ei corp începe să manifeste schimbări la fel de inexplicabile.
În perioada 30 mai – 21 iunie 2026, la Cărturești Verona, va avea loc proiectul expozițional „Brâncuși fără diacritice”, realizat de artista Flavia Lupu și curatoriat de Andrei Novac, în cadrul Bucharest Design Festival 2026.
Pornind de la o observație aparent minoră – absența diacriticelor din numele lui Constantin Brâncuși în numeroase contexte internaționale – proiectul propune o reflecție asupra modului în care patrimoniul cultural este transmis, reinterpretat și, uneori, golit de sens prin reproducere excesivă, simplificare sau instrumentalizare simbolică. Pierderea diacriticelor devine astfel o metaforă pentru distanța care se poate instala între opera originală și circulația sa contemporană.
Nucleul expoziției este instalația „tăcerea”, realizată de Flavia Lupu, o intervenție care pornește de la unul dintre cele mai cunoscute repere ale Ansamblului Monumental „Calea Eroilor” de la Târgu Jiu: Masa Tăcerii. Artista reconstruiește masa și cele douăsprezece scaune asociate acesteia, însă introduce în structura scaunelor cuie care fac imposibilă utilizarea lor. Gestul transformă obiectul dintr-un spațiu al întâlnirii și comuniunii într-un loc al distanței, reflecției și interogației critice.
Instalația se situează la granița dintre obiect de design și artă conceptuală, investigând relația dintre memoria culturală și formele contemporane de consum al imaginii lui Brâncuși. Prin intermediul unor elemente cu încărcătură simbolică și ritualică, proiectul problematizează felul în care operele artistului sunt recuperate, reproduse și integrate în imaginarul colectiv, invitând publicul la o reconsiderare a raportului dintre patrimoniu, identitate și reprezentare.
Expoziția propune, totodată, o discuție despre fragilitatea memoriei culturale și despre responsabilitatea pe care o avem în raport cu propriile simboluri. În locul unei abordări comemorative sau nostalgice, „Brâncuși fără diacritice” formulează o perspectivă critică asupra mecanismelor prin care cultura contemporană produce și consumă imaginea unuia dintre cei mai importanți artiști ai modernității.
Pe parcursul proiectului va avea loc și un talk dedicat receptării contemporane a operei lui Constantin Brâncuși și modului în care aceasta continuă să influențeze arta, designul și cultura vizuală actuală.
Proiectul este realizat de Flavia Lupu, curatoriat de Andrei Novac, coordonat de Editura Vellant și găzduit de Cărturești Verona, în cadrul Bucharest Design Festival 2026.
