Piese de excepție din colecțiile Muzeului de Istorie a Moldovei: Micro-expoziția „Pe linia frontului. Marele Război în viziunea unui artist ieșean”

Printre piesele de excepție din patrimoniul Muzeului de Istorie a Moldovei din Iași, se numără cele 19 lucrări realizate de pictorul ieșean Nicola Jan Alexandrescu, reunite în cadrul micro-expoziției „Pe linia frontului. Marele Război în viziunea unui artist ieșean”.

Organizat în perioada 4 martie – 31 mai 2026, acest eveniment expozițional reprezintă o mărturie vizuală asupra experienței românești din timpul Primului Război Mondial.

Expoziția este propusă în contextul împlinirii a 110 ani de la intrarea României în război (1916), moment decisiv al istoriei naționale. Participarea României la prima conflagrație mondială a reprezentat o etapă crucială în realizarea idealului de unitate statală, desăvârșită în 1918 prin Marea Unire, dar a presupus și sacrificii imense, pierderi umane și distrugeri materiale care au marcat profund societatea românească.

În timpul conflictului, artiștii prezenți pe front au avut un rol esențial în documentarea vizuală a realităților războiului. Înainte ca imaginea fotografică să devină un instrument omniprezent al presei, desenul și schița reprezentau mijloace privilegiate de consemnare a evenimentelor. N. J. Alexandrescu se înscrie în această categorie de martori ai istoriei, surprinzând prin lucrările sale nu doar confruntarea militară, ci și dimensiunea profund umană a războiului.

Executate în tuș negru, compozițiile sale redau scene de pe linia frontului – atacuri de artilerie, posturi de observație – dar și imagini ale localităților afectate de bombardamente. În același timp, artistul surprinde despărțiri dureroase, cortegii funerare și slujbe de pomenire, interioare dezolante, subliniind impactul devastator al conflictului asupra comunităților.

Absolvent al Academiei de Belle-Arte din Iași, în anul 1906, Nicola (Nicolae) Jan Alexandrescu și-a desăvârșit studiile de artă plastică la Milano. Aici și-a stabilit atelierul de pictură și s-a împrietenit cu pictorul italian Paolo Sala, cunoscut în epocă pentru vedutele sale, care a exercitat o influență vizibilă asupra artei pictorului român. În perioada interbelică, Nicola (Nicolae) Jan Alexandrescu a avut peste 30 de expoziții personale în Italia și România. A fost considerat un „fin și delicat interpret al peisajului”, cu cronici extrem de favorabile în ziarele și revistele interbelice.

„Vizitatorii Muzeului de Istorie a Moldovei vor avea ocazia să admire aceste lucrări de o incontestabilă valoare documentară, ce reflectă o perspectivă asupra experienței românești din timpul Primului Război Mondial și ne invită să reflectăm la memoria, sacrificiul și destinul unei generații care a contribuit decisiv la istoria modernă a României”, subliniază Andrei Apreotesei, manager Palatul Culturii – Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași.

Micro-expoziția „Pe linia frontului. Marele Război în viziunea unui artist ieșean” va putea fi vizitată în spațiile Muzeului de Istorie a Moldovei, cu biletul aferent acestuia, fiind accesibilă între orele 10.00 – 17.00 (de marți până duminică; accesul ultimului vizitator la 16.30).

Lansare de carte | „Cristina Deleanu – O flacără a Teatrului românesc. Convorbiri și pagini de jurnal”

Muzeul Național al Literaturii Române vă invită vineri, 13 martie 2026, ora 17.00, la evenimentul de lansare a volumului Cristina Deleanu – O flacără a Teatrului românesc. Convorbiri și pagini de jurnal, semnat Fabian Anton.

Volumul este dedicat personalității remarcabile a actriței Cristina Deleanu, un nume care a devenit, pentru generații întregi, sinonim cu eleganța artistică, forța interioară și rafinamentul spiritual. Pentru publicul care a descoperit-o în filmele Liceenii, Destine romantice, Orgolii, Eroii nu au vârstă, Declaraţie de dragoste, Extemporal la dirigenţie, Moartea unui artist, Taina jocului de cuburi, și pentru cei care au admirat-o pe scenă, Cristina Deleanu a rămas o prezență incandescentă, o flacără vie a teatrului românesc.

În paginile cărții regăsim confesiuni tulburătoare și reflecții despre artă, viață și poezie. Într-un interviu, actrița mărturisea despre legătura sa profundă cu sărbătoarea Crăciunului, evocând nașterea sa în preajma acestei zile și atmosfera care i-a marcat destinul interior. La fel de revelatoare sunt cuvintele rostite în cadrul podcast-ului „Poezie și creație”, realizat la Muzeul Naţional al Literaturii Române, în care Cristina Deleanu vorbea despre rolul fundamental al poeziei în devenirea sa: „Mie poezia mi-a înnobilat viața. A dăruit sufletului meu capacitatea de a înțelege și de a accepta natura umană, nemaivorbind de natura mamă. Există însă o zonă mai puțin explorată, lirica populară românească. Singularitatea, dramatismul și filosofia acestei literaturi reprezintă un domeniu cultural de excepție. Este fundamentul literaturii noastre culte, este reprezentarea în cuvinte, alese cu măiestrie, a istoriei evoluției acestui neam. Nu degeaba s-au inspirat din folclor poeți precum Lucian Blaga sau Mihai Eminescu.”

Aceste mărturii conturează portretul unui artist pentru care scena nu a fost doar profesie, ci vocație, iar poezia, o formă de respirație spirituală. Întâlnirea cu Cristina Deleanu înseamnă, pentru cei care au cunoscut-o, întâlnirea cu un „om-poezie”, cu o conștiință vie pentru care arta, dragostea de oameni și emoția autentică sunt forme de mântuire. „Actorii sunt dovezi vii ale faptului că sufletul există”. Doar astfel poate fi definită arta Cristinei Deleanu, o dovadă vie a existenței sufletului, pe scenă și dincolo de ea.

Evenimentul de lansare îi va avea ca invitați pe George Arion, Eugen Cristea şi Loreta Popa. Întâlnirea se va desfășura în Sala Perpessicius (Str. Nicolae Crețulescu nr. 8). Publicul este invitat la o seară dedicată memoriei, dialogului cultural și celebrării unei mari conștiințe artistice a teatrului românesc. Intrarea este liberă.

Concert extraordinar Bogdan Mihai Simion și Lăutarii de Mătase la Gala Premiilor Radio România Cultural

Gala Premiilor Radio România Cultural va fi acompaniată sonor de un concert extraordinar susținut de Bogdan Mihai Simion și Lăutarii de Mătase, care va avea loc luni, 4 mai, de la ora 19:00, la Sala Radio. Evenimentul va completa seara dedicată excelenței culturale cu o incursiune vibrantă în patrimoniul muzical românesc, readus la viață printr-o interpretare contemporană.

Cântăreț, cercetător al tradițiilor muzicale și unul dintre puținii cobzari activi din România, Bogdan Mihai Simion este și un colaborator fidel al postului Radio România Cultural, realizând împreună cu George Gâlea și Maria Balabaș emisiunea „Arhechipuri”.

Născut în 1990, la Râmnicu-Vâlcea, artistul a descoperit cobza la vârsta de 15 ani și, din acel moment, și-a dedicat activitatea recuperării și reinterpretării repertoriului lăutăresc autentic. Începând din 2006, a călătorit prin țară pentru a aduna cântece vechi și pentru a învăța direct de la ultimii cobzari ai generațiilor trecute.

De-a lungul carierei, a colaborat cu numeroși artiști, printre care Mihai Mărgineanu, Taraf de Haidouks, Les Elephants Bizarres, Chimie și Samurai. A semnat, de asemenea, muzica pentru documentarele „Flavours of Romania” și „Wild Carpathia”, realizate de jurnalistul britanic Charlie Ottley.

Albumele „Valahia în Demol” (2021) și „Drum pavat cu bolovani” (2023), produse de Adrian Despot, au avut un impact puternic și l-au poziționat printre cei mai vizibili artiști contemporani ai muzicii tradiționale reinterpretate.

Repertoriul muzical propus în cadrul galei aduce împreună filonul țărănesc, stilul lăutăresc urban și influențe din repertoriul românesc de început de secol XX – valsuri, tangouri și cântece de cabaret – toate filtrate printr-o estetică actuală, care păstrează autenticitatea, dar vorbește sensibilității publicului de astăzi.

Lăutarii de Mătase este un taraf format din muzicieni specializați în interpretarea muzicii lăutărești vechi, fiecare dintre ei având experiență atât în repertoriul tradițional, cât și în proiecte contemporane. Împreună, construiesc un univers sonor care reface legătura dintre trecut și prezent, dintre memoria colectivă și emoția vie a scenei.

În cadrul celei de-a XXV-a ediții a Galei Premiilor Radio România Cultural vor fi acordate opt premii pentru cele mai importante realizări din anul precedent în diferite domenii culturale, precum și patru premii speciale.

ICR Budapesta prezintă filmul „Anul nou care n-a fost” în cadrul Zilelor Filmului Francofon, ediția 2026

Institutul Cultural Român de la Budapesta participă la o nouă ediție a Zilelor Filmului Francofon, eveniment de referință desfășurat anual în Ungaria în cadrul manifestărilor dedicate Lunii Francofoniei. Inițiativa, coordonată de Institutul Francez din Budapesta și Ambasada Franței în Ungaria, reunește misiunile diplomatice ale țărilor francofone într-un demers comun de celebrare a diversității culturale. Ediția din acest an va avea loc în perioada 4-14 martie 2026, proiecțiile fiind găzduite de cinematografele Urania și Institutul Francez din capotala Ungariei. Prezența românească în festival este asigurată de ICR Budapesta, sub patronajul Ambasadei României în Ungaria, propunerea pentru acest an fiind o producție multipremiată, relevantă pentru istoria recentă a Europei de Est: filmul „Anul nou care n-a fost”, în regia lui Bogdan Mureșanu.

Proiecția filmului este programată la Cinematograful de Artă Urania, în data de 14 martie 2026, de la ora 17:00. Selecția a fost realizată de ICR Budapesta împreună cu Ambasada României în Ungaria și validată de organizatorii programului francofon, în contextul valorilor promovate de Francofonie. Prin acest demers, ICR își asumă un rol activ de diplomație culturală, aducând în fața publicului maghiar și internațional o producție reprezentativă pentru cinematografia românească contemporană. Filmul va rula cu subtitrare în limba maghiară.

„Anul nou care n-a fost” este o coproducție româno-sârbă din 2024, o dramă tragicomică de 138 de minute ce îi are în distribuție pe Adrian Văncică, Nicoleta Hâncu, Emilia Dobrin, Iulian Postelnicu și Mihai Călin. Acțiunea se petrece în zilele fierbinți ale lui decembrie 1989, când viețile a șase oameni se împletesc într-un mod neașteptat în timp ce dictatura lui Ceaușescu se prăbușește, iar populația Bucureștiului știe încă foarte puțin despre revolta de la Timișoara. Povestea urmărește destine intersectate: un regizor de televiziune încearcă disperat să salveze programul de Revelion după fuga actriței principale, înlocuitoarea acesteia încearcă să-și contacteze fostul iubit din Timișoara, în timp ce fiul regizorului plănuiește să treacă granița.

În paralel, un ofițer de Securitate vrea să-și convingă mama să renunțe la casa condamnată demolării, iar un muncitor de fabrică trăiește teroarea consecințelor unei scrisori trimise de fiul său lui Moș Crăciun, în care copilul scrie că dorește moartea dictatorului. Acest puzzle narativ conturează o zi tensionată care anunță sfârșitul regimului. Valoarea artistică a peliculei a fost confirmată prin numeroase distincții, filmul fiind premiat la festivalurile internaționale de la Veneția, Cairo și Belgrad și câștigând 10 trofee Gopo în 2024.

Participarea la Zilele Filmului Francofon se înscrie în demersul constant al ICR Budapesta de a susține acțiuni culturale care reafirmă apartenența României la spațiul de valori francofone. România este parte activă a acestei comunități internaționale încă din anii ’90, moment ce a marcat una dintre primele opțiuni strategice de politică externă după schimbările din 1989. Țara noastră a obținut statutul de observator al Organizației Internaționale a Francofoniei în 1991, devenind membru cu drepturi depline în 1993. Această afiliere confirmă o legătură culturală și istorică profundă, pe care evenimente precum Zilele Filmului Francofon continuă să o valorifice și în prezent prin dialog artistic și cooperare instituțională.

Anual, la 20 martie, 75 de țări membre ale Organizației Internaționale a Francofoniei (OIF) celebrează Ziua Internațională a Francofoniei prin diverse manifestări culturale.

La mulţi ani, Adrian Ordean!

Chitarist, compozitor, animator muzical, Adrian Ordean are în spate o carieră prolifică, impresionantă. Este cel ce a inventat trupa A.S.I.A. și a făcut din Compact un brand pe scena pop-rock-ului.De asemenea a cântat în formații precum Riff, Roșu și Negru, Vocal Jazz Quartet Stereo precum și în Schimbul III și Grup 74. Azi, la aniversare, ne alăturăm tuturor fanilor vechi şi noi care îi urează sănătate, inspiraţie şi noroc(k)!

Jazz cu Shuteen Erdenebaatar & Nils Kugelmann

SHUTEEN ERDENEBAATAR & NILS KUGELMANN

Konzert|Jazz

Sala Dalles

Jazz cu Shuteen Erdenebaatar & Nils Kugelmann

Miercuri 11 martie, orele 19:00, la Sala Dalles sunteţi invitaţi la un concert ca o seară de festival. Cu trei trupe succedându-se pe scenă, fiecare cu estetica și vibe-ul său.

Toate trei având în comun doi artiști remarcabili, stele în urcare ale scenei muzicale germane: Nils Kugelmann (basist și clarinetist bas) și Shuteen Erdenebaatar (pianistă și compozitoare). Ne vom delecta cu arta lor sublimată în trei dintre grupurile lor, fiecare premiate, lăudate de critică și cu concerte în toată Europa: un cvartet, un trio și un duo.

Shuteen Erdenebaatar Quartet a fost desemnat “Grupul Anului 2024″ la German Jazz Awards, a luat locul 1 la Creative Music Awards 2024 și Premiul Publicului la legendarul Young Munich Jazz Award 2022. Grupul este editat de casa de discuri new-yorkeză Motema Music.

Grupul a fost format în jurul pianistei de origine din Mongolia, Shuteen Erdenebaatar. Stea în urcare, venită să studieze jazz-ul în Europa (similar legendarei Youn Sun Nah), Shuteen conduce la 25 de ani trei ansambluri internaționale, printre care o orchestră de cameră, și promite să devină un vulcan de creație, care ne va încânta ani buni de acum înainte.

Nils Kugelmann Trio vine cu energie și inventivitate. Un critic de jazz i-a supranumit „The Millenial Jazz band”.

Muzica lui Kugelmann este convingătoare și puternică, nu în ultimul rând pentru că este mult mai mult decât „doar” un basist, ci un muzician și compozitor universal. De la o vârstă fragedă a studiat canto, clarinet, pianul și sintetizatorul, iar apoi în principal basul. Încă din adolescență, Kugelmann compunea și improviza, oscilând între muzica academică și pop, între muzica acustică și cea electronică. Și-a început studiile formale de muzică combinând clarinetul clasic cu compoziția, și a scris piese pentru orchestră și chiar musicaluri care au fost interpretate la München.

Inspirați de natură, povești de zi cu zi și, bineînțeles, de dragoste, Shuteen și Nils poartă publicul într-o călătorie în lumile lor muzicale. Infinita vastitate a Mongoliei întâlnește dragostea pentru groove. Intuiția clasică întâlnește lejeritatea jazz-ului.

Pe lângă contrabas Nils Kugelmann poate fi ascultat aici și la extrem de rarul clarinet contralto.

Semnal editorial: Pisica de la ora cinci de Rodica Bretin

Apărut la Editura Corint Fiction, „Pisica de la ora cinci” esten roman-puzzle alcătuit din 18 povestiri, a căror acțiune se petrece în atmosfera anilor ʼ60 din Brașov. Inspirat din copilăria autoarei, întâmplările ne poartă într-o călătorie când duioasă, când aventuros năstrușnică, într-un trecut care se conturează pagină cu pagină în mintea cititorilor, în această evocare autobiografică. Totul văzut prin ochii unei copile, fascinată de lumea din jur, de orașul de la Poalele Tâmpei, care devine el însuși personajul în jurul căruia pivotează viețile tuturor. Un oraș magic, care, în ciuda vremurilor, reușește să rămână astfel în ochii celor care îl iubesc.

„Personajul principal al cărții este Brașovul, un Brașov prefirat printre gene grele de melancolia vârstelor pierdute, un Brașov ca un anotimp veșnic cald și însorit, un oraș-timp, când părinții erau încă tineri, iar vremea nu își arătase fața ei crudă, neiertătoare”.

Întâlnim aici sași, români și unguri într-o Țară a Bârsei de poveste, pe o Stradă Lungă văzută prin ochii unui copil. Poate ne-am aștepta ca percepția acestui personaj-narator asupra lumii să fie alterată de curata lui naivitate. Totuși, lucrurile se văd adesea mult mai limpezi dintr-un astfel de unghi. Într-un stil cald și cu o frază limpede, Rodica Bretin ne aduce în fața ochilor o lume pierdută, în care primele zăpezi cădeau în octombrie, când în bucătării încă mai mirosea a oțet fiert cu foi de dafin, de la gutuile puse la murat, o lume în care legendele urbane aveau putere de știri, înspăimântând oamenii, o lume scăldată în arome și gusturi bogate, pe jumătate uitate, care ademenesc cititorul și-l îmbată cu promisiuni.

Istorii dureroase și dulci deopotrivă: Asistăm la istoriile dureroase, triste, ale sașilor obligați să emigreze în Germania, istorii străbătute totuși de dulceața vremurilor de odinioară, când oamenii se priveau unii pe alții cu mai multă indulgență și acceptare. Suntem martorii efectelor comunismului, când gospodării falnice și vieți împlinite prin muncă erau ruinate într-o clipă.

Rodica Bretin s-a născut la Braşov, oraş în care a revenit după decenii de activitate literară în Bucureşti. Membră a Uniunii Scriitorilor, a PEN România şi a Asociaţiei Creatorilor de Ficţiune, a publicat volume de povestiri și romane, unele cu tentă memorialistică sau fantastic-realistă, altele de istorie romanțată.

A primit numeroase premii literare, printre care: „Premiul pentru cea mai bună proză străină” la Festivalul Internaţional al Artei Fantastice de la Annecy (Franţa), pentru nuvela Negura; „Premiul Volaverunt” (Premiul pentru proză fantastică) la Festivalul din Valencia (Spania), pentru nuvela Conquistadorul; „Premiul COLIN”, ediţia 2017, la categoria „volum de proză scurtă fantastică” pentru Cetatea fără trecut, Editura Nemira, Bucureşti, 2015; „Premiul revistei literare Libris pentru proză”, în 2024.

La adăpostul gândului. Structuri exterioare versus refugiu interior, la MŢR

Muzeul Național al Țăranului Român găzduiește, la Sala Irina Nicolau, expoziția personală a artistului Florentin Sîrbu, intitulată La adăpostul gândului, cu subtitlul Structuri exterioare versus refugiu interior. Curator: Eusebio Spînu

Proiectul reunește lucrări de pictură, ceramică și instalație, construind un discurs vizual coerent în jurul ideii de cuib, înțeles simultan ca spațiu al protecției și ca formă de delimitare ce poate deveni improprie sau constrângătoare. Demersul artistic investighează tensiunea dintre adăpost și limită, dintre interior și exterior, propunând o reflecție asupra modului în care omul își construiește propriile structuri de siguranță și, uneori, propriile granițe.

Uneori, libertatea nu înseamnă a ieși, ci a ști unde te afli.

„Florentin Sîrbu experimentează, în tehnici diferite, un concept care aduce în prim-plan o dualitate sensibilă și, uneori, imperceptibilă, aflată la granița dintre libertate și constrângere, exploatată din punctul de vedere al unei referințe fizice și simbolice – cuibul. În plan conceptual, acesta este substituit de gând, la adăpostul căruia ființa își dezvoltă propria infrastructură: una mentală, care îi asigură supraviețuirea și, de ce nu, evoluția, și una materială, a spațiului fizic care îi facilitează sau limitează existența. Astfel, sugestia cuibului valorifică metaforic spațiul fizic sau mental al (ne)limitării ori al (auto)depășirii”.

Cunoscut îndeosebi ca ceramist, Florentin Sîrbu propune în această expoziție lucrări bi- și tridimensionale, care oferă conceptului nu doar o perspectivă tehnică ofertantă, prin intervenții și materialități diverse, printre care pânza de sac, lemnul, materialele textile și sârma ghimpată, ci și una conceptuală, care configurează spații simbolice în care protecția și constrângerea coexistă. În acest context, adăpostul devine o formă de luciditate, un spațiu de interogație asupra responsabilității libertății.

Expoziția poate fi vizitată în perioada 6 – 22 martie 2026, de miercuri pînă duminică, între orele 10:00 și 18:00, în Sala Irina Nicolau a Muzeului Național al Țăranului Român.

Pe urmele Îngerului Morții, criminalul nazist care a murit fără să fie judecat: „Dispariția lui Josef Mengele”, în cinema

Josef Mengele, medicul nazist cunoscut drept „Îngerul Morții”, a murit în 1979, în Brazilia, fără să fie adus vreodată în fața unui tribunal pentru crimele și experimentele conduse la Auschwitz. Povestea fugii sale ajunge în cinematografe, într-un thriller istoric regizat de Kirill Serebrennikov, prezentat la Festivalul de Film de la Cannes și distribuit de Independența Film.

Inspirat din romanul premiat al jurnalistului francez Olivier Guez, „Dispariția lui Josef Mengele” urmărește anii petrecuți de Mengele în Argentina, Paraguay și Brazilia, unde a fost protejat de rețele de susținători și de complicități politice. În timp ce serviciile secrete și vânătorii de naziști îl caută, el își construiește o viață paralelă, schimbând nume, relații și locuri, fără să își abandoneze convingerile.

Filmul alternează anii fugii cu întâlnirea tensionată din 1977 dintre Mengele și fiul său, care încearcă să înțeleagă adevărul despre trecutul tatălui său. În fața noii generații care cere explicații, fostul medic SS rămâne inflexibil.

În rolul principal, August Diehl (cunoscut publicului din „Inglourious Basterds”) construiește un personaj contradictoriu: arogant și ideologic rigid, dar izolat și măcinat de teamă. Filmul îl urmărește pe parcursul a aproape 40 de ani, surprinzând degradarea și izolarea unui om care trăiește permanent cu frica de a fi descoperit.

Filmat în mare parte într-un alb-negru intens, în Uruguay și Letonia, cu planuri-secvență ample și o estetică inspirată din film noir, „Dispariția lui Josef Mengele” funcționează ca un thriller politic și psihologic. O secvență dedicată perioadei de la Auschwitz, filmată în culoare, aduce în prim-plan miza morală a poveștii.

Regizorul Kirill Serebrennikov este una dintre vocile importante ale cinemaului european contemporan. În ultimul deceniu, a revenit constant în competiția Festivalului de Film de la Cannes cu filme precum „Leto”, „Petrov’s Flu”, „Tchaikovsky’s Wife” și „Limonov – The Ballad”, povești care explorează relația dintre individ, putere și ideologie.

Proiectul „Dispariția lui Josef Mengele” a fost dezvoltat în perioada în care regizorul se afla în arest la domiciliu în Rusia, într-un dosar considerat politic. Stabilit în prezent la Berlin, Serebrennikov continuă să realizeze filme care abordează teme legate de memorie, responsabilitate și radicalizare.

La mulți ani, Liliana Savu!

La mulţi ani, Irina Iordăchescu!

Absolventă a Universității Naționale de Muzică București în anul 2000, la clasa profesoarei Maria Slătinaru-Nistor, Irina Iordăchescu, fiica marelui bariton Dan Iordăchescu, este din 2005 solistă a Operei Naționale București, însă deja din anul 2001 se făcea remarcată ca invitată la Teatro alla Scala din Milano, unde a susținut două concerte vocal-simfonice sub bagheta dirijorului Riccardo Muti. A colaborat și cu alte instituții muzicale din străinătate, precum Orchestra simfonică din Mulhouse (Franța), L’Estro Armonico din Luxemburg, Orchestra Clasică Ciudad de Murcia (Spania), Filarmonica de Stat din Salonic (Grecia), Orchestra Filarmonică Veneta (Italia) și Brabants Orchestra din Olanda.

A susținut concerte alături de Gheorghe Zamfir la Carnegie Hall din New York, la Chicago, la Tel Aviv, Ierusalim și Haifa şi este laureată a mai multor concursuri printre care G. B. Viotti (Italia), Silvia Geszty (Spania), Maria Callas (Grecia), Vincenzo Bellini (Italia), s’Hertogenbosch (Olanda).

De ziua ei, îi dorim sănătate, bucurii şi clipe senine!

Recital susținut de soprana Rodica Vica, acompaniată la harpă de Marie-Candide Rugigana, la ICR Viena

Recitalul „Klang · Innen · Wieden”, susținut de soprana Rodica Vica, acompaniată la harpă de Marie-Candide Rugigana, va avea loc marți, 10 martie 2026, ora 19:00, la sediul Institutului Cultural Român de la Viena. Evenimentul muzical dedicat explorării complexității vocii feminine marchează Ziua Internațională a Femeii. Concertul este organizat în parteneriat cu Asociația Vox Anima Vienna, cu sprijinul Primăriei districtului Wieden.

Repertoriul este compus din lucrări de Johannes Brahms, Manuel de Falla, Nicolae Bretan, Tiberiu Brediceanu, Wolfgang Amadeus Mozart, Giacomo Puccini, George Gershwin.

Rodica Vica este solistă invitată a multor instituții muzicale din România și din străinătate, fiind considerată una dintre cele mai interesante voci ale generației sale. Soprana a debutat pe scena Operei bucureștene în 2010, colaborând permanent cu această instituție, interpretând roluri principale în operele „Flautul fermecat” (Regina Nopții) și „Don Giovanni” (Donna Anna) de W. A. Mozart, Rita de G. Donizetti, Rosina din „Bărbierul din Sevilla” de G.Rossini, Alcina de G. Fr. Haendel. Rodica Vica este câștigătoare a unor premii la concursuri naționale și internaționale: Premiul I la Concursul Internaţional de muzică barocă „La Stravaganza” Cluj-Napoca, Premiul II la Concursul Radiodifuziunii Române „Drumul spre celebritate”, Premiul pentru cea mai Bună Interpretare Muzicală în cadrul Trofeului „Ion Dacian” pentru Tineri Interpreţi, ș.a. Activitatea artistică actuală a sopranei Rodica Vică include premiera mondială a oratoriului „Strigoii” de George Enescu, alături de Rundfunk Sinfonieorchester Berlin, la Konzerthaus Berlin, sub conducerea muzicală a lui Gabriel Bebeșelea; Gala OTP Bank la Sala Bela Bartók- Müpa Budapesta; „Canto Barocco” la Teatro La Fenice; „Gloria” de Antonio Vivaldi, alături de Accademia Bizantina condusă de Ottavio Dantone, în deschiderea Festivalului Baroc Varazdin; „La Lumiere Comique”, la Festivalul de Muzică Veche de la Budapesta, și BaRockIN’Transylvania, cu orchestra Musica Ricercata, „Matthäus Passion” de J.S. Bach sub conducerea dirijorală a lui Cristian Măcelaru la Ateneul Român; „Poemes pour mi” de Olivier Messiaen, alături de Filarmonica Transilvania, sub conducerea dirijorului Cristian Mandeal, concert în cadrul Lunii Oedip la Londra, serată inclusă în evenimentele premergătoare premierei operei enesciene la Royal Opera House Covent Garden.

Marie-Candide Rugigana este harpistă, activă în cadrul programului Live Music Now Wien, o inițiativă dedicată aducerii muzicii live în comunitate prin concerte în instituții sociale și culturale din Viena. Este implicată activ ca interpretă de harpă și colaborează cu ansambluri camerale și inițiative muzicale locale pentru a promova accesul la muzică pentru audiențe diverse. Activitatea sa reflectă angajamentul pentru muzica de cameră și pentru transmiterea pasiunii pentru instrumentul său în rândul publicului larg.