Violonistul Liviu Prunaru revine, în aprilie, pe scenele din România, cu turneul național solo Concertmaestro 2026
În primăvara anului 2026, violonistul Liviu Prunaru revine în fața publicului din România cu a doua ediție a turneului național solo Concertmaestro, un proiect dedicat recitalului pentru vioară solo și relației directe dintre artist și public.
Turneul va avea loc în perioada 15 – 23 aprilie 2026 și va include concerte la Târgu Mureș, Deva, Râmnicu Vâlcea, București, Iași, Braşov şi Galaţi.
După succesul ediției din 2025, marcată de săli pline și o primire cu mult entuziasm din partea publicului, Concertmaestro continuă cu un format care pune în prim-plan intensitatea artistică, rigoarea interpretativă și apropierea de public.
Un moment devenit deja emblematic pentru acest proiect a fost concertul de la Ateneul Român din 2025, când Liviu Prunaru a coborât de pe scenă și a cântat printre spectatori, transformând recitalul într-un dialog muzical viu.
Punctul central al turneului din 2026 va avea loc pe 20 aprilie, la Ateneul Român din București, iar biletele se pot cumpăra deja.
Ediția din 2026 propune un program de mare dificultate tehnică și profunzime artistică, care traversează epoci și stiluri esențiale pentru repertoriul viorii solo. Publicul va asculta lucrări de Johann Sebastian Bach, Henryk Wieniawski, George Enescu și Niccolò Paganini – Capriciile nr. 1, 5, 14, 20 și 24.
„Concertmaestro este, pentru mine, o formă de întoarcere acasă prin muzică. După experiența extraordinară din 2025, am simțit că acest dialog cu publicul român trebuie dus mai departe. Programul ales pentru 2026 este unul exigent, dar sincer, exact așa cum simt că trebuie cântată vioara”, spune Liviu Prunaru.
Cu o carieră internațională de peste 35 de ani, Liviu Prunaru își reafirmă, prin Turneul Național Concertmaestro, dorința de a construi proiecte durabile în peisajul cultural românesc, adresate unui public curios și atent, pentru care muzica clasică rămâne o experiență vie, directă și necesară. Concertmaestro a demonstrat că granița dintre artist și public poate deveni un spațiu de întâlnire.
