Eduard Almashe prezintă lucrări mixed media în expoziția „Tente de culoare”, la Tel Aviv

Expoziția de mixed media „Tente de culoare” a artistului israelian de origine română Eduard Almashe va fi găzduită de ICR Tel Aviv în perioada 9 noiembrie – 8 decembrie 2020. Vor fi prezentate lucrări abstracte, realizate prin tehnici de artă modernă și mixed media, prin care artistul realizează o întoarcere artistică la începuturile sale creatoare. Prin utilizarea unor metode care își află originea în pregătirea sa profesională de natură tehnică, Eduard Almashe creează peisaje, obiecte sau „tente de culoare” inspirate din rădăcinile sale românești și din diferite episoade de viață cotidiană israeliană care și-au lăsat amprenta asupra universului său de creație.

Eduard Almashe s-a născut la Alba Iulia în 1946 și a absolvit Facultatea de Inginerie. În 1970 a început să picteze pe lemn și să sculpteze, inspirat de opera lui Constantin Brâncuși. S-a alăturat cenaclului artistic condus de Constantin Marinescu la Alba Iulia. La vârsta de 34 de ani descoperă cartea „Ninge peste Ucraina” de Aurel Baranga și află, astfel, despre soarta artiștilor evrei din România în timpul Holocaustului. Decide, apoi, să imigreze în Israel în 1982, unde își continuă activitatea artistică și unde realizează, la solicitarea autorităților locale, sculpturi metalice outdoor care pot fi văzute în parcuri și piețe publice din orașe precum Raanana sau Hod HaSharon. A participat, de-a lungul timpului, la importante expoziții solo și colective în Israel și România, la care s-a distins mereu prin stilul inovator și prin tehnica inedită abordată. În creațiile sale, artistul utilizează tehnici de fusion art, mixed media și colaj, încorporând sau făcând uz atât de materiale clasice, precum culori în ulei pe suport de lemn și hârtie, precum și de instrumente tehnice, precum rapidograph, centrifugă, componente de calculator sau de ceas.

Expoziția este deschisă până la 8 decembrie a. c., la sediul ICR Tel Aviv (b-dul Shaul Hamelech nr. 8, etaj 6, Beit Amot Mishpat), de luni până joi între orele 09:00 – 17:00, vineri între orele 09:00 – 14:00.

„Aproape departe” – expoziție virtuală de fotografie de teatru

În această perioadă a distanțării fizice, expoziția „Aproape departe” își propune ca prin intermediul fotografiilor să le reamintească oamenilor că teatrul rămâne o oglindă a lumii, iar aceștia ar trebui să fie uniți și apropiați, chiar și păstrând distanțarea impusă de pandemie.

„Aproape departe” aduce în cadrul Festivalului Național de Teatru cele mai expresive fotografii din spectacolele Teatrului Național I.L.Caragiale din București, realizate de fotograful Florin Ghioca (www,ghioca.eu).

„Să nu uităm, în ciuda distanțării impuse de lege, că apropierea dintre noi este foarte importantă, mai ales acum, după aproape un an de izolări. Și chiar dacă momentan nu ne-o permitem, măcar să îi admirăm pe actorii care în „vremuri bune” reușeau să ne trezească atâtea emoții prin gesturile lor firești de apropiere pe scenă. Ne lipsesc îmbrățișările și mângâierile celor dragi, chiar și o banală strângere de mână. Această expoziție este un demers care își propune să readucă speranța celor care se simt pierduți. Suntem aproape și totuși atât de departe unii de ceilalți. Să sperăm că nu pentru mult timp”, declară Florin Ghioca.

Expoziția „Aproape departe” face parte din programul Festivalului Național de Teatru 2020 și poate fi „vizitată” de pe orice dispozitiv conectat la internet (telefon, tabletă, laptop, calculator) în perioada 22-29 noiembrie, accesând adresa www.fnt.ro/2020/aproape-departe.

Mezzosoprana Carmen Topciu, invitată la Opera din Sydney, anul viitor

Carmen Topciu, prim-solistă a Operei Brașov, a fost invitată la Opera din Sydney, anul viitor, din nou, pentru a interpreta rolul principal în opera „Carmen” de G. Bizet, dar și pentru a juca într-o nouă producție, opera „Castelul Prințului Barbă-Albastră”, compusă de Béla Bartók. În 2019, ea a avut debutul absolut la Opera din Sydney cu rolul Giovanna Seymour din „Anna Bolena” de G. Donizetti și apoi, în februarie 2020, a cântat partitura frumoasei și pasionalei Carmen.

„Am fost invitată să joc, din nou, într-o producție cu opera «Carmen» de G. Bizet, în luna februarie. Deja am puțină istorie la Sydney, cu succes, și directorul Operei de acolo mă apreciază foarte mult. M-au rechemat pentru a o interpreta pe Carmen și au îndrăznit să mă întrebe dacă mi-ar plăcea să fac rolul Judith în «Castelul Prințului Barbă-Albastră» de Béla Bartók – este o lucrare pe care nu o am încă în repertoriu. La început, invitația a fost o surpriză, nu am putut să spun nici da, nici nu, până nu am ascultat cu mare atenție această creație. Apoi, mi-a fost destul de simplu să iau o decizie fiindcă opera este superbă, iar rolul scris pentru mezzosoprană este fantastic. Muzica lui Bartók este neașteptat de interesantă și scrisă extrem de bine în relația cu textul. Bartók este o provocare, este prima lucrare a lui pe care o voi interpreta și, mai mult decât atât, este, desigur, compusă în limba maghiară și se cântă în original, cu traducere în limba engleză.

Așa că este o dublă provocare! Tema operei este celebra poveste a castelului lui Barbă-Albastră, numai că libretul a fost mult modificat. Este o operă, unii ar spune macabră, dar nu este așa, este o operă în care manipularea este la ordinea zilei, cu o poveste de dragoste în care se folosește iubirea pentru a manipula astfel încât fiecare să-și atingă scopul. Pe parcursul operei, Judith crede că, prin șantaj emoțional, va ajunge să-și îndeplinească dorințele, doar că ea este cea care are de pierdut, în final fiind ascunsă și închisă în castel, după a șaptea ușă, împreună cu celelalte trei soții ale lui Barbă-Albastră”, spune mezzosoprana Carmen Topciu. Partener de scenă îi va fi basul Daniel Sumegi în rolul lui Barbă-Albastră, în timp ce conducerea muzicală îi va aparține italianului Andrea Molino. Regia artistică a spectacolului este semnată de Andy Morton.

În ciuda epidemiei actuale și a restricțiilor impuse, Carmen Topciu este optimistă în privința faptului că va putea ajunge pe scena australiană: „Ceea ce avantajează în această perioadă continentul australian este vremea pentru că în lunile ianuarie – martie este plină vară și acolo va fi stagiune estivală. Producția cu «Carmen» va avea loc în aer liber, iar opera lui Bartók se va juca în sala «Joan Sutherland» de la Sydney Opera House, desigur, în prezența unui număr redus de spectatori”.

Semnal editorial: Cetăți, castele și alte fortificații din România de Radu Oltean

Cetăți, castele și alte fortificații din România este un proiect conceput în patru volume, care adună, în premieră, date și imagini legate de arhitectura de apă­rare de la noi. Volumul de față poate fi citit, în aceeași măsură, ca un compendiu de istorie militară a celor trei țări din jurul Carpaților în secolul al XVI-lea – de la bătălia de la Mohács (1526) până la moartea lui Mihai Viteazul (1601), cu un accent aparte pe zbuciumata istorie a Transilvaniei.

Cartea conține peste 130 de imagini: fotografii vechi, fotografii aeriene, desene istorice și planuri de locuri fortificate, stampe și documente puțin cunoscute din arhive românești și mai ales străine – germane, maghiare, austriece. Reconstituirile istorice ale lui Radu Oltean aduc în fața cititorilor, pentru prima oară, tablouri vii ale cetăților și mănăstirilor întărite, așa cum vor fi arătat ele acum patru secole.

Radu Oltean este astăzi unul dintre cei mai apreciați autori de ilustrație documentară cu subiect istoric. A absolvit Academia de Arte din București, Secția grafică, în 1997. A debutat cu seria de colaborări cu Neagu Djuvara: Cum s-a născut poporul român (2001), Mircea cel Mare și luptele sale cu turcii (2001), De la Vlad Țepeș la Dracula Vampirul (2003; trad. engl. From Vlad the Impaler to Dracula the Vampire, 2011), apărute la Humanitas.

Pasiunea sa pentru ilustrația documentară este dublată de aplecarea spre studiul științific al istoriei; lucrările sale se bazează pe analiza riguroasă deopotrivă a izvoarelor directe și a cercetărilor celor mai recente. A conceput proiecte editoriale care valorifi că un patrimoniu iconografic cvasinecunoscut publicului larg: Bucureștii – 550 de ani de la prima atestare documentară (editor și coordonator, 2009), Carol Popp de Szathmari, fotograful Bucureștilor (2013, în colaborare cu Emanuel Bădescu), Bucureștii Belle-Epoque (2016, în colaborare cu Emanuel Bădescu). Volumul Art historia: Ilustrația istorică între artă și știință / Historical Illustration Between Art and Science (2018) reunește cele mai frumoase lucrări ale sale, apărute în țară sau în prestigioase publicații de profil din străinătate, cu care colaborează în mod constant.

Din ampla sinteză, unică în spațiul istoriografiei noastre, Cetăți, castele și alte fortificații din România a publicat primul volum (2016, urmat de ediția în limba engleză); cele trei volume care întregesc seria apar la Humanitas începând cu 2019. Dacia. Războaiele cu romanii, lucrare proiectată în două volume (primul a apărut, în primă ediție, în 2013) aduce laolaltă informațiile esențiale și dă seamă de stadiul actual al cercetării în domeniu, într-o sinteză ilustrată cu un material iconografic deosebit de bogat, atât din lucrările proprii de reconstituire vizuală, cât și din surse documentare dintre cele mai diverse. Va fi urmat, în anul 2020, de o adaptare menită să continue seria de volume de popularizare pentru copii și cititorii mai tineri.

La mulţi ani, Virginia Rogin!

O actriţă specială, versatilă, o personalitate artistică robustă, actriţa Virginia Rogin ştie să facă din fiecare personaj o provocare, o izbândă şi un spectacol. Astăzi, când îşi aniversează ziua de naştere, îi dorim ani mulţi, cu bucurii, întâlniri miraculoase şi vise împlinite!

La mulţi ani, Ioan Tugearu!

Sărbătoritul de azi este una din figurile artistice emblematice ale scenei coregrafice româneşti şi un reper în formarea generaţiilor de artişti ajunse la maturitate la finalul anilor 1980.

A devenit prim balerin al Operei Naţionale din Bucureşti în 1967, iar din 1977 şi pînă în prezent a montat numeroase spectacole atît la Operele din Bucureşti, Constanţa, Iaşi, Timişoara, la Teatrul de Balet „Oleg Danovski” din Constanţa, dar şi la Opera din Novi-Sad (Serbia) sau Jerusalem City Ballet, fiind cunoscut pentru un stil neoclasic-modern. Pe lângă rolurile din balete clasice, cu preponderenţă roluri dramatice, ocazional a fost interpret şi în spectacole de factură modernă şi contemporană, la invitaţia altor coregrafi.

A fost profesor la Liceul de Coregrafie „Floria Capsali” din Bucureşti dar şi maestru de balet la Opera din Oslo (1983) şi la Teatro Lirico Arene di Verona (1984). În 1990 a înfiinţat compania Orion Balet Bucureşti, al cărei director artistic a fost pînă în 1992.

Din 1965, Ioan Tugearu a făcut numeroase turnee în Europa, America şi Africa, cu Baletul Operei Naţionale din Bucureşti, cu Teatrul de Balet „Oleg Danovski” din Constanţa, dar şi alături de companiile Jeunesse Musicale de France şi Grand Ballet Classique de France. A avut, de asemenea, angajamente ca prim balerin la München, la Bordeaux, şi la Bari.

Îi dorim maestrului neobosit Ioan Tugearu mulţi ani sănătoşi şi fericiţi!

Utopie versus distopie în Competiția Internațională BIEFF 2020

Filmele prezentate la Berlinale, în secțiunea Forum Expanded, vin în premieră în România

Mostre de inovație și libertate de creație, incluse în selecțiile marilor evenimente cinematografice ale lumii și prezentate în premieră în România în cadrul Festivalului Internațional de Film Experimental București BIEFF (24-29 noiembrie), filmele celei de-a zecea ediții sfidează barierele convenționalului, propunând noi maniere de a imagina prezentul și viitorul. Selecția din acest an va putea fi urmărită online, de pe întreg teritoriul țării, pe platforma de streaming a festivalului.

Sub umbrela tematică A Brave New World, două dintre programele tematice din Competiția Internațională vor reprezenta și subiectul unei expoziții audio-vizuale, prezentate la Rezidența BRD Scena9. Una dintre cele mai populare secțiuni din programul festivalului,  Berlinale Forum Expanded revine cu o serie de viziuni alternative asupra viitorului, sub forma unor experimentele formale radicale care răspund în maniere provocatoare  la dilemele prezentului.

Embracing Utopia este un manifest, o reafirmare a forței transformatoare și emancipatoare a imaginii utopice, dar și titlul unuia dintre cele mai seducătoare programe competiționale BIEFF.10. Fie că vorbesc despre un “altundeva” ideal, tangibil și totodată imaginar, despre lumi posibile, încă nedescoperite, sau despre planete îndepărtate unde timpul și suferința au încetat să mai existe, filmele cuprinse în acest program lansează o invitație de a privi lumea așa cum ar putea să fie, printr-o oglindă speculativă  întoarsă realităților contemporane.

Alina Manolache, singura autoare  de origine română prezent în Competiția Internațională, semnează I Am Here, un poem vizual cu valoare de manifest, în care imaginile post-apocaliptice surprinse de camerele utilitare în perioada de izolare se împletesc cu luminile calde ce străbat prin ferestrele celor care-și continuă viețile. Despre ideea de ,,împreună’’ vorbește și They Parlaient Idéale (r. Laure Prouvost), în care un grup de performeri multi-generațional și multi-rasial se îmbarcă într-o călătorie din nordul Franței spre Veneția. Aventura lor, prezentată în 2019 la Bienala de la Veneția, devine în scurt timp o căutare escapistă a unui “altundeva” ideal, în egală măsură tangibil și imaginar.

Hipnotic și straniu deopotrivă, Look Then Below (r. Ben Rivers) coboară într-o lume de dincolo, alcătuită dintr-o rețea de caverne sculptate în negura timpului, într-un viitor ocupat de o specie care va fi evoluat din lumea noastră în declin ecologic. Fascinantă este și planeta de unde vine Sofia, protagonista filmului lui Jacqueline Lentzou, The End of Suffering (A Proposal). Redată pe peliculă de 16mm și impregnată de o puternică tentă de roșu, călătoria ei către locul în care unde timpul nu există capătă ritmul unei simfonii planetare care imprimă spectatorilor o senzație de plutire fără de sfârșit.

La polul opus, cele patru filme incluse în programul The Spectre of Dystopia funcționează ca avertismente pentru prezent, sub forma unor semne prevestitoare despre un viitor posibil care poartă o asemănare neliniștitoare cu trecutul nostru.

In Vitro (r. Larissa Sansour, Søren Lind) imaginează lumea de sub orașul biblic Betleem, în urma unui dezastru ecologic. Alia, protagonista filmului prezentat în 2019 în competiția Pardi di domani a Festivalului de Film de la  Locarno, s-a născut în subteran ca parte a unui program extins de clonare și nu a văzut niciodată orașul pe care este destinată să-l reconstruiască. De-a dreptul imposibilă pare și misiunea personajelor din The Bite (r. Pedro Neves Marques), care se luptă să supraviețuiască unei epidemii ce ia cu asalt Brazilia, în timp relația lor poliamoroasă, non-binară, pare să se destrame.

În același spațiu geografic, dar într-un alt context istoric și politic, Water and Salt (r. Luisa Mello) oferă o perspectivă subiectivă alegerilor prezidențiale din 2018, când străzile Braziliei au fost inundate de proteste. Extrem de personală este și abordarea regizorală a lui Roy Samaha în  Sun Rave, prezentat la Festivalul Internațional de Film de la Oberhausen în 2019. La persoana întâi, naratorul filmului povestește cum, la sfârșitul anilor ’80, atunci când avea 11 ani, un misterios cuplu britanic locuia lângă apartamentul părinților săi din Liban. Prin pereți, se auzea vocea unei femei, repetând secvențe numerice, pe care familia le considera a fi un ritual spiritist, dar care cel mai probabil reprezentau coduri.

Parteneriatul cu inovatoarea secțiune Forum Expanded a Festivalului Internațional de Film de la Berlin continuă și la această ediție pentru singurul eveniment autohton dedicat filmului experimental. Prezentate în premieră în România, patru producții difuzate în 2019 în cadrul celei mai îndrăznețe secțiuni de la Berlinale se vor vedea pe ecranele din întreaga țară, prin intermediul platformei de streaming a festivalului. În paralel, secțiunea specială se va bucura de o expoziție audio-vizuală, găzduită de Pavilionul Goethe.

Încă din anul 2006, Forum Expanded promovează experimente cinematografice inovatoare, instalații video, conferințe și performance-uri, devenind o platformă importantă pentru artiștii ce oferă noi perspective asupra cinema-ului. Realitățile alternative pe care le explorează cele patru scurtmetraje prezentate în cadrul secțiunii partenere depășesc coordonatele spațio-temporale, artiștii folosindu-se de practici cinematografice experimentale pentru a imagina universuri abstracte, hiper-avansate.

Avioane ce se prăbușesc, computere care nu mai răspund comenzilor și alegeri electorale disfuncționale – toate acestea reprezintă un prequel pentru un viitor posibil, în viziunea regizorului Graeme Arnfield. Compilând povești despre interacțiunile recente cu radiația cosmică la altitudini tot mai mici, The Phantom Menace este un film stroboscopic despre climă, purtat de muzica tehno, ce speculează rolul muncii într-un viitor post-apocaliptic. A I O U (r. Adam Khalil, Bayley Sweitzer, Anton Vidokle) ne invită să explorăm un viitor și mai îndepărtat, pe o stație orbitală de origine necunoscută. Aici, victimele violenței militare din toate timpurile sunt readuse la viață în mod sistematic, datoria morală cauzată de curmarea unei vieți fiind, în sfârșit, achitată.

Regizorul rus Anton Vidokle semnează și Citizens of The Cosmos, un film inspirat de manifestul biocosmic redactat de Alexander Svyatogor în 1922. Filmul urmărește o comunitate ficțională, care aderează la idealurile cosmismului rus – imortalitatea, învierea morților și interplanetarismul – toate acestea materializate într-un oraș din Japonia contemporană. Porosity Valley 2: Tricksters’ Plot (r. Ayoung Kim) vine din Coreea de Sud cu o fascinantă personificare a conceptului de migrație, contruind o juxtapunere între migrația refugiaților și migrația datelor. După ce la finalul primului film din serie, produs în 2017, Petra fuzionează cu propria sa clonă, protagonist ajunge într-o dimensiune care transcede timpul și spațiu, devenind unul dintre intrușii de pe insulă.

Oana Pușcatu și István Téglás joacă într-un spectacol despre viața și moartea Mihaelei Runceanu, în pregătire la Teatrul Apollo111

- spectacolul este co-scris și co-regizat de Catinca Drăgănescu și Gabriel Sandu, iar muzica este creată de Xenti Runceanu, verișorul artistei –

Încă învăluită în mister și teorii ale conspirației, moartea timpurie a uneia dintre cele mai cunoscute și apreciate cântărețe a României anilor ’80, Mihaela Runceanu, va fi subiectul unui nou spectacol de teatru produs la Apollo111. Duoul Catinca Drăgănescu – Gabriel Sandu au documentat, în ultimii 2 ani, această poveste care a marcat istoria Bucureștiului și a lumii artistice. Piesa co-scrisă de cei doi dramatizează mai multe perspective asupra vieții și morții Mihaelei Runceanu, pe fondul intervenției și cenzurii regimului comunist în cariera artiștilor din epocă. Spectacolul va fi co-regizat de cei doi, iar  rolul Mihaelei Runceanu va fi jucat de actrița Oana Pușcatu.

Oana Pușcatu a absolvit Facultatea de Teatru “I.L. Caragiale” București în anul 2014 și este actriță a Teatrului Mic din București. Joacă și pe scena teatrelor independente, este parte a companiei anglo-română Béznă Theatre din anul 2014. Pasionată de muzică, a început să cânte de la vârsta de 7 ani, a jucat în diferite musicaluri (“Chicago”, “Fecioarele Noastre Grabnic Ajutatoare”, “Familia Fără Zahar” etc.), iar în prezent este solista trupei de cover-uri Avenue.

Repetițiile pentru spectacol au început în luna septembrie, în condiții de siguranță, la teatrul Apollo111 din București. Distribuția spectacolului este completată de Cristina Drăghici, Silvana Negruțiu, Vlad Galer și István Téglás, aleși în urma unui casting public la care s-au înscris peste 250 de actori. Gabi Albu semnează scenografia, iar Ana Cârlan proiecțiile video. Muzica spectacolului este creată de muzicianul Xenti Runceanu, vărul Mihaelei Runceanu, și va include și cele mai cunoscute refrene ale acesteia.

Despre ideea spectacolului vorbește Gabriel Sandu:

„Și eu și Catinca Drăgănescu suntem interesați de revizitarea istoriilor artiștilor care au creat în comunism, de felul în care arta și destinele lor au fost afectate de cenzură, cât de moștenirea pe care aceștia ne-au lăsat-o. De Mihaela Runceanu sunt fascinat încă din adolescență și mi s-a părut o idee puternică să (re)construim (sau chiar să deconstruim) povestea ei, să redăm, prin teatralitate, o altă perspectivă decât cea unilaterală, a morții ei violente, cu care am fost intoxicați în media ultimilor 30 de ani. Lucrul ăsta nu se putea realiza decât printr-o documentare extinsă, care a constat în zeci de interviuri cu oameni care au cunoscut-o, prieteni, colaboratori, foști elevi, am fost la Buzău, unde l-am cunoscut pe tatăl Mihaelei, pe domnul Runceanu, am stat vreo două zile și într-un birou fără ferestre de la Judecătoria București unde am studiat dosarul crimei ei, care m-a lăsat fără cuvinte. Pentru a putea spune povestea Mihaelei aveam nevoie de distribuția ideală, de o actriță care să joace și să cânte în egală măsură de bine și de alți patru actori ludici, versatili, pe care i-am găsit în urma unui casting public și cu care suntem fericiți să lucrăm. În prezent suntem în plin proces de creație, iar această dinamică nouă atât pentru mine cât și pentru Catinca, de co-scriere și co-regie – sperăm să ofere publicului o experiență mai bogată, prin prezentarea a două unghiuri diferite asupra aceluiași subiect, unite de dezideratul nostru comun de a reda memoriei Mihaelei Runceanu ceea ce i-a fost luat: decența, intimitatea, dreptul la o reprezentare justă. Din păcate niciun spectacol sau niciun film nu-i mai poate reda viața, dar atât timp cât ne-o amintim și îi spunem povestea mai departe, ea continuă să trăiască”.

Datele premierei oficiale, cu public, vor fi anunțate curând, în funcție de evoluția pandemiei. În prezent, teatrele din București sunt închise pentru spectatori.

Mai multe detalii vor fi comunicate pe pagina de Facebook a Teatrului Apollo111 și pe cea de Instagram. Fotografiile cu actorii sunt realizate de Cornel Brad.

Eveniment editorial: Sapiens. O istorie grafică. Volumul I. Nașterea omenirii de Yuval Noah Harari, David Vandermeulen, Daniel Casanave

Primul volum al unei istorii ilustrate a omenirii avînd la bază bestsellerul lui Yuval Noah Harari devenit o carte-fenomen la nivel mondial

În Nașterea omenirii, un Yuval ficțional ne invită să-l însoțim în palpitanta aventură numită istorie, cutreierînd pămîntul alături de o sumedenie de personaje pestrițe. Ei se detașează de vacarmul lumii noastre inundate de informații, fac un pas în spate și privesc imaginea de ansamblu: istoria speciei noastre de la începuturi pînă astăzi. Pe parcursul explorărilor, o întrebare nu le dă pace: cum a ajuns o maimuță neînsemnată stăpîna planetei, capabilă să fisioneze atomul, să zboare pe Lună și să manipuleze codul genetic?

Formatul grafic le propune cititorilor un nou tip de explorare intelectuală și artistică a trecutului. Evoluția oamenilor este reimaginată ca un reality-show. Prima întîlnire dintre sapiens și neanderthalieni este examinată prin intermediul capodoperelor artei moderne. Extincția mamuților și a tigrilor cu dinți-sabie e repovestită ca un film polițist. Haideți să-i cunoașteți pe neanderthalieni, pe atotputernicul Doctor Fiction și pe cei mai răi criminali în serie care au existat vreodată – și să aflați de ce suntem cu toții captivi în visul unor oameni morți demult!

Yuval Noah Harari a obţinut doctoratul în istorie la University of Oxford şi este profesor de istorie universală în cadrul Departamentului de Istorie al Universităţii Ebraice din Ierusalim. Cartea sa Sapiens, publicată iniţial în Israel în 2011, a fost tradusă în peste patruzeci de limbi. Timp de peste şase luni s-a aflat pe lista bestsellerurilor Sunday Times şi a fost de asemenea în topul bestsellerurilor New York Times. De același autor, la Editura Polirom au apărut Sapiens. Scurtă istorie a omenirii (2017), Homo deus. Scurtă istorie a viitorului (2018) și 21 de lecții pentru secolul XXI (2018).

David Vandermeulen, autor și ilustrator de benzi desenate, provine de pe scena underground bruxelleză. În 2005, a publicat Fritz Haber, o serie de romane grafice biografice. Din 2016 coordonează colecția de benzi desenate educative „La Petite Bédéthèque des savoirs” la editura belgiană Le Lombard.

Daniel Casanave locuiește la Reims și își împarte timpul între domenii variate, precum ilustrarea, scenografia și benzile desenate, dar și desenele pentru televiziune sau la procese. Din 2001, explorează lumea celei de-a noua arte punînd accent pe adaptarea unor capodopere ale literaturii și a biografiilor unor personalități. De asemenea, publică regulat în La Revue dessinée și a realizat patru albume în colaborare cu astrofizicianul Hubert Reeves.

Festivalul Național de Teatru se desfășoară în format multimedia

Cea de-a 30-a ediție a Festivalului Național de Teatru, care se va desfășura în perioada 22 – 29 noiembrie 2020, va avea loc în format multimedia (online, tv, radio) și are ca motto FNT 30 / FNT ALTFEL. Direcția artistică și selecţia programului aparţin criticilor de teatru Ludmila Patlanjoglu, Maria Zărnescu şi Călin Ciobotari.

„Actuala ediție a FNT oglindește involuntar încă o replică din „Hamlet”: „c-un ochi râzând, cu celălalt în lacrimi”; o mască râde, alta plânge… Acest străvechi principiu dual de reprezentare a teatrului nu mai e acum doar o formă de coexistență a comicului și tragicului, ci a speranței și neliniștii, a seninului și a înnegurărilor de tot felul. „Neliniștea” și „neuitarea” sunt polaritățile ce definesc FNT 2020. Substanţa lor se regăseşte în obligatorii meditații asupra prezentului şi viitorului: esteticile pandemiei, dialoguri, conferinţe, expoziții”, se arată în scrisoarea deschisă prin care boardul FNT 30 prezintă strategia și structura ediţiei din acest an.

Mai multe detalii despre FNT 30 / FNT ALTFEL găsiți pe site-ul www.fnt.ro, pe pagina de Facebook și pe contul de Instagram ale Festivalului.

Producători: UNITER – Uniunea Teatrală din România și Televiziunea Română. Proiect cultural finanţat de Ministerul Culturii. Proiect realizat în parteneriat cu Primăria Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural Expo Arte. Partener: Institutul Cultural Român.

Draga noastră, Draga…

Ziua a început cumplit de trist. Presa scrie: Draga Olteanu Matei „ne-a părăsit”, „s-a stins”, „nu mai e printre noi”. Da, draga noastră artistă aparent şi în chip nedrept se va afla mai departe de public, de scenă, de camerele de filmat. Dar nu ne va părăsi niciodată cu adevărat. Atâta timp cât noi cei care o admirăm, o iubim şi o respectăm ne vom conjuga dragostea la timpul prezent, vom fi mereu împreună. Dumnezeu să o odihnească şi să o răsplătească pentru Binele, Frumosul şi Adevărul pe care ni le-a dăruit!

La mulţi ani, Vlad Rădescu

Actor de teatru şi film, animator, profesor, director de teatru, Vlad Rădescu este una din personalităţile care au marcat viaţa culturală autohtonă din 1990 încoace. Activ, creativ şi  politalentat, sărbătoritul nostru, care debuta fabulos în rolul lui Ciprian Porumbescu cu mai bine de patru decenii în urmă, continuă să ne surprindă şi azi. Lui Vlad îi plac începuturile, aşa că îi dorim ani mulţi cu sănătate, energie, veselie, veşti bune şi prieteni fideli!