10 ani de Superscrieri. Gala celor mai bune materiale de presă ale anului va putea fi urmărită online live, pe 19 aprilie

Cea de-a 10-a ediție a Premiilor Superscrieri va avea loc anul acesta pe 19 aprilie și va putea fi urmărită într-un livestream transmis pe pagina de Facebook a Fundației Friends For Friends, organizatorul evenimentului. Superscrieri este o inițiativă independentă a Fundației Friends For Friends (FFFF.ro), realizată împreună cu oameni și companii care vor să susțină responsabilitatea în documentarea și transmiterea realității.

39 de materiale (presă scrisă, podcast, video și foto) au fost selectate de un juriu format din 17 specialiști din media și sunt nominalizate la cele șase categorii de concurs: Portret, Reportaj, Investigație, Opinie, TV&VIDEO-jurnalism, Fotojurnalism. Alături de acestea, vor fi anunțate premiile onorifice și premiile speciale.

Până pe 12 aprilie, cititorii pot vota pentru premiul Superscrierea Cititorilor, premiu oferit în fiecare ani materialului de presă cu cele mai multe voturi din partea publicului. Lista nominalizărilor poate fi consulată aici: https://ffff.ro/noutati/premiile-superscrieri/nominalizarile-premiilor-superscrieri-10-voteaza-materialul-preferat/.

”Aceste nominalizări ale Premiilor Superscrieri #10 reprezintă o mostră pentru jurnalismul românesc de impact care ne ghidează și care are nevoie susținerea noastră, ca societate, pentru că o presă onestă și respectată este companionul nostru spre evoluție.”, a declarat Alexandra Cantor, directoarea executivă a Fundației Friend For Friends.

La această ediție Superscrieri, organizatorii își propun să ofere încredere și noilor generații de autori care transmit mai departe povești despre realitate cu potențial de a modela percepții și comportamente, prin două premii speciale de susținere: Acti-vloggerul anului și Generația2020. Tinerii vloggeri și jurnaliști nominalizați sunt anunțați aici: https://ffff.ro/noutati/premiile-superscrieri/nominalizari-noua-generatie/.

Juriul din acest an a fost format din: Paul Radu – președinte juriu, Alice Iacobescu, Cătălin Striblea, Dan Duca, Emilia Șercan, Florin Negruțiu, Irina Păcurariu, Ioana Cîrlig, Ioana Moldovan, Marko Risovic, Marius Comper, Mona Dîrțu, Mihai Ghiduc, Oana Giurgiu, Paula Herlo, Robert Schwartz, Vlad Stoicescu.

Nominalizații Premiilor Superscrieri #10 și publicațiile în care au semnat materialele înscrise în competiție:

Opinie, 7 nominalizări: Alexandru Bălășescu (Inclusiv), Elena Stancu, fotografii de Cosmin Bumbuț (Teleleu și Libertatea), Ioanida Costache, ilustrații de Tuan Nini (Decât o Revistă), Radu Umbreș (Libertatea și Iscoada), Vlad Odobescu, ilustrații de George Roșu (Decât o Revistă).

Portret, 7 nominalizări: Andrada Lăutaru, ilustrații de Alina Marinescu (Scena9, print nr. #3), Andrei Crăciun (VICE România), Denisa Harbuz, ilustrații de Octavia Bortișcă (GEN, revistă), Ioana Burtea, ilustrații de Andreea Cristea (Decât o Revistă), Irina Tacu, video de Oana Barbonie, Roxana Neacșu, fotografii de Roxana Neacșu (Decât o Revistă), Laurențiu Ungureanu (Recorder), Polina Cupcea (Oameni și Kilometri).

Reportaj, 6 nominalizări: Anca Simina (Recorder), Delia Marinescu, fotografii de Bogdan Dincă (Scena9), Diana Oncioiu (Dela0), Lavinia Pițu (Deutsche Welle), Liliana Botnariuc (Oameni și Kilometri), Vlad Odobescu, ilustrații de Mircea Drăgoi (Decât o Revistă).

Investigație, 6 nominalizări: Ana Poenariu, Andrei Ciurcanu (RISE Project), Alex Nedea, David Muntean (Recorder), Attila Biro, Ana Poenariu, Lilia Saúl Rodríguez, Jonathan Wrate, Dan Kelly, Nathan Jaccard, Daniela Castro, Timea Honț, Raúl Olmos, Andrea Cárdenas, Armando Talamantes, Salvador Camarena, Guilherme Amado, Paul Radu, Lucía Vergara, Carjuan Cruz (RISE Project & OCCRP), Roxana Garaiman (RISE Project), Victor Ilie (Recorder), Vlad Stoicescu, Diana Oncioiu, Jakab Villő Hanga, Andreea Pavel, Cristian Leonte, Ionuț Benea, Tudor Chiriac și Vasile Hotea-Fernezan (Dela0).

Tv&Video-Jurnalism, 6 nominalizări: Alex Nedea, David Muntean (Recorder), Mihai Dragolea, Vlad Stoicescu (Dela0), Octavian Coman (PressOne), echipa Recorder (Recorder), William Jordan și Sergiu Brega (RISE Project & OCCRP).

Fotojurnalism, 7 nominalizări: Andrei Pungovschi (pungovschi.com și Decât o Revistă), Bogdan Dincă (Scena9 și DoR, Libertatea, Inclusiv, Documentaria), Mircea Reștea (Decât o Revistă), Remus Țiplea (National Geographic).

Carusel de emoții în aprilie pe Scena Digitală

„Vara în care mama a avut ochii verzi” și „Contra democrației” sunt premierele lunii, iar „Ravel Bolero: Cântecul dansului” este cadoul pentru abonați

Luna aprilie aduce cu sine două noi producții care se alătură repertoriului online de pe Scena Digitală. Spectatorii pot viziona din această lună, pe bază de bilet individual sau abonament, versiunile filmate ale spectacolelor „Vara în care mama a avut ochii verzi” (regia Mariana Mihu-Plier) și „Contra democrației” (regia Alexandru Dabija), în calitate HD a imaginii. În plus, abonații platformei, indiferent de tipul ales (1, 3, 6 sau 12 luni) se pot bucura în aprilie de spectacolul-cadou „Ravel Bolero: Cântecul dansului”, o producție Vuyani Dance Theatre.

„Vara în care mama a avut ochii verzi” este un one-man-show produs de Secția Română a TNRS. Spectacolul are la bază apreciatul roman semnat de Tatiana Țîbuleac, a cărui poveste ne poartă prin memoria unui pictor de succes, în plin proces de autodescoperire prin ochii propriei mame. Regizoarea Mariana Mihu-Plier și actorul Ștefan Tunsoiu dezvăluie o poveste cutremurătoare, de neratat pentru iubitorii de drame.

„Contra democrației” este spectacolul pe care Secția Germană a TNRS îl oferă în această lună spectatorilor Scenei Digitale. Alexandru Dabija creează o tragicomedie cinică despre valențele democrației într-o societate care și-a pierdut reperele. Un spectacol-șoc care își pune privitorul în fața unei imagini incomode a sistemelor sociale și politice care îi definesc existența.

Ambele producții adăugate în aprilie repertoriului Scenei Digitale sunt subtitrate în engleză și română (în cazul spectacolelor Secției Germane).

Cadoul Scenei Digitale din aprilie – un adevărat regal artistic pentru abonați

Gregory Maqoma, coregraf renumit pe plan mondial, dansator, antreprenor social și deținător al titlului „Chevalier de L’ordre des Arts et Lettre”, oferit de guvernul francez, dă viață pe scenă personajului Toloki, bocitorul născocit de autorul Zakes Mda, în acest spectacol intitulat „Ravel Bolero: Cântecul dansului”. Mda a devenit renumit pe plan internațional cu romanul „Ways of Dying” (1995), prima sa carte de referință în care apărea personajul de neuitat Toloki, un bocitor profesionist care participa la înmormântările locale în timpul tranziției Africii de Sud de la Apartheid la democrație.

Scena Digitală este platforma online a Teatrului Național „Radu Stanca” Sibiu care oferă spectacole și filme oricând, oriunde și de pe orice device, în condiții de calitate HD a sunetului și a imaginii.

Foto credit: TNRS, Maria Ștefănescu, Paul Băilă şi Rareş Helici.

Daniel Jinga a prezentat echipa alături de care va conduce Opera Națională București

Daniel Jinga i-a numit pe dirijorul Tiberiu Soare în funcția de Director Artistic și pe Alin Gheorghiu în funcția de consilier artistic balet.

Tiberiu Soare este absolvent a două dintre facultăţile Universităţii de Muzică din Bucureşti: Facultatea de Interpretare Muzicală, Secţia Instrumentală (Tuba), clasa Conf. Univ. Ion Popescu (Diplomă de Licenţă obţinută în anul 2000) şi Facultatea de Compoziţie şi Pedagogie Muzicală, Secţia Dirijat Orchestră, clasa profesorilor Ludovic Bacs şi Conf. Univ. Dr. Petru Andriesei (Diplomă de Licenţa obţinută în anul 2001). În 2018 a obținut titlul de Doctor în muzică la Universitatea Națională de Muzică București cu lucrarea „Tragedia lirică Oedipe de George Enescu, O perspectivă dirijorală”, îndrumător: Prof. Univ. Dr. Dan Dediu. În prezent este Conf. Univ. Dr. al Universitătii Naţionale de Muzică Bucureşti, Facultatea de Compoziție, Muzicologie și Pedagogie Muzicală, în cadrul departamentului Dirijat, Muzică Religioasă și Instrumente Complementare.

Este dirijor al Operei Naționale București începând cu anul 2004, iar în perioada 2007-2008 a fost iniţiator şi Coordonator al Studioului Experimental de Operă şi Balet „Ludovic Spiess” din cadrul Operei Naţionale Bucureşti. Din anul 2004 și până în prezent este dirijor al Ansamblului de Muzică Nouă „Profil” din Bucureşti, iar din 2007 până în prezent este colaborator permanent al Fundaţiei „Calea Victoriei”. În această calitate a susţinut mai multe conferinţe interactive pe teme muzicale. Conţinutul acestora a fost sintetizat în două volume: „Pentru ce mergem la Operă?” (Premiul Galei Societăţii Civile 2014) si „Nouă povestiri muzicale” (2016). În Mai 2018 Casa Regală a României i-a acordat lui Tiberiu Soare distincţia „Ordinul Coroana României în Grad de Ofițer”. Tiberiu Soare colaborează frecvent cu principalele Orchestre Simfonice şi Teatre de Operă din România. Pe plan internaţional activitatea artistului a constat în colaborări cu numeroase ansambluri de prestigiu, cum ar fi: London Philharmonic Orchestra, Kammer Ensemble N (Stockholm), Musica Vitae Chamber Orchestra (Suedia), Osaka Chamber Symphony Orchestra (Japonia), Bad-Reichenhaller Orchester (Germania), Orchestra Filarmonicii din Atena, „Bedrich Smetana” Philharmonic Orchestra (Zlin, Cehia), Orchestra Radio Praga, Orchestra Filarmonicii din Sofia, Orchestra de Camera din Chişinău, Teatrul Național de Operă și Balet Maria Bieșu (Chișinău), Camerata Salzburg, Orchestra Simfonică din Beirut (Liban), Orchestra Simfonică de Stat din Izmir (Turcia).

Alin Gheorghiu a absolvit în anul 1992 Liceul de Coregrafie ,,George Enescu” din Bucureşti, iar în anul 2001 a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”, secția Coregrafie. În anul 1998 a obținut o bursă de studii de două luni la Roma (Italia).

A studiat cu maeștrii Oleg Danovski, Ioan Tugearu, Peter Breuer, Valeri Kovtun, Mihaela Atanasiu, Gheorghe Cotovelea, Ştefan Bănică, Adrian Gheorghiu, George Bodnarciuc, Gheorghe Iancu, Sergiu Ştefanski, Alexa Mezincescu, Constantin Marinescu, Gelu Barbu, Gabriel Popescu.

A fost prim-solist de balet al Operei Naționale București începând cu anul 1993 și în prezent este maestru de balet al Operei Naționale București. În perioada 2002 – 2005 a fost solist la Landestheater Salzburg (Austria), revenind în anul 2007 la Opera Națională București ca prim-solist. Între anii 2011 -2013 a fost Șef al Compartimentului Balet și, ulterior, în perioada 2013-2014, Șef al Serviciului Balet Divertisment. A fost coordonatorul baletului în cadrul Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” între anii 2018 -2020.

A fost invitat la numeroase festivaluri, printre care Festivalul de Balet de la Udine (Italia), 1998; Festivalul de Balet de la La Baule (Franța), 1991; la Festivalul de la Vigniale (Italia), 1995 și a dansat în mai multe gale naționale și internaționale de balet.

Publicul și colectivul artistic al Operei Naționale București le urează putere de muncă și inspirație pentru a găsi soluții cât mai creative pentru desfășurarea activității artistice în această perioadă atât de atipică pe care o traversează instituțiile de spectacole.

Podcast cu basme românești traduse în germană, #Märchenstunde

Basmul românesc tradus în limba germană este adus în prim plan prin realizarea unei serii de materiale înregistrate, sub forma unor audio-lecturi, în care vor fi citite nouă basme românești. În perioada 28 martie – 23 mai, ICR Berlin difuzează materialele sub formă de podcast săptămânal în lectura lui Robert Schwartz,  pe platforma Facebook precum și pe site-ul ICR Berlin.

Basmele prezentate au fost culese de Petre Ispirescu, traduse de Mite Kremniz și apărute în volumul Rumanische Märchen (Basme românești), Leipzig, 1882. Acestea sunt: Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, Porcul cel fermecat, Mogarzea și fiul său, Fata de împărat și pescarul, Glasul morţii, Talerus, Măzărel Împărat, Luceafărul de ziuă și Luceafărul de noapte și Pasărea măiastră.

Robert C. Schwartz coordonează programul Deutsche Welle (DW) pentru Europa Centrală și de Sud-Est și a condus Redacția DW în Limba Română în perioada 2002-2020. S-a născut în 1956 la Sibiu. A absolvit Facultatea de Limbi Germanice a Universității București și a lucrat ca profesor la Liceul German din capitală, unde a fost ales director în 1990. La Deutsche Welle a început să lucreze în 1992 ca redactor de știri în Redacția Centrală, doi ani mai târziu fiind numit redactor-șef adjunct în Redacția Română. Robert Schwartz se numără printre cei mai cunoscuți oameni de cultură din Germania originari din România. A fost martor și protagonist al unor momente-cheie pentru istoria recentă a României, îndeosebi în perioada de pre-aderare a țării la Uniunea Europeană.

La mulţi ani, Gheorghe Zamfir!

Într-o perioadă în care se face abuz de conceptul „specific naţional”, Gheorghe Zamfir rămâne cel mai incontestabil simbol al fiorului autentic. Ambasador al doinei, translator al dorului, reper de profesionalism, Gheorghe Zamfir respiră şi crează în propriul anotimp în care toţi cei ce îl admiră se simt spectatori privilegiaţi. La mulţi şi darnici ani!

La mulţi ani, Cornel Constantiniu!

Un interpret carismatic, o voce caldă cu un timbru special ce a reuşit să dea o nouă dimensiune noţiunii de intimitate, Cornel Constantiniu rămâne unul dintre cei mai autentici „povestitori” prin muzică. O viaţă închinată acestei arte, ca o superbă, aventuroasă şi romantică baladă. Ani mulţi cu sănătate şi bucurii!

Programul ”Uși deschise” la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”

Între 7 și 9 aprilie, Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” organizează cea de-a XXII-a ediție a programului ”Uși Deschise”. În cadrul acestui eveniment cu tradiție, UNATC își deschide larg porțile virtuale și invită pe toți cei interesați să se familiarizeze cu universul educațional al uneia dintre cele mai importante universități vocaționale din România. Evenimentul se va desfășura exclusiv online, pe canalul de YouTube UNATC.

Universitatea Naţională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București (UNATC) este o instituţie publică de învăţământ superior recunoscută pe plan internațional. Prin programele sale, care pun accentul pe cercetare, inovație, diversitate și interdisciplinaritate, Universitatea le oferă studenților oportunitatea de a se specializa în domeniul teatrului și filmului, precum și în domenii mixte, la nivel de licență, master și doctorat.

Cei care își doresc o carieră artistică în domeniul teatral, cinematografic sau media vor putea participa la cursurile de Actorie, Regie, Păpuși-Marionete, Coregrafie, Teatrologie, Scenografie, Jocuri teatrale, Vorbire și canto, Dezvoltarea proiectului cinematografic, Iluminarea portretului, Povești și sentimente prin sunet, Costum și spectacol și multe altele. Ateliere, proiecții de film, spectacole întregi și sesiuni de întrebări și răspunsuri vor completa parcursul celor trei zile.

UNATC încurajează participanții să experimenteze pentru trei zile viața de student în această comunitate artistică și să intre în dialog cu viitorii profesori și colegi.

Programul complet al evenimentului va fi public pe www.unatc.ro și pe pagina de Facebook UNATC. Participarea este gratuită.

În al 13-lea an de apariție ediția în print a revistei Scena.ro devine interactivă

Începând cu numărul 51, primul din cel de al 13-lea an de apariție, Scena.ro dezvoltă conceptul de interactivitate prin includerea în articole a unor coduri QR care pot fi citite direct cu camera foto sau cu aplicația QRCode descărcată gratuit în orice telefon smart sau tabletă. Cititorul poate astfel să adauge articolului pe care îl citește informații foto, video sau articole complementare, prin intermediul device-ului electronic preferat. Acest nou instrument de navigare asigură și legătura permanentă dintre conținutul editorial care apare exclusiv în ediția în print a Scena.ro și conținutul diferit care apare online pe site-ul www.revistascena.ro.

Primul număr în print al Scena.ro din 2021 include un dosar despre Reziliență și adaptare în teatrul european, cu exemple din Germania, Austria, Rusia și Grecia sub formă de articole, interviuri, fragmente de jurnal, plus o corespondență semnată de cunoscutul critic de teatru francez Beatrice Picon-Vallin, care comentează și criza politică din Rusia. Spectacole care au abordat inovator tema pandemiei sunt amintite în corespondența sa din Paris de Mirella Patureau, sub titlul Covida dell’Arte sau marele teatru al epidemiei. Corespondenta revistei din Paris semnează un articol și în ediția Scena.ro exclusiv online – www.revistascena.ro – despre ocuparea teatrelor pariziene de către artiștii nemulțumiți de măsurile de sprijin ale guvernului francez.

Noi modalități de interacțiune cu publicul au fost gândite în timpul izolării de către artiștii din teatru, cum ar fi spectacolele sonore produse de Teatrul improbabil despre care scrie Daria Ancuța. Noi experimente creative s-au înregistrat în timpul pandemiei, dintre care am ales să prezentăm în acest număr seria de costume din materiale reciclabile realizate de scenografa Cristina Milea sub umbrela ȘARLATAN.RO. Unul dintre costume este purtat de actrița Ioana Bugarin care apare pe coperta acestui număr al Scena.ro. Detalii despre proiect se găsesc în paginile revistei, sub titlul Scenografa Cristina Milea reinventează costumul: Când Barbie are inima frântă și Hello Kitty vrea să muște. Un interviu cu scenografa Cristina Milea publicat în ediția exclusiv online a Scena.ro poate fi accesat direct din print prin QR code și completează informațiile despre acest subiect.

Pe lângă privirile spre viitor, numărul 51 al Scena.ro include și revizitări ale trecutului din perspectiva contemporană, sub forma unui Remember Ștefan Iordache și a unui eseu de Cristina Modreanu despre lupta de o viață a actorului și regizorului timișorean Emil Reus cu Securitatea care îl urmărea. Cronicile din acest număr se concentrează asupra unor spectacole de Milo Rau, Radu Afrim, Leta Popescu și apar alături de corespondențe din Paris, New York și Viena.

Retrospectivă de desene Mircea Cantor „Nulla dies sine linea”, cu opere inedite, la Paris

Laureat al Premiului Marcel Duchamp, artistul Mircea Cantor  inaugurează, după doi ani de pauză şi pentru prima dată după Sezonul România-Franţa, o expoziţie panoramică, un ansamblu de peste 70 desene realizate în perioada 1993 – 2021. Derulată până la 17 mai, la Galeria Dilecta – 49 rue Notre Dame de Nazareth 75003 Paris, expoziția « Nulla dies sine linea »(Aucun jour sans une ligne) cuprinde multe opere inedite: caietele desenate de Mircea Cantor pentru Opera din Paris, timbrele executate de artist pentru Poşta franceză, desenele originale pentru caietul program al spectacolului INDA de la Siracuza. Expoziţia este însoţită de un catalog ce va apărea pe parcursul duratei expoziţiei.

Expresia “Nulla dies sine linea” s-a păstrat în conştiinţa colectivă graţie faptului că Plinius cel Bătrân, erudit roman din secolul I d.Hr., o consemnează în celebra sa lucrare “Istoria naturală”, cu referire la pictorul grec Apelles. Expresia latină „nulla dies sine linea” semnifică “Nicio zi fără linie” (fără să tragi linie), altfel spus, într-un sens larg, “Nicio zi pierdută”, “Nicio zi fără eforturi susţinute”. Artistul a ales acest titlu pentru a pune în evidenţă practica desenului în parcursul său artistic, panorama acestei practici susţinute cu perseverenţă de artist de la vârsta de 16 ani până azi.

ICR Paris este partener al acestei inedite expoziţii, gândite asemeni unui cabinet de curiozităţi.

Mircea Cantors-a născut în România în 1977. Trăieşte şi lucrează „pe pământ”. În anul 2011 i-a fost decernat premiul Marcel Duchamp, Paris şi în 2004 premiul Fondation d’entreprise Ricard, Paris. Printre expozițiile sale personale importante se numără: Centre Pompidou (2012); Sic Transit Gloria Mundi, MACRO Museo di Arte Contemporanea, Roma, (2012); More Cheeks Than Slaps, Le Crédac, Franţa, (2011); Wise as a Serpent and Innocent as a Dove, Städtisches Museum Abteiberg, Monchengladbach, Germania, (2010); Mircea Cantor solo, Kunsthaus Zürich (2009); The Need for Uncertainty, Modern Art Oxford şi Arnolfini, Bristol and Camden Arts Centre, Londra (2008-2009); Ciel Variable, Fonds Régional d´Art Contemporain Champagne Ardennes – FRAC, Franţa (2007); The Title Is the Last Thing, Philadelphia Museum of Art, USA (2006).

Punctul de plecare al operelor sale îl reprezintă copilăria sa, petrecută într-o țară condusă de un regim comunist, dar și amintirile sale personale. Prin creațiile sale se străduiește să evidențieze diferențele sociale și frontierele care încă există între țări. Înregistrările video și instalațiile sale combină căutarea formală și estetică cu un angajament poetic, dând naștere astfel unor gesturi simple, dar care au o valoare universală. Mircea Cantor utilizează în lucrările sale pensula şi cerneala de China, uneori cărbunele, fumul de lumânare sau chiar vinul. Desenează dintr-o singură trăsătură pe suporturi variate (hârtie kraft, hârtie Canson), amintind gesturile caligrafiei japoneze sau chineze, intim legate de respiraţia şi starea spirituală a creatorului. Rezultatul este o operă eterică, radicală, uneori orientalizantă.

Dublă lansare: „Bursa Kitharalogos” şi „Cartea fiinţelor imaginare” – antologie de muzică românească contemporană pentru chitară

Asociația Culturală Kitharalogos lansează cea de-a treia ediție a concursului online „Bursa Kitharalogos” (1.04-15.10.2021), care se adresează tuturor chitariştilor români născuţi după 1.01.1991. Scopul bursei este promovarea creaţiei româneşti contemporane pentru chitară şi sprijinirea tinerilor interpreţi români care se pregătesc de o carieră muzicală.

Lansarea bursei are loc concomitent cu apariţia la Editura Grafoart a Antologiei de muzică contemporană pentru chitară intitulată „Cartea fiinţelor imaginare” (ediţie îngrijită de Costin Soare), care conţine 5 lucrări scrise de compozitori români, inspirate din cartea cu același titlu de Jorge Luis Borges. Acestea au fost compuse pentru proiectul „Musica” din cadrul Festivalului Internaţional „Serile de chitară”, proiect început în 2012 la Muzeul Naţional „George Enescu”.

Tinerii interpreţi vor prezenta o lucrare din antologia menţionată, alături de o altă lucrare la alegere (mai multe detalii aici: https://www.seriledechitara.ro/bursa-kitharalogos-2021/ sau pe pagina de Facebook a Asociaţiei Culturale Kitharalogos). Premiile oferite, în valoare de peste 5000 de RON, incluzînd aici o bursă completă de 2200 de RON la Academia ICon Arts Transilvania 2022, vor fi oferite de către un juriu alcătuit din profesori-chitarişti şi compozitori, preşedinte fiind unul dintre cei mai importanţi chitarişti francezi contemporani, Rémi Jousselme.

Premianţii vor fi invitaţi să cînte în cadrul Galei „Bursa Kitharalogos”, care se va desfăşura în noiembrie la Palatul Suţu, în cadrul celei de-a X-a ediţii, aniversare, a Festivalului Internaţional „Serile de chitară”.

Parteneri sunt UCIMR (Uniunea de Creaţie Interpretativă a Muzicienilor din România) şi Academia ICon Arts Transilvania.

Teatrul Ion Creangă şi un proiect editorial de prestigiu: Albumul „Cornel Todea – dincolo de regie”

Teatrul Ion Creangă a celebrat Ziua Mondială a Teatrului (27 martie) prin lansarea unui proiect de prestigiu dedicat unei personalități de marcă a teatrului românesc: albumul „Cornel Todea – dincolo de regie”, semnat de jurnalistul și prozatorul Ion Moldovan. Volumul se înscrie în seria editorială TIC55, punând în lumină unul dintre cei mai importanți artiști care și-au lăsat amprenta asupra Teatrului Ion Creangă: Cornel Todea (1935 – 2012), al cărui destin se împletește cu istoria instituției, mai întâi ca regizor, iar mai apoi ca director pentru peste două decenii, acesta fiind un neobosit promotor al teatrului pentru copii.

Reunind interviuri și amintiri împărtășite de cei care i-au fost alături de-a lungul carierei, albumul devine o mărturie vie a universului bogat și complex al pedagogului, regizorului, directorului și mentorului Cornel Todea. Printre cei care au contribuit la realizarea volumului se regăsesc nume importante ale teatrului și cinematografiei românești: foști colegi, studenți, parteneri de platou și de scenă – actori, scenografi, coregrafi, dar și muzicieni și critici. Ion Caramitru, Maia Morgenstern, Adela Mărculescu, Virgil Ogășanu, Rodica Popescu Bitănescu, Nicu Alifantis și Irina Margareta Nistor sunt doar câteva dintre personalitățile care „reconstituie chipul, statura de artist, aristocraţia spiritului, proiectând-o în fascicolul de istorii ale instituţiilor la întemeierea cărora (Cornel Todea) a participat” – după cum observă criticul de teatru Doina Modola.

Periplul creației profesionale – odiseea montărilor de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, Teatrul Național Lucian Blaga din Cluj Napoca, Teatrul Bulandra, Teatrul Nottara, Teatrul Național din București, Televiziunea Română și, bineînțeles, Teatrul Ion Creangă sau a activității sale din cadrul Uniunii Teatrale din România – este completat de dimensiunea personală. Capitolul-interviu realizat de Ion Moldovan cu Anca Zamfirescu, soția regretatului regizor, completează portretul acestuia, vorbind despre blândețea și jovialitatea omului Cornel Todea, despre limitele și speranțele sale, despre armonia profundă și rațională în care credea.

Albumul se lasă parcurs cu ușurință, pe măsură ce un fir comun pare să unească capitolele dedicate diferitelor aspecte ale vieții regizorului. Profesionalismul și pasiunea acestuia erau dublate de talent, de o vastă cultură și de disponibilitatea de a se investi integral în ceea ce făcea, stârnind admirația celor care au fost martori ai dragostei sale pentru teatru, pentru povești, pentru public.

Nu întâmplător, amintirea împărtășită de actualul Manager al Teatrului Ion Creangă atinge această notă, Gabriel Coveșeanu fiind unul dintre tinerii actori a căror carieră a fost influențată de regizorul și directorul Cornel Todea. Rememorând întâlnirea lor din anul 1997 de la Teatrul Ion Creangă, Gabriel Coveșeanu declara: „Păstrez și acum în minte atât de clar amintirea primei noastre colaborări: eu – unul dintre tinerii actori plini de vise, iar el – maestrul, mereu înțelegător, mereu acolo. Astăzi, ducând mai departe moștenirea directoratului său, mă înclin. Pentru toate învățămintele, pentru toate sfaturile – pentru toate poveștile de neuitat pe care le-a dăruit Teatrului Ion Creangă”.

Albumul este disponibil gratuit în format online și poate fi consultat prin platforma ISSUU: bit.ly/CornelTodea_TIC, sau pe site-ul teatrulioncreanga.ro, în secțiunea Publicații.

Muzeul Naţional Prado soseşte la Cluj-Napoca

Ambasada Spaniei la Bucureşti organizează, în colaborare cu Muzeul Naţional Prado din Madrid şi cu sprijinul Primăriei Municipiului Cluj-Napoca şi al Consulatului onorific al Spaniei la Cluj-Napoca, expoziţia fotografică „Muzeul Prado iese în stradă”. Fotografiile vor fi expuse în perioada 5-18 aprilie 2021 la Centrul de Cultură Urbană Casino situat în Parcul Central “Simion Bărnuţiu”.

În această perioadă, locuitorii și vizitatorii oraşului Cluj-Napoca vor avea ocazia să admire 22 dintre cele mai reprezentative opere ale Muzeului Prado, principala instituţie culturală a Spaniei şi unul dintre cele mai importante muzee din lume, cu peste 200 de ani de existență.

Vor fi expuse reproduceri impecabile ale unor capodopere semnate de Goya, Velázquez, Rubens, Botticelli, Rembrandt sau Hieronymus Bosch, prezentate la o scară de 1:1. Astfel, expoziţia îşi propune să scoată arta în stradă şi să o apropie de public cu ajutorul unor imagini magnifice, oferind privitorilor o experienţă similară unei vizite reale chiar la Muzeul Prado.

Expoziţia a fost prezentată anterior la Bucureşti şi Timişoara, precum şi în numeroase oraşe din America Centrală şi de Sud, Filipine, SUA şi Spania şi oferă prilejul unui periplu prin vastele colecţii de pictură găzduite de Muzeul Prado.

Proiectul reprezintă o fereastră către cunoaşterea bogăţiei artistice a Muzeului şi a artei occidentale în general, deoarece Prado şi colecţiile sale oferă o imagine cuprinzătoare asupra picturii europene de la începutul secolului al XII-lea până în primii ani ai secolului al XX-lea. Aceste capodopere ne invită să parcurgem istoria Spaniei şi a întregii Europe, cu ajutorul unora dintre cei mai mari artişti.

Lucrările, selectate cu deosebită grijă şi atenţie, dezvăluie trecătorilor motivele pentru care Muzeul Prado reprezintă una dintre principalele pinacoteci ale lumii şi un autentic Patrimoniu al Umanităţii.