Inconfundabil, iubit şi admirat deopotrivă, Nicolae Furdui Iancu este una din personalităţile unicat ale muzicii populare româneşti. Timbrul său special, dramatismul veritabil şi autenticitatea surselor de inspiraţie l-au plasat de la debut şi până azi în topul soliştilor de folclor. Ani mulţi, sănătoşi, voioşi şi norocoşi!
Cine nu a fredonat vreodată „Ce mică-i vacanţa mare” sau „Strada speranţei, la parter”? Cine nu o cunoaşte şi nu o admiră pe Corina Chiriac? Azi, celebra solistă îşi aniversează ziua de naştere. Cu o carieră impresionantă şi o popularitate pe măsură, Corina Chiriac este un model de vitalitate, profesionalism şi respect pentru colegi şi pentru public. Astăzi, la aniversare îi dorim sănătate, ani mulţi cu bucurii şi veşti bune!
Ediţia 2021 a festivalului internaţional de film VIENNALE, din perioada 21-31 octombrie, cuprinde proiecţii de filme de lungmetraj, documentare, filme de scurtmetraj, precum şi filme experimentale. În cadrul festivalului vor fi prezentate, cu sprijinul Institutului Cultural Român de la Viena, următoarele filme românești: „Întregalde” (regia Radu Muntean), „Crai Nou” (regia Alina Grigore) şi „Cele două execuţii ale Mareşalului” (regia Radu Jude).
VIENNALE reprezintă cel mai important festival de film din Austria, vizitat anual de aproximativ 100.000 de spectatori. Festivalul prezintă aproximativ 300 de filme de lungmetraj, documentare, filme de scurtmetraj, precum şi filme experimentale. Fiecare ediţie cuprinde o retrospectivă istorică asupra cinematografiei, realizată în colaborare cu Muzeul de Film din Austria, programe speciale, interviuri, discuţii cu publicul şi tributuri dedicate personalităţilor şi instituţiilor din lumea filmului.
Întregalde este ultimul film al lui Radu Muntean. Scenariul este scris de către Răzvan Rădulescu, Alexandru Baciu și Radu Muntean. Din distribuție fac parte Maria Popistașu, Ilona Brezoianu, Alex Bogdan, Cuzin Toma. Filmul a fost prezentat în luna iunie în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Cannes, iar premiera națională a avut loc în luna iulie în cadrul Festivalului Internaţional de Film Transilvania. De asemenea, filmul a fost selecţionat şi pentru ediţia din acest an a Festivalului Internațional de Film de la Toronto, pentru luna septembrie. Este un film care se contruiește în jurul problematicii generozității și a supraviețuirii.
Crai Nou este filmul de debut al regizoarei Alina Grigore, care a primit premiul Festivalului Internaţional de Film de la San Sebastian din Spania. Lungmetrajul spune o poveste psihologică, a tinerei Irina care, în încercarea de a scăpa din mediul disfuncțional de acasă și de a pleca la studii la București, se transformă din victimă în agresor. Regizoarea Alina Grigore e cunoscută pentru felul neconvențional de a spune o poveste prin intermediul imaginii.
Cele două execuții ale Mareșalului (2018) este un film de scurtmetraj de Radu Jude care oferă două puncte de vedere diferite despre execuția generalului Ion Antonescu, liderul României în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Regizorul montează în paralel filmarea de arhivă a execuției lui Ion Antonescu și secvența ficțională din „Oglinda”, filmul regizat de Sergiu Nicolaescu după căderea comunismului și dedicat mareșalului.
Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” găzduieşte în Sala Foaier H. H. Stahl expoziția organizată de Asociația ASESTERMUR, „Eclectica” – un periplu artistic prin trei culturi europene: a României, a Greciei și a Spaniei. Pe simeze vor fi lucrări ale Luciei Juncu și Vali Irina Ciobanu (România), ale lui Nikolas Gavaz (Grecia) și ale lui Manuel Lopez Martinez (Spania). Expoziția se prezintă ca un dialog intercultural, reliefând privitorului diferențele, dar mai ales asemănările, în ceea ce privește actul artistic, între Europa orientală și Europa occidentală.
Inițiativa evenimentului aparține doamnei Luminița Pigüi Neagoe, președinte al Asociației ASESTERMUR româncă stabilită la Murcia, Spania iar scopul expoziției este apropierea celor trei culturi care, deși diferite, poartă amprenta latinității. Vernisajul va fi însoțit de o lectură teatralizată in limba spaniolă a operei „Decathlon de Afrodita”, de actorul și poetul Cristian Mínguez, tradusă în limba română de doamna Pigüi Neagoe, urmată de o lectură de poezii susținută de Hipólito Romero Hidalgo, directorul Forumului de poezie din Murcia.
Organizată și cu sprijinul Asociației Culturale „Fiii Gorjului”, expoziția face parte din proiectul „Periplu spațial și temporal de la Levantele Occidental la cel Balcanic”, aflându-se printre demersurile întreprinse de românii din diaspora pentru promovarea culturii române peste granițe.
Expoziția va putea fi vizitată în perioada 26 octombrie – 26 noiembrie 2021, de miercuri până duminică între orele 9:00 – 17:00 la Sala Foaier H. H. Stahl a Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti”, Șoseaua Kiseleff nr. 30.
Accesul la expoziție se face cu respectarea tuturor regulilor pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, printre care și obligativitatea purtării măștii de protecție pe tot parcursul vizitei conform HG nr. 1090/2021 privind măsurile pentru prevenirea contaminării cu noul coronavirus SARS-CoV-2 și pentru asigurarea desfășurării activităților ı̂n condiții de siguranță sanitară.
La finalul acestei luni debutează cea de-a X-a ediție a Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara (FILTM), cel mai important eveniment literar din Vestul țării. O nouă ediție pe care organizatorii s-au ambiționat să o pregătească în format fizic, cu participarea unui număr limitat de persoane în public și cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare în ceea ce privește prevenirea răspândirii infecției cu COVID 19.
Timp de trei zile, de miercuri, 27 octombrie, până vineri, 29 octombrie, în fiecare seară începând cu ora 18.00, iubitorii de literatură din Timișoara sunt așteptați în Sala Barocă a Muzeului de Artă, pentru a lua parte la o serie de lecturi publice și dezbateri susținute de nume importante ale literaturii contemporane. Hervé Le Tellier – laureatul Premiului Goncourt ediția 2020, András Forgách – prozator și dramaturg, una dintre cele mai influente figuri ale lumii culturale maghiare de astăzi, alături de scriitori români cunoscuți precum Petre Cimpoeșu, Daniel Vighi, Viorel Marineasa, Magda Cârneci, Simona Popescu, Bogdan Ghiu, Florin Iaru și Romulus Bucur se află pe lista invitaților din acest an ai FILTM.
„Ajuns la a X-a ediție, festivalul va fi pentru trei zile o arie protejată – nu doar simbolic – de pandemie. Întâlnirile cu scriitori de primă mărime, cu lecturile lor, cu discuțiile și schimburile de idei ne vor decupla de la alarme și griji și ne vor duce acasă. Dar nu între pereții unde ne petrecem o bună parte din vieți, ci într-un loc fără granițe, distanțe, pașapoarte, certificate, un loc în care suntem, totodată, gazde și oaspeți. Fiindcă singurul acasă adevărat e în noi, în forța cu care ne putem imagina orice. Împreună cu cei care, asemenea nouă, cred în frumusețea și puterea cuvintelor, vom sta sub același acoperiș al literaturii și vom avea parte de un eveniment de… zece: FILTM”, a declarat Robert Șerban, președintele Festivalului.
La fel ca și în anii anteriori, și serile celei de-a X-a ediții sunt legate semantic de o temă. După „Țară, țară de adopție” (2019) și „Granițe. Evadări, refugii, regăsiri” (2020), anul 2021 le propune iubitorilor de literatură din Timișoara ca fir roșu tema „Acasă”, semn al reîntoarcerii la o normalitate necesară, la formula întâlnirilor față în față, calde și umanizate cu literatura și cei care o scriu. Acasă înseamnă însă și istoria unui loc, a unei familii sau a unui popor, la fel cum acasă poate fi și biografia unui personaj, loc în care acesta se legitimează ca ființă umană. Acasă înseamnă identitate și loc de reculegere, înseamnă corp și iluzia comunicării cu cei care locuiesc alături de noi sub acoperișul aceleiași familii.
Acasă, ca pretext pentru dialoguri despre identitate și mix identitar în orașul în care multiculturalitatea înseamnă pur și simplu acasă.
Ediția din acest an a Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara găzduiește în programul său și o expoziție multimedia inedită semnată de artistul media și regizorul de filme independente Péter Forgács, fratele scriitorului András Forgách. În această expoziţie artistul a lucrat cu propriile amintiri: a prelucrat arhiva care dezvăluie povestea unei familii, în centrul ei aflându-se figura mamei. Instalaţia lui Péter Forgács împreună cu romanul Dosarele mamei mele, cartea din care András Forgách va citi la FILTM, constituie cronologia unei perioade de un deceniu, care redă, prin reorganizarea arhivei private, modul în care practicile autoritare din epoca lui Kádár au definit viaţa cotidiană. Expoziţia, găzduită la etajul al doilea al Muzeului de Artă din Timișoara, va fi deschisă în perioada 15-31 octombrie 2021.
Teatrul Odeon anunță premiera spectacolului „Cabaret”. Libret de Joe Masteroff, după piesa lui John Van Druten și povestirile lui Christopher Isherwood. Muzica: John Kander. Versurile: Fred Ebb. Distribuția: Ioana Mărcoiu, Mihai Smarandache, Gabriela Popescu, Ionel Mihăilescu, Silvian Vâlcu, Antoaneta Zaharia, Eduard Trifa, Maria Alexievici, Meda Victor, Cristina Danu, Anca Florescu, Cezar Antal, Vlad Bîrzanu, Marian Lepădatu, Relu Poalelungi. Regia, coregrafia, costumele: Razvan Mazilu.
Dansatorul, coregraful și regizorul Răzvan Mazilu, care coordonează programul Dans la Odeon de 20 de ani, montează pentru prima oară un musical cu trupa Teatrului Odeon.
Cu o experiență deja consolidată în acest gen de spectacol, reconfirmată și de nominalizarea la Premiul Uniter pentru Cel mai bun spectacol cu Familia Addams, Răzvan Mazilu propune spectatorilor noștri celebrul musical Cabaret, pe care l-a mai montat anterior la Teatrul German de Stat din Timișoara.
Bazat pe experiențele reale ale scriitorului Christopher Isherwood, care a locuit la Berlin între anii 1929-1933, musicalul spune povestea cântăreței Sally Bowles din clubul de noapte Kit Kat, plină de strălucire, dar și viciu, trăită între vis și disperare, într-un Berlin cosmopolit, oraș al plăcerilor și al decadenței.
Următoarea reprezentaţie este programată joi 28 octombrie.
Aplauze pentru poet / A Hand for the Poet este un proiect inedit, de promovare a poeziei româneşti clasice şi moderne, pentru publicul autohton, dar şi internaţional. O producţie a asociaţiei culturale The Culture Club, cu sprijinul JTI, partener principal Pro Contemporania, proiectul poate fi accesat online începând de azi la adresa aplauzepentrupoet.thecultureclub.ro sau ahandforthepoet.thecultureclub.ro.
Aplauze pentru poet / A Hand for the Poet se compune dintr-o serie de recitaluri care punctează repere poetice din cultura română. Într-o primă etapă, poezii de Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, George Coşbuc, Lucian Blaga, George Bacovia, Ion Barbu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu în limba română şi – o parte dintre acestea – în engleză, sunt prezentate în interpretarea actorilor Ion Caramitru, Michael Pennington, Anamaria Marinca, Mircea Rusu, Emilia Popescu, Andras Istvan Demeter, Mihaela Rădescu, Alex Ştefănescu, Cătălin Frăsinescu.
Recitalurile, filmate în primăvara şi vara anului 2021, sunt prefațate de o scurtă prezentare scrisă a poetului ales și ilustrate cu fotografii de epocă, fragmente de manuscris şi comentarii bilingve despre arta sa poetică.
Inițiativa este deopotrivă un act de restituție și un demers de susţinere a unui domeniu cultural marginalizat în contemporaneitate, adăugând poeziei arta actorului, rostirea, imaginea. Aplauze pentru poet / A Hand for the Poet, ce urmează a fi continuat în viitor şi cu alte nume mari, îşi propune să contribuie la o mai bună cunoaştere a celor mai importanţi poeţi români clasici şi moderni, în forma originală, dar şi prin traduceri consacrate, în engleză, totul într-o manieră accesibilă publicului actual, pentru care principalul vehicul cultural este internetul.
Proiectul a fost realizat de o echipă coordonată de Ovidiu Miculescu – producător general şi Oltea Şerban-Pârâu – producător executiv. Filmările s-au desfășurat în spaţii consacrate precum Sala ArCuB, Opera Naţională din Bucureşti sau ICR Londra, producţiile fiind semnate de Virgil Oprina – director de imagine / montaj, Attila Vizauer – regia artistică.
Ultimele două programe ale actualei ediții a Cineclubului One World Romania se vor concentra pe activitatea de la Sahia a lui Márta Mészáros și Slavomir Popovici, doi cineaști care și-au lăsat amprenta asupra producției studioului de film documentar în moduri foarte diferite. Ambele programe pot fi vizionate gratuit în perioada 18 octombrie – 18 noiembrie, pe site-ul Cineclubului.
Una dintre cele mai importante cineaste europene ale anilor ’70 – ’80, Márta Mészáros a petrecut doi ani în România, între 1957-1959, pe vremea când încă nu împlinise 30 de ani, fiind una dintre primele regizoare femei ale studioului „Alexandru Sahia”. Înainte cu un deceniu de a-și face debutul în Ungaria natală în lungmetrajul de ficțiune, Mészáros realiza cinci scurtmetraje documentare în limba română, unde exersa deja câteva dintre tehnicile narative caracteristice pentru opera sa viitoare.
Atât „Femeile zilelor noastre” (1958) – digitalizat special cu această ocazie, alături de „Schimbul de mâine” (1959) – cât și „Să zâmbească toți copiii” (1957), care a făcut parte din seria de DVD-uri „Sahia Vintage”, înfățișează personajele predilecte ale lungmetrajelor de mai târziu ale lui Mészáros, copiii și femeile aflându-se în prim-planul preocupărilor sale de maturitate.
Este fără îndoială un moment important acesta în care o parte puțin cunoscută a carierei unei mari cineaste devine accesibilă, revelând anumite detalii mai puțin vizibile ale întregii sale filmografii.
În schimb, cariera lui Slavomir Popovici s-a derulat în întregime la Studioul Sahia, și în granițele genului non-ficțional, el fiind unul dintre cei mai prolifici documentariști din România anilor ’60 – ’80. În acest interval, a realizat zeci de scurtmetraje, printre cele mai apreciate de criticii vremii și aplaudate de colegii de breaslă. Indiferent de temele și de tipurile de documentare abordate la un moment sau altul al parcursului său, Slavomir Popovici a fost interesat de forme și de structuri narative experimentale, repetându-se rareori de la film la film.
Programul care îi este dedicat reflectă diversitatea formulelor cinematografice abordate de cineast, precum și evoluția stilului și preocupărilor sale de la unul dintre primele sale documentare – „Uzina” (1963) – și până la ultimul său film, „Nuntă pe Valea Carașovei” (1983).
Patru dintre ele – „Dincolo de poartă e șoseaua” (1974), „Geneze” (1974), „Spații periculoase II” (1980) și „Nuntă pe Valea Carașovei” (1983) – au fost digitalizate special cu această ocazie, fiind până în prezent foarte greu accesibile.
Cineclubul One World Romania a cuprins în acest an filme documentare românești de arhivă, grupate în 8 programe dedicate unor autori de cinema relevanți în evoluția genului.
În afara programelor de filme și a biografiilor fiecăruia dintre cineaștii abordați, pe site-ul cineclub.sahiavintage.ro sunt disponibile materiale din revistele vremii (interviuri, cronici ale filmelor, texte scrise de ei înșiși despre cinema etc.). Mai mult decât atât, în jurul fiecărui program au fost organizate discuții la care au participat atât critici de film, cât și istorici, în încercarea de a contextualiza filmele prezentate.
La 100 de ani de la nașterea lui Stanisław Lem Institutul Polonez prezintă o expoziție de ilustrații a lui Daniel Mróz la textele lui Lem.
2021 este anul lui Stanisław Lem – scriitor, filozof, futurolog, autor de cărți S-F și unul dintre cei mai populari și apreciați autori polonezi din lume. Cărțile sale au fost traduse in 52 de limbi, in tiraj total de 41 de milioane de volume. În 2021 se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui.
Creația SF a lui Stanisław Lem poate fi catalogata ca fiind un fenomen la scara mondiala, cu o mare influența mai ales în rândul tinerei generații de iubitori ai genului, prin introducerea în atenția cititorilor a unor teme noi legate de apariția roboților auto-conștienți și a inteligenței artificiale, de avansul și realizările medicinei moderne, teme generatoare de dileme etice sau chiar legale. În romanele sale de o incredibila actualitate aduce în discuție un întreg evantai de probleme apărute in urma coliziunii umanismului și medicinei cu ingineria și științele viitorului.
Cele mai bune ilustrații ale personajelor lui Lem au fost realizate de Daniel Mróz, un ilustrator și designer remarcabil din Cracovia, căreia nu-i plăcea neapărat S-F-ul, dar care a fost captivat de simțul umorului lui Stanisław Lem. Daniel Mróz se joacă cu imagini de extratereștri și roboți păstrați de cinematografie și literatura științifico-fantastică, reprezentări medievale ale demonilor și diavolilor, personaje din monștri, gravuri din enciclopedii din secolul al XIX-lea, fantezii suprarealiste, deformări caricaturale, ilustrații din romanele lui Verne, poveștile lui Poe și Biblia, lucrează maeștri vechi și contemporani ai picturii – creând o lume a extratereștrilor remarcabil de asemănătoare cu lumea care ne înconjoară.
Expoziția “Bestiarul lui Lem ilustrat de Mróz” leaga aceste ilustrații deosebite cu fragmente din proza lui Lem și a fost pregătită de prof. Janusz Górski de la Academia de Arte Frumoase din Gdańsk.
Vă invităm s-o vedeți pe gardul Palatului Suțu – Muzeului Municipiului București (Bulevardul Ion C. Brătianu nr. 2), unde va rămâne până pe 5 noiembrie 2021.
Până la 30 octombrie, galeria neconvențională Celula de artă va găzdui instalația imersivă „Cenușa memorie” a Ancăi Coller, ce încapsulează emoțiile artistei în urma unui incendiu care i-a distrus atelierul. Expoziția se pot vedea la orice oră în spațiul de pe Bd. Carol, nr. 53.
Artista propune un spațiu unde privitorul pătrunde într-o lume dramatică populată cu obiecte incinerate, contemplând frumusețea inerentă a acestor transformări. Acest parcurs pune în discuție vulnerabilitatea materiei în fața timpului sau a forțelor exterioare, plasând memoria obiectului în afara controlului celui care l-a făurit.
Expoziția povestește despre memoria lucrurilor care înmagazinează amintiri, având propria existență, independență, destin. Delacroix afirma că orice restaurare este o intervenție nocivă comparativ cu efectul pe care l-ar putea avea timpul asupra obiectului. Lăsăm lucrurile să fie și vor spune povestea lor. În cazul de față, a existat un punct de răscruce care a direcționat cercetarea artistică. Un incendiu spontan, din cauze incerte, a devastat atelierul de creație al artistei Anca Coller în data de 15 august a acestui an, când era plecată în vacanță.
„A fost un exercițiu de accelerare a timpului și reconsiderare a destinului operei unui artist sau al sensului pe care munca sa îl are. A fost o lovitură: am pierdut lucrări strânse timp îndelungat, în mare parte neexpuse (zece ani de muncă în care, deliberat, am vrut să stau retrasă), plus tot ce înseamnă laborator de creație (unelte, aparatură, cărți, un loc familiar, acea oază de spațiu-timp atât de necesară artistului-spațiul sacru de creație). Expoziția de față este o metaforă a transcenderii înțelegerii imediate, aparent dureroasă și dramatică, spre un nou nivel de înțelegere superior, o curățare forțată, un restart brutal, un tip straniu de eliberare. Oricine se va regăsi în acest spectacol al vulnerabilității dublat de noi sensuri expresive sau posibile noi funcții”, povestește artista.
Parcursul în spațiul expoziției va fi însoțit de o proiecție video realizată în atelierul distrus – o interacțiune ritualică ce prezintă procesul de acceptare și îmbrățișare a realității cu tot ce aduce ea, o încercare de distilare a trăirilor și de extragere a unei stări de conștiență unde frumusețea sau înțelegerea depășesc normalitatea cotidiană.
Pe lângă imagine, sunetul va ghida ritmul, vibrația spațiului. Anca Coller a mai accentuat și în trecut interacțiunea inițiatică pe care publicul trebuie să o aibă când experimentează arta, deschiderea către stări transformatoare și revelatoare care lucrează în fiecare individ în parte, ajutându-l să intuiască răspunsuri la întrebări complexe, să distrugă blocaje, să elibereze. Este importantă expunerea unor puncte sensibile în care ceilalți se pot regăsi, fiecare în felul său și pot fuziona cu experiența artistului, conectându-se emoțional. Înțelegerea emoțională o depășește pe cea condusă de intelect, sau cel puțin lucrează în paralel cu ea. Un al doilea video va prezenta un time lapse cu imagini din atelier și lucrări realizate acolo în ultimii 10 ani – un fel de rememorare a unei existențe înaintea trecerii.
„Nu în ultimul rând mă interesează o poziționare vis-a-vis de reacțiile imediate ale oamenilor în legătură cu astfel de incidente. Practic m-am trezit brusc într-un coșmar, nici nu îmi pot trăi doliul necesar depășirii acestei traume. Totul este sintetizat rece în sensul unui material de știri. Partea emoțională este adesea ignorată având întreaga atenție canalizată către găsirea unor vinovați și a rezolvării pagubelor materiale. ”Atelierul unui artist din București a ars astăzi în întregime. Focul a fost alimentat de existența materialelor inflamabile.” Incidentul incendiului din atelierul meu este prezentat ca un ”caz” ce trebuie rezolvat, deși pentru mine cele mai importante lucruri legate de această distrugere nu sunt rezolvabile, singura depășire plasându-se în interiorul meu ca înțelegere, acceptare, integrare. Singurul mod în care am putut traversa această încercare dureroasă, a fost interogarea profundă a sensurilor și aducerea acestora către un drum senin – Continuarea conștientă.”, mai adaugă Anca.
Celula de artă este reprezentată de un spațiu cu deschidere stradală, ce își propune să permită lucrărilor să evadeze din spațiul clasic al galeriei pentru a interacționa cu un public nou, care nu obișnuiește să participe la vernisaje și astfel, pentru ca nu mai există o barieră fizică și temporală între obiectul de artă și privitor, se crează un dialog liber, direct și nonconformist.
Muzeul Național de Artă al României vă invită marți, 26 octombrie, ora 18.00, la o nouă Întâlnire la muzeu. De această dată, invitatul lui Călin Stegerean va fi Horea Avram, președinte al Consiliului Administrației Fondului Cultural Național și al filialei române a Asociației Internaționale a Criticilor de Artă. În cadrul întâlnirii transmise online pe pagina de Facebook dedicată, cei doi vor discuta problemele actuale ale culturii în general și ale artelor plastice în special într-o perioadă când lumea reală pare a-i ceda locul celei virtuale.
Evenimentul face parte din seria activităților pentru public desfășurate în zilele când spațiile expoziționale sunt închise. „Întâlnire la muzeu” este un proiect care își propune să privilegieze contactul cu personalități din varii domenii ale culturii pe subiecte aflate la interferența diverselor genuri artistice.
Horea Avram este istoric de artă, teoretician media și curator independent. Doctor în istoria artei și studiile comunicării la McGill University, Montreal. Cercetează și scrie despre artă și cultura vizuală în relație cu noile tehnologii.
Este conferențiar universitar la Departamentul de Cinematografie și Media, Facultatea de Teatru și Film, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca.
Curator independent din 1996. A fost curator pentru România la Bienala de la Veneția în 1999. A fost managerul de proiect al Centrului European de Artă Contemporană (ECCA), Cluj-Napoca. A organizat expoziții pentru: Muzeul Național de Artă Contemporană București, InterAccess Electronic Media Arts Centre Toronto, Society for Arts and Technology [SAT] Montreal, Muzeul de artă Cluj-Napoca, Muzeul de Artă Arad, Galeria Plan B Cluj, Spațiu Intact Cluj, NAG10 București, Galeria Jecza Timișoara, Atelier 35 București etc.
Cărți publicate: Perspectiva negociabilă. Eseuri și comentarii despre practici artistice actuale. București: Editura Eikon, 2021 (autor), Moving Images, Mobile Bodies. The Poetics and Practice of Corporeality in Visual and Performing Arts, Cambridge Scholars Publishing, 2018 (coordonator). A publicat eseuri în Encyclopedia of Aesthetics (Oxford University Press, 2014), Theorizing Visual Studies: Writing Through the Discipline (New York: Routledge, 2013) și Enciclopedia imaginariilor din România. Patrimoniu istoric și identități cultural-lingvistice (Iaşi: Polirom, 2020).
Documentarul intimist Al Amari, reședință provizorie, co-producție Republica Cehă, România și Palestina, va avea premiera mondială la cea de-a 25-a ediție a Festivalului de Film Documentar de la Jihlava, în secțiunea competițională Czech Joy.
Cum se simte atunci când „temporar” devine „permanent”? Hanan, Jaafar și Shams trăiesc într-o tabără de refugiați veche de 70 de ani și realizează că trebuie să trăiască în acest loc pentru totdeauna.
Documentarul de mediu metraj (42 min) produs de Kristyna Kopřivová (Cehia), coprodus de Mirona Radu (prin Creatrix Fama, România) și Mohanad Yaqubi (prin Idioms Film, Palestina), explorează ideea căutării identității și asumarea responsabilității unei persoane pentru a-și depăși propria condiție în tabăra de refugiați Al Amari, din Ramallah, Palestina.
“Au trecut aproape doi ani de când am văzut materialele filmate de Kristyna, care m-au impresionat prin tonul extrem de sincer al abordării, aproape pur, rar întâlnit, deloc cosmetizat, în dorința de a înțelege real și a nu judeca pe cel de lângă tine, oricine ar fi el și orice credințe ar avea, dar și prin asumarea expunerii propriei vulnerabilități. Mă bucur că am putut fi de folos Kristynei și că am reușit împreună să dăm viață unui film necesar. De acum trebuie să cooperăm pentru a-l face cât mai vizibil și a-i prelungi existența.” (Mirona Radu, co-producător român)
Al Amari a fost înființată după ce locuitorii acesteia și-au pierdut locuințele originale cu promisiunea că situația se va rezolva într-o săptămână. Acest „provizoriu” a devenit permanent, durând 70 de ani. Trecutul s-a preschimbat în realitatea cotidiană și bântuie toate aspectele mediului taberei. Hannan, Jaafar și Shams, protagoniștii, au propriile ritualuri pentru a putea evada din tabără măcar pentru un moment, dar și pentru a putea face față etichetei de refugiat, menționată în cartea lor de identitate. Solidaritatea oamenilor din acest ghetou, creat integral din cuburi de beton, aproape că se reduce la menținerea unor reguli stricte de trai în societate.
Privitorii intră în poveste direct prin ochii regizoarei, la rândul ei personaj în narațiune, care încearcă să își răspundă ei înseși la întrebări pe parcursul realizării filmului.
„De ce suntem aici și de ce nu facem nimic legat de asta? Aceasta este o întrebare personală, dar universală, atemporală și esențială pentru mine, la care am căutat să răspund în acest documentar. De fapt, am chestionat responsabilitatea individuală într-o chestiune colectivă: în ce măsură am dreptul să-mi motivez destinul prin nedreptăți colective din trecut? Ce se întâmplă dacă aceste nedreptăți istorice devin realitatea mea de zi cu zi?” se întreabă Kristýna Kopřivová, regizoarea documentarului.
Kopřivová a studiat filosofie politică și științe umane (Praga, Londra) și artă contemporană și studii curatoriale (Republica Cehă, Israel), lucrând ca jurnalist colaborator pentru reviste de artă contemporană și radio.
