Nu sunt membru CREDIDAM, şi asta deoarece acest organism administrează drepturile artiştilor interpreţi, or eu sunt teatrolog (m-am interesat, interpretarea din punct de vedere teatrologic a concepţiei regizorale şi a jocului actoricesc într-un spectacol de teatru nu se pune). Din capul locului vă mărturisesc că sunt invidioasă pe membrii CREDIDAM, pe şansa, oportunitatea lor de a face parte din acest „club”. O să mă „autodenunţ” pe larg în cele ce urmează.
În ultima săptămână din acest martie a avut loc Adunarea Generală anuală a membrilor CREDIDAM. Printr-un benign concurs de împrejurări am fost acolo. Oricum, atmosfera era atât de deschisă, de cordială încat nu m-am simţit nicio clipă un outsider. Ba chiar, o domnişoară foarte drăguţă m-a rugat – dacă vreau – să fac o poză la panou. (Fac o paranteză: ne-am obişnuit ca orice întâlnire să ascundă un complot, un interes, secrete de grup. Aici oamenii nu avea nimic de ocultat. Chipurile erau senine, zâmbetul sincer). De principiu, urăsc şedinţele (luări de cuvânt, prezentări de rapoarte, grafice etc.) Eram convinsă că mă voi plictisi de moarte. Îmi şi luasem o jumătate de raft de bibliotecă la mine, pentru a trece timpul mai util. Şi totuşi… Da, domne, se întâmplă şi miracole.
Bine, să ne înţelegem, nu ne aflam la o şedinţă de bloc, nici măcar de bloc sindical. Vorbim de un organism al artiştilor, deci lume bună, umor, carismă, multe în comun. Povestea asta avea ceva din întâlnirile de promoţie la n ani de la absolvire (o poftă şi un drag de a fi împreună), ca şi un rar amestec de grijă, respect şi generozitate aşa cum se stabileşte inevitabil acolo unde există colegialitate autentică şi caracter.
Sunt oameni care cred în drepturi şi responsabilităţi, în domnia legii, a egalităţii de şanse şi care s-au convins că au în CREDIDAM un sprijin pe care pot conta, un partener loial. Într-o epocă în care – din păcate – demagogia e sinonimă cu talentul oratoric, în această adunare n-am auzit pe nimeni care să bată câmpii. Am pus asta şi pe seama faptului că artistul are în fiziologie „ghilotina” timpului şi ştie că cea mai cumplită formă de eşec e să pierzi atenţia şi interesul publicului.
Azi, ca şi mai demult, se foloseşte adesea sintagma „şedinţă de lucru” (sau „meeting”, poftim) – adică se întâlnesc oameni care lucrează împreună, dezbat, modifică, negociază diverse decizii. Sunt conştientă că poate părea straniu dar aici chiar asta s-a întâmplat, totul petrecându-se sub dezideratul eficienţei. Există şi o explicaţie: conducerea CREDIDAM e formată din oameni competenţi, care chiar ştiu despre ce vorbesc. Nu s-a întâmplat să se pună o întrebare la care răspunsul să fie „nu ştiu, trebuie să verific”, „nu ştiu acuma dar mă voi informa la departamentul care se ocupă şi vă căutăm noi” sau „altă întrebare, vă rog”. Oamenii ăştia muncesc de 20 de ani – adesea împotriva curentului, a modelor politice, a intereselor private – şi desfăşoară, pe lângă o colosală activitate de rutină, şi un remarcabil efort de a anticipa, informându-se şi participând la seminariile celor mai importante organisme de profil din lume cu care au parteneriate.
Să vă dau un exemplu. Din experienţa mea, şef-contabilii sunt nişte fiinţe nevrotice, antipatice. Am cunoscut aici E.T.-ul contabilităţii, adică un om normal. Calm, sigur, deschis, o doamnă dispusă să dea şi consultaţii live pe tema reţinerii la buget şi a celor mai noi acte normative, o fiinţă creativă, o inventatoare a unui sistem contabil. Ei, da, o artistă în felul ei. În plus, pentru cei care nu ştiţi, directorul CREDIDAM e violonist profesionist. Cred că asta explică acurateţea argumentelor şi justa măsură. Ce înseamnă un om care ştie că adesea nu tonul, ci chiar semitonul face muzica!
Şi m-a mai impresionat ceva: sentimentul că te simţi acasă, că eşti consultat, că eşti invitat la sediu, că ţi se pune la dispoziţie o logistică impresionantă, că munca ta e recunoscută, apărată şi răsplătită.
Dragi membri CREDIDAM, sunteţi privilegiaţi, norocoşi să fiţi parte dintr-un organism care luptă cu onestitate şi fermitate pentru drepturile voastre. Când – în general – uşile sistemului public se închid în faţa cetăţeanului, e mare lucru să ştii că ai în CREDIDAM o uşă deschisă, un consilier, un prieten.
Poate nu ar fi rău să învăţ să cânt la un instrument…..
Răzvana Niţă
