Eleganţă, prospeţime şi inteligenţă – aşa ar suna o încercare de descriere a Alexandrei Velniciuc, actriţă şi om de televiziune, o prezenţă caldă, plăcută, discretă a cărei zi de naştere o sărbătorim astăzi. Unui om frumos care – pe scenă sau în platourile de televiziune – ştie să creeze cu înţelepciune şi tandreţe un sentiment de calm şi intimitate, îi dorim sănătate, bucurii şi un an plin de veşti bune!
Goran Bregovic şi Wedding And Funeral Orchestra vor concerta la Bucureşti pe 29 septembrie la Arenele Romane în aer liber pentru a treia oară consecutiv. La cererea publicului, artistul se întoarce în România alături de orchestra sa pentru a reedita un show magic! Timpuri Noi şi Bosquito sunt cele două trupe care ne vor încânta şi care ne vor aduce veselie în suflete înaintea marelui show susţinut de maestrul Goran Bregovic!
Trupa Timpuri NOI este simbolul rock-ului românesc al ultimelor decenii şi, în formula actuală, este vocea rockului cu mesaj puternic, elaborat, inteligent şi acid! De la înfiinţarea trupei, Dan Iliescu a fost prezent în Timpuri NOI în calitate de compozitor şi chitarist. Începând cu anul 2011, Dan Iliescu şi-a asumat şi rolul de solist, continuând misiunea muzicală asumată în urmă cu câteva decenii…. Pentru cei care nu ştiu încă, Dan Iliescu este compozitorul tuturor hiturilor pe care publicul le ştie atât de bine: Stere, Tanţa, Adeline, Luca, Helga, Bordelul Mov, Catran, NATO, Tata… iar lista poate continua, cu doar câteva excepţii, cu toate albumele scoase de-a lungul timpului de către Timpuri Noi.
Fondată de Radu Almăşan în Braşov, la începutul anilor 2000, Bosquito a abordat un fusion de rock latin cu o gamă largă de influenţe de la muzică ţigănească, balcanică până la elemente simfonice şi de hard rock. În perioada 2002 – 2006 au avut o serie lungă de piese care au ajuns pe prima poziţie în topurile de specialitate din România. Trupa a lansat până acum 5 albume, Bosquito (2000), Sar scântei (2001), Cocktail Molotov (2003), Fărâme de soare (2004) şi Babylon (2014). În perioada 2005 – 2011 trupa a concertat în SUA iar membrii săi au declarat că pentru ei acest fapt a fost unul recreaţional. Tot în această perioadă au lansat şi piesa Întuneric în culori alături de Ovidiu Lipan Ţăndărică iar apoi au revenit în România unde au cântat în deschiderea concertului Shakira.
Goran Bregovic, unul dintre cei mai cunoscuţi muzicieni din Balcani, este un chitarist şi compozitor originar din Sarajevo, Bosnia. Acesta s-a născut pe data de 22 martie 1950, într-o familie cu origini mixte: tatăl său croat şi mama de ginte sârbă. După ce părinţii săi au divorţat, viitorul artist a rămas cu mama în Sarajevo. Cea mai mare parte din copilărie şi-a petrecut-o la Şcoala de Muzică, studiind vioara. Paradoxal, instituţia de învăţământ a decis să îl exmatriculeze, pentru “lipsă de talent”. La scurt timp după excluderea lui din şcoală, mama sa i-a cumpărat o chitară. La vârsta de şaisprezece ani a fost părăsit de cea care i-a dat viaţă, fiind îngrijit de câteva rude dornice să-l sprijine.
Goran a fost nevoit să-şi poarte singur de grijă încă din adolescenţă, când a început să cânte muzică populară într-un bar din oraşul Konjic. În 1971, Goran şi un alt artist aspirant, Zoran Redzia, au început să cânte într-o trupă numită “Jutro” (n.r. “Bună dimineaţa”). În această formulă, muzicianul a avut o mulţime de spectacole şi a început să guste succesul din plin. La 1 ianuarie 1974, trupa şi-a schimbat numele în “Bijelo Dugme” (“Butonul Alb”).
În 1975, când se pregătea de cariera de profesor al ideologiei oficiale la aceea vreme, marxism-leninism, formaţia Bielo Dugme a câştigat popularitate în Iugoslavia. A renunţat la vocaţia de dascăl şi a devenit idolul tinerilor şi cel mai improtant star rock al ţării sale. S-a retras din Bielo Dugme în anii ’90, având la activ 13 albume vândute în şase milioane de exemplare. După zece ani de muzică rock, Bregovic a renunţat la acest gen pentru a se dedica stilului care l-a făcut cunoscut în întreaga lume: o combinaţie de ritmuri tradiţionale balcanice, cu sonorităţi rock. (R.N.)
BestMusic Live Concerts şi METALHEAD te invită la Hard Rock Cafe, joi 7 septembrie, de la ora 21:30, să petreci o seară PERFECTA cu una dintre cele mai longevive trupe de rock româneşti: Timpuri Noi! Invitaţi speciali: Luca, Stere, Adeline, Victoria, Vecina, Verginica, Rambo, Catran şi Varu’ Maftei!
Trupa Timpuri Noi este simbolul rock-ului românesc al ultimelor decenii şi, în formula actuală, este vocea rockului cu mesaj puternic, elaborat, inteligent şi acid!
De la înfiinţarea trupei, Dan Iliescu a fost prezent în Timpuri Noi in calitate de compozitor şi chitarist. Începând cu anul 2011, Dan Iliescu şi-a asumat şi rolul de solist, continuând misiunea muzicală asumată în urmă cu câteva decenii…. Pentru cei care nu ştiu încă, Dan Iliescu este compozitorul tuturor hiturilor pe care publicul le cunoaşte atât de bine: Stere, Tanţa, Adeline, Luca, Helga, Bordelul Mov, Catran, Nato, Tata … iar lista poate continua, cu doar câteva excepţii, cu toate albumele scoase de-a lungul timpului de către Timpuri Noi. (R.N.)
Producţia „Soldaţii. Poveste din Ferentari”, debutul în lungmetraj al regizoarei Ivana Mladenovic, va avea premiera mondială în cadrul secţiunii „Discovery” a celei de-a 42-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film de la Toronto, care va avea loc în perioada 7 – 17 septembrie 2017.
Secţiunea „Discovery”, necompetiţională, este dedicată regizorilor care se află la primul sau al doilea lungmetraj şi care reprezintă viitorul cinematografiei mondiale.
Anul trecut, aici au fost prezentate pelicule precum „Cea mai fericită zi din viaţa lui Olli Mäki/ The Happiest Day in the Life of Olli Mäki”, de Juho Kuosmanen, „Maria/ Marija”, de Michael Koch, şi „Godless”, de Ralitza Petrova.
„Soldaţii. Poveste din Ferentari” spune povestea lui Adi, un antropolog în vârstă de 40 de ani, părăsit de curând de iubita lui, care se mută în Ferentari pentru a documenta un doctorat despre manele. Acolo, îl întâlneşte pe Alberto, un rom sărac, fost puşcăriaş, care promite să îl ajute să cunoască cântăreţi. Destul de repede, cei doi încep o relaţie. Când banii se termină, amândoi se trezesc captivi într-un apartament în care se iubesc sincer şi se folosesc unul de altul.
Pelicula, o adaptare liberă după romanul cu acelaşi titlu scris de Adrian Schiop şi publicat la editura Polirom în 2013, îi are în rolurile principale pe Adrian Schiop şi Vasile Pavel Digudai.
Scenariul este semnat de Ivana Mladenovic şi Adrian Schiop, imaginea – de Luchian Ciobanu, montajul a fost realizat de Cătălin Cristuţiu, costumele – de Maria Pitea, de scenografie a fost responsabil Adrian Cristea, iar de machiaj – Maria Andreescu. Producători sunt Ada Solomon, Jelena Mitrovic (Serbia), Cassandre Warnauts şi Jean Yves Roubin (Belgia).
„Soldaţii. Poveste din Ferentari” este o producţie Hi Film Productions (România) în coproducţie cu Film House Bas Celik (Serbia) şi Frakas Productions (Belgia), cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei, Film Center Serbia, Ministerul Culturii şi Informaţiei Serbia, Tax Shelter of Belgian Federal Government, Casa Kafka Pictures prin Belfius şi Eurimages. A fost finanţat de Proximus Belgia şi Living Pictures Serbia, dezvoltat în cadrul Transilvania Pitch Stop, Cinelink Sarajevo şi cu sprijinul Mobra Film.
„Soldaţii. Poveste din Ferentari”, a fost selectat şi în competiţia oficială a Festivalului de Film de la San Sebastián 2017, care va avea loc între 22 şi 30 septembrie. (R.N.)
Până pe 8 septembrie Muzeul Naţional Brukenthal din Sibiu găzduieşte în Sala Atrium expoziţia Sibiu | 2.10 în care expun artiştii: Adrian Luca, Ilie Mitrea, Ioan Muntean, Andrei Popa, Cătălin Precup, Robert Strebeli. Curator: Laura Coltofean.
În 1808, artistul Franz Neuhauser cel Tânăr picta binecunoscuta vedută a Sibiului, în prezent expusă la Galeriile de Artă din cadrul Muzeului Naţional Brukenthal. Aproape 210 ani mai târziu, în 2017, Asociaţia Brukenthal von Studio îşi propune un demers similar, prin pictarea unei noi panorame a Sibiului, ce va fi prezentată în cadrul expoziţiei „SIBIU | 2.10”. Panorama este compusă din cinci module a căror dimensiune însumată este de 1,25 x 5,00 metri. Fiecare modul este pictat de câte un artist sibian, în stilul caracteristic fiecăruia, însă conferind lucrării un caracter unitar. Pe lângă panoramă, în expoziţie vor mai fi incluse cinci tablouri reprezentând Sibiul în viziunea individuală a fiecărui artist, o fotografie a oraşului, respectiv reproducerea fotografică a lucrării lui Franz Neuhauser, cea care a inspirat proiectul „SIBIU | 2.10”. Atât artiştii, cât şi curatorul sunt membri ai grupului Brukenthal von Studio, înfiinţat în anul 2016, cu scopul de a dinamiza scena artelor vizuale contemporane sibiene. Surprinzând un moment din viaţa cotidiană contemporană a oraşului, panorama este un dar oferit de Asociaţia Brukenthal von Studio comunităţii sibiene, cu ocazia aniversării în 2016 a 825 de ani de la prima atestare a oraşului, respectiv cu ocazia celebrării în 2017 a 200 de ani de la deschiderea Muzeului Brukenthal pentru public.
Cu ocazia vernisajului va fi lansat şi catalogul bilingv al expoziţiei (română – engleză), intitulat „SIBIU | 2.10”.
Expoziţia face parte din proiectul „SIBIU | 2.10”, desfăşurat de Asociaţia Brukenthal von Studio şi inclus în Agenda Culturală a Municipiului Sibiu pe anul 2017. Acţiunea este cofinanţată de Consiliul Local Sibiu şi Primăria Municipiului Sibiu. (R.N.)
Primăria Municipiului Timişoara va organiza, în perioada 2 – 3 septembrie 2017, a zecea ediţie a festivalului “Bega Bulevard”, între Podul Mihai Viteazu (Mitropolit Andrei Şaguna) şi Podul Maria (Traian).
Încă de la prima ediţie, Festivalul Bega Bulevard a dorit să atragă atenţia timişorenilor asupra importanţei canalului Bega pentru oraş şi asupra posibilităţilor de recreere, agrement, sport sau divertisment pe care acesta le oferă. Festivalul a fost gândit astfel încât să pună în evidenţă Bega din toate punctele de vedere: estetic, urbanistic, ecologic şi va concentra, pe parcursul celor două zile, activităţi culturale şi de divertisment.
Agenda festivalului va cuprinde o serie de concerte, spectacole şi demonstraţii pe apă.
Timişorenii vor putea participa şi la concursul tradiţional de răţuşte de plastic, care va avea loc în data de 3 septembrie, de la ora 17.00.
Anul acesta, fondurile strânse din vânzarea biletelor se vor îndrepta către Spitalul Clinic Municipal de Urgenţă Timişoara, pentru amenajarea şi dotarea saloanelor din Clinica de Neonatologie. (R.N.)
După anunţarea prezenţei la Iaşi a doi laureaţi ai Premiului Nobel, Svetlana Aleksievici şi Gao Xingjian, Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi – FILIT prezintă noi nume de scriitori care vor lua parte la cea de a V-a ediţie, în perioada 4-8 octombrie 2017.
Pe lista invitaţilor de marcă se află Jeff Lindsay (SUA), autorul seriei de romane “Dexter”, pe care se bazează şi bine-cunoscutul serial de televiziune cu acelaşi titlu. Scriitor nonconformist, Lindsay a studiat teatru, a lucrat ca regizor şi actor, dar, printre altele, şi ca profesor, cântăreţ, compozitor, prezentator de ştiri sportive, bucătar, detectiv, grădinar sau instructor de navigaţie. Cărţile sale au fost de opt ori pe lista de bestseller în “New York Times” şi sunt traduse în 43 de limbi din întreaga lume.
Olga Tokarczuk, scriitoare poloneză extrem de apreciată la nivel internaţional, va fi de asemenea prezentă la Iaşi, în cadrul unui eveniment alături de Mircea Cărtărescu. La FILIT, publicul român se va întâlni totodată cu autorii britanici Jonathan Coe şi Jim Crace, precum şi cu alţi scriitori cunoscuţi, cum ar fi: Kari Braenne (Norvegia), Adriaan Van Dis (Olanda), Gyorgy Dragoman (Ungaria), Nurruddin Farah (Somalia), Vesna Goldsworthy (Serbia/ Marea Britanie), Leonora Miano (Camerun/ Franţa), Immanuel Mifsud (Malta), Katija Petrovskaja (Ucraina/ Germania). Pe parcursul săptămânilor viitoare, organizatorii vor reveni cu alte nume de invitaţi.
Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi – FILIT este cel mai important festival de literatură din Europa de Est, transformând oraşul Iaşi, timp de 5 zile, în loc de întâlnire pentru sute de invitaţi din lumea culturală internaţională: scriitori, traducători, editori, jurnalişti, manageri culturali etc. De-a lungul timpului, FILIT s-a bucurat de o largă apreciere la nivel internaţional: printre numeroase alte publicaţii de prestigiu, “Frankfurter Allgemeine Zeitung” a apreciat că “un eveniment de asemenea anvergură şi de o asemenea croială europeană n-a mai existat vreodată în România”. (R.N.)
Revenirea în aer liber şi invitaţia specială la o seară lirică aparte, cu momente din repertoriul noii stagiuni a Operei Naţionale Române Cluj-Napoca s-a transformat într-o tradiţie aşteptată cu nerăbdare de toţi clujenii. Spaţiul generos din Piaţa Avram Iancu oferă tuturor posibilitatea de a se bucura de un eveniment cu acces liber, plin de varietate emoţională, regăsită la nivelul uverturilor, corurilor, ariilor, duetelor şi a altor ipostaze de ansamblu, interpretate rând pe rând, de către soliştii, corul şi orchestra instituţiei. Nu numai auzul este încântat, ci şi privirea, la contactul cu bogaţia de culori, lumini şi minunatele costume, pe fondul cerului de toamnă. La Operă este un spectacol pentru toţi!
Programul din acest an ne poartă în timpuri şi pe tărâmuri apropiate şi îndepărtate, în mijlocul furtunii de pe Marea Nordului prin uvertura operei wagneriene Der fliegende Holländer (,”Olandezul zburător”), în satul grecului Zorba, pe malul Eufratului, unde sclavii evrei îşi deplâng soarta prin celebrul Va, pensiero (,”Corul sclavilor”) din opera Nabucco de Giuseppe Verdi, în Anglia secolului XVII, imediat după îmbolnăvirea Elvirei din opera I puritani şi în fermecătoarea Sevilla, unde Rosina îşi cântă celebra cavatină Una voce poco fa (“Il barbiere di Siviglia”), iar Don José îşi declară sentimentele gitanei Carmen (aria La fleur que tu m’avais jetée din opera “Carmen”). Poposim şi la Sankt Petersburg, pentru a ne bucura de nobleţea ariei Contelui Gremin din opera “Evgheni Oneghin” a lui Piotr Ilici Ceaikovski, în Parisul din La Belle Époque, la petrecerea pontevedrină organizată la vila Hannei Glawari, unde răsună celebrul Vilja lied, dar şi în timpuri de legendă ale tărâmului chinez, pentru a-i admira pe Ping, Pang şi Pong de la curtea prinţesei Turandot.
Nu lipsesc arii din celebrele opere verdiene “Rigoletto” şi “Don Carlo”, sensibila Arie a scrisorii din opera “Werther” a lui Jules Massenet şi nici Valsul Musettei din “Boema”. Totodată, Aria Lizei din actul al III-lea are rolul de a anticipa sonorităţile operei “Dama de pică” de Piotr Ilici Ceaikovski pe care Opera Naţională Română îşi propune să o monteze în premieră în cursul stagiunii 2017-2018, în timp ce lirismul violoncelului solo din partea a XII-a a misei lui Karl Jenkins – The Armed Man - vă va stârni interesul de a o descoperi în întregime la data premierei naţionale din data de 1 octombrie.
Umorul, tragicul, sublimul, romantismul sau iubirea pătimaşă sunt doar câteva dintre stările, sentimentele resimţite şi transmise cu măiestrie mai departe de către soliştii şi ansamblurile Operei Naţionale Române din Cluj-Napoca, ieşiţi în întâmpinarea tuturor celor dornici să descopere surprizele pregătite de prestigioasa instituţie, pe parcursul întregii stagiuni 2017-2018. Evenimentul este programat sâmbătă 2 septembrie, începând cu orele 20:00. (R.N.)
POINT – Cultural Hub vă invită la premiera spectacolului “P.A.R.T.Y.” de Tom Basden, în regia Ancăi Maria Colteanu, pe 1 si 2 septembrie 2017, ora 20.00.
P.A.R.T.Y. este o comedie tip sitcom despre nişte minţi înguste luându-se la trântă cu probleme mult prea mari pentru a le inţelege cu adevărat. Într-o ţară în care toţi doar vorbesc despre schimbare, un grup de tineri „idealişti” iau atitudine şi hotărăsc să înfiinţeze un nou partid politic, pentru a salva lumea. Care este motivul lor, care sunt subiectele de discuţie şi cum se iau deciziile, sunt sursa unui umor enervant de haios.
O radiografie a societăţii de “alternative facts” şi “fake news” în care ne învârtim.
În distribuţie: Radu Micu / Emilian Mârnea (Jared), Andrei Morariu (Jones), Ilinca Hărnuţ (Mel), Simona Cuciurianu (Pheobe), Rareş Andrici (Duncan).
Autorul textului, Tom Basden este actor şi dramaturg britanic. A fost nominalizat de două ori la Premiile BAFTA, a câştigat premiul Fringe First şi Premiul de comedie la Edinburgh. (R.N.)
Festivalul Internaţional de Teatru de la Turda se apropie cu paşi repezi. In perioada 8-17 septembrie, vom avea invitaţi de seamă. Ioan Isaiu şi Sorin Misirianţu va invită să vă bucuraţi de comedie.
Ioan Isaiu este absolvent al Facultatii de Teatru şi Televiziune din Cluj-Napoca, considerat unul dintre cei mai şarmanţi bărbaţi din show-biz-ul autohton, şi-a câştigat popularitatea o dată cu interpretarea unuia dintre personajele principale din Secretul Mariei, serial TV ce i-a transformat numele într-un adevărat brand.
Sorin Misirianţu este absolvent al Departamentului de Teatru al Facultăţii de Litere, specializarea Actorie, din anul 1995. Începând din luna septembrie a aceluiaşi an şi până astăzi, Sorin Misirianţu este angajat al Teatrului Naţional “Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, atât ca şi actor cât şi regizor.
Pe data de 11 Septembrie ora 19.30, la Fabrica de Bere Turda, cei doi actori vor juca pentru publicul turdean şi nu numai, super comedia “Amantul Înşelat”.
“Amantul înşelat”, de Orlin Diakov este o comedie care abordează lupta dintre doi bărbaţi pentru FEMEIA care face parte din destinul amândurora. O întâlnire în parc între soţ si amant şi o oră de haz pe seama luptei fără scrupule dintre cei doi. Regula este că nu există reguli. Se iau ostateci, se îmbrâncesc, se împrietenesc, se îmbată. Ne regăsim mulţi în aceste două personaje, chiar dacă nu recunoaştem acest lucru. Spectacolul a avut premiera la Stuttgart şi a continuat cu un recent turneu în Canada – Toronto, Ottawa, Montreal, s-a jucat în premieră mondială în Cuba, la Havana, a avut peste 20 de reprezentaţii în România şi a primit invitaţii din Bruxelles, Londra, Koln şi Paris. (R.N.)
Muzeul Municipiului Bucureşti vă invită la vernisajul expoziţiei “Bucureştii sub ocupaţie(1916-1918)”, desfăşurat în ziua de joi, 31 august, ora 18:00, la Palatul Suţu. Expoziţia este deschisă până la data de 29 octombrie 2017.
“După intrarea României în Primul Război Mondial, Bucureştii au fost a treia capitală europeană, după Paris şi Londra, bombardată de aviaţia germană. Au fost câteva zile de teroare în capitală, asociată cu descoperierea unor alimente care conţineau microbi de tetanos, antrax, holeră sau febră trifoidă”, argumentează drd. Cezar Petre Buiumaci.
La 23 noiembrie/6 decembrie 1916 armatele germano-austro-ungare au ocupat Bucureştiul. La 8 decembrie 1916 funcţiona deja Guvernământul Imperial al Cetăţii Bucureşti. Acesta avea în subordonare inclusiv autorităţile locale româneşti (primar, prefectul poliţiei, garantul Ministerului de Interne, prefectul judeţului). În primele zile au avut loc devastări deliberate la proprietăţile antantofililor refugiaţi la Iaşi (Tache Ionescu, Emil Costinescu, Victor Antonescu, Dinu Brătianu, etc.). Cartierul general al armatei germane s-a încartiruit la hotel Athenée Palace (abia construit, în 1914). Cercul Militar (parţial construit) a ajuns arest pentru ofiţerii şi soldaţii români capturaţi în timpul retragerii. (S-au ridicat în jur de 700-800 de prizonieri, printre care şi ofiţeri). Întreţinerea acestora privea Primăria Capitalei. Au fost schimbate nume de edifici, restaurante şi hoteluri. Se introduc raţionalizări la principalele produse alimentare şi de consum casnic (gaz, electricitate, păcură) cu excepţia clădirilor ocupate de germani. Circulaţia birjelor sau a oricăror alte mijloace de transport a fost interzisă pentru localnici, excepţie făcând personalul militar al Puterilor Centrale. Bucureştenii se deplasau pedestru. A fost introdus calendarul gregorian în locul celui iulian. A fost schimbată ora Bucureştiului după ora Europei centrale.
Intrarea trupelor germane a durat trei zile, iar pentru intimidarea populaţiei, generalul Mackensen a ordonat trupelor germane să defileze pe Calea Victoriei, bulevardele Academiei şi Elisabeta către cazărmi, cu tot materialul de luptă. Două zile mai târziu se organizează în capitală “Guvernământul Imperial al Cetăţii Bucureşti” alcătuit din Komanditura, Poliţia militară, Siguranţa general germană şi Poliţia politică. Generalul Tülffvon Tscheppe und Weidenbach a fost numit guvernator militar şi şi-a stabilit reşedinţa în Palatul Suţu. Cartierul general al trupelor germane îşi avea sediul la hotelul Athenée Palace, iar feldmareşalul Auguste von Mackensen, comandantul suprem al trupelor germane s-a instalat în casa G.Meitani din strada Brezoianu.
A urmat o perioadă în care populaţia a cunoscut rechiziţia de bunuri şi alimente, ajungându-se la solicitarea de a se preda de la gazul lampant, trăsurile cu cai, clanţele de la uşi, cazanele de alamă, saltele, lenjerie sau blănuri până la clopotele bisericilor. A urmat interzicerea colindelor, apoi a apariţiei presei, cu excepţia oficioaselor germanofile, s-a efectuat un recensământ al populaţiei, apoi raţionalizarea alimentară. Principalele restaurante au fost transformate în „oficii de hrană” iar hotelurile adăposteau ofiţerii germani. În primul an al ocupaţiei au fost înlocuite cu denumiri germane hotelurile, cafenelele, restaurantele sau cluburile devenind “Kaiser Palast”, “Berliner Kafée”, “Zum deutschen Kronprinzen”, pentru ca hotelul Athenée Palace să se numească “Ober-Kommando Mackensen”, iar Cercul Militar Naţional să devină “Haupt-Wachel”.
Trupele bulgare şi-au stabilit sediul în Casa Capşa, deşi solicitaseră şi Palatul Ministerului de Externe. Aceştia şi-au dorit instalaţia laboratoarelor şi biblioteca Facultăţii de Medicină pentru dotarea celei din Sofia, cât şi confiscarea tuturor pianelor din casele particulare pentru a fi trimise în ţară. În ianuarie 1918 bulgarii au pătruns în Biblioteca Academiei Române sustrăgând fondul de documente slave pe care au încercat să-l treacă Dunărea, însă intervenţia lui Al. Tzigara-Samurcaş la feldmareşalul Mackensen a zădărnicit tentativa bulgară. Ulterior aceştia au sustras moaştele sfântului Dimitrie Basarabov de la biserca Mitropoliei dar au fost din nou opriţi în drum spre Giurgiu de Mackensen.
Turcii au primit acordul germanilor să demonteze tunurile turceşti capturate de armata română la Plevna, care fuseseră amplasate de-o parte şi de altă a statuii lui Mihai Viteazul. Deşi şi-au dorit şi tunurile din curtea Palatului Regal, nu au primit acordul germanilor. Au reuşit însă să demonteze şi să trimită la Istanbul moara Assan. După doi ani de la intrarea trupelor germane în Bucureşti, la 30 octombrie/12 noiembrie 1918, se încheie evacuarea trupelor de ocupaţie.
Un proiect expoziţional despre cum se trăia într-un oraş aflat sub ocupaţie străină, în imagini şi mărturisiri. (R.N.)
Teatrul Naţional I. L. Caragiale din Bucureşti găzduieşte joi 31 august, orele 19:30 un concert de muzică mistică persană cu Ostad (Maestrul) Ali Asghar Rahimi, compozitor şi interpret (tanbur, voce), împreună cu Ostad (Maestrul) Mohsen Taherzadeh, percuţie tradiţională (daf, kouzeh) şi cu Ostad (Maestrul) Mostafa Ghanaat, clarinet, pe versurile poetului Mewlana Jalaludin Rumi (1207 –1273).
Ali Asghar Rahimi este maestru al „Tanbour” (Tanbur, Tanbūr, Tanbura, Tambur, Tambura, Tanboor şi alte denumiri), un instrument cu coarde tradiţional în Orient.
Ali Asghar Rahimi este directorul Tanbour Society din Esfahan, membru al House of Music of Iran, membru al Comitetului pentru înregistrarea muzicii spirituale din Iran în Patrimoniul Mondial, fondatorul Roohafza Ensemble.
“Sunetul lui Rumi” este un concert de muzică mistică inspirat de poezia spirituală a poetului Mewlana Jalaludin Rumi din secolul al XIII-lea. Îmbinând abil magham-uri antice din tambur, linii melodice fluide şi poeme răscolitoare interpretate în limba originală de o frumuseţe răpitoare, compozitorul Ali Asghar Rahimi a creat o tapiserie de sunet şi culoare, cuvânt şi emoţie care atinge sufletul şi inspiră contemplare şi meditaţie.
Ali Asghar Rahimi Compozitor iranian de muzică mistică, interpret vocal şi maestru de tambur, fost discipol al maestrului Taher Yarveysi şi al maestrului Seyed Amrollah Shah Ebrahimi, el a studiat, interpretat şi predat muzica persană şi anticile „magham-uri” la tambur timp de peste 25 ani. Stăpânirea sa a tehnicii instrumentale şi a limbajului muzical persan, creativitatea sa şi capacitatea de a simţi „magham-urile” l-au ajutat să creeze un stil nou şi aparte în muzica mistică persană, fuzionând pasiunea, emoţia, spiritualitatea şi tehnicile avansate de compoziţie şi interpretare. Rezultatul a fost o colaborare recentă cu renumitul cântăreţ iranian Shahram Nazeri, pentru care a compus muzica unui nou album – un proiect susţinut de UNESCO, îmbinând imaginile video cu cele mai frumoase situri patrimoniale din oraşul Esfahan cu muzica spirituală iraniană – care va fi lansat curând.
În calitate de solist sau împreună cu ansamblul Roohafza pe care l-a înfiinţat în 1999, el a participat la numeroase festivaluri şi în locaţii din Iran şi de pe glob, precum Turcia, Nepal, UK, Rusia, România, Liban, etc.
Alţi doi artişti excepţionali, membri ai ansamblului Roohafza, i se vor alătura pe scenă lui Ali Asghar Rahimi pentru concertele din România.
Mohsen Taherzadeh Maestru iranian de „daf”, el a evoluat atât ca solist, cât şi împreună cu diferite ansambluri pe numeroase scene din Europa şi Asia şi împreună cu Orchestra Simfonică din Iran, condusă de maestrul Majid Entezami la Teheran şi Esfahan.El a participat la mai multe festivaluri internaţionale din Germania, Malaezia şi Turkmenistan, iar în 2012 a beneficiat de o rezidenţă la Festivalul Tamburi Mundi din Freiburg. El şi-a creat propriul stil personal de „daf”, reuşind în cei peste 18 ani ai săi de interpretare să-i confere instrumentului său un suflu nou cu o subtilă profunzime spirituală.
Mostafa Ghanaat Clarinetist iranian cu o bogată experienţă muzicală. La vârsta de 14 ani, a fost selecţionat să cânte la clarinet în orchestra maestrului Sirous Saghari, iar la vârsta de 15 ani, el cânta la saxofon în Marea Orchestră Isfahan, devenind unul dintre cei mai tineri muzicieni care a avut privilegiul să apară pe scenă alături de marii maeştri ai vremii. În cei peste 40 ani ai săi de carieră muzicală, el a continuat să-şi cizeleze şi rafineze sunetul până când şi-a dezvoltat un stil personal sentimental care s-a soldat cu colaborări cu numeroase ansambluri şi orchestre. (R.N.)
