Festivalul Baroc Timişoara

Primăria Municipiului Timişoara şi Asociaţia Festivalul Baroc Timişoara organizează, în parteneriat cu Casa de Cultură a Municipiului Timişoara şi Episcopia Romano-Catolică Timişoara, în perioada 18-24 octombrie 2017, cea de-a VI-a ediţie a Festivalului Baroc Timişoara. Sub motto-ul „În octombrie, barocul înfloreşte!”, festivalul îşi propune să aducă în această toamnă, în faţa scenelor, iubitorii spiritului baroc atât de prezent în Timişoara.

Evenimentul s-a bucurat pe parcursul ediţiilor trecute, de prezenţa unor artişti de renume atât din România, cât şi din mediul internaţional: Jordi Savall & Ansamblul Hesperion XXI, Ansamblul L`Arpeggiata, Răzvan Mazilu, Ilie Stepan, Violoncellissimo, AD-HOC, Ansamblul Anton Pann, Caius Hera, Vincent Segal. De asemenea, Festivalul Baroc Timişoara a fost înscris pe lista celor mai importante evenimente de gen la nivel internaţional de către renumitul Centru Muzică Barocă de la Versailles.

În cadrul festivalului, o serie de evenimente, vor serba valorile culturale baroce locale şi internaţionale în urbea de pe Bega. (R.N.)

Cea de-a 13-a ediţie ARTmania Festival va avea loc în perioada 27 – 28 iulie 2018 în Piaţa Mare din Sibiu

Cea de-a 13-a ediţie ARTmania va avea loc în perioada 27 – 28 iulie 2018 şi îi va aduce pe scena din Piaţa Mare a cetăţii medievale a Sibiului pe unii dintre cei mai cunoscuţi artişti ai momentului.

ARTmania Festival este o platformă dedicată promovării tuturor formelor de expresie artistică inspirate din cultura rock, ce s-a consacrat ca principal promotor regional al proiectelor muzicale contemporane. ARTmania nu înseamnă doar concerte ale unor mari formaţii internaţionale şi locale. Muzica este componenta de bază de la care a pornit totul, însă, reprezintă doar o parte din experienţa pe care festivalul a dorit să o ofere iubitorilor de artă din România şi din străinătate.

Încă de la începuturi, ARTmania a fost gândită ca o platformă culturală menită să ofere publicului cât mai multe evenimente şi moduri de a experimenta forme variate de expresie artistică, precum: concerte, expoziţii, lansări de carte sau proiecţii de film. Acest spaţiu comun de întâlnire al artiştilor şi publicului la nivelul sunetului, culorilor, imaginilor sau literelor, găzduit de Piaţă şi de cetatea medievală, creează spaţiul de poveste şi magia care reprezintă, în esenţă, spiritului festivalului.

Fiind cel mai longeviv festival rock din România şi una dintre mărcile cu cea mai îndelungată tradiţie de pe scena culturală regională, ARTmania şi-a conturat propria identitate prin intermediul unui concept îndrăzneţ şi al unui ambient special: Piaţa Mare a uneia dintre cele mai frumoase cetăţi medievale din Estul Europei.

ARTmania explorează mereu drumuri noi, capitalizând experienţa ediţiilor anterioare, când pe scena festivalului au urcat o serie de trupe importante, de la Nightwish, Serj Tankian şi Devin Townsend, la Die Toten Hosen, Within Temptation, HIM, Tarja Turunen, The Gathering, The Sisters of Mercy, Lacuna Coil, Helloween, Poets of the Fall sau Deine Lakaien, printre mulţi alţii. (R.N.)

Au început înscrierile la cea de-a patra ediţie a Festivalului de Film We Art Water, competiţie internaţională de scurtmetraje

Cea de-a patra ediţie a Festivalului de Film We Art Water, organizată de Fundaţia We Are Water, a debutat cu prezentarea noului juriu, în cadrul ediţiei cu numărul 65 a Festivalului Internaţional de Film San Sebastian.

Festivalul de Film We Art Water este o competiţie internaţională de scurtmetraje, născută din dorinţa de a descoperi şi răsplăti persoanele care, prin talent şi dedicare, pot realiza producţii cinematografice ce duc la creşterea gradului de conştientizare în ceea ce priveşte problema risipirii apei pe plan mondial. Obiectivul principal al Fundaţiei este de a lupta pentru această cauză prin proiecte creative ce tratează subiectul.

Înscrierile pentru competiţia de scurtmetraje pot fi făcute prin intermediul site-ului oficial al Fundaţiei – www.wearewater.org – în perioada 3 octombrie 2017 – 2 aprilie 2018. Toate filmele înscrise trebuie să aibă ca temă “apa şi canalizarea” şi să se încadreze ca durată între unu şi trei minute. Competiţia are trei categorii: micro-ficţiune, micro-documentar şi micro-animaţie, iar fiecare dintre acestea are un premiu de 3.000 euro. În plus, voturile publicului vor oferi participanţilor posibilitatea de a obţine un premiu de popularitate, de 1.000 de euro.

Printre membrii juriului de anul acesta se numără personalităţi celebre, precum Leonor Watling, actriţă şi cântăreaţă; Úrsula Corberó, actriţă; Pablo Rivero, actor; Irene Escolar, actriţă şi câştigătoare a premiului Goya pentru cea mai bună actriţă; Conchita Casanovas, critic de film la Radio Nacional de Espana; Yvonne Blake, Preşedinte al Academiei Spaniole de Artă şi Ştiinţe Cinematografice, realizatoare de figurine, câştigătoare a patru premii Goya şi a unui premiu Oscar; Sergio şi Javier Torres, bucătari distinşi cu o stea Michelin; Rosana Tomás, producatoare de film din Los Angeles; precum şi reprezentanţi ai diferitelor instituţii, cum ar fi Carlos Jiménez, Desk Officer la Centrul Regional de Informare al Naţiunilor Unite – UNRIC; şi Xavier Torras, Directorul Fundaţiei We Are Water. Aceştia vor avea ca principală responsabilitate selecţia scurtmetrajelor participante la competiţie, precum şi alegerea marelui câştigator al acestei noi ediţii a Festivalului.

În cadrul evenimentului de lansare de la Festivalul Internaţional de Film San Sebastian, din Spania, a avut loc şi premiera exclusivă a scurtmetrajului “El hombre de agua dulce”, realizat de regizorul Álvaro Ron şi producătoarea Rosana Tomás, în colaborare cu Fundaţia We Are Water. Scopul principal al acestui proiect este acela de a oferi vizibilitate în ceea ce priveşte problema secetei, totodată cu importanţa utilizării inteligente a apei. De asemenea, pelicula reprezintă un element inspiraţional pentru participanţii de la a patra ediţie a Festivalului.

Directorul Fundaţiei We Are Water, Xavier Torras, a declarat în cadrul evenimentului că “potrivit Organizaţiei Naţiunilor Unite, 2,4 miliarde de persoane nu au acces la instalaţii sanitare adecvate, iar în multe cazuri nu consideră că acest lucru reprezintă o problemă. Industria cinematografică este un canal universal, capabil să crească gradul de conştientizare şi chiar să educe în ceea ce priveşte cultura apei şi importanţa existenţei unei reţele de canalizare, elemente de bază pentru ca oamenii să aibă o viaţă demnă”.

După succesul ediţiilor anterioare, Festivalul de Film We Art Water se prezintă ca un eveniment de referinţă pe plan mondial, având misiunea de a răspândi şi creşte gradul de conştientizare a problemelor legate de apă şi salubritate din întreaga lume, prin intermediul industriei cinematografice.

Cea de-a treia ediţie a Festivalului de Film We Art Water a reunit 1.500 de participanţi proveniţi din 88 de ţări. Scurtmetrajele din cadrul competiţiei au provenit din ţări precum Columbia, Marea Britanie, Spania, India, Venezuela, Argentina, Bulgaria, Peru şi Mexic, dar şi în Azerbaijan, Bangladesh, Bolivia, Brazilia şi Canada, printre altele.

Asemenea ediţiilor precedente, proiectele finaliste vor fi distribuite prin platforme variate, precum pagini web şi reţele de socializare sau vor fi reproduse în Galeriile Roca din Barcelona, Madrid, Lisabona, Shanghai şi Londra. (R.N.)

APA VIE, un spectacol de teatru-dans contemporan, noua premieră a Teatrului Mic

Teatrul Mic propune publicului său ce-a de-a opta premieră a stagiunii 2017/2018, în data de 17 octombrie, ora 19.00, spectacolul “Apa Vie”, în regia şi coregrafia lui Ştefan Lupu.

După poveştile fraţilor Grimm, cu un scenariu original semnat de Daniel Chirilă, Apa Vie este un spectacol de teatru-dans contemporan, în care basmul, coregrafia, video mapping-ul,  machiajul inedit şi elementele Commediei dell’Arte se îmbină spectaculos.

Spectacolul reprezintă o dublă premieră pentru Teatrul Mic. Ştefan Lupu montează, în baza aceluiaşi text, o versiune pentru copii, ale cărei reprezentaţii vor fi susţinute la matineu, în cadrul programului Teatrul Mic pentru cei mici. În versiunea dedicată celor mari, adulţilor li se oferă prilejul de a se reîntoarce în copilărie.

”Apa Vie” vine ca un spectacol al revigorării, al revitalizării unor forme recuperate, mai vechi, prin punerea lor în acelaşi context cu dansul şi proiecţiile, cu o muzică în care sunt prezente diverse influenţe, care pun în valoare nu doar acţiunea, ci şi capacităţile metamorfice ale actorilor. Apa Vie este pentru noi toţi un spaţiu al imaginaţiei, al jocului, al libertăţii de expresie în toate formele ei. Căzuţi cu toţii în vraja ei, am căutat Apa Vie în teatru, dans, în text, în fiecare replică, în sensurile personale şi în cele ale personajelor noastre”, declară Ştefan Lupu.

Demult, tare demult, când lumea era altfel, când nu exista giga, nici mega, nici trafic… un Rege, ale cărui puteri sunt slăbite de boală, îşi încearcă cei trei fii, oferindu-le posibilitatea de a parcurge drumul iniţiatic către leacul numit Apa Vie.

Care dintre ei se dovedeşte vrednic şi reuşeşte să îşi salveze tatăl, Printzul Mic, Cel Mijlociu sau, poate, chiar Cel Mare? (R.N.)

Povestea viorii lui George Enescu la Teatrelli

Povestea viorii Guarneri del Gesu, un instrument istoric pe care a cântat în trecut însuşi George Enescu, continuă la Teatrelli, în Piaţa Alexandru Lahovari nr. 7, Bucureşti pe 24 octombrie 2017, de la ora 19.00.

Recitalul Vioara lui George Enescu este organizat de Primăria Municipiului Bucureşti prin CREART – Centrul de Creaţie, Artă şi Tradiţie al Municipiului Bucureşti şi Radio România.

Vioara Guarneri del Gesu, supranumită Catedrala, pentru sunetul său unic, aflată în patrimoniul Muzeului Naţional George Enescu, este instrumentul de care Gabriel Croitoru s-a îndrăgostit: “Eu, la rândul meu, am o vioară veche italiană, care se pare că face parte dintre viorile importante. Încă nu ştiu exact ce meşter lutier a făurit-o. Însă mi s-a spus de foarte multă lume că e dintre cele mari şi m-am dus, foarte încrezător, cu vioara mea la Muzeul Enescu să văd şi eu cum sună, comparativ cu un Guarneri, bineînţeles. Acolo, toată lumea încântată… Au închis porţile muzeului şi au venit să asiste, căci nimeni nu văzuse, cu foarte mici excepţii, instrumentul. Aşadar, le-am scos. A mea era mult mai arătoasă decât această vioară Guarneri. Am tras două note pe a mea şi apoi, când am pus mâna pe Guarneri, am şi strâns-o repede pe-a mea. Nu era cale de întors, era mult mai strălucitoare. Cu toate că, iată, după 50 de ani în care nu fusese cântată decât foarte rar, ocazional, vioara s-a păstrat, din fericire, în condiţii foarte bune, datorită seifurilor şi tuturor sistemelor de conservare de la muzeu. Insă, toată lumea recunoaşte că, de când a reînceput să sune pe scenă, îşi redobândeşte, de la un an la altul, calităţi pe care, cu siguranţă, le-a avut înainte”, povesteşte violonistul.

Cei doi muzicieni au pregătit un program ce cuprinde piese de largă popularitate din literatura pentru vioară şi pian: A. Dvořák – Dans slav, op. 72, nr. 2, J. Brahms – Scherzo Granados-Kreisler Dans spaniel, Fr. Kreisler – Polichinelle, F. Mendelssohn – On wings of song, M. Moszkowski – Guitarre, Fr. Kreisler – Syncopation, C. Porumbescu – Balada, Cl. Debussy – Clair de lune, Pugnani-Kreisler – Preludiu şi Allegro, G. Enescu: – Balada, Fr. Kreisler – Allegretto, Fr. Kreisler – Rondino pe o temă de Beethoven, W. Kroll – Banjo and Fiddle. (R.N.)

În dialog cu Robert Lepage şi Evgeny Mironov

Cea de-a 27-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru găzduieşte întâlnirea cu două nume de marcă ale teatrului mondial – regizorul canadian Robert Lepage şi actorul rus Evgeny Mironov, director artistic al Teatrului de Stat al Naţiunilor din Moscova.

Publicul festivalier va putea intra în dialog cu cei doi renumiţi invitaţi ai FNT 2017 în dimineaţa imediat următoare reprezentaţiei spectacolului de deschidere a Festivalului – “HAMLET | COLLAGE”, adică sâmbătă, 21 octombrie, începând cu ora 11.30, la Teatrul Naţional “I.L. Caragiale” din Bucureşti, Sala Mare, Foaierul Tapiserii (etaj 1).

Evenimentul “În dialog cu Robert Lepage şi Evgeny Mironov” este conceput şi va fi moderat de Marina Constantinescu, Director Artistic al FNT.

Evgeny Mironov

Robert Lepage

Discuţiile vor avea ca punct de plecare, desigur, spectacolul “HAMLET | COLLAGE”, prima producţie rusească a legendarului regizor de teatru canadian Robert Lepage, realizată la Teatrul Naţiunilor din Moscova şi care a avut premiera în 2014. Pregătirile au durat mai bine de doi ani, iar rezultatul este un spectacol hi-tech pentru un singur actor şi peste douăzeci de membri ai echipei de producţie.

Captiv într-un cub ce pluteşte deasupra scenei, Hamlet trebuie să interpreteze pe rând toate personajele piesei lui Shakespeare; el va ajunge să se înjunghie, să se otrăvească şi să se înece pe el însuşi. Toate acţiunile intrigii au loc în imaginaţia lui Hamlet, iar personajul îi este dezvăluit publicului în camera sa dintr-un azil de boli mintale. Robert Lepage şi Evgeny Mironov au reuşit să creeze o tragedie a minţii la scară mare,care se dovedeşte a fi mai tulburătoare decât tragedia vieţii reale. Într-un mod similar – se pot revela semnificaţiile profunde care rămân în mintea spectatorului. Ele determină întrebări asupra înţelesurilor intime ale diferitelor tipuri şi nivele contemporane de “colaj” folosite de creatorii acestei surprinzătoare viziuni a textului shakespearian, care era descrisă de presa moscovită la data premierei drept “uimitoare, de o mare complexitate artistică şi tehnologică şi care funcţionează cu precizia unui ceas elveţian”.

Aflat pentru prima oară în România la invitaţia Festivalului Naţional de Teatru, regizorul canadian Robert Lepage declara: “Este în esenţă o piesă despre nebunie, iar actorul, care interpretează toate rolurile, trebuie să se transpună într-o stare de nebunie schizofrenică. Atunci când acelaşi corp întrupează toţi protagoniştii, aceştia se vor asemăna inevitabil, ca membrii unei familii, aluzie la natura incestuoasă a piesei în care iubirea unui frate pentru sora lui depăşeşte limitele morale, iar regina proaspăt văduvă se căsătoreşte cu propriul cumnat, şi rămâne un mister cum de Lordul Şambelan poate ajunge atât de uşor în dormitorul regal. Colajul este rezultatul unei lungi serii de reflecţii şi conversaţii între un actor rus pasionat şi un regizor canadian agil, ambii dornici să înveţe unul de la celălalt despre jocul actoricesc contemporan, despre arta narativă modernă şi Shakespeare. Recunosc că, de-a lungul întregului proces, am fost uimit de-a dreptul de această demonstraţie de curaj, generozitate şi talent autentic din partea colaboratorului meu principal.”

Robert Lepage s-a născut în Quebec în 1957. A intrat la Conservatoire d’art dramatique de Québec (Conservatorul de Artă Dramatică din Quebec) în 1975. După studii efectuate la Paris, în 1978 s-a întors în Quebec şi s-a implicat în multiple proiecte creative, câştigând experienţă ca actor, autor şi regizor. În 1985, The Dragons’ Trilogy (Trilogia dragonilor) s-a bucurat de reputaţie internaţională. Un moment de cotitură al carierei sale îl reprezintă crearea propriei companii de producţie, Ex Machina, în 1994. Sub conducerea sa artistică, noua echipă a produs o serie remarcabilă de piese, începând cu The Seven Streams of the River Ota (Cele şapte râuri ale fluviului Ota) (1994), A Midsummer Night’s Dream (Visul unei nopţi de vară) (1995) şi Elsinore (1995). În 1994, a scris şi a regizat primul său film, Le Confessional (Confesionalul). Cariera cinematografică a lui Robert Lepage a continuat cu filmele Le Polygraphe (Poligraful) (1996), No (1997), Possible Worlds  (Lumi posibile) (2000), versiunea pentru marele ecran a piesei sale Far Side of the Moon (Partea îndepărtată a Lunii) (2003), precum şi filmul Triptyque (Triptic), după piesa sa Lipsynch. La Caserne, centru de producţie multidisciplinar din Quebec City, s-a deschis în 1997 sub conducerea lui Robert Lepage. Aici a creat echipa sa sus-menţionatele The Far Side of the Moon (2000), The Andersen Project (2005), Lipsynch (2007) şi altele. A creat designul şi s-a ocupat de regia spectacolului trupei Cirque du Soleil KÀ (2005), un show permanent în Las Vegas, dar şi TOTEM (2010), un show marca Grand Chapiteau, care a făcut turul lumii.

În prezent, Leoage lucrează la tetralogia Playing Cards (Cărţi de joc), din care au fost jucate deja două părţi, Spades and Hearts (Inimă neagră şi Inimă roşie). Robert Lepage şi-a făcut o intrare maiestuoasă în lumea operei, prin punerea în scenă a două spectacole în 1993, Bluebeard’s Castle (Castelul lui Barbă-Albastră) şi Erwartun. Prezenţa sa în lumea operei a continuat cu The Rake’s Progress (Cariera unui libertin) (2007), The Nightingale and Other Short Fables (Privighetoarea şi alte fabule scurte) (2009), apoi cu Der Ring des Nibelungen (Inelul Nibelungilor) al lui Wagner, la Metropolitan Opera (2010-2012). Robert Lepage a fost distins cu numeroase premii. Dintre cele mai importante, menţionăm: Premiul Stanislavsky pentru contributia la teatrul international (2005), Premiul pentru Cea mai bună producţie străină în 2007 la Premiul Masca de Aur pentru Artele Spectacolului din Rusia, Festival de l’Union des Théâtres de l’Europe (2007) şi Premiul Eugene McDermott pentru Arte (2010) oferit la MIT în 2010.

Cunoscut în lumea teatrului şi a filmului din Rusia, Evgeny Mironov a lucrat la numeroase producţii de teatru internaţionale, dintre care le amintim pe cele sub regia unor personalităţi precum Peter Stein (Germania), Declan Donnellan (Marea Britanie), Thomas Ostermeier (Germania), Alvis Hermanis (Letonia), Robert Lepage (Canada), Eimuntas Nekrošius (Letonia), Robert Wilson (Statele Unite).

După ce a absolvit şcoala-studio a Teatrului de Artă din Moscova în 1990 (mentor Oleg Tabakov), Evgeny Mironov s-a alăturat companiei de teatru a lui Oleg Tabakov, al cărei actor principal a devenit la scurt timp, apărând şi pe scena Teatrului de Artă din Moscova. Din decembrie 2006, Evgeny Mironov deţine poziţia de director artistic al Teatrului de Stat al Naţiunilor. A primit de două ori Premiul de Stat, de trei ori Premiul Masca de Aur pentru Cel mai bun actor al Teatrului Naţional, de patru ori Cristalul Turandot, de asemenea Premiul Internaţional Stanislavsky şi Marele Premiu al Festivalului Internaţional de Film de la Geneva. Pe lângă bogata carieră artistică, Evgeny Mironov este co-fondatorul Fundaţiei “Art Foundation in Support of Art Workers” (2008), dar şi co-fondatorul şi directorul artistic al TERRITORIЯ International Festival, şi al School of Contemporary Performing Arts. Este membru al Consiliului pentru Cultură şi Artă al Preşedinţiei Federaţiei Ruse. (R.N.)

Festivalul Internaţional de Teatru Idiş – TES FEST

Teatrul Evreiesc de Stat (TES) organizează, în perioada 15-22 octombrie 2017, cea de-a doua ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru Idiş – TES FEST, cu ocazia aniversării a 141 de ani de la înfiinţarea primului teatru profesionist de limbă idiş din lume în România, la Iaşi, în anul 1876, de către scriitorul şi artistul Avram Goldfaden.

În cadrul Festivalului International de Teatru Idiş – TES FEST vor fi prezente trupe de teatru profesioniste de limbă idiş, din întreaga lume – SUA, Israel, Rusia, Polonia, formaţii şi interpreţi de muzică klezmer de renume mondial, menite să aducă în atenţia publicului cultura idiş, sub toate aspectele sale.

De asemenea, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru Idiş – TES FEST vor fi organizate şi o serie de evenimente conexe – concerte în aer liber, simpozioane, lansări de carte, workshop-uri de cultură idiş realizate de mari personalităţi artistice, conferinţe tematice şi expoziţii.

Festivalul Internaţional de Teatru Idiş – TES FEST se adresează publicului larg din ţară şi străinătate, de toate categoriile de vârstă, şi are menirea de a deschide, prin mijloace de expresie specifice, o poartă de cunoaştere, contribuind astfel la înţelegerea, acceptarea şi apropierea între culturi.

Prin realizarea Festivalului Internaţional de Teatru Idiş – TES FEST, Teatrul Evreiesc de Stat îşi propune să aducă în atenţia publicului larg specificul unic al culturii idiş, prin prezentarea acesteia în contextul cultural actual. De asemenea, se doreşte creşterea interesului pentru realizarea unei mai bune comunicări interculturale, prin schimbul de experienţă cu comunităţi care promovează cultura idiş în lume, prezervarea tradiţiei culturale evreieşti în România şi transmiterea patrimoniului cultural evreiesc prin mijloace artistice în întreaga lume.

Teatrul Evreiesc de Stat are ca scop principal păstrarea şi promovarea teatrului şi culturii de limbă idiş, cultivarea şi promovarea tradiţiilor evreiesti, propagarea culturii prin cunoaşterea limbii, literaturii şi tradiţiilor, susţinând de peste şase decenii multiculturalismul şi plurilingvismul. (R.N.)

Armata neînvinsă. 7 lucruri despre începuturile şi succesul Ansamblului Alexandrov

Faimos pentru melodii precum Ochi Cernye, Kalinka, Smuglyanka sau Katyusha, Ansamblul Alexandrov – Marele Cor al Armatei Roşii are aproape 90 ani de existenţă, timp în care şi-a câştigat o notorietate fără egal pe plan internaţional. În noiembrie, corul susţine patru concerte în România: vineri, pe 17.11, la Bucureşti, sâmbătă, pe 18.11, două spectacole în aceeaşi zi la Iaşi, şi duminică, pe 19.11, la Constanţa. Spectacolul “The Great Revival” (Marea Renaştere) este închinat memoriei membrilor Corului care au pierit în accidentul aviatic de anul trecut. Un turneu organizat de Asociaţia Culturală Mall 4 Art, în colaborare cu Camera de Cooperare Economică şi Culturală Româno-Rusă, sub egida Ambasadei Federaţiei Ruse în România.

1928. Anul în care Ansamblul Alexandrov devine mai mult decât visul iniţiatorilor săi. Cum a luat naştere? Cine sunt oamenii din spatele succesului? Şapte lucruri mai puţin cunoscute despre Ansamblul Alexandrov:

Marele Cor al Armatei Roşii a avut la bază trei nume: regizorul de teatru F. Danilovich, producătorul P. Ilyin şi directorul muzical A. Alexandrov. Alexandrov era responsabil de selecţia şi prelucrarea pieselor şi conducea repetiţiile. Primul concert a avut loc pe 12 octombrie 1928, şi a fost un real succes. Formula iniţială a ansamblului număra opt interpreţi, doi dansatori, un acordeonist şi un narator.

Alexander Alexandrov s-a născut într-o familie cu origini modeste din provincia Reazan. Solistul corului Bisericii din Sankt-Petersburg îşi dă seama de calităţile vocale deosebite ale băiatului şi îi convinge pe părinţii lui Sasha să-l lase să meargă la Sankt Petersburg pentru a urma o cariera în muzică. Zis şi făcut. Alexandrov a fost membru al corului Catedralei din Kazan, elev al Corului Curţii, şi a studiat apoi la Conservatorul din Sankt Petersburg şi la cel din Moscova. Înainte de revoluţie, scria muzică spirituală. După, a predat la Conservatorul din Moscova, a condus corul Catedralei Hristos Mântuitorul şi a fost consultant la Teatrul Tairov şi la Teatrul Stanislavski şi Nemirovich-Danchenko. Un om profund religios, Alxendrov ar fi preferat mai degrabă să conducă corul bisericii decât un ansamblu militar. A făcut-o doar la insistenţele mareşalului Kliment Voroşilov, promeninent politician rus, căruia i-a mulţumit, ani mai târziu, pentru perseverenţa sa.

O trăsătură distinctivă a ansamblului este prezenţa în orchestră a unor instrumente populare ruse, domra şi balalaika. Introducerea acestor instrumente muzicale i se datorează lui Iosif Stalin, liderul Rusiei pe perioada ultimelor două decenii din viaţa lui Alexandrov, al cărui favorit cel din urmă era.

Starurile în uniformă. Câştigarea Marelui Premiu la Expoziţia Mondială de la Paris din 1937 marchează primul succes internaţional al corului. În acel moment, grupul era compus din 274 de persoane (interpreţi în cor, dansatori, membrii ai orchestrei). Străinii au fost fascinaţi de aptitudinile lor interpretative. De atunci până în prezent, Ansamblul Alexandrov este una dintre cele mai recognoscibile cărţi de vizită ale Rusiei.

Familia Alexandrov a ţinut cârma ansamblului aproape 60 de ani, de la Alexander Aleksandrov, din 1928 până în 1946, la fiul său, Boris Alexandrov, între 1946 şi 1987. Tatăl şi fiul au avansat amândoi până la gradul de general-maior şi au fost recompensaţi cu titlul de Artist al Poporului Sovietic.

În prezent, ansamblul are un repertoriu ce cuprinde mai mult de 2.000 de lucrări. Sunt opere clasice ale compozitorilor ruşi şi internaţionali, cântece şi dansuri populare, dansuri militare, muzică sacră, dar şi capodopere ale muzicii pop internaţionale.

Alexander Alexandrov este autorul unor melodii celebre precum “The Sacred War”, “Invincible and Legendary” sau “Let’s go!”. Cea mai faimoasă operă a lui Alexandrov este totuşi imnul Uniunii Sovietice, scris în 1944 şi aprobat ca imn oficial în anul 2000. Toate succesele postbelice ale URSS, inclusiv cele din arena sportivă internaţională, sunt asociate cu acest imn. (R.N.)

60 de ani de la înfiinţarea Teatrului de Revistă Majestic

Teatrul “Toma Caragiu” Ploieşti sărbătoreşte anul acesta 60 de ani de la înfiinţarea Teatrului de Revistă Majestic, secţie artistică fondată în anul 1957 la iniţiativa marelui actor Toma Caragiu, la acea dată directorul Teatrului de Stat Ploieşti.

Pentru a marca acest moment aniversar, sunteţi invitaţi la o serie de evenimente care se vor desfăşura în perioada 13-15 octombrie, după următorul program:

Vineri, 13 octombrie, de la ora 18.30, la Casa de Cultură a Sindicatelor, veţi putea urmări cea mai recentă premieră a secţiei, spectacolul “Armistiţiu cu morile de vânt”, în regia Marcelei Timiraş, după texte de Cornel Udrea.

Sâmbătă, 14 octombrie, de la ora 18.30, la Casa de Cultură a Sindicatelor, sunteţi aşteptaţi la celebrul musical “My Fair Lady”, text şi versuri Alan Jay Lerner, ce poartă semnătura regizorală a lui Alice Barb.

Duminică, 15 octombrie, de la ora 18.30, Sala Teatrului Toma Caragiu va găzdui spectacolul aniversar “Majestic ‘60” în cadrul căruia vor fi rememorate unele dintre cele mai frumoase momente din spectacole emblematice ale secţiei, montate în ultimii 10 ani. Alături de colectivul artistic al Teatrului, pe scenă vor evolua artişti de renume care au colaborat de-a lungul timpului cu Teatrul de Revistă Majestic. (R.N.)

Scenografii de Gheorghe Codrea la noul Quadro

În perioada 6 octombrie – 8 noiembrie a.c. Galeria Quadro din Cluj-Napoca găzduieşte expoziţia “Gheorghe Codrea – Proiecte de scenografie”.

Galeria Quadro îşi propune ca, printr-o serie de cercetări şi expoziţii, să atragă atenţia asupra unor opere din domeniul artelor decorative şi aplicate, adesea trecute cu vederea de critica şi istoriografia artei, deşi, de multe ori, abordările proaspete şi susţinute întâlnite aici au relevanţă atât pentru istoria artei, cât şi pentru o mai bună înţelegere a perioadei în care au fost realizate.

Scenografiile create de Gheorghe Codrea, ca scenograf al Operei Române din Cluj (1956-1989), au fost adesea caracterizate ca fiind moderne, novatoare sau contemporane în cronicile vremii. Opera, ca gen aflat în criză în acea perioadă, îşi căuta identitatea, iar scenografia era unul dintre cele mai importante mijloace care puteau contribui la o redefinire şi modernizare a spectacolului de operă. Prin urmare, noi trebuie să privim activitatea scenografului şi în acest context specific.

Gheorghe Codrea dispune de o dublă formaţie: pictor, cu studiile începute la Institutul de Arte Plastice “Ion Andreescu” din Cluj în 1949;  scenograf, cu studiile aprofundate în acest sens între 1952-1956 la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. La încheierea studiilor, deşi a fost repartizat la Teatrul de Stat din Oradea, a aplicat la concursul deschis pentru un post similar la Cluj, unde a şi fost angajat în 1956 până la ieşirea în pensie din anul 1989.

Pornind de la o de o viziune realistă, narativă în anii cincizeci, la mijlocul anilor şaizeci putem observa apariţia unui nou limbaj vizual, în care spaţiul scenic devine esenţializat, Codrea renunţând la decorurile vetuste şi butaforiile idilice, ajungând la siluete stilizate, culise simplificate, de un pronunţat grafism. Proiectele sale de scenografie etalează calităţile pictorului, devenind lucrări autonome, de şevalet. Majoritatea acestor proiecte sunt expuse pentru prima dată de la realizarea lor în cadrul expoziţiei de la Galeria Quadro.

La începutul anilor şaptezeci, o serie întreagă de spectacole – culminând cu dublul spectacol Zamolxe şi Ulysse de Liviu Glodeanu – i-au permis lui Gheorghe Codrea să inoveze în mai multe direcţii ale scenografiei. Pictura şi desenul sunt unite într-o viziune generoasă a spaţiului, în care artistul foloseşte elemente care direcţionează privirea în aşa fel încât spaţiul de joc să fie amplificat optic, spre profunzime sau pe verticală, după caz, reuşind astfel să scoată scena şi, ca atare, şi piesa dintr-o localizare rigidă. Scenograful a găsit un echilibru potrivit între caracterul istoric al spectacolelor şi plasarea lor într-un spaţiu atemporal sau contemporan. Adesea, Gheorghe Codrea integrează în spectacole proiecţii, care dădeau o notă de mare actualitate spectacolelor.

Proiectele de scenografie şi fotografiile din spectacole prezentate în expoziţie, precum şi volumul de peste 150 de pagini, bogat ilustrat, reprezintă un act de recuperare culturală, punând în valoare o importantă operă artistică dedicată modernizării limbajului scenografic în deceniile dificile ale comunismului românesc. (R.N.)

Turneul naţional cu spectacolul “#EmojiPlay”, de Gigi Căciuleanu

Sub genericul “Do You speak Emoji?”, Fundaţia Art Production va organiza, în lunile septembrie şi octombrie, un turneu naţional cu spectacolul #EMOJIPLAY, creaţie Gigi Căciuleanu, realizat de Teatrul Excelsior în parteneriat cu “Gigi Căciuleanu Romania Dance Company”.

#EMOJIPLAY este o piesă de teatru coregrafic care îmbină în mod aparent ludic un limbaj tri-dimensional (cel al dansActorilor) cu vizuala şi strania lume bi-dimensională a acestor metafore numite emoji. Gigi Căciuleanu a conceput un spectacol ce aduce în prim plan transformarea comunicării clasice într-un cumul de semne universal reconoscibile.

DansActorii spectacolului sunt Ana Vişan, Irina Strungăreanu, Alexandru Călin, Adrian Nour/ Bogdan Iacob. Echipa de producţie este formată din Lelia Marcu-Vladu – asistent coregraf, Les Ateliers Nomad (scenografie video şi animaţie), Pro – DJ Event (coloana sonoră), Corina Boboc (costume) şi Andrei Florea (light designer).

Turneul va avea loc după cum urmează:

14 septembrie orele 19.00 – BUCUREŞTI – Teatrul Excelsior

30 septembrie orele 16.00 şi 19.00 – BUCUREŞTI – Teatrul Excelsior

9 octombrie orele 19.00 – IAŞI – Casa de Cultura a Studenţilor

10 octombrie orele 19.00 – BACAU – Teatrul Municipal “George Bacovia”

12 octombrie orele 20.00 – ALBA IULIA – Casa de Cultura a Sindicatelor

13 octombrie orele 19.00 – TÂRGU MURES – Teatrul Studio al Universitaţii de Arte

14 octombrie orele 20.00 – CLUJ NAPOCA – Teatrul Naţional Cluj Napoca

27 octombrie orele 17 şi 20.00 – BUCUREŞTI – Teatrul Excelsior. (R.N.)

Teracota, mon amour! la Acuarela

Imbold Pop Up Gallery aduce la Acuarela o expoziţie de cahle pictate manufacturate în ultima fabrică de sobe manuale din Transilvania.

Expoziţia este curatoriată de Alexu Toader, un tânăr art director care a renunţat la claxoanele din Bucureşti pentru ciripiturile şi viaţa domoală a satului Viscri, Braşov. “Teracota, mon amour!” este o colaborare între Asociaţia Imbold şi Teracota Mediaş.

Alături de piesele ceramice, “Teracota, mon amour!” expune şi o sobă mobilă cu cahle pictate, lipită cu pământ galben şi montată de unul dintre sobarii de la Teracota.

Expoziţia va fi disponibilă în Bucureşti în perioada 6 octombrie – 6 noiembrie, urmând a fi relocată în Mediaş şi Sibiu.

Fabrica de teracotă din Mediaş a fost înfiinţată în anul 1906 şi avea 25 de muncitori. După 110 ani, fabrica are aproximativ acelaşi număr de angajati si produce cahle manuale folosind aceleaşi tehnici şi materiale ca în 1906. Fiecare cahlă este turnată, finisată, glazurată şi pictată manual.

În arhiva fabricii este adunată o colecţie amplă de cahle şi mulaje de cahle transilvănene, inclusiv reproduceri după sobe rare de la Muzeul Astra din Sibiu.

O parte dintre acestea vor fi turnate, pictate şi expuse la Bucureşti în cadrul unei expoziţii itinerante. Cahlele pictate şi soba vor fi însoţite de explicaţii şi de un workshop de turnat cahle folosind matriţele şi lutul amestecat cu nisip cu care se lucrează în fiecare zi în cadrul manufacturii.

Despre cuptorul de cahle se spune ca este unul dintre cele mai reprezentative artefacte din civilizatia romaneasca si, cu precadere, in cea ardeleana, un artefact capabil sa redea evenimente si schimbari petrecute la nivelul societatii din punct  de vedere etnic, politic, social, economic etc. (R.N.)