O selecţie plină de diversitate la ZILELE FILMULUI GERMAN #ZFG12

Anul acesta selecția de titluri de la ZILELE FILMULUI GERMAN, organizate de Goethe-Institut, se remarcă prin diversitate. De la filmele cu iz istoric până la cele care se apropie de zona experimentalului, filme pentru adolescenți, comedii sau drame, până la documentar și cineconcertul pe filmele lui Ernst Lubitsch (Die Puppe și Die Austernprinzessin) și muzica Simona Strungaru Symphonics.

Primul film din programul de anul acesta este In Zeiten des abnehmenden Lichts, care surprinde un final de toamnă, prin 1989, în munții Urali, în timpul când se dezgroapă cartofii, când utopiile se sting, când ritmurile se încetinesc înainte de un alt final, cel al Republicii Democrate Germane.

În cea de-a doua zi de festival facem încă un pas înapoi în timp, “ne întoarcem în anii 60-70 și privim un documentar compus din materiale de arhivă despre o încercare de revoluționare a cinemaului german propusă de Grupul de la München. Filmul ca pasiune, ca experiment, ca oglindă a lucrurilor care ne plac, simplu, lejer – Zeigen was man liebt. Urmează unul dintre cele mai recente exemple de astfel de cinema practicat încă, cu același șocant non-conformism ca și acum jumătate de secol, de cowboy-ul, rocker-ul, neo-anarhistul, hipster-ul, improvizatorul Klaus Lemke: Unterwäschelügen explică Ozana Oancea – selecționerul celei de-a 12-a ediții a ZILELOR FILMULUI GERMAN.

Inspirați de noul val de filme franțuzești și de inovațiile cinematografice ale Hollywood-ului din anii ’70, câțiva regizori germani s-au adunat sub numele de Grupul de la München care avea ca scop revoluționarea filmului german printr-un exces de creativitate dus până la capăt cu pasiune și, de cele mai multe ori, inventivitatea la care te obligă un buget mic.

Klaus Lemke este singurul regizor din grup care încă mai face filme, exact în spiritul declarat, care acum ar fi un soi de coolness, dar unul asumat, conținut. Lemke produce în regim independent uneori și câte două filme pe an. Unterwäschelügen este despre acest coolness pe care regizorul îl dezvoltă, fără scenariu fix, cu un charm nerușinat, alături de actorii lui neprofesioniști, pe care îi racolează de pe stradă.

Filmele care urmează au fost grupate de către Ozana, două câte două, în jurul câte unei teme: Artist-Căutare (Selbstkritik eines bürgerlichen Hundes și Casting), Țăran-Azi (Die letzte Sau și Die Einsiedler), Bărbat-Femeie (Der traumhafte Weg și Gleissendes Glück), Călătorii-Lumi (Als Paul über das Meer kam și Der geilste Tag), Adolescență-Descoperire (Die Mitte der Welt și Offline – Das Leben ist kein Bonuslevel).

Duminică suntem introduși în lumea din spatele aparatelor de filmat, în culisele platourilor de filmare, în fazele incipiente de lucru ale actorilor și regizorului, în momentele de maximă expunere – castingul, sau cele extrem de intime, de lucru la rol, când personajul prinde contur uneori impotriva crezurilor personale ale actorului.
“Actori care joacă actori: audițiile pentru un rol, un șir de actrițe mature încercând să smulgă regizoarei o partitură generoasă, o șansă de (re)afirmare. O colecție de scene improvizate, adevărate provocări nu doar emoționale, ci și intelectuale, surse de amuzament pentru toți cei implicați, dar și pentru spectatorii cărora li se oferă șansa acestei priviri în procesul de coagulare al unui proiect cinematografic, prezentat cu maximă, mișcătoare autenticitate în Casting.” (Ozana Oancea)

Ambele filme ale zilei de luni spun povești despre țăranul contemporan. Prezentat în premieră la festivalul de film de la Veneția, Die Einsiedler, filmul de debut al lui Ronny Trocker e încărcat de lirism, de tristețe și este extrem de impresionant vizual. O mică fermă, pe munte, izolată în aerul rece, va dispărea odată cu moartea bătrânilor proprietari. Singurul urmaș al familiei își croiește drumul spre o viață mai bună tăind blocuri de piatră la cariera din vale, scormonind cu utilaje puternice și golind de miez chiar muntele natal.

În Die letzte Sau totul se năruie pentru fermierul Huber care, fără vreo alternativă posibilă, se aliază cu alți refuzați ai societății de consum, și pornește o tragi-comică, uneori muzicală, cruciadă împotriva nedreptăților lumii industrializate.

Inefabilul, ineditul, inexplicabilul posibilelor întâmplări dintre un bărbat și o femeie, chinuitoarea dialectică între nevoia de a crea legături și forțele invizibile care se opun împlinirii ei sunt temele serii de marți, 7 noiembrie, la #ZFG12.

Senzualitatea capătă valențe diferite în viziunea celor doi cineaști: Regizoarea Angela Schanelec citează, în interviurile ei, o frază din Claude Lévi-Strauss “(…) omul este o ființă vie și deci, înainte de a fi o ființă gânditoare este o ființă suferindă“ și spune că, atunci când lucrurile sunt cu adevărat frumoase, ele capătă brusc o lumină. Der traumhafte Weg este un film scăldat în cea mai pură lumină. Sven Taddicken descrie în  tonuri mai închise, mai grele, mai nocturne lumile interioare ale personajelor lui, pe care, însă, în mod inteligent și rezervat, refuză să le judece. Și în Gleissendes Glück, ambivalența și ambiguitatea se construiesc pe jocul impecabil al actorilor, un dublu recital Martina Gedeck și Ulrich Tukur.

Legătura dintre filmele zilei de miercuri este oarecum geografică și funcționează cu dublu sens. În documentarul Als Paul über das Meer kam, Paul, străbate pe jos, cu barca, apoi cu trenul, mașina, autobuzul și bicicleta drumul din satul său din Camerun spre Germania, spre un nou început, încercând să-și construiască o viață demnă, însoțit, observat și uneori sprijinit de Jakob, realizatorul filmului, care nu își impune să rămână doar în spatele camerei; în timp ce în comedia Der geilste Tag ce se clasează pe locul doi în topul încasărilor din Germania în 2016, Andi și Benno fug din Germania în Kenya în căutarea unei dezlănțuiri finale, înaintea morților lor iminente. Pentru ei, călătoria în Africa, cu avionul, apoi cu un motorhome, înseamnă peisaje superbe, adrenalină, regăsirea (sau măcar limpezirea) unei foste iubiri și, cel puțin pentru unul dintre ei, salvarea.

Pe lângă selecția anunțată mai sus, în weekendul de festival (4-5 noiembrie), prima proiecție a zilei este dedicată adolescenților în cadrul programului ZFG YOUNG: Die Mitte der Welt și Offline – Das Leben ist kein Bonuslevel, un exercițiu alert (și cu morală!) de tranziție din viața virtuală în cea reală.

ZILELE FILMULUI GERMAN se vor desfășura la Cinemateca Eforie din București între 3 și 9 noiembrie, fiind organizate de Goethe-Institut. (R.N.)

La mulţi ani, Magda Catone!

O actriţă specială, un om deschis, cordial, sincer, Magda Catone îşi aniversează azi ziua de naştere. Inconfundabilă, cu o poftă de joc incontestabilă şi un impresionant dozaj între rigoare şi inocenţă, sărbătorita de azi transformă fiecare personaj interpretat într-un unicat. CREDIDAM îi urează ani mulţi în tihnă şi sănătate şi cât mai dese împliniri!

Festivalul de Arte Performative la Timişoara

Festivalul de Arte Performative Timişoara (FAPT) s-a lansat în 2015 ca un eveniment proaspăt şi amplu prin colecţia de spectacole internaţionale prezentate, semnate de artişti cu discursuri puternice, majoritatea din dansul contemporan. Prima ediţie a propus publicului în primul rând un moment de reflecţie asupra trecutului recent. În 2016, festivalul a explorat în principal teme autobiografice, legate de fragilitate şi violenţă în spaţiul public şi intim. 

În 2017, FAPT readuce pe scenă profesionişti şi amatori. Este una dintre direcţiile deja consacrate trasate de FAPT, dacă e să ne amintim de “Collective jumps“ al Isabellei Schad din 2015, unde dansatori profesionişti au făcut corp comun cu actori locali, profesionişti sau amatori, sau de spectacolul “School of Moon“ al coregrafului Eric Minh Cuong Castaing, din 2016, în care au fost mixaţi adulţi şi copii de vârste şi pregătiri artistice diferite.

Anul acesta, publicul timişorean are posibilitatea să fie parte din spectacolul “Sacre du Printemps” (“Ritualul primăverii”), formulat de una dintre cele mai importante coregrafe a tuturor vremurilor, Pina Bausch, într-o montare propusă de Roger Bernat. Regizor la bază, Bernat este prezent anul acesta la Timişoara şi cu “Domini public”, în care protagoniştii sunt înşişi spectatorii, care se grupează în timp real în entităţi după numitorul comun. “Domini public” este o acţiune coregrafică în continuă transformare, în funcţie de opţiunile personale ale celor care participă în spectacol, dar şi de structurile sociale şi istorice ale locului.

Ce înseamnă dimensiunea socială a spaţiului, spaţiul contradictoriu, sunt întrebări pe urma cărora a mers Simona Deaconescu în spectacolul “Counterbody”. Opt dansatori energici deschid FAPT 2017 cu acest performance foarte vizual.

Colaborarea lui Jefta van Dinther cu Thiago Granato, “This is Concrete”, ne atrage în intimitatea a două corpuri care explorează, pe puternice vibraţii de sunet, graniţa dintre fuziunea fizică şi fuziunea socială, dintre sex şi dans, dintre simbioză şi parazitism.
România în trauma post-revoluţionară este fundalul pe care Mădălina Dan şi Sergiu Matiş îşi performează istoria în comun, parcursul prin dans pornit în anii ’90 în şcoli de coregrafie din Cluj şi Bucureşti. “All that mattered” este o producţie a Festivalului de Arte Performative din 2015, dezvoltată într-o formă nouă la Berlin şi invitată să articuleze finalul ediţiei 2017 a festivalului.

FAPT găzduieşte anul acesta pentru prima dată un workshop de coregrafie şi teatru pedagogic pentru copii iniţiat de Modjgan Hashemian şi de Oana Cîrpanu, precum şi un workshop de mişcare pentru actori şi dansatori amatori sau profesionişti propus de coregraful şi dansatorul Shantí Vera. Ambele workshop-uri vor avea prezentări publice.

Expoziţie cu obiecte de design cehoslovac găsite în România

Expoziţia Made in CZ / Found in RO care va avea loc la Teatrul Naţional din Bucureşti prezintă obiecte de origine cehoslovacă şi cehă pentru uz caznic care au fost importate în Romania contemporană în ultimii 100 de ani. Expoziţia este un exemplu al relaţiilor comerciale dintre cele două tari, dar şi un barometru al popularităţii produselor cehoslovace în zona Europei de est.

Centrul Ceh, organizatorul principal, a adunat mai mult de 120 de obiecte, care includ mărci cum ar fi instrumente de lucru Narex, sisteme de încălzire Rukov Rumburk, celebrul proiector Meopta, scaune Toner din Moravské Třebové, alifie împotriva insectelor Alpa, ţesături din Šumperk Moravolen sau produse mai familiare, cum ar fi discuri Supraphon, bicicleta Favorit, băutura digestivă Becherovka, electronice Tesla, instrumente de scris Koh-i-Noor, aparate de gătit Eta, pahare de cristal şi mobilier.

“Expoziţia se bazează pe obiectele care au ajuns în România în cantităţi mai mari, prin urmare au o anumită calitate, iar funcţionalitatea lor a supravieţuit deceniilor de consum şi uz zilnic. De aceea, expoziţia poate fi numită o expoziţie de mărci tradiţionale cehoslovace “, spune organizatorul František Zachoval.

Numitorul comun al întregului spectacol este designul de produs, care este o disciplină a cărei istorie presupune reapariţia. În expoziţie apar obiecte proiectate timp de mai multe decenii de legendarul Stanislav Lachman, cel mai proeminent designer ceh. El a făcut designul a aproape tot ce a putut atinge cineva din Cehoslovacia socialistă, prin proiectarea a 1200 de produse care au influenţat literalmente viaţa mai multor generaţii. Printre produsele care au fost folosite la înfrumuseţarea a milioane de femei în viaţa de zi cu zi a fost uscătorul de păr electric EM 521.

Raritatea expoziţiei este aşa-numitul Tuzex, o cutie de cafea sau o cutie de cârnaţi Frankfurt. Reţeaua Tuzex a fost un outlet de mărfuri străine din Occident. După cum poate ştiţi, polonezii aveau Pewex, Germania de Est Intershopul şi în România cumpărăturile se făceau în Comturist.

Deschiderea expoziţiei face parte din recepţia pentru sărbătoarea naţională a Republicii Cehe, 26 octombrie 2017, de la ora 17:00. Expoziţia poate fi vizitată până pe 15 decembrie 2017, în rotonda din foaierul Sălii Mici a TNB. (R.N.)

Profesorul nostru, arhitectul Gheorghe Simotta, aromân din Vlaho-Clisura 25 octombrie – 19 noiembrie 2017, Sala Tancred Bănăţeanu Muzeul Naţional al Ţăranului Român

Uniunea Arhitecţilor din România şi Muzeul Naţional al Ţăranului Român vă invită miercuri, 25 octombrie 2017, de la ora 18, la vernisajul expoziţiei Profesorul nostru, arhitectul Gheorghe Simotta, aromân din Vlaho-Clisura, care va avea loc la Sala Tancred Bănăţeanu.

Expoziţia Profesorul nostru, arhitectul Gheorghe Simotta, aromân din Vlaho-Clisura, este o evocare şi un ultim omagiu adus de foştii săi studenţi lui Gheorghe Simotta, arhitect cu o prodigioasă activitate între anii 1920-1940, desenator renumit, şeful Catedrei de Desen Ornamental la Facultatea de Arhitectură, în perioada 1943-1965.

Acest proiect expoziţional este prilejuit de obţinerea manuscrisului memoriilor sale spre publicare, memorii intitulate Însemnări fugare pornite în 1952. Memoriile au un caracter personal; au fost extrase fragmente de interes general şi incluse în catalogul expoziţiei, alături de imagini care reprezintă opera sa arhitecturală şi grafică. Acestea dezvăluie aspecte inedite ale vieţii şi activităţii profesorului profund legat de rădăcinile sale vlaho-clisurene, feţe mai puţin cunoscute ale personalităţii sale complexe.

În expoziţie sunt prezentate cele mai importante lucrări de arhitectură, imagini din locurile natale ale Vlaho-Clisurei, din anii de şcoală de la Bitolia, cu prieteni, studenţi şi personalităţi contemporane lui; de asemenea, sunt expuse lucrări originale în tehnici grafice mixte din colecţii particulare şi din colecţia Uniunii Arhitecţilor. În câteva vitrine pot fi văzute fotografii din epocă, scrisori şi lucrări ale foştilor studenţi, azi octogenari, executate sub îndrumarea acestui profesor de neuitat.

Expoziţia va putea fi vizitată la Sala Tancred Bănăţeanu, până pe 19 noiembrie 2017, de marţi până duminică, între orele 10 şi 18. Intrarea este liberă. (R.N.)

“Jazz on a Friday night” cu Irina Sârbu Band

Vineri 27 octombrie, de la orele 19:00 sunteţi invitaţi la un recital Irina Sârbu Band.

Proiectul Irina Sarbu Band este unul de succes confirmat până acum în foarte multe concerte. Repertoriul este alcătuit din piese cunoscute de gen – jazz, etnojazz, samba, bossa nova, tango argentinian, muzică românească interbelică, muzică franceză şi chiar folclor.

Originala este însă interpretarea care, de la o apariţie la alta, este din ce în ce mai spectaculoasă prin expresivitate, improvizaţie, imaginaţie, demonstraţie de virtuozitate, tehnică solo şi de grup. Jocul relaţiilor dintre voce şi instrumente este de fiecare dată altul astfel încât fiecare concert are statut de unicat. Temperamentul exploziv şi plăcerea de a cânta împreună fac din fiecare piesă, un foc de artificii din ce în ce mai strălucitor! (R.N.)

Din patrie în patrie la Centrul Cultural maghiar

 Până la 26 octombrie, Centrul Cultural maghiar găzduieşte expoziţia “Din patrie în patrie” semnată de Ritter Doron.

Expoziţia prezintă “Casele Maghiare” construite de către evreii emigraţi în Israel de pe teritoriul istoric al Ungariei, în cartierul ortodox Mea Shearim al Ierusalimului, precum şi materialul muzeului evreilor maghiari din oraşul nord-israelian Safet, cu un rol unic în păstrarea patrimoniului maghiar din Israel. Fotografiile au fost realizate de Ritter Doron, un fotograf născut în Israel, cu rădăcini maghiare. Bunica sa, Nádor Ilona a fost prima femeie artist fotograf din Ungaria, fondatoare a Uniunii Artiştilor Fotografi din Ungaria.

De la ea a învăţat arta fotografiei şi deşi a devenit un artist recunoscut pe plan internaţional, el se consideră pur şi simplu fotograf. Căci, spune el, există o diferenţă.

Potrivit unei definiţii împrumutate de la Szipál Márton, fotograful pasionat face o mulţime de fotografii interesante, un fotoreporter face acelaşi lucru în locaţii şi împrejurări interesante, un fotograf adevărat lucrează cu lumina. Cu toate acestea, expoziţia sa actuală de fotografii este documentaristă şi intenţionează să demonstreze că comunităţile emigrante în Israel au o legătură “naturală” cu tradiţiile şi cultura lor adusă, un lucru la fel de important ca şi coeziunea comunităţilor evreieşti din întreaga lume şi cultivarea tradiţiilor lor în noua lor patrie. (R.N.)

Concert The Motans pe 25 octombrie la Hard Rock Café

Miercuri, pe 25 octombrie, de la ora 21:30, sunteţi aşteptaţi la Hard Rock Cafe la un concert live cu noua senzaţie a muzicii româneşti, The Motans! Invitaţii speciali ai showului sunt The Pyjamas care vor cânta în deschiderea serii.

The Pyjamas este o trupă ce poate fi încadrată atât în genuri precum indie sau pop cât şi în Rock Alternativ, fiind un cumul de sentimente ale unor tineri din Bucureşti. Formaţia şi-a început activitatea din luna octombrie a anului 2016 în structura: Andrei Popescu la mic, Vladimir Munteanu la chitară lead, Maximilian Vlad la chitară rhythm, Răzvan Kope la bass şi nu în ultimul rând, Dragosh Vasilache la tobe.

Scopul muzicii trupei este de a aduce zâmbetul pe chipurile ascultătorilor, şi bineînţeles de a vă aduce pe ringul de dans. Pijamalele au avut concertul de debut pe data de 4 Iunie 2017, aceasta fiind şi perioada lansării primului single oficial marca “The Pyjamas”: “Ele te lasă”, iar pe 1 septembrie au lansat si cea de-a doua piesă intitulată “#Viarna”. Goal-ul trupei pentru anul ce are să vină este de a se auzi pe toate difuzoarele posibile.

The Motans este Denis, un tânăr din Republica Moldova de 27 de ani care a decis să îşi urmeze pasiunea de a compune muzică sub un pseudonim, în urmă cu puţină vreme. Prima piesă lansată a fost “Versus” prin Global Records.

“Am scris Versus în 2-3 zile, toată piesa pe emoţii. Nu m-am gândit că va fi pe placul unui public larg, am scris-o pentru mine, în primul rând. Am fost însă plăcut surprins când am văzut că oamenii au luat-o la suflet şi mulţi s-au regăsit în ea”, a declarat The Motans. ”Clipul este de fapt o metaforă vizuală, dar care conţine un story line. E un produs marca Global Records şi a fost regizat de Ionuţ Trandafir, linia melodică  fiind reprodusă de către Alex Cotoi. Întreaga echipă a lucrat cu multă dăruire şi entuziasm şi le mulţumesc”, a mai spus The Motans. Colaborarea cu Delia pentru piesa “Weekend” dar şi unul din hiturile verii, “August”, au propulsat The Motans printre numele mari ale industriei muzicale din România. (R.N.)

Andreea Bibiri, Premiul pentru cea mai bună interpretare feminină, la Festivalul Naţional de Comedie, pentru rolul din spectacolul O FEMEIE SINGURĂ.

La decernarea premiilor Festivalului Naţional de Comedie de la Galaţi, actriţa Andreea Bibiri a primit Premiul pentru cea mai bună interpretare feminină, pentru rolul Maria din spectacolul O FEMEIE SINGURĂ de Dario Fo şi Franca Rame, produs de Teatrul de Artă Bucureşti.

Pe 23 şi 27 octombrie, spectacolul se joacă în cadrul Festivalului Naţional de Teatru, la Bucureşti, în sala din strada Sfântul Ştefan nr. 21.

În luna august, pentru rolul din acelaşi spectacol, Andreea Bibiri a fost nominalizată la Premiul pentru cea mai bună actriţă, la UNDERCLOUD – Festival de Teatru Independent de Orice.

Spectacolul “O femeie singură” a avut premiera în toamna anului 2016, în cadrul Maratonului Teatrului Independent – Bucharest Fringe. Regia îi aparţine lui Daniel Grigore-Simion, scenografia este semnată de Adrian Pitica, iar conceptul şi grafica afişului îi aparţin Adelinei Pitica.

Despre textul celor doi dramaturgi italieni, motivaţie şi provocare, regizorul Daniel Grigore-Simion afirma: “Provocarea mea personală a fost modul de abordare a personajului, a textului, a actriţei şi, evident, a publicului. Iar provocarea s-a numit sinceritate. Pentru că Maria, protagonista piesei lui Dario Fo şi a lui Franca Rame, este cea mai sinceră persoană din lume, cea mai inocentă, naivă, cea mai caldă. Maria întruchipează suma femeilor abuzate fizic, verbal sau non-verbal, este exponentul a 2000 de ani de ignoranţă şi nedreptate. Nu sunt neapărat un feminist, dar sunt adeptul egalităţii de şansă, al dreptului fiecăruia de a fi stăpân pe corpul şi pe acţiunile sale.”

În ciuda poveştii – mai degrabă dramatică -, Andreea Bibiri spune că spectacolul “O femeie singură” descreţeşte bine frunţile, pentru că “textul este scris cu foarte mult umor şi nu poţi să nu ţii cont de el – totuşi e scris de Dario Fo care a fost un mare comedian. Eu m-am distrat foarte tare lucrându-l.”

În luna octombrie, spectacolul O FEMEIE SINGURĂ poate fi văzut la Teatrul de Artă Bucureşti, în cadrul Festivalului Naţional de Teatru – 23 octombrie, orele 22.00 şi 27 octombrie, orele 18.00. (R.N.)

Vino şi ocupă-ţi locul la Festivalul de Teatru Toma Caragiu Ploieşti

În perioada 31 octombrie – 5 noiembrie 2017, Primăria Municipiului Ploieşti, Teatrul Toma Caragiu şi Asociaţia Viitor Art organizează cea de-a şaptea ediţie a Festivalului de Teatru Toma Caragiu.

Selecţia festivalului a fost realizată şi în acest an de Raluca Rădulescu, traducător şi jurnalist, realizator de emisiuni la Radio România Cultural (Scena şi ecranul, Călător pe mapamond, Comment ça va?), iar pe afiş se vor regăsi numele unora dintre cei mai importanţi regizori români ai momentului.

Programate la sediul teatrului, la Casa de Cultură a Sindicatelor, în noua sală a Teatrului pentru copii Ciufulici şi la Berăria Teatrului, spectacolele celei de-a şaptea ediţii, producţii ale teatrelor de prestigiu din toată ţara, teatre naţionale sau independente, invită publicul ploieştean atât la întâlnirea cu binecunoscuţi artişti ai scenei româneşti precum Oana Pellea, Mariana Mihuţ, Victor Rebengiuc, Gheorghe Visu, Marcel Iureş, Florin Piersic jr., Alexandru Papadopol, Catrinel Dumitrescu, Ana Ciontea, Mircea Rusu, Andi Vasluianu, cât şi cu tinere talente ale noilor generaţii de creatori de teatru. (R.N.)

Opera Comică pentru Copii îşi aşteaptă spectatorii la premiera baletului “Mirandolina”

Primăria Capitalei, prin Opera Comică pentru Copii, anunţă premiera spectacolului de balet “Mirandolina”, pe 21 şi 22 octombrie, la Sala UnderGrant. În luna noiembrie, Opera Comică pentru Copii continuă mini-stagiunea în deplasare cu spectacole la Buftea şi Otopeni.

Inspirat de piesa de teatru “Hangiţa” de Carlo Goldoni, baletul “Mirandolina” spune povestea unei tinere fermecătoare care moşteneşte un han. Ea este asaltată de numeroşi pretendenţi, unul mai caraghios decât altul. Întâmplări comice, încurcături amuzante, muzică plină de energie şi dansuri spectaculoase, toate se pot găsi în această transpunere în balet a celebrei comedii a lui Goldoni, realizată pe gustul spectatorilor de orice vârstă şi interpretată cu mult talent de tinerii dansatori ai Operei Comice pentru Copii.

Pe 20 octombrie, de la ora 18:30, micii spectatori vor putea vedea baletul “Mirandolina” în avanpremieră la Sala UnderGrant. Această reprezentaţie are loc în cadrul festivalului “Love is in the art” la care Opera Comică pentru Copii participă cu încă două spectacole: opera “Hänsel şi Gretel”, sâmbătă, 21 octombrie, de la ora 15:00, în Sala Mare şi basmul simfonic “Petrică şi Lupul”, duminică, 22 octombrie, de la ora 12:00, în Salonul Mozart al Operei Comice pentru Copii.

“Ne bucurăm să aducem în faţa micilor spectatori o poveste atât de frumoasă cum este cea a Mirandolinei, transpusă în mişcări de dans de talentaţii noştri balerini. Reuşim astfel să familiarizăm copiii şi tinerii cu lucrări de teatru importante din patromoniul universal, cum este Hangiţa, piesa de teatru a lui Carlo Goldoni, care a inspirat acest balet. Haideţi s-o cunoaştem şi s-o susţinem pe şireata Mirandolina!”, a spus Felicia Filip, directorul Operei Comice pentru Copii.

De la începutul stagiunii curente, Opera Comică pentru Copii a prezentat câteva dintre spectacolele sale publicului din alte oraşe, precum opera “Directorul de Teatru”, interpretată pe scenele de la Sibiu şi din Buftea, şi baletul Cenuşăreasa, care s-a jucat săptămâna trecută la Teatrul “Tudor Vianu” din Giurgiu şi la Centrul Cultural “Ion Manu” din Otopeni. În cadrul parteneriatului dintre OCC şi teatrul giurgiuvean, micii spectatori din Bucureşti se vor putea întâlni cu piesa “Prinţul cel obraznic şi Bătrânul înţelept” pe 14 octombrie, de la ora 18:30, la Sala UnderGrant.

În luna noiembrie, Opera Comică pentru Copii continuă mini-stagiunea de spectacole itinerante cu basmul simfonic “Petrică şi Lupul”, cu reprezentaţii la Centrul Cultural Buftea (4 noiembrie) şi la Centrul Cultural “Ion Manu” din Otopeni (5 noiembrie). În aceste două localităţi echipa OCC va reveni în luna decembrie şi cu un concert lecţie intitulat “Salonul de Percuţie” (Buftea, 16 decembrie şi Otopeni, 17 decembrie). (R.N.)