Festivalul „25 de ore de teatru non-stop” va avea loc la Timișoara, în primul weekend din luna octombrie

În perioada 4-5 octombrie 2025 va avea loc la Timișoara Festivalul „25 de ore de teatru non-stop”, un maraton al teatrului independent.

Ineditul acțiunii constă în faptul că evenimentele se vor succede fără întrerupere, timp de mai bine de 25 de ore, de-a lungul unei seri, a unei nopți și a unei zile întregi.

Festivalul, organizat de Asociația Bis (BIS Teatru), a avut loc prima dată la Sibiu, în primăvara anului 2011, chiar de Ziua Mondială a Teatrului.

În 2023 proiectul a fost parte din Programul Național „Timișoara Capitală Europeană a Culturii”, iar în anul 2024, din programul „Legacy”.

În 2025 festivalul este finanțat de Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte în cadrul Programului „Cultura în Prezent”.

În primul weekend din luna octombrie, peste 100 de artiști tineri din țara întreagă vor susține 22 de evenimente pentru toate vârstele și gusturile, în 13 spații din Timișoara.

Gala de deschidere aparține Teatrului Apropo din București.

Comedia romantică „Repetiția de seară” se va juca la Casa Tineretului pe 4 octombrie, sâmbătă seara, de la ora 20:00. În distribuție, alături de carismaticul actor Liviu Cheloiu, o regăsim pe Claudia Moroșanu, o tânără actriță originară din Timișoara care s-a remarcat în ultimii ani pe scenele independente din capitală.

Ne cerem scuze pentru disconfortul creat de Radu Iacoban, prima producție a stagiunii 2025-2026, la Teatrul Mic

Teatrul Mic prezintă prima premieră oficială a stagiunii 2025-2026 – Ne cerem scuze pentru disconfortul creat, spectacol scris și regizat de Radu Iacoban, scenografia Tudor Prodan, muzica originală Aida Šošić. Evenimentul va avea loc sâmbătă, 20 septembrie, ora 19:00 și duminică, 21 septembrie 2025, ora 19:00, la Sala Studio – Strada Gabroveni nr. 57.

În cea mai nouă producție a Teatrului Mic, o nuntă devine o experiență imersivă inedită, pe care spectatorii o vor urmări pas cu pas. Spectacolul Ne cerem scuze pentru disconfortul creat propune o formă de expresie scenică aparte, care se îndepărtează de structura dramatică tradițională. Deși cadrul principal de desfășurare al acțiunii este nunta unui cuplu de tineri aflați la început de drum, povestea se multiplică constant prin intermediul celor unsprezece personaje, fiecare purtând cu sine o experiență de viață diferită, cu propriile fragilități și contradicții. Interacțiunile acestora relevă tensiuni subtile, conexiuni neașteptate și evoluția relațiilor dintre personaje.

Textul lui Radu Iacoban, Ne cerem scuze pentru disconfortul creat dezvăluie o oglindă a lumii contemporane, care invită la auto-reflecție asupra propriilor trăiri și vorbește despre dileme și situații actuale, redate într-o manieră care le face ușor de conectat la realitățile cotidiene. Temele abordate sunt relevante, esențiale și profund umane.

Publicul este invitat să trăiască spectacolul pe două planuri: cel al convenției teatrale, de pe scaunul său, respectiv cel al apropierii directe, prin explorarea spațiilor din clădirea Sălii Studio, alături de actori. Fiecare loc dezvăluie o poveste, iar fiecare pas al spectatorului devine parte din spectacol.

Spectacolul realizat de Radu Iacoban creează un traseu teatral în care momentele amuzante și cele dramatice se balansează reciproc. Scenografia lui Tudor Prodan transformă spațiile Sălii Studio într-un labirint scenic, unde poveștile și relațiile dintre personaje pot fi observate îndeaproape, iar Aida Šošić completează universul spectacolului cu muzică originală, ce pulsează între subtilitate și intensitate. Unsprezece actori dau viață personajelor, construind împreună o „nuntă teatrală” și dezvăluind cum viețile lor se intersectează și se amplifică reciproc.

„Spectacolul creat pentru și împreună cu trupa Teatrului Mic nu are o structură dramatică unitară. Spun asta pentru cei care își doresc să vină la teatru și să vadă o poveste care începe în punctul A și se terminǎ în punctul B. Nu e cazul aici.

Cu toate astea, există o situație dramatică cât se poate de recognoscibilă, anume o nuntă, și unsprezece protagoniști cu probleme, identități si istorii diferite.

Spectatorul va avea ocazia să-i vadă pe actori atât de la distanța regulamentară, stând frumos pe locul desemnat, așa cum se face la teatru, dar si intrând efectiv în intimitatea lor, atunci când vor fi invitați să-și părăsească locul alocat și să se deplaseze în diverse spații construite prin clădirea din strada Gabroveni.

Avem așadar de-a face cu o instalație structurată în mai multe povești trăite și jucate cu oameni de acum, care invită spectatorul la parcurgerea unei experiențe teatrale cu accente comice, absurde și dramatice, imaginată la granița între teatru imersiv și teatru Site Specific”, spune Radu Iacoban

Migrație și patrimoniu: Obiecte cu poveste. Românii din Diaspora și patrimoniul personal, la Muzeul Național al Țăranului Român

Centrul de Cercetare a Migrației și Patrimoniului anunță prima sa conferință-dezbatere, adresată atât specialiștilor, cât și publicului larg, cu tema „Obiecte cu poveste. Românii din Diaspora și patrimoniul personal”. Evenimentul va avea loc vineri, 12 septembrie 2025, începând cu ora 18:00, la Sala Media a Muzeului Național al Țăranului Român.

Migrația nu înseamnă doar a te deplasa dintr-un loc în altul, ci și a reface mereu, în altă parte, un acasă din mici tensiuni materiale purtate în bagaje, pe traseele migrației. Conferința pornește de la aceste fragmente intime de viață, pentru a arăta cum patrimoniul cultural personal se mută odată cu oamenii și se rescrie acolo unde ei aleg să trăiască.

Plecând de la rezultatele preliminare ale cercetării efectuate în cadrul proiectului-pilot, privind obiectele personale ale românilor din Belgia, vă invităm să descoperiți poveștile acestora și felul în care obiectele aduse de acasă – chiar și „o mătură din aia adevărată, de numai la noi poți găsi” – poate să țină loc de rădăcină. Apoi vom afla ce înseamnă să faci documentare ani la rând în comunitățile românești din Diaspora, cu accent pe Belgia, cum arată viața oșenilor plecați în Franța de peste 20 de ani, dar și cum maramureșenii din Spania își fac, bucățică cu bucățică, un sat simbolic, ridicat departe de cel adevărat, din obiceiuri, gesturi și obiecte.

Obiectul e un fragment de memorie în mișcare. Conferința devine astfel o șezătoare în care obiectele migratoare spun povești și își arată puterea de ființe cu memorie, care te țin conectat la ceea ce ai lăsat și la ceea ce ai rămas.

La eveniment vor participa Cristina Hurdubaia, fondator și coordonator al proiectului Migrație și patrimoniu, care cercetează modul în care obiectele biografice influențează și reflectă identitățile românilor din Diaspora, Anamaria Iuga, cercetător Muzeul Național al Țăranului Român, Ioana Popescu, etnolog, Arabela Sabangeanu, participant la cercetarea desfășurată în Belgia. Li se vor alătura jurnaliștii Elena Stancu și Cosmin Bumbuț de la Teleleu, care vor interveni online, și Petruț Călinescu, fotojurnalist Mândrie și beton | Centrul pentru Fotografie Documentară.

Intrarea este liberă în limita locurilor disponibile.

Există o tensiune în gestul de a purta cu tine obiecte care țin vie legătura cu lumea de acasă și cu viața trăită între două lumi. Vom discuta, într-un dialog cu publicul, despre natura acestui gest și despre relevanța patrimoniului cultural în contextul migrației, subliniind importanța păstrării identității culturale chiar și în afara țării.

Proiectul Migrație și patrimoniu documentează, cercetează și promovează poveștile românilor migranți din Diaspora. Proiectul-pilot „Migrație și patrimoniu. Seria Patrimoniul în mișcare. Cazul belgian”, implementat de Asociația Copacul cu fapte bune și co-finanțat de AFCN, se desfășoară între 1 aprilie și 15 noiembrie 2025 în Belgia, urmând ca până în 2030 să continue în toate marile comunități românești din Diaspora (Benelux, Franța, Italia, Spania, Germania, Marea Britanie), și are ca obiectiv principal evidențierea valorii contribuțiilor culturale ale emigranților și îmbogățirea patrimoniului cultural universal, cu accent pe obiectele biografice, adică personale; „de suflet”, care au de „spus” o poveste. Această inițiativă abordează rolul patrimoniului cultural personal în migrație, explorând semnificația obiectelor aduse, de acasă, de români, obiecte ce devin simboluri ale continuității și adaptării culturale.

În cadrul proiectului se vor lansa oficial la Bruxelles, pe 25 octombrie, Muzeul digital al Migrației și Centrul de cercetare a migrației și patrimoniului, care au rolul de a oferi o privire cuprinzătoare asupra influenței migrației asupra identității culturale:

Muzeul digital al Migrației (muzeulmigratiei.ro | FB.com/MuzeulMigratiei) va integra poveștile migranților români din Diaspora și a obiectelor acestora cu semnificație culturală aduse din România în țara gazdă, va organiza atât expoziții temporare, cât alte evenimente culturale, și va promova patrimoniul cultural românesc în lume. Muzeul nu este gândit ca un spațiu pasiv, ci mai degrabă ca un loc al fascinației pentru obiect, din care pornesc acte de regenerare culturală.

Centrul de cercetare a migrației și patrimoniului (migratiesipatrimoniu.ro | FB.com/migratiesipatrimoniu.ro) va fi un hub dedicat documentării migrației, în general, și cercetării și promovării patrimoniului cultural în contextul migrației, în special, cu accent pe Diaspora românească.

Evenimentul este organizat în cadrul festivalului antropologic Culese din Balcani (12-15 septembrie 2025), sub egida Zilele Muzeului Țăranului (10-21 septembrie 2025), cu ocazia Zilelor Europene ale Patrimoniului (12-14 septembrie 2025).

BIFF 2025 onorează 150 de ani de la nașterea Reginei Maria printr-o secțiune de film istoric unică în România

Bucharest International Film Festival (BIFF), ajuns la cea de-a XXI-a ediție, continuă să aducă în fața publicului creații cinematografice relevante și profund ancorate în realitățile contemporane și istorice.

În acest an, secțiunea „Istorie și Cinema” revine în programul BIFF cu două producții de excepție care îmbină forța narativă a documentarului cu rigoarea cercetării istorice. Inițiată în 2021 de Dan Drăghicescu (producător asociat Chainsaw Film Productions), cu ocazia Centenarului Regelui Mihai, secțiunea s-a transformat într-un adevărat ambasador cultural, promovând valori, memorie și identitate.

Unică în peisajul festivalier românesc și ajunsă la cea de-a cincea ediție, secțiunea „Istorie și cinema” marchează în acest an un moment important, 150 de ani de la nașterea Reginei Maria, una dintre cele mai carismatice și influente personalități din istoria României moderne. Festivalul celebrează acest moment prin proiecția „Despre Viață – Regele Mihai al României”.

Documentarul „Despre Viață – Regele Mihai al României”, producător executiv de John Florescu, cu Dan Drăghicescu în calitate de producător asociat, regia Marin Dinescu, Viorel Sergovici Sr. director de imagine și Mircea Lăcătuș la montaj. Filmul oferă o perspectivă profund personală asupra relației Regelui Mihai cu Regina Elena și Regele Carol al II-lea, precum și asupra valorilor care i-au ghidat viața: credința, loialitatea și onoarea. Documentarul include și un material excepțional, ultimul interviu acordat de Prințul Filip al Marii Britanii, văr direct al Regelui Mihai, despre legătura de familie și vizitele în România din perioada 1927. Este o producție cu o puternică încărcătură emoțională și istorică, ce merită descoperită pe marele ecran. O producție Chainsaw Film Productions.

Al doilea proiect din această secțiune este seria „Enigmele României”, prezentată de consacratul actor Marcel Iureș, în regia lui Marin Dinescu, producător executiv John Florescu, o producție pentru History Channel de Chainsaw Film Productions. Cele trei episoade selectate pentru proiecție: „Asasinatul Barbu Catargiu”, „Maria Tănase” și „UFO peste spațiul aerian român”, invită spectatorii să exploreze mistere nerezolvate și povești puțin cunoscute din trecutul național. Cu o abordare cinematografică modernă, care combină narațiunea captivantă, interviuri cu istorici și experți, imagini de arhivă și reconstituiri sugestive, seria reușește să aducă istoria în prezent, adresându-se în special tinerilor. Printre invitații care contribuie la aceste episoade se numără politologul Stejărel Olaru, istoricul Andrei Pogăciaș și cosmonautul Dumitru Prunariu.

Filmele prezentate în cadrul secțiunii „Istorie și cinema” au susținerea BAT Romania și fac parte din Turneul Național de Educație Istorică 2026, inițiat de Dan Drăghicescu și John Florescu începând cu anul 2019. Festivalul este organizat de Fundația Charta și Asociația Culturală Grigore Vasiliu Birlic, sub Înaltul Patronaj al Alteței Sale Regale Principele Radu al României, cu sprijinul Ministerului Culturii – o recunoaștere a contribuției sale în promovarea filmului și a dialogului intercultural.

Locațiile în care se va desfășura BIFF 2025 sunt: Cinema Muzeul Țăranului Român, CREART – Grădina cu filme, Cinemateca Eforie și Cinema Union, în perioada 19 – 28 septembrie.

Animest.20 îi aduce la București pe frații Quay, vizionarii care au reinventat stop-motion-ul în animație

Iubitorii de animație sunt invitați să pătrundă, în cadrul ediției aniversare Animest.20, în arta întunecată și hipnotizantă a fraților Quay, vizionarii care au redefinit animația stop-motion. Stephen și Timothy Quay, unii dintre cei mai influenți și vizionari regizori din istoria animației, cunoscuți la nivel internațional pentru stilul lor suprarealist și întunecat, sunt invitați speciali ai celei de-a 20-a ediții a Festivalului Internațional de Film de Animație Animest (3 – 12 octombrie).

Originari din SUA, dar stabiliți de mai bine de 50 de ani în Marea Britanie, frații gemeni Quay sunt cunoscuți pentru universul lor cinematografic populat de păpuși fragile și de obiecte găsite, lucrările lor fiind descrise ca „imperfecte, dar precise în imperfecțiunile lor”, un amestec hipnotizant de bizar, poetic și macabru. Stilul lor vizual este inspirat de artiști precum Kafka, Bruno Schulz și Jan Svankmajer și reușește să creeze o atmosferă onirică, dar adesea tulburătoare.

Începând cu filmele lor studențești din 1971, frații Quay au realizat peste 45 de producții cinematografice. Acestea includ 3 lungmetraje, numeroase videoclipuri muzicale, documentare și opere personale iconice. Au creat decoruri și proiecții pentru spectacole de operă, teatru și concerte, precum „Mazeppa” de Ceaikovski (1991), „Scaunele” de Eugen Ionesco (nominalizare la premiul Tony pentru design, 1997), „The Cricket Recovers” de Richard Ayre (2005) și o serie de lucrări inspirate de Bartók și Kafka.

Influența fraților Quay în cinematografie depășește granițele animației. Regizori de top i-au citat ca sursă de inspirație, printre care și Christopher Nolan, care a mers chiar mai departe organizând o retrospectivă intitulată „The Quay Brothers in 35mm”. Cu ocazia acesteia, Nolan a regizat un scurtmetraj documentar alb-negru de 7 minute, numit simplu Quay. Filmul, narat de Nolan însuși, explorează atelierul și procesul creativ al celor doi frați, servind ca un omagiu personal adus stilului lor unic.

Recent filmele fraților Quay au fost subiectul unei retrospective ample la prestigiosul Museum of Modern Art (MoMA) din New York, o recunoaștere majoră a impactului lor cultural. De asemenea, au colaborat cu legende precum Peter Gabriel și trupa His Name Is Alive.

În cadrul ediției aniversare Animest.20 va fi proiectat în premieră în România cel mai recent lungmetraj al fraților Quay, Sanatorium Under the Sign of the Hourglass – un film hibrid, care combină animația stop-motion cu scene live-action. Lansat anul trecut în cadrul Festivalului Internațional de la Veneția, în secțiunea „Giornate degli Autori”, este o adaptare a scrierilor lui Bruno Schulz, aceeași sursă de inspirație ca și pentru celebrul lor scurtmetraj Street of Crocodiles. Filmul urmărește povestea lui Jozef, care călătorește cu un tren misterios pentru a-și vizita tatăl muribund într-un sanatoriu izolat din regiunea Galiției. Ajuns acolo, descoperă că sanatoriul este un loc în care timpul și realitatea se deformează, iar tatăl său se află într-o stare suspendată între viață și moarte. De aici începe o amplă explorare vizuală a temelor legate de memorie, subconștient și fragilitatea existenței.

Filmul, lansat la aproape 20 de ani de la ultimul lungmetraj semnat de frații Quay (The Piano Tuner of Earthquakes), este „un basm întunecat și dens, despre viață, moarte și ceea ce se află între ele” (Variety) care demonstrează, încă o dată, măiestria unică a fraților Quay de a crea lumi onirice și tulburătoare, pline de simbolism și detalii minuțioase.

La Animest.20, publicul va avea ocazia unică de a descoperi o selecție a celor mai reprezentative scurtmetraje ale lor, de la operele timpurii până la cele mai recente. Unul dintre acestea este Street of Crocodiles (1986), considerat capodopera fraților Quay, inclusă de regizorul Terry Gilliam în topul celor mai bune 10 filme de animație din toate timpurile. Paznicul unui muzeu declanșează o mașinărie veche care cufundă privitorii într-o lume de coșmar, populată de păpuși care participă la ritualuri bizare.

Tot adaptare a unei nuvele, de data aceasta aparținând scriitorului Stanislaw Lem, este și Maska (2010). Filmul, cu o coloană sonoră semnată de Krzysztof Penderecki, se distanțează de alte lucrări ale fraților Quay, fiind o meditație complexă asupra identității, corpului mecanic și transformării, într-o lume suprarealistă, dar foarte bine definită.

Realizat în 2000, In Absentia este o colaborare cu celebrul compozitor german de avangardă, Karlheinz Stockhausen și va putea fi văzut și el la Animest.20. Filmul face parte dintr-o serie comandată de BBC, numită „Sound on Film International”, al cărei concept era să exploreze relația dintre muzică și imagine. O lucrare extrem de abstractă și emoționantă, filmul urmărește o femeie dintr-un azil care scrie obsesiv scrisori cu un creion rupt. Animația combină imagini live-action cu o tehnică vizuală specifică fraților Quay, rezultând o meditație profundă asupra izolării, obsesiei și a sănătății mintale, cu o coloană sonoră care se îmbină perfect cu imaginile tulburătoare.

Alte scurtmetraje încluse în Retrospectiva Fraților Quay de la Animest.20 sunt Alice in Not So Wonderland (2007) și episoadele I (Dramolet, 1988) și III (Tales From the Vienna Woods, 1993) din seria Stille Nacht.

TIFF prezintă Cinema sub clar de lună, la Promenada Mall

La început de toamnă, Cinema sub clar de lună transformă terasa Promenada Mall într-un cinematograf în aer liber. Între 11 septembrie și 16 octombrie, publicul cinefil va putea participa la o serie de proiecții speciale, cu intrare liberă, organizate în parteneriat cu Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF).

Proiecțiile vor avea loc în fiecare joi, de la ora 20:00, pe terasa de la etajul 2 de la Promenada Mall (Calea Floreasca, nr. 246B).

Programul Cinema sub clar de lună debutează joi, 11 septembrie, cu Încă un rând (Another Round), filmul lui Thomas Vinterberg premiat cu Oscar, cu un Mads Mikkelsen de neuitat. Publicul cinefil va mai avea ocazia să (re)vizioneze È pericoloso sporgersi, cu care Nae Caranfil a debutat la Cannes în 1993, Iluzii pierdute (Lost Illusions, r. Xavier Giannoli), o adaptare după romanul omonim al lui Balzac sau Un pas în urma serafimilor (r. Daniel Sandu), un film intens despre adolescență, credință și corupție.

Umorul își face loc în program cu Două lozuri, una dintre cele mai îndrăgite comedii românești din ultimii ani, și Dineu cu vecinii de sus (The People Upstairs), comedia spaniolă savuroasă regizată de Cesc Gay, care transformă o cină banală într-un carusel de emoții și tensiuni conjugale.

Cinema sub clar de lună este un proiect organizat de Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc, în parteneriat cu Nepi Rockcastle și Promenada Mall, powered by TIFF.

Târgul Iconarilor și al Meșterilor Cruceri „De Ziua Crucii”, la Muzeul Național al Țăranului Român

Târgul Iconarilor și al Meșterilor Cruceri este, de mai bine de două decenii, o tradiție a Muzeului Național al Țăranului Român. An de an, prăznuim împreună Ziua Crucii cu un târg-expoziție, unde publicul vizitator poate descoperi obiecte-simbol (icoane pictate pe sticlă și lemn, cruci, pristolnice, obiecte de cult, incrustații în lemn, reprezentări iconografice contemporane în diferite tehnici și materiale) ce reafirmă identitatea și specificitatea instituției noastre.

Muzeul de la Șosea devine, timp de trei zile, locul în care iconari și meșteri cruceri continuă să recupereze frumusețea meșteșugului și a obiectelor de cult, a unui patrimoniu dedicat artei tradiționale și îndeosebi icoanelor, urmărind calitatea tehnicii și a meșteșugului, respectarea scopului pentru care este realizat obiectul de cult, evitând expresiile kitsch și serializările industriale pentru scopuri comerciale.

Alături de icoană, crucea este semn nealterat, viu și plin de semnificații profunde. Forța obiectelor transpare din fiecare expunere în parte, dând valoare estetică și, totodată, fiind accesibilă oricui își dorește o (re)întoarcere către înțelesul meșteșugului. Iconarii și meșterii cruceri sunt însoțiți și de meșteșugari din sfere conexe: manufacturarea scoarțelor, a ceramicii și a lemnului.

Şi în acest an vizitatorii sunt întâmpinaţi cu dulciuri de casă, miere și produse apicole, plante de leac, fructe și flori de toamnă.

Organizatorii adresează deopotrivă copiilor și adulților invitația de a descoperi cum se lucrau izvoade și cum se zugrăveau icoane pe sticlă, cum se însemnau și încrustau pristolnicele și icoanele de vatră și cum luau naștere cahlele și alte obiecte decorative din prelucrarea pământului copt (terracotta), decorat și incizat, în cadrul celor trei ateliere/întâlniri ținute de artiștii și meșterii iconari invitați.

Vineri, 12 septembrie, orele 14:00 – 17:00 – Atelier de modelat terracotta, cu Andreiana Ramona Stanca

Sâmbătă, 13 septembrie, orele 11:00 – 13:00 – Atelier de incrustat în lemn, cu Vasile Moldoveanu

Duminică, 14 septembrie, orele 11:00 – 13:00 – Atelier de pictură pe sticlă, cu Radu Dincă

În 2025, Târgul Iconarilor și al Meșterilor Cruceri va avea loc în curtea interioară a muzeului, în perioada 12 – 14 septembrie, între orele 10:00 și 18:00, și va fi însoțit de instalația Mostrar. De ziua Crucii, eseu vizual prezentat în sala Acvariu, în perioada 12 – 28 septembrie. Intrarea se face prin strada Monetăriei, nr. 3.

Documentarul „Tata”, regizat de Lina Vdovîi și Radu Ciorniciuc, va avea premiera în cinematografe pe 12 septembrie

O poveste personală, care a emoționat publicul în festivaluri și a fost recompensată cu șapte premii, „Tata”, documentarul scris și regizat de Lina Vdovîi și Radu Ciorniciuc, va avea premiera în cinematografe în mai multe orașe din țară pe 12 septembrie 2025, distribuit de Culoar Films.

După succesul documentarului Acasă, premiat în festivaluri internaționale de prestigiu, Lina Vdovîi și Radu Ciorniciuc revin cu un nou film în care combină solida lor experiență jurnalistică cu o abordare cinematografică matură. „Tata” spune o poveste despre traumele moștenite, despre tăcerile din familii și despre abuzurile îndurate de românii plecați să muncească în străinătate, în speranța unei vieți mai bune.

Totul pornește de la o investigație cu camera ascunsă, desfășurată în Italia, unde Lina documentează abuzurile suferite de tatăl său la locul de muncă. Dincolo de anchetă, filmul deschide o dublă explorare: a prezentului tensionat și a trecutului dureros, care i-a ținut departe unul de celălalt ani la rând. „Tata” devine astfel o radiografie intimă a relațiilor de familie și a felului în care traumele se pot transmite sau pot fi confruntate.

Proiecții în prezența echipei vor avea loc în Cluj-Napoca joi, 11 septembrie, de la ora 20:00 la Cinema Victoria, respectiv vineri, 12 septembrie de la ora 20:00 la Cinema Arta.

Filmul va putea fi văzut în București la Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului, Cinema Union, Happy Cinema Colosseum și POINT Cultural Hub.

Proiecții ale acestui documentar sunt programate și în: Botoșani (Cinema Unirea), Cluj-Napoca (Cinema Arta, Cinema Victoria), Iași (Cinema Ateneu), Lugoj (Cinema Bela Lugosi), Miercurea Ciuc (Cinema Csiki Mozi), Pitești (Cinema Trivale), Sibiu (CineGOLD), Timișoara (Cinema Studio), precum și în cadrul TIFF Oradea și la Blaj ESTE Filmul de Miercuri.

Prezentat în premieră mondială în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Toronto, „Tata” a fost selectat în numeroase festivaluri internaționale și are în palmares șapte premii: Premiul Silver Horn pentru regizorii unui film pe teme sociale la Festivalul Internațional de Film de la Cracovia, Premiul „Human Rights in Motion” la FIPADOC – Festivalul Internațional de Film Documentar, Biarritz, Franța, 2025; Premiul Alpe Adria Cinema pentru cel mai bun documentar și Premiul Publicului la Festivalul de Film de la Trieste, Italia, 2025; Premiul pentru Cel mai bun documentar în competiția internațională în cadrul Verzio – Festivalul Internațional de Film Documentar pentru Drepturile Omului, Ungaria, 2024; Premiul pentru cea mai bună regie în competiția central și est-europeană la Astra Film Festival, 2024; Premiul Publicului la Les Films de Cannes à Bucarest, 2024.

Filmul produs de Monica Lăzurean-Gorgan, prin Manifest Film, marchează o nouă colaborare a celor trei cineaști, după succesul documentarului „Acasă” (2020) – primul documentar românesc selectat și premiat în competiția World Cinema Documentary la Sundance Film Festival (SUA), selectat la Premiile Academiei de Film Europene (EFA 2020) și deținătorul a peste 40 de premii naționale și internaționale.

„Tata” a beneficiat, în perioada de dezvoltare, de prezența la IDFA Forum 2021 și a mai fost selectat la Chicken & Egg (Egg)celerator Lab, 2022; American Film Showcase, 2020; UnionDocs Early Production Lab, 2021; ESoDoc, 2020; Circle Women Doc Accelerator, 2020; Secțiunea In progress din cadrul Les Films de Cannes à Bucarest 2023; Cannes Docs Showcase 2023. De asemenea, proiectul a câștigat Premiul Eurimages Co-Production Development la CPH: DOX Forum 2021 și Premiul Alex Leo Șerban la Transilvania Film Festival (TIFF, Cluj-Napoca, 2019).

Începe Festivalul Bucharest Fringe, maratonul teatrului independent

Între 12 – 21 septembrie, Bucharest Fringe – maratonul teatrului independent umple iarăși de tinerețe spații independente din capitală. Bucureștiul devine, ca în fiecare an, gazda teatrului independent tânăr și nonconformist, orașul în care creatori independenți din toată țara, trupe tinere și tineri actori aflați la debut ajung în lumina reflectoarelor.

Aflat la cea de-a 15-a Ediție, unul dintre cele mai longevive festivaluri de teatru independent propune anul acesta tema Oameni și aduce, pe 11 scene independente din capitală, dar și pe Calea Victoriei, spectacole și performance-uri care au avut premiera între 1 iunie 2024 și 30 iunie 2025.

Programul cuprinde peste 30 de evenimente, de la producții de teatru selectate sau invitate, din București, Cluj-Napoca, Sibiu, Timișoara, Galați, la evenimente de film sau conferințe pe teme teatrale, în mai multe secțiuni competiționale sau în OFF: 13 spectacole în Competiție, 4 Premiere în festival, 3 spectacole invitate, 1 proiecție de film, 3 spectacole studențești – STS independent, 6 spectacole ale unor companii membre ATI – Asociația Teatrelor Independente.

Spectacolele se vor juca la Teatrul Apropo, organizatorul festivalului, și în spațiile partenere: Teatrul Metropolis, Teatrul În Culise, Teatrul Coquette, Teatrul de Artă București, Casa Kerim ”Din Parfumerie”, Teatrul Apollo 111, unteatru, Improteca, Centrul de Teatru Educațional Replika, POINT ArtHub, Centrul Independent pentru Arta Animației (CIAA).

Deschiderea oficială a Festivalului Bucharest Fringe va avea loc pe Calea Victoriei, unde sâmbătă, 13 septembrie, orele 17:00, publicul este așteptat la spectacolul stradal The Fury Drummers – Secțiunea OFF, la care intrarea este liberă.

Atât selecția spectacolelor cât și propunerile de spectacole în OFF au fost făcute de juriul format din criticii de teatru Oana Cristea Grigorescu, Oltița Cîntec și Cristiana Gavrilă.

Juriul de premiere al Ediției din acest an este format din: Ana Covalciuc, actriță, Teodora Daiana Păcurar, actriță și Octavian Szalad, teatrolog.

„Covoare Zburătoare – Thomas Ruff & Transilvania & Anatolia”

Muzeul Național de Artă al României (Calea Victoriei 49-53) vă invită la vernisajul expoziției „Covoare Zburătoare – Thomas Ruff & Transilvania & Anatolia”, joi, 18 septembrie 2025, de la ora 18:00.

Expoziția va putea fi vizitată în perioada 18 septembrie 2025 – 28 februarie 2026.

Covoare Zburătoare – Thomas Ruff & Transilvania & Anatolia scoate la iveală coliziunea dintre tradiție și modernitate, dintre local și global, fuziunea dintre valori aparent ireconciliabile, atât de relevante pentru prezentul nostru hibrid.

Așa-numitele covoare de Transilvania își au originea în Anatolia de vest, de la Gördes până la Selendi. Sunt covoare de rugăciune musulmane tipice lumii otomane. Fiecare covor este o încăpere portabilă a devoțiunii private: ea izolează individul pe o insulă de lână pentru exerciții spirituale. Credința, fantezia și pasiunea se înalță spre cer de pe covoarele de rugăciune.

Frânturi de paradis pe pământ, covoarele anatoliene trebuiau să fie bogate, frumoase și luxuriante, pentru a oferi o mostră a plăcerilor de dincolo de lume. Procedând astfel, ele ating valori estetice înalte, independente de scopul lor spiritual. Din celule individuale destinate devoțiunii private, acestea s-au transformat rapid în mărfuri râvnite. Pentru străini, covoarele anatoliene scumpe exprimau opulență, confort, glorie, viziuni extatice și exotice în loc de credință. Încă din secolul al XVI-lea, s-au transformat într-o marfă orientală dorită în Europa.

În drumul lor spre Europa de Vest, covoarele anatoliene au traversat Transilvania, unde au ajuns în bisericile protestante, pe bănci și altare, ca semne tangibile, decorative, ale bogăției și statutului superior. Au pătruns în conace bogate, în special în Germania și Țările de Jos, unde pot fi văzute pe mese și bănci, în scene de interior și naturi statice, de la Vermeer și Pieter de Hooch la Willem Kalf. Covoarele de Transilvania sunt un caz paradoxal de practici culturale și spirituale dislocate, grăitoare pentru de modul în care contextele și consumul redefinesc obiectele ca artă.

Alături de o selecție de 15 covoare anatoliene prețioase, datând din secolele XVI-XVIII, aparținând colecțiilor MNAR din București și Muzeului Brukenthal din Sibiu, expoziția prezintă 15 covoare amețitoare de Thomas Ruff, din seria sa d.o.pe, numită după lucrarea lui Aldous Huxley, Porțile percepției (1954).

În ultimii ani, Thomas Ruff a produs o serie de covoare imprimate cu modele abstracte, colorate, care evocă proliferarea coloniilor organice, a formațiunilor cosmice sau a unor fantezii extatice decorative, orientale. Acestea au rezultat din tehnica sa fotografică caracteristică de manipulare digitală: el creează subiecte virtuale cu un software fractal și apoi le redă digital, cu o cameră virtuală, ea însăși un software. În cazul covoarelor, imaginea este imprimată pe țesătura unui covor neutru, incolor, impregnat cromatic cu jet de cerneală. Astfel, cea mai avansată tehnologie digitală a virtualității pure se combină cu textura cea mai tactilă a realității. Moliciunea covoarelor primește proiecțiile unui software, într-un corp de țesături psihedelice, spiralate amețitor. Rezultatele sunt covoarele singulare ale lui Ruff: comparate cu sursele strict virtuale și radical moderne ale imaginilor generate pe computer, acestea sunt intens fizice și aparent tradiționale, aparținând celui mai tangibil domeniu al vieții de zi cu zi.

Covoare Zburătoare – Thomas Ruff & Transilvania & Anatolia dezvăluie recurențe istorice pe termen lung; sugerează schimbul perpetuu de mijloace tradiționale și mentalități moderne, transferul simbolic continuu al valorilor culturale. Covoarele de Transilvania, covoarele anatoliene însușite și reutilizate lucrativ și interpretativ de practicile culturale și comerciale europene, oglindesc covoarele lui Thomas Ruff, veritabile iterații moderne ale unor mărfuri clasice, transformate în dispozitive conceptuale de către un neobosit artist experimental.

În centrul ambelor lumi de covoare se află suprafețele țesute, asemănătoare grădinilor, pe care exploziile de forme și culori absorb privirea privitorului în transă. Impulsurile estetice din spatele proceselor lor spirituale și vizionare apropie covoarele anatoliene de covoarele lui Thomas Ruff și le leagă într-un agregat moale, cald și emoționant. Acest agregat de fantasme împletite este miza expoziției, deoarece configurează un spațiu profund material, non-virtual, de imersiune corporală propriu-zisă.

Selectarea covoarelor din Transilvania și a covoarelor lui Thomas Ruff a fost în egală măsură o chestiune de curatoriat și grădinărit. Scopul a fost de a le amesteca cât mai mult posibil, cât mai potrivite unele cu altele, într-un mod aproape muzical, într-un joc de forme și culori care sfidează epoci, tehnologii și ideologii, doar pentru a dezvălui țesătura analogă a freneziei lor. Expoziția nu este una documentară, ci este o demonstrație care vizează experiența relațiilor culturale și fenomenale transgresive. Este concepută pentru a scoate la iveală nedumerirea, relativitatea și incertitudinea în referirea la Occident și Orient, pentru a amesteca și a confuza simțul privitorului în raport cu conceptele rigide, încărcate politic, precum „modernitate” și „tradiție”, „continuitate” și „apropriere”, „marfă” și „poziție critică”, „legitim” și „ilegitim”, „atunci” și „acum”. Este o pledoarie pentru extinderea și stratificarea prezentului perceptiv, încărcat de fantezie și ideație.

Pe parcursul expoziției se va desfășura la MNAR o serie de prelegeri și programe educative. Evenimentele vor începe cu o prezentare a lui Thomas Ruff, despre conceptul, sursele și procesul de producție al fotocovoarelor sale. Aceasta va fi urmată de prelegerea susținută de dr. Agnes Ziegler, dedicată conservării, expunerii și reutilizării covoarelor anatoliene în bisericile evanghelice din Transilvania.

La începutul anului 2026 vor avea loc două conferințe: cea a dr. Ömer Zaimoğlu, despre meșteșugul antic al țesătorilor de covoare din Anatolia, și conferința dr. Cosmin Ungureanu, dedicată reprezentărilor covoarelor orientale și de Transilvania în pictura italiană, olandeză și germană din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea.

La mulţi ani, Lupu Rednic!

Veselie, ghiduşie şi poftă de viaţă. Acestea sunt ingredientele cu care ne vrăjeşte şi ne bucură acest harnic moroşan. Îi dorim tot ce e mai bun pe lume, mai gustos şi mai hrănitor! Să-i trăiască partenera de viaţă şi de scenă şi să ne fie alături mereu!

De la barurile provinciei la luminile Casablancăi: „Toți o iubesc pe Touda”- în cinematografe

O voce care refuză să fie redusă la tăcere. O femeie care își caută libertatea prin artă și luptă pentru viitorul fiului ei. Toți o iubesc pe Touda / Everybody Loves Touda spune povestea unei cântărețe din Maroc care sfidează interdicțiile și prejudecățile. Prezentat în selecția oficială la Festivalul de Film de la Cannes filmul regizat de Nabil Ayouch ajunge în cinematografele din România, distribuit de Independența Film.

Touda are un singur vis: să devină o Sheikha, artistă tradițională respectată care duce mai departe forța poetelor marocane ce au cântat despre rezistență și emancipare. Seară de seară cântă în barurile provinciale, sub privirile ostile sau pofticioase ale bărbaților. Ținta ei adevărată este însă Casablanca, orașul în care speră să fie recunoscută ca artistă și să poată construi un viitor demn pentru ea și pentru fiul ei.

Prin Toți o iubesc pe Touda / Everybody Loves Touda, regizorul Nabil Ayouch aduce în prim-plan figura Sheikhatelor, artiste cândva adorate, apoi stigmatizate pe măsură ce au migrat către marile orașe, în anii ‘60-‘70, și au început să cânte în cabarete. Cântecul lor, numit Aita, este o formă de poezie vocală născută cu secole în urmă pe câmpiile Marocului, inițial interpretată doar de bărbați, ca o cronică orală a vieții triburilor. În secolul al XIX-lea, o femeie pe nume Kharboucha a spart tabu-ul și a cântat pentru prima dată în public, transformând Aita într-un spațiu al vocilor feminine și al unor teme considerate scandaloase atunci: dorință, trup, iubire, revoltă. „Pentru mine, Aita rămâne, înainte de toate, un cântec al rezistenței. Am vrut să spun povestea acestor femei puternice, prinse între admirație și dispreț, și să le redau prestigiul pierdut”, spune Ayouch.

Producția s-a desfășurat pe parcursul a un an și jumătate, în mai multe etape, pentru a surprinde schimbările de anotimp și de peisaj. Echipa a filmat la Casablanca – inclusiv într-un hotel de 37 de etaje, unde s-a filmat o scenă de 18 minute dintr-un singur cadru –  și în alte zone ale Marocului, între rural și urban.

Pentru rolul Touda, actrița Nisrin Erradi s-a pregătit 18 luni alături de Sheikhate profesioniste: a învățat să cânte Aita, să bată tobele și să țină ritmul, să danseze, să vorbească și să se miște ca ele. A refuzat orice alt rol pe durata filmărilor, dedicându-se total personajului. „Nisrin a fost cu adevărat locuită de Touda”, spune Ayouch.

Nabil Ayouch este unul dintre cei mai importanți cineaști franco-marocani contemporani, membru al Academiei Americane de Film și al Academiei César. Filmele sale (Ali Zaoua, Horses of God, Much Loved, Razzia, Casablanca Beats) au fost prezentate în selecții majore la Cannes și Toronto, câștigând numeroase premii internaționale. Ca producător, a sprijinit debutul regizoarei Maryam Touzani (Adam, The Blue Caftan), filme multipremiate și distribuite în zeci de țări. Dincolo de cinema, Ayouch a fondat compania Ali n’ Productions și Fundația Ali Zaoua, prin care a creat centre culturale pentru tinerii din cartierele defavorizate din Maroc, transformând arta într-un motor al schimbării sociale.