La mulţi ani, Angela Buciu!

Admirabila solistă Angela Buciu, cu o carieră impresionată este înainte de orice o veritabilă cunoscătoare a tradiţiilor populare, culegând folclor, datini, obiceiuri tradiţionale, cercetând costumele populare din zona Maramureş, dar şi din alte zone etnografice ale ţării. Un model de respect faţă de tot ce e autentic românesc. Opera sa muzicală cuprinde peste 120 de înregistrări muzicale, pe 15 discuri Electrecord, casete şi CD-uri. Azi, în această zi specială, îi dorim sănătate, putere de muncă şi întâlniri miraculoase!

La mulţi ani, Matilda Pascal Cojocăriţa!

Acum fix 46 de ani câştiga echivalentul de atunci al titlului „Miss România” din zilele noastre, şi anume locul 1 al primului concurs de frumuseţe feminină din România, sub deviza „Muncă, Tinereţe, Frumuseţe”, competiţie ce a avut loc la Costineşti. Indiferent că vorbim de muzică populară, de romanţe sau muzică de petrecere, Matilda Pascal Cojocăriţa a rămas şi azi la fel de frumoasă şi de harnică! Ani mulţi cu sănătate, cu voie bună şi bucurii nenumărate!

La mulţi ani, Daniela Condurache!

Din Botoşiani-ul natal şi până la Constanţa, din Banat până la Chişinău, tot românul o cunoaşte, o iubeşte şi o admiră pe această interpretă solară, plină de vitalitate şi optimism. Nu există petrecere adevărată, „strămoşească” fără muzica Danielei Condurache. La aniversarea zilei de naştere, ne face o mare bucurie să îi urăm de bine, de sănătate şi noroc! La mulţi şi fericiţi ani!

La mulţi ani, Germania!

După cel de-al Doilea Război Mondial, Germania, marea perdantă a conflagraţiei, a fost împărţită în 4 zone de ocupaţie. Cele americană, britanică şi franceză au fost unite în 1949, formând RFG, iar zona sovietică a devenit RDG.

În 1961, pe o distanţă de 155 de kilometri era ridicat Zidul Berlinului, pentru a-i împiedica pe cetăţenii din est să fugă în vest. Această construcţie a ruşinii avea să cadă abia în noiembrie 1989, ceea ce a permis reunificarea germanilor în mai puţin de un an.

La 3 octombrie 1990, republica federală, sau Germania de Vest, şi cea democrată, de Est, se reunificau.

Azi, de Ziua Unităţii Germane, le dorim tuturor membrilor, partenerului nostru german GVL, germanilor de pretutindeni şi prietenilor lor, la mulţi ani, înţelegere şi succese împreună!

Regizorul Tudor Giurgiu și actrița Coca Bloos vin la Cluj-Napoca pentru premiera filmului Pădurea de molizi

Regizorul Tudor Giurgiu va reveni la Cluj-Napoca în 9 și 10 octombrie pentru a-și prezenta cel mai nou film inspirat din istoria recentă a României – Pădurea de molizi. El va fi însoțit de actrița Coca Bloos. Pădurea de molizi aduce în actualitate momentul 1 aprilie 1941, când o comunitate românească din Bucovina de Nord a fost masacrată la Fântâna Albă de către sovietici. Ficționalizând poveștile supraviețuitorilor, filmul readuce pe marele ecran doi dintre cei mai valoroși actori români – Coca Bloos și Mircea Andreescu – într-un tête-à-tête impresionant.

În 9 și 10 octombrie, filmul va avea două proiecții speciale la Cluj-Napoca: joi, 9 octombrie, Cinema Florin Piersic, ora 19:00 şi respectiv, vineri, 10 octombrie, Cinema Victoria, ora 20:00.

Filmul Pădurea de molizi a fost prezentat în premieră mondială la Cluj în luna iunie, în cadrul TIFF.24, unde a impresionat publicul.

În 1940, România a fost forțată să cedeze Uniunii Sovietice Basarabia, Bucovina și Ținutul Herței. Un teritoriu locuit de peste 3 milioane de locuitori, azi aflat în Ucraina. Cei mai mulți dintre românii ocupați de ruși au avut un singur vis: să-și reîntregească famillile și să se întoarcă acasă. Pădurea de molizi explorează una dintre cele mai întunecate pagini din istoria României. Inspirat de drama de la Fântâna Albă din 1 aprilie 1941, filmul reconstituie destinul unei comunități românești din Bucovina de Nord, masacrată în tentativa disperată de a-și găsi refugiu în fața ocupației sovietice. Mărturia unui supraviețuitor al acestui genocid (Mircea Andreescu) devine fundalul peste care se suprapun imagini de arhivă și amintirile din Siberia ale soției lui (Coca Bloos), într-un joc de oglinzi vertiginos care pune sub semnul întrebării noțiunea de adevăr istoric și revelează traume uitate cu consecințe, potențial devastatoare, în prezent.

Scenariul filmului este semnat de Tudor Giurgiu și Gabriel Gheorghe, imaginea de Marius Panduru și Toma Velio, iar montajul de Alex Pintică.

„M-a preocupat să pun în discuție felul în care ne raportăm la adevărul istoric și la traumele noastre colective. Pe multe dintre ele le-am uitat, dar consecințele lor au ecouri și astăzi. Asta cred că este miza filmului. Chiar dacă inițial, după ce am descoperit aceste povești, am avut tentația să fac un film epic, cu cât am citit mai mult mi-am dat seama că ceea ce e absolut cutremurător e tragedia umană – a celor care au supraviețuit masacrului și au reușit să treacă granița înapoi în România, dar mai ales a celor care au rămas în satele din Basarabia și Bucovina de Nord și au fost deportați. Aceste povești sunt cele care sper să miște inimile, sufletele, conștiința oamenilor, indiferent de vârstă”, a spus regizorul Tudor Giurgiu.

„Palatul și ieșenii. O veche poveste de dragoste” – proiect de muzeografie participativă

Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași prin Muzeul de Istorie a Moldovei și secția Mediere culturală, proiecte, marketing organizează în perioada 26 septembrie – 28 decembrie 2025 expoziția „Palatul și ieșenii. O veche poveste de dragoste”, inițiată de regretatul istoric Sorin Iftimi. Vernisajul va avea loc în data de 26 septembrie, la ora 10.00, în spațiile Muzeului de Istorie a Moldovei.

Conceput ca un proiect de muzeografie participativă, demersul se concentrează pe modul în care clădirea simbol a Iașului se profilează în memoria celor care ajung la Palat și aleg să își creeze un suvenir, însușindu-și astfel, simbolic, imaginea edificiului, pentru a le servi peste ani de element declanșator pentru retrăirea unor momente unice.

Palatul, cu aerul său romantic, și-a făcut apariția în peisajul urban al Iașului în 1914, mult înainte de inaugurarea oficială a edificiului. Impregnată de o puternică personalitate pe care arhitectul Ion D. Berindei a reușit să o creeze, clădirea situată chiar în inima orașului istoric, a fost adoptată cu entuziasm de locuitori. A devenit practic o adevărată tradiție ca ieșenii să se fotografieze alături de Palatul lor, indiferent de anotimp, fie cu prilejuri oficiale, fie pentru a marca anumite momente din parcursul personal al fiecăruia. Același gest de păstrare a amintirii vizitei la Palat îl manifestă și călătorii aflați în oraș în anumite contexte, ca o manieră de continuare a experienței momentane, prin înregistrarea acesteia pe suport fotografic și transferarea sa în albumele de familie unde continuă să existe mulți ani mai târziu.

„Construiți împreună cu noi această expoziție de imagini, plecând de la setul de fotografii postate aici. Vă îndemnăm, să căutați prin albumele de familie și să găsiți fotografii vechi, cu părinții, bunicii sau chiar străbunicii voștri, care s-au fotografiat alături de clădirea-simbol a orașului nostru: Palatul Culturii”. Acesta este unul din mesajele pe care istoricul Sorin Iftimi le-a adresat comunității în repetate rânduri, fie în mass-media, fie pe platformele sociale, fie chiar în mod direct, care au făcut posibilă organizarea acestei expoziții, ce aduce în atenția publicului vremurile de dinaintea internetului, când accesul la experiențe culturale dar și de divertisment era mult mai lent și când fotografia constituia o modalitate de tezaurizare a memoriei.

„Mulțumim familiei regretatului coleg Sorin Iftimi, neîntrecut iubitor al Iașului și al Palatului, precum și tuturor celor care au dat curs inițiativei sale și au contribuit cu fotografii din arhivele personale, continuând împreună opera sa, construind atunci și acum imaginea digitală a simbolului orașului”, apreciază Andrei Apreotesei, manager Palatul Culturii – Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași.

Inaugurarea expoziției „Palatul și ieșenii. O poveste de dragoste”, in memoriam Sorin Iftimi, constituie prilejul de relansare a demersului participativ și co-creativ inițiat în 2020, invitând pe cei care doresc să se alăture acestui proiect de tip crowd sourcing să trimită la adresa palatuliesenilor@palatulculturii.ro imagini scanate  ce aduc împreună oameni, un edificiu și amintiri. Construcția propriu-zisă, un edificiu public, monumental, dialoghează astfel, peste ani, cu toate acele construcții simbolice, personale, fragmentare, din albumele de familii, într-un construct conceptual, curatorial, marca Sorin Iftimi.

Concert Accademia dei Cameristi – Două rafinate cvintete cu pian ale muzicii italiene și ruse din secolul XX

Institutul Italian de Cultură din București are plăcerea de a vă invita duminică, 5 octombrie 2025, la ora 19.00, în Sala Mare a Centrului Național de Artă Tinerimea Română (Str. Gutenberg 19, București) la concertul susținut de Accademia dei Cameristi: Două rafinate cvintete cu pian ale muzicii italiene și ruse din secolul xx și cinci excelențe ale muzicii italiene de concert.

Intrarea liberă (cu rezervări la adresa de email iicbucarest@esteri.it)

Fastuoasă formație a muzicii culte, care-și datorează succesul dezvoltării muzicii de cameră în saloanele secolului al XIX-lea, cvintetul cu pian ia naștere datorită lui Mozart, dar își găsește o amplă expresie în marele romantism cu Franz Schubert, Robert Schumann, Johannes Brahms și Antonin Dvorak. De această nobilă tradiție sunt legate cele două opere alese pentru această producție, emblematice pentru sensibilitatea complexă a unui secol XX cu o muzică deosebit de variată, Cvintet în fa pentru două viori, violă, violoncel și pian (1931-1932) de Mario Castelnuovo-Tedesco (1895-1968) și Cvintet în sol minor pentru pian și coarde (1940) de Dmitri Șostakovici (1906-1975).

Aceste importante creații muzicale din prima jumătate a secolului al XX-lea sunt intepretate de patru tineri muzicieni italieni de excepție, violoniștii Christian Sebastianutto (născut în 1993, cu studii la Roma și Lausanne, câștigător al mai multor premii și cu o activitate concertistică internațională în ascensiune) și Paride Losacco (născut în 2005, câștigătorul Premiului Arti di violino 2023 și laureat al celei de-a XVI-a ediții a Concursului Wieniawsli-Lipisnki din Lublin), violista Benedetta Bucci (născută în 1997, artistă în rezidență la prestigioasa Queen Elisabeth Music Chapel din Bruxelles) și violoncelista Erica Piccotti (născută în 999, câștigătoarea premiului ICMA 2019 ca „Tânără artistă a anului”), cărora li se alătură în această formație pianistul Emanuele Torquati, personalitate artistică cu experiență și renume internațional, profesor de pian la Conservatorul „Paganini” din Genova.

Christian Sebastianutto s-a născut într-o familie de muzicieni în 1993 și a început studiile de vioară la vârsta de 4 ani. După examenul de bacalaureat, a obținut diploma la Conservatorul „J. Tomadini” din Udine cu notă maximă. Ulterior s-a specializat la Academia Națională Santa Cecilia din Roma cu Sonig Tchakerian, obținând diploma cu notă maximă, și la Haute Ecole de Musique de Lausanne HEMU – Conservatoire Superior de Musique de Lausanne la clasa lui Pavel Vernikov, obținând diploma de master în concertism. A frecventat numeroase Masterclass-uri în Italia și în alte țări cu Ivry Gitlis, Giovanni Guglielmo, Sergej Krylov, Zakhar Bron, Mihaela Martin, Gerhard Schulz și Donald Weilerstein.

În 2022 a terminat cu notă maximă studii postuniversitare de vioară la Universitatea de Muzică Kug din Graz sub îndrumarea Silviei Marcovici. În 2023 a obținut cu notă maximă un alt masterat în muzică de cameră la Conservatorul din Parma. A fost selectat ca participant activ la „Kronberg Academy Violin Masterclass 2019” și a fost semifinalist la concursul de vioară George Enescu de la București în 2022. A câștigat premii I la numeroase concursuri internaționale. În 2014 a câștigat premiul al III-lea la cea de-a 31-a ediție a Concursului Național Bienala de Vioară „Premiul Città di Vittorio Veneto”, iar în 2016 a câștigat premiul al III-lea la Concursul internațional de Vioară „Andrea Postacchini” din Fermo. În duo cu Daniele Bonini la pian, a câștigat Premiul Internațional Amici della Musica din Verona în 2022.

A susținut concerte ca solist și în formații camerale în toată Italia, dar și în Slovenia, Croația, Austria, Germania, Spania, Elveția, Franța, Suedia, Norvegia, România, Albania, Ungaria, Turcia și Chile. A înregistrat pentru casele de discuri Amadeus Rainbow, Achord Pictures Budapest și Rai Trieste. În martie 2022, a imprimat la Amadeus, împreună cu Federico Guglielmo, prima înregistrare mondială a concertelor pentru vioară de Graun. Este profesor de vioară la Conservatorul „N. Paganini” din Genova.

Câștigător al Premiului Artelor 2023 la secțiunea Vioară și al Premiului al III-lea la cea de-a XVI-a ediție a prestigiosului Concurs internațional „Wieniawski-Lipinski” din Lublin, Paride Losacco (născut la Bari în 2005) a început să studieze vioara la vârsta de opt ani, fiind admis la scurtă vreme după aceea la Conservatorul „Piccinni”, unde a obținut diploma cu notă maximă, sub îndrumarea Maestrului Francesco D’Orazio. A susținut primul recital la vârsta de zece ani, acompaniat la pian de mama sa, iar la 12 ani a debutat pentru asociația „Niccolò Paganini” din Parma. Este apreciat pentru virtuozismul său, o muzicalitate specială și un repertoriu care alternează opere tradiționale și de cercetare cu creațiile autorilor contemporani și din secolul al XX-lea. Versatilitatea sa i-a adus victoria unanimă la cea de-a treia ediție (2022) a Premiului „Riccardo Cerocchi” de la Sermoneta, unde a primit și Bursa „Goffredo Petrassi”. Înainte de aceasta, se făcuse remarcat la numeroase concursuri naționale și internaționale (Euterpe, Narni, Città di Barletta, „Leonid Kogan” din Bruxelles, Esperia, Wanda Landowska, International Concerto Competition, Concursul Scimone).

Este invitat de instituții importante precum Accademia Filarmonica Romana, Fundația Walton din Ischia, festivalurile Pontino din Sermoneta și Nuova Consonanza din Roma, Accademia dei Cameristi și Barletta Piano Festival. Pasionat interpret de muzică de cameră, a fost solist în Orchestra Teatrului Petruzzelli din Bari, la Lecce și Matera. Participă la activitatea artistică a Conservatorului „Piccinni” alăturându-se chiar maeștrilor săi. Pentru casa de discuri Digressione a imprimat Otto lamenti (2019) pentru vioară solo de Benedetto Boccuzzi. Admis la masterclass-urile lui Schlomo Mintz și Kolja Blacher, din 2021 se perfecționează cu Yair Kless. În iulie anul trecut a obținut diploma de bacaureat în studii clasice.

Benedetta Bucci începe studiile de vioară la Accademia Musicale Chigiana din Siena. Din 2006 urmează studii de violă sub îndrumarea lui Carmelo Giallombardo la Institutul „R. Franci” din Siena, unde obține diploma de violă și pe cea de licență cu note maxime. Susține cu regularitate concerte atât în formații camerale cât și ca solistă (în aprilie 2015, cu Orchestra din Greve in Chianti într-o serie de concerte în Austria, printre care la Solitär, Universitatea Mozarteum din Salzburg).

A fost distinsă cu prestigioasa diplomă de onoare cu ocazia cursului de perfecționare în violă susținut de Bruno Giuranna la Accademia Chigiana din Siena, unde s-a întors în vara anului 2021 pentru a cânta în trio alături de Giovanni Puddu la chitară și David Geringas la violoncel și în vara anului 2022 împreună cu Patrick Gallois, Paolo Ravaglia, Francesco Dillon, Luigi Pecchia și Tonino Battista la Chigiana lnternational Festival. A urmat, de asemenea, cursuri de perfecționare în violă cu Maestrul Bruno Giuranna la Accademia Walter Stauffer din Cremona în perioada 2013-2016.

Din 2019 este Artistă în Rezidență atât în cvartet cât și ca solistă la Ǫueen Elisabeth Music Chapel din Bruxelles, unde în aprilie 2022 a obținut diploma de artistă sub îndrumarea violistului Miguel Da Silva. Din 2015 a făcut parte din „LGT Young Soloists” cu care a susținut mai multe turnee în Germania, Austria, Elveția, Hong Kong, Singapore și China. În ianuarie 2017 a imprimat ca solistă Vocalise de Rachmaninoff împreună cu Lgt Young Soloist în cd-ul „Russian Soul” pentru RCA Red Seal, Sony.

În 2015 fondează „Cvartetul Adorno” care s-a impus la nivel internațional adjudecându-și premiul al III-lea (premiul I nefiind atribuit), Premiul Publicului și Premiul Special pentru cea mai bună interpretare a unei opere contemporane la ediția din 2017 a Concursului internațional „Premiul Paolo Borciani”. De-a lungul celor 30 de ani de existență a Concursului niciun cvartet italian nu mai obținuse o recunoaștere atât de importantă. Cvartetul Adorno colaborează cu artiști renumiți precum: P. Badura-Skoda, N. Baldeyrou, G. Bandini, E. Bronzi, B. Canino, A. Carbonare, M. Da Silva, F. Di Rosa, S. Gramaglia, L. Lortie, F. Meloni, P. Meyer, A. Oliva, G. Ragghianti, G. Sollima. Cvartetul Adorno a participat la mai multe proiecte discografiche, cu înregistrări la casele de discuri: Decca Italia, în 2019, în colaborare cu Alessandro Carbonare la clarinet și, în 2022, cu Giampaolo Bandini la chitară; Fuga Libera, în 2022 și în 2023, cu imprimarea Octetului de G. Enescu; Naxos, în 2024, cu integrala cvartetelor de Castelnuovo-Tedesco. Benedetta cântă la viola lginio Sderci din 1939, care i-a aparținut violistului Piero Farulli, la care acesta a cântat de-a lungul celor 40 de ani de carieră și în înregistrările cu faimosul Cvartet Italian, cedată cu amabilitate de către violistul Antonello Farulli.

Născută la Roma în 1999, Erica Piccotti s-a impus pe plan național debutând la vârsta de 13 ani la Academia Națională Santa Cecilia și pe plan internațional prin câștigarea prestigiosului premiu ICMA 2019 ca „Tânără artistă a anului”. De atunci a fost invitată la festivaluri prestigioase și în cele mai importante teatre italiene și din alte țări, de la Teatrul Scala la Carnegie Hall din New York, de la Wigmore Hall la Konzerthaus din Berlin. Câștigătoare a numeroase concursuri naționale și internaționale, a interpretat sub bagheta unor dirijori renumiți printre care Antonio Pappano și Daniel Oren. A urcat pe scenă alături de artiști precum Sir András Schiff, Mischa Maisky, Gidon Kremer, Itamar Golan, Mario Brunello, Salvatore Accardo, Bruno Giuranna. A imprimat pentru Warner Classics și a fost de mai multe ori invitată să participe la programe de televiziune și radiofonice ale RAI.

În prezent, Erica studiază cu J.P.Maintz la Universitat der Kunste din Berlin. A început studiile obținând diploma la Conservatorul S. Cecilia din Roma la numai 14 ani cu notă maximă, pentru a continua apoi cu Antonio Meneses la Hochschule der Kunste din Berna, Academia W. Stauffer din Cremona și Academia Chigiana din Siena, primind prestigioasa “Diplomă de Onoare”. Ulterior a obținut Masteratul în muzică sub îndrumarea lui Frans Helmerson și a urmat programul “Professional Studies” la Kronberg Academy. În 2013 a primit medalia “Alfiere della Repubblica” de la președintele de atunci al Republicii Italiene, Giorgio Napolitano.

Erica Piccotti cântă la un violoncel Ettore Soffritti, 1925, Ferrara.

Emanuele Torquati susține cu regularitate concerte în Europa, Canada, America și Africa, în centre muzicale precum Paris, Lyon, Leipzig, Berlin, Munchen, Cracovia, Liubliana, Kiev, Praga, Viena, Graz, Milano, Roma, Addis Abeba, Buenos Aires, San Francisco, New York, Chicago, Banff, Toronto, Vancouver, Boston, Strasbourg, și pentru festivaluri precum Alte Oper Frankfurt, Banff Centre, Columbia University New York, Jordan Hall Boston, Teatro Colon Buenos Aires, Bienala de la Veneția, MITO Settembre Musica, Unione Musicale, Concerti del Quirinale, Maggio Musicale Fiorentino, Klangspuren, Musica Strasbourg. Spectacolele sale au fost difuzate de posturi prestigioase, precum RAI, BBC Radio3, Deutschland Radiokultur, MDR Kultur, Radio France, RSI Switzerland, RTE Lyric și Euroradio. Ca solist, a susținut concerte alături de Orchestra Filarmonicii din Buenos Aires, Avanti! Chamber Orchestra, Orchestra Simfonică Națională a Lituaniei, ORT Orchestra Regională din Toscana, Orchestra Simfonică Națională RAI din Torino și Orchestra Haydn din Trento și Bolzano.

A absolvit la Florența sub îndrumarea lui Giancarlo Cardini, perfecționându-se cu Konstantin Bogino, Alexander Lonquich, Yvonne Loriod-Messiaen, Ian Pace. A fost directorul artistic al Festivalului „music@villaromana” din Florența timp de 10 ani, iar din 2015 este unul dintre autorii programului Radio3 „Lezioni di Musica”. În ceea ce privește discografia, a înregistrat integrala compozițiilor pentru pian ale lui Albert Roussel, Alexander Zemlinsky și Charles Griffes pentru BrilliantClassics. În 2021, la casa discografică Stradivarius, a apărut cel mai recent album al său, „L’Anima e la Danza” („Sufletul și Dansul”), cu lucrări ale mai multor autori, de la Couperin până la compozitori din zilele noastre. În duo cu violoncelistul Francesco Dillon, a realizat 3 CD-uri dedicate lui Robert Schumann, integrala operelor lui Franz Liszt și un CD cu lucrări rare de Brahms. Pasiunea sa pentru muzica contemporană l-a determinat să interpreteze pentru prima dată diverse lucrări camerale și pentru pian solo și să lucreze intens cu compozitori de seamă, precum: Salvatore Sciarrino, Francesco Filidei, Sylvano Bussotti, Wolfgang Rihm, Kaija Saariaho, Beat Furrer, Jonathan. Harvey, Philip Glass, Thomas Larcher, Brett Dean, Magnus Lindberg, Peter Ablinger și cu artiști precum Isabel Charisius, Matthias Pintscher, Marisol Montalvo, Garth Knox, Susanne Linke, Quartetto Prometeo.

În domeniul didactic a fost invitat să susțină Masterclass-uri de către instituții precum IULM Milano, G.A.M.O., Școala de Muzică din Fiesole, Conservatorul de Stat „G. Verdi” din Torino, „F. Bonporti” din Trento, „B. Marcellus” din Veneția, „L. Perosi” din Campobasso, „V. Bellini” din Palermo, „G. Tartini” din Trieste, Institutul de Studii Muzicale „Achille Peri” din Reggio Emilia și în străinătate: în Europa la Trinity College din Dublin și la Universitatea Southampton, în Statele Unite la Universitatea New York și Universitatea din Boston și în Argentina la Universitățile din La Plata și Córdoba. În prezent, predă pian la Conservatorul de Stat „Niccolò Paganini” din Genova.

15 documentare românești, în dialog cu lumea. Astra Film Festival 2025 aduce pe ecran subiectele fierbinți ale prezentului

De la abuzuri împotriva femeilor la manipularea mediatică și de la trauma războiului la fragilitatea identității, acestea sunt unele dintre subiectele abordare de cele mai puternice voci ale documentarului românesc, care vor veni la ediția din acest an a Festivalului Internațional de Film Documentar Astra Film Festival (Sibiu, 17-26 octombrie 2025). În selecția oficială se află cincisprezece filme despre România sau semnate de regizori și producători români, majoritatea prezentate în premieră mondială, internațională, europeană sau națională, care reflectă direcțiile actuale ale cinematografiei documentare din România.

Filmele românești de la Astra Film Festival 2025, care concurează pentru premiile secțiunilor România, Europa de Est și Docschool, pun în dialog temele stringente ale societății noastre cu dezbateri globale la ordinea zilei: abuzurile asupra femeilor, manipularea mediatică și fake news-ul, moștenirea dictaturilor, crizele de identitate, războiul și trauma sau forța vindecătoare a artei și culturii.

„Selecția românească de anul acesta confirmă vitalitatea și maturizarea scenei documentare locale. Filmele pe care le prezentăm nu sunt doar povești despre România, ci contribuții puternice la conversații internaționale despre lumea în care trăim. Iar Astra Film Festival este locul unde, an de an, publicul poate vedea munca de lungă durată a documentariștilor români – un efort colectiv prin care societatea este surprinsă în punctele ei critice”, a declarat Dimitru Budrala, Director-fondator Astra Film Festival.

Abuzul asupra femeilor. Documentarul Anatomia unor delicte obișnuite, de Adina Sădeanu (2025, România – 90 min; premieră mondială) abordează un subiect de mare actualitate, abuzul asupra femeilor, sub diferite forme și deschide un dialog urgent despre violența digitală și lipsa de protecție legală.

Documentarele de investigație din secțiunea România expun un caz de amploare europeană: defrișările ilegale din Munții Carpați, în IKEA iubește lemnul, de Tom Heinemann (2024, Danemarca – 59 min; premieră națională) sau reconstituie pas cu pas un caz celebru de manipulare mediatică, arătând cum televiziunile și rețelele sociale pot crea realități alternative, cu impact devastator asupra justiției și opiniei publice -#saveSorina, de Marian Voicu (2025, România, Spania – 93 min; premieră mondială).

Masculinitatea în criză. Documentarul Iubirea doare, de Alexandru Mavrodineanu (2025, România – 90 min) pune față în față doi bărbați divorțați, care încearcă să-și înțeleagă suferința, arătând o formă a vulnerabilității masculine.

Memoria regimurilor totalitare. Filmul Viitor luminos de Andra MacMasters (2024, România, Coreea de Sud – 85 min) readuce în actualitate arhivele propagandei comuniste și rezonează cu îngrijorările contemporane despre ecologie, egalitate și justiție socială.

Portrete culturale. Filme precum CALIU: Nicidecum altceva, ce să fac altceva?, de Simona Constantin (2025, România – 90 min) sau Miriam Răducanu – Rigoare și senZ, de Alexandra Gulea (2024, România – 76 min) explorează, cu sensibilitate și inovație formală, universul unor mari artiști români.

Portrete AFF. Documentarul etnografic Prin munți și văi, cu cântec răsunând, de Ágnes Maksay (2025, Ungaria, România – 88 min; premieră europeană) urmărește viața și arta Ilonei Nyisztor, cântăreață și promotoare dedicată a patrimoniului cultural al ceangăilor, documentarul experimental Încă Nia, de Paula Oneț, (2025, România, Franța – 71 min; premieră națională), portretizează o tânără artistă româncă stabilită în Franța, punând accentul pe modul în care arta devine o formă de vindecare și auto-exprimare.

Trauma războiului. Cei Vii, de Anca Hirte (2025 – Ucraina – 77 min; premieră mondială) și Arma supremă, de Dragoș Turea (2024, Moldova, România – 76 min) propun reflecții tulburătoare despre soldați, memorie și armele invizibile ale conflictelor.

DocSchool. În secțiunea DocSchool concurează filme precum documentarul-interviu Eu, cu mine, nu mă plictisesc niciodată, de Octavia Bortișcă (2025, România – 8 min), Distanța care ne separă, de Eduard Nica (2024, Belgia – 20 min; premieră internațională) sau Un clovn în slujba țării, de Dragoș Bota (2025, România – 26 min).

Selecția românească de la Astra Film Festival se înscrie într-un moment în care documentarul este una dintre cele mai puternice forme de exprimare culturală și civică la nivel global. Temele abordate în filmele românești: violența de gen, manipularea informațională, efectele războiului, patrimoniul cultural, identitatea tinerilor se regăsesc în dezbaterile majore ale lumii contemporane. Prin ele, România se conectează direct la circuitul internațional al ideilor și preocupărilor actuale, consolidându-și poziția pe harta documentarului european.

RADAR – Light Borders, la Casa Presei Libere din Bucureşti

New Media Festival, cea mai mare expoziție de new media art din regiune aduce instalații spectaculoase din peste 11 țări, la Casa Presei Libere din Bucureşti.

Bucureștiul devine din nou capitala artei new media din Europa, odată cu lansarea ediției VI „Light Borders” a RADAR – Festivalul de New Media Art, între 3 și 5 octombrie 2025, la Casa Presei Libere, în Sala de Marmură.

Cea mai amplă expoziție de new media art din regiune reunește, în premieră, instalații de lumină, holograme, proiecții interactive și show-uri cu lasere, semnate de artiști și studiouri din peste 11 țări și 3 continente.

Lucrările prezentate au fost expuse anterior la unele dintre cele mai prestigioase festivaluri din lume – din New York și Melbourne, la Paris, Madrid, Roma și Berlin – iar acum pot fi explorate pentru prima dată la București.

Relația orașului cu natura, explorată împreună cu comunitățile din Titan și Pallady, la „One World Romania în cartiere”

One World Romania în cartiere aduce aproape de casă spiritul comunitar al Festivalului Internațional de Film Documentar și Drepturile Omului One World Romania, pornind de la nevoile, curiozitățile și, uneori, chiar luptele comunităților în care alegem să fim prezenți. Cele șase intervenții propuse conturează, din septembrie și până în decembrie 2025, un traseu prin cartierele orașului, acasă la parteneri sau, împreună cu ei, în stradă.

În weekendul 3-5 octombrie, proiectul merge în cartierele Titan și Pallady cu o serie de activități care aduc în centrul atenției preocuparea pentru mediul natural, inițiativele civice din jurul Parcului Alexandru Ioan Cuza (Parcul Titan) și potențialul de spațiu cultural emergent al clădirii IOR 2. Discutăm despre grijă și viitor prin film documentar, activism și întâlniri comunitare.

Participarea este gratuită, în limita locurilor disponibile. Pentru majoritatea evenimentelor este necesară rezervarea locurilor printr-un formular.

Programul se construiește în jurul a trei titluri românești: „După cioate”, de Mihai Gavril Dragolea și Radu Mocanu, în care cei doi regizori urmăresc un antreprenor devenit eco-activist în timp ce acesta expune mafia lemnului din România; „Acasă”, de Radu Ciorniciuc, povestea unei familii care a trăit timp de 20 de ani în sălbăticia din Delta Văcărești, și filmul de arhivă „Pentru strănepoți, încă ceva despre București”, de Paula și Doru Segall, care trimite o scrisoare din 1980 către viitorii rezidenți ai capitalei în secolul 21. Strângem rândurile în jurul lor pentru a ne aminti cum a contribuit Parcul Titan la formarea memoriei locului, ce rol are natura în spațiul urban și cum o putem explora, conserva și ocroti. Filmele au fost proiectate anterior în programele One World Romania (festivalul OWR, KineDok, respectiv Sahia Vintage).

Proiecțiile vor avea loc la Biblioteca Metropolitană București – Filiala Liviu Rebreanu în formate dedicate seniorilor, liceenilor și dialogului intergenerațional, și la spațiul co/laborator film din incinta IOR 2, care va prilejui întâlniri între artiști, activiști și locuitori ai cartierului interesați de spațiul public.

În aer liber, participanții sunt invitați la tururi ghidate inedite, desfășurate de membri aici a fost o pădure / aici ar putea fi o pădure: Vecinul meu, tot Parcul IOR, Ce pot povesti pietrele și un Tur de identificare a plantelor, sau de Grupul de Inițiativă Civică I.O.R. Titan: Turul retrocedărilor din Titan.

Zona din jurul scenei mari din Parcul Titan devine punct de întâlnire pentru socializare și schimb de idei, prin activități precum GreenMeet: Idei și acțiune la firul ierbii, plus un picnic comunitar pregătit împreună cu Asociația Copii pentru Viitor și jocuri pentru toate vârstele.

„Concert la Curtea Imperială”, cu tenorul Ştefan von Korch şi soprana Oana Maria Şerban, pe 18 octombrie la Ateneul Român

Pe 18 octombrie 2025, de la ora 19:00, Ateneul Român găzduiește evenimentul „Concert la Curtea Imperială”.

Vor purta publicul în paşi de vals tenorul Ştefan von Korch şi soprana Oana Maria Şerban, alături de Orchestra Filarmonicii George Enescu, sub bagheta dirijorului Tiberiu Dragoş Oprea.

Spectacolul va fi prilej de dublă sărbătoare: va celebra muzical 200 de ani de la naşterea lui Johan Strauss fiul şi va onora Ziua Naţională a Austriei, într-un program de valsuri diafane şi polci ameţitoare ce vor recrea atmosfera fastuoasă de la Curtea Imperială.

Tenorul Ştefan von Korch oferă detalii despre programul evenimentului: „Selecţia muzicală va fi un omagiu adus spiritului vienez, evocând atmosfera fastuoasă a curților imperiale și bucuria dansului, care au făcut din creațiile lui Strauss un simbol al rafinamentului și al vivacității. În acest cadru solemn și festiv, publicul va fi purtat într-o călătorie sonoră ce unește tradiția austriacă și măiestria artistică românească”.

Iar Corneliu Teofil Teaha, organizator declară: „Concert la Curtea Imperială” nu este doar un spectacol muzical, ci și o celebrare a prieteniei culturale dintre România și Austria, o invitație la noblețe și emoție. Sub cupola Ateneului Român, armonia muzicii va deveni limbaj comun între națiuni, iar fiecare acord al orchestrei va aminti că marile valori artistice nu au granițe, ci se regăsesc în sufletele tuturor celor care știu să le asculte și să le prețuiască. Seara este cu atât mai specială cu cât anul 2025 aduce o aniversare de rezonanță universală: 200 de ani de la nașterea lui Johann Strauss II, regele valsului”.

Chopin Exposed – Un dialog artistic între Sergiu Tuhuțiu și Flavia Giurgiu

Sala Pictură a Naţionalului bucureştean găzduieşte pe 13 octombrie spectacolul Chopin Exposed, un spectacol inovator care îmbină muzica lui Frédéric Chopin cu texte contemporane inspirate de aceasta, într-un dialog artistic captivant între pianistul Sergiu Tuhuțiu și actrița Flavia Giurgiu. Spectacolul explorează modul în care marele compozitor a transformat percepția asupra fragilității în muzica pentru pian, traducând intimitatea emoțiilor într-un limbaj universal care ne inspiră și astăzi, la 215 ani de la nașterea sa.

Scenariul îmbină scrisori ale compozitorului din perioada sa londoneză cu texte originale scrise de Flavia Giurgiu și Sergiu Tuhuțiu, inspirate de muzica lui Chopin. Contrastul dintre compozițiile clasice pentru pian și sound designul modern, construit din texturi ambientale și sunete de sintetizator, creează un arc temporal fascinant.

Sergiu Tuhuțiu este pianist și director artistic cu o carieră de peste cincisprezece ani pe scene internaționale. Absolvent al Royal College of Music din Londra, al Universității de Muzică și Arte din Stuttgart, al Abbey Road Institute din Londra și doctor în interpretare muzicală al Academiei „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, el îmbină excelența interpretativă cu viziunea de producător și inovator cultural.

A fost distins cu Marele Premiu al Concursului Debut to Master din Sankt Petersburg, a susținut recitaluri și proiecte interdisciplinare în Europa și Statele Unite și a creat spectacole cu concepte originale, precum Chopin Meets Broadway, prezentat la Hollywood, Londra și New York, cu participarea artiștilor Peisha și Katharine McPhee.

Pe lângă activitatea concertistică, Tuhuțiu are o experiență amplă ca producător și manager de proiecte culturale, colaborând cu studiouri de renume precum Abbey Road Studios din Londra și coordonând inițiative artistice de anvergură – de la înregistrări orchestrale cu zeci de muzicieni, până la proiecte multimedia inovatoare.

Cu Chopin Exposed, Sergiu Tuhuțiu propune o nouă incursiune în universul romantic, de data aceasta filtrată printr-o viziune contemporană care aduce muzica lui Chopin mai aproape de sensibilitatea publicului de azi.

Flavia Giurgiu este o artistă de teatru, dans și artă performativă, stabilită la București, cu o activitate constantă pe scenele din România și Europa. Absolventă a Facultății de Teatru și Televiziune din Cluj-Napoca și a Liceului de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia”, cariera ei reunește colaborări cu regizori și coregrafi de prestigiu, precum Radu Afrim, Gigi Căciuleanu, Andrei Șerban, Oskaras Koršunovas și Mihai Măniuțiu.

Ca actriță, a jucat în spectacole importante la Teatrul Național București, Teatrul Național Timișoara, Teatrul Bulandra, Teatrul de Comedie și în numeroase producții independente, iar ca dansatoare și coregrafă a semnat mișcarea scenică pentru spectacole montate în instituții de prim rang, inclusiv la Opera Națională Română din Cluj, Teatrul Național Craiova, Teatrul Tineretului din Piatra Neamț și Apollo111 București.

Activitatea sa include și performance-uri originale prezentate în muzee și festivaluri internaționale, precum Muzeul Național de Artă Contemporană din București, Kaaitheater din Bruxelles și festivaluri de dans contemporan din Franța și Italia. De asemenea, Flavia a jucat în filme de lung și scurt metraj, între care „Tinerețea unui dictator”, unde a interpretat rolul Elenei Ceaușescu.

Artista explorează permanent granițele dintre teatru, dans și performance, aducând în proiectele sale o energie autentică și o prezență scenică intensă.