Țestoasa roșie, Aventuri fără pereche și Guvernul copiilor, în selecția EducaTIFF online pe TIFF Unlimited

Țestoasa roșie, Aventuri fără pereche și Guvernul copiilor sunt trei dintre filmele care completează colecția EducaTIFF online, pe platforma TIFF Unlimited (unlimited.tiff.ro). Catalogul de filme online pentru copii și adolescenți, lansat de Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) la începutul lunii octombrie, cuprinde acum 10 lungmetraje și 10 scurtmetraje pline de fantezie și emoție, pentru copii cu vârste începând de la 5 ani.

Părinții, dar și profesorii au la dispoziție filme atent selecționate de curatorii EducaTIFF, programul de educație cinematografică al TIFF, ca puncte de pornire pentru discuții despre familie, prietenie, maturizare, dificultăți ale vârstei, condiții sociale diferite, prejudecăți. Detalii despre filme, dar și ghiduri de conversație, aici: https://tiff.ro/educatiff/educatiff-online

O experiență memorabilă va fi vizionarea în familie a animației multi-premiate Țestoasa roșie/ La tortue rouge (r. Michael Dudok de Wit, 10+), o poveste care trece, poetic și delicat, prin marile etape ale vieții unei ființe umane, pornind de la un naufragiu pe o insulă tropicală, premiată la Cannes 2016 și nominalizată la Oscar. Aventuri fără pereche/ The Oddsockeaters (r. Galina Miklínová, 6+) va aduce râsete și voie bună, pentru că s-a descoperit cine ne lasă cu șosetele desperecheate! Niște creaturi mici și haioase, pe care noi, oamenii, nu le putem vedea.

Cum văd lumea de mâine copiii de azi? 100 de copii își imaginează cum va arăta planeta în următorii 100 de ani în Guvernul copiilor (6+), un proiect transmedia realizat de Ioana Mischie. Dar cum percep societatea de acum adolescenții care trăiesc în locuințele sociale din Franța? Documentarul Swagger (r. Olivier Babinet, 12+) le descoperă problemele, visele și ambițiile, dar și ce înseamnă să ai swag!

Despre vise vorbește și Backstage (r. Andrea Sedlácková, 13+), un musical despre adolescenți care încearcă să depășească dificultățile care vin odată cu participarea la un show de talente. Emoționant, Supa Modo (r. Likarion Wainaina, 9+) ne duce departe, în Africa, unde o fetiță de 9 ani care suferă de o boală terminală se întoarce acasă. Mama și sora ei unesc micul lor sat pentru o cauză comună: aceea de a o convinge că are puteri speciale și că este, de fapt, o supereroină.

Premiate în festivaluri internaționale pentru copii, filmele EducaTIFF online sunt o alternativă necesară la conținutul dominat de produse mainstream. Cele 20 de titluri pot fi vizionate pe bază de abonament pe platforma de streaming TIFF Unlimited, disponibilă online și în aplicațiile iOS și Android (mobile și TV), pe teritoriul României. Profesorii din rețeaua Teach for Romania au acces gratuit la filmele EducaTIFF online.

Cehii și filmele – arta video pe VHS vs. pionierii cinematografiei cehe

Urmează o nouă săptămână ce începe cu Documentary Mondays și Fiction Tuesdays la Centrul Ceh – online, ce-i drept. Cele două programe continuă pe platforma DAFilms.com, unde veți putea urmări gratuit două filme: documentarul „Viva Video, Video Viva” luni, 16 noiembrie, și un film de Jiří Menzel marți, 17 noiembrie, anume „Those Wonderful Men with Crank”.

Adéla Komrzý, regizoarea documentarului ce dă tonul săptămânii, „Viva Video, Video Viva”, avea mai puțin de un an când s-a stins din viață bunicul ei, Radek Pilař, considerat a fi unul dintre pionierii artei video cehe. 25 de ani mai târziu, pătrunde pentru prima dată în camera lui de lucru, acolo unde toate casetele VHS i-au fost păstrate, și îi vizionează lucrările. Rând pe rând, acestea o fascinează și o motivează să împingă căutările mai departe, astfel că în 2018 documentează organizarea expoziției VIDEO DAY 1989/2018, o reconstituire a primei expoziții de artă video din Cehoslovacia, din vara anului 1989, la care a participat inclusiv Radek Pilař. Folosindu-se de acest prilej, filmul devine un portret pe care regizoarea îl face bunicului său, dar și o explorare a moștenirii culturale pe care a dobândit-o. Este, totodată, o prezentare a primilor artiști video cehi, care povestesc despre contextul politic, dar și despre cel social în care s-a putut manifesta un nou gen de artă, regizoarea făcând o comparație între circumstanțele în care au lucrat artiștii rămași în spatele Cortinei de Fier, și cele în care se aflau artiștii ce au reușit să emigreze.

Documentarul este o oscilare continuă între trecut și prezent, idee accentuată inclusiv de modul de realizare, care îmbină secvențe înregistrate pe casete VHS cu cele filmate chiar și cu ajutorul unui iPhone.

Ziua de marți vine cu o călătorie în timp pe urmele primilor oameni pasionați de cinematografie din Cehia. Filmul regizat de Jiří Menzel în 1978, „Those Wonderful Men with Crank”, este o comedie ce ironizează frivolitatea unui public încă needucat în privința cinematografiei, însă, ca în majoritatea filmelor lui Menzel, în spatele unei aparente detașări se ascunde un subiect mult mai serios. El este, la bază, un omagiu adus pionierilor filmului în cultura cehă. Chiar dacă numele personajelor au fost schimbate, ele sunt ușor de recunosut, iar povestea, deși adaptată și transfromată într-o comedie, conține, cu siguranță și urme puternice de adevăr.

La începutul secolului al XX-lea, Vilém Pasparte (Rudolf Hrusínský), un magician ambulant, cutreieră satele Boemiei împreună cu asistenta sa pentru a aduce cu caravana lor proiecții de filme – cel mai năstrușnic truc de magie de la vremea respectivă. Cu toate acestea, visul lui este să deschidă un cinematograf în adevăratul sens al cuvântului. Ajuns la Praga, se găsește în situația de a o „adopta” pe Aloisie, fiica unui prieten pe moarte. Astfel, cei trei rămân în oraș, la casa văduvei Evzenie, care le închiriază un spațiu pentru proiecțiile de filme, dar și camere pentru locuit. Frumusețea tinerei Aloisie atrage însă toate privirile, iar din invidie, Evzenie o alungă. Așa ajunge în casa lui Jakub Kolenatý, un tânăr fotograf, pasionat de arhitectură și film, personaj inspirat de Jan Kříženecký și interpretat chiar de Jiří Menzel. El este un tânăr idealist, care își dorește, la fel ca Pasparte, popularizarea cinematofragiei ca artă și nu ca simplă distracție.

Așadar, pe 16 și 17 noiembrie sunteți așteptați virtual la film. Acestea vor fi disponibile gratuit începând cu ora 8:00 dimineața a fiecărei zile, timp de 24h. Pentru a le putea viziona, este nevoie să vă creați un cont de utilizator pe platforma DAFilms.

La mulţi ani, Vasile Muraru!

Un actor care dă consistenţă şi personalitate comediei, cu o carieră remarcabilă alături de regretatul Nae Lăzărescu, Vasile Muraru continuă să bucure publicul Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” şi nu numai. Azi, la aniversare, îi dorim sănătate, voioşie şi multă inspiraţie!

Artiștii Stoyan Dechev și Sebastian Hosu, susținuți de Galeria Anca Poterașu la Târgul Internațional Artissima de la Torino

Galeria Anca Poterașu va susține proiectele artiștilor Stoyan Dechev și Sebastian Hosu la Târgul Internațional Artissima, care se va desfășura, în perioada 5 noiembrie – 10 decembrie, în patru spații muzeale consacrate din Torino. Versiunea „Unplugged“ a evenimentului va avea loc la GAM – Galleria Civica d’Arte Moderna e Contemporanea, Palazzo Madama – Museo Civico d’Arte Antica, MAO Museo d’Arte Orientale, Galeria Yudik One. Evenimentul se va desfășura și online, unde vor fi prezentate două proiecte: Artissima XYZ și turul ghidat al expozițiilor.

Lucrarea artistului Stoyan Dechev, „Transcript”, expusă la GAM – Galleria Civica d’Arte Moderna e Contemporanea, chestionează limitele comunicării de-a lungul istoriei civilizațiilor folosind limbajul contemporan digital, codul QR. Scanând cu un smartphone mozaicul lucrării, privitorul are acces la cea mai veche scriere antică, povestea lui Ghilgameș din biblioteca regelui asirian Ashurbanipal. Dacă piatra Rosetta a fost cheia descifrării istoriilor antice, lucrarea„Transcript”se prefigurează ca o verigă lipsă, un posibil viitor monument pentru descifrarea comunicării virtuale a zilelor noastre.

Sebastian Hosu participă alături de artiștii Lorenza Boisi, Cosimo Cason, Emmanuelle Castellan, Benjamin Niznik, Chris Rocchegiani, Lorenzo Tamai și Nina Tobien la expoziția de pictură„I KNOW YOU KNOW THAT YOU KNOW”, la Galeria Yudik One. Expoziția îndeamnă privitorul la un studiu detaliat al picturii plecând de la întrebarea criticului Gino Bosa „ce este atât de profund încât nu poate fi văzut la suprafață?”.

Semnal editorial: Putin şi putinismul de Françoise Thom

Cum să definim regimul putinist? Este oare vorba de un autoritarism camuflat sub aparențe democratice? Sau avem de-a face cu o formă deghizată de autocrație care se înscrie în continuitatea istoriei ruse? Ne aflăm mai degrabă în fața unei oligarhii mafiote care nu vrea decât să se îmbogățească? În ce fel și-a pus KGB-ul amprenta asupra Rusiei de astăzi? Oare regimul lui Putin se poate identifica în întregime cu stăpânul de la Kremlin? Îi va supraviețui? Care sunt rezervele sale de stabilitate? Din ce cauză opoziția rusă dă sentimentul că e slabă și dezbinată în fața unui regim ale cărui eșecuri sunt tot mai flagrante?

Françoise Thom – una dintre cele mai cunoscute specialiste în istoria Uniunii Sovietice și a Rusiei postcomuniste – analizează politica externă a Rusiei pe baza evoluțiilor din politica sa internă. Astfel apare paradoxul acestei țări: afirmarea unei „civilizații ruse“ care întoarce spatele Occidentului ascunde pasiunea nihilistă a Kremlinului și influența ei nefastă în Rusia și în lume.

Potrivit lui Françoise Thom, Rusia postsovietică este structurată, ca în timpul țarilor, de un vast „imperiu“ teritorial controlat de o putere centralizatoare și abuzivă, care confiscă arbitrar și sistematic… bogățiile acestei țări enorme, în beneficiul unei oligarhii supuse unui clan și conducătorului său, Vladimir Putin.

„Trei obstacole fundamentale stau în calea înțelegerii fenomenului putinist. Primul ține de perceperea greșită a postcomunismului rus în termeni de «tranziție»; ne concentrăm asupra presupusului punct terminus (democrația liberală), fără să ne întrebăm dacă substratul social permite o astfel de evoluție. A doua eroare de perspectivă e să credem că fenomenul putinist coincide cronologic cu venirea la putere a lui Putin în 1999‒2000 și că sistemul putinist reprezintă antiteza regimului lui Boris Elțin, când de fapt bazele acestui sistem sunt puse încă din 1992‒1993, iar rădăcinile lui sunt cu mult mai vechi. A treia greșeală este să ne imaginăm că acest regim e specific rusesc, în timp ce el s-a născut prin conectarea societății postcomuniste arhaice la tendințe cât se poate de recente și foarte puțin înțelese, care acționează în societățile noastre occidentale postmoderne. Tocmai această originalitate a fenomenului putinist îl face greu de definit“, consideră autoarea cărţii.

Françoise Thom, stralucita elevă a lui Alain Besançon și fiica matematicianului René Thom, autorul teoriei catastrofelor, a fost de foarte tânără perfect pregatită pentru sovietologie. Agrégée de rusă, a cunoscut direct „socialismul real“, prin lungi stagii la Moscova (un an la universitate, trei ani la Editura MIR) și nenumărate călătorii în tot fostul imperiu. Françoise Thom s-a impus astfel printre autoritățile mondiale din domeniul studiilor ruse și sovietice, numărându-se, alături de mentorul ei, printre rarii occidentali care au înțeles misterele ascensiunii lui Gorbaciov și ale prăbușirii comunismului de stat. A predat în învățământul secundar, apoi la Université de Paris X – Nanterre, înainte de a-și începe cariera la Sorbona, unde se ocupă de istorie contemporană, cu accent pe istoria relațiilor internaționale și a războiului rece. A debutat cu o carte despre derivele sovietizante ale învățământului francez (L’ecole des barbares, Julliard, Paris, 1985, în colaborare cu Isabelle Stal). La langue de bois (Julliard, Paris, 1987) este o versiune prescurtată a tezei sale de doctorat, pregatită sub îndrumarea lui Alain Besançon. S-a impus cu Le moment Gorbatchev (Hachette/Pluriel, Paris, 1989; ediție adusă la zi, 1991), lucrare excepțional documentată și lipsită de iluzii (poate de aceea autoarea a fost concediată de criptocomunistul director al Institutului de Polemologie la care lucra). Alte scrieri: Les Fins du communisme (1994; trad. rom. 1996), Beria: Le Janus du Kremlin (2013), Géopolitique de la Russie (2016, în colaborare cu Jean‑Sylvestre Mongrenier).

She Was Here – O expoziție de artă plastică așa cum nu ai mai văzut

She Was Here este o expoziție de artă plastică așa cum nu ai mai văzut, prima din cele pe care le vei experimenta doar la MECENA.ART – not your usual gallery, începând cu 19 noiembrie 2020.

Spațiul localizat în inima Bucureștiului, pe Strada 11 Iunie nr.50, îți propune un nou mod de a privi o expoziție de artă. Folosind lumină, sunet, miros, scenografie și efecte speciale, expozițiile MECENA.ART amplifică mesajul lucrărilor creând o lume imaginară, desprinsă direct din opera de artă, îmbinând realul cu fantasticul și arta plastică cu noile tehnologii. Astfel, accentul cade pe privitor și pe experiența pe care acesta o are în cadrul expoziției.

Primul eveniment MECENA.ART construiește lumea imaginară din seria de picturi She Was Here a artistei Sabina Elena Dragomir. „She was here” este o poveste despre amintire. Amintirea puternică și vie care se împrăștie într-o încăpere în secunda în care o femeie pleacă și care preia fiecare coridor, fiecare colț și fiecare celulă. O voce suavă care se aude fantomatic, halatul de mătase lăsat pe scaun, ca și cum ar fi plecat în grabă, florile cu care împodobea casa cu atâta delicatețe. Este un omagiu adus ființei care poartă pe umeri întreaga umanitate, în fel și chip.

„Proiectul reprezintă o încercare de a confrunta, prin limbajul pictural, relația dintre trup și suflet. Încerc să exprim faptul că nimeni nu trebuie să caute să fie unic, ci mai degrabă să-și descopere propriile secrete și mistere care construiesc lumea proprie, aceea în care „respirăm”, unde suntem sinceri, liberi, dezveliți de constrângerile lumii exterioare. Lucrările construiesc împreună o poveste care lasă căi deschise de absorbire și dăruire continuă, o poveste a ei, cea pe care o surprindem în momente de solitudine și intimitate, ea cea simplă și naturală”, spune artista Sabina Elena Dragomir.

Sabina Elena Dragomir are 28 de ani și a urmat Universitatea de Artă și Design din Cluj Napoca, acolo unde a absolvit studiile de licență și de master cu Magna Cum Laude. Se remarcă obținând diferite burse și premii, printre care amintim „Bursa Tinere Talente” oferită de Fundația Regală Margareta a Romaniei timp de 2 ani consecutiv (2015 si 2016). Continuă și astăzi această colaborare alături de programul dedicat tinerelor talente din România, dezvoltând proiecte în calitate de mentor pentru tinerii bursieri. A expus de-a lungul carierei sale în Roma, Atena, Spania, Portugalia sau Budapesta. În prezent, Sabina locuiește în Italia, acolo unde își desfășoară activitatea artistică și colaborează cu mai multe galerii de artă contemporană și instituții culturale.

Festivalul de film românesc continuă la Oviedo

O selecție de filme românești recente, care au făcut parte din programul celei de-a zecea ediții a Festivalului de Film Românesc prezentat la Madrid, vor fi proiectate, în perioada 31 octombrie – 17 decembrie, la Teatro Filarmónica de Oviedo. Filmele sunt prezentate în cadrul Festivalului de Film Românesc din Spania și este organizat de Institutul Cultural Român de la Madrid, în colaborare cu Semana del audiovisual contemporáneo de Oviedo / Fundación Municipal de Cultura de Oviedo, sub auspiciile Ambasadei României în Regatul Spaniei.

Festivalul a fost inaugurat de pelicula „La Gomera”, cea mai recentă realizare a realizatorului Corneliu Porumboiu, care a reprezentat România în cursa pentru Premiul Oscar pentru cel mai bun lungmetraj internațional în anul 2020.

Teatro Filarmónica de Oviedo reprezintă unul dintre punctele de interes și locuri recomandate de văzut și de vizitat, atunci când se călătorește la Oviedo, în Asturias.Societatea Filarmonicii din Oviedo își are sediul și arhiva aici. Clădirea a fost inaugurată la 17 mai 1944, a fost remodelată în 2004, iar sala de spectacole dispune de 800 de locuri repartizate pe două etaje, această facilitate oferindu-i posibilitatea de a găzdui evenimente foarte diverse: proiecții cinematografice, spectacole de teatru, gale, ceremonii de premiere, precum și concertele Societății Filarmonice.

„La Gomera”, coproducție română-franco-germană este, după opinia jurnalistului Carlos F. Heredero de la prestigioasa publicație spaniolă Cayman CdC, un film în care „libertatea narativă, simțul umorului, răsucirile constante și schimbările de registru îl fac cel mai neclasificabil film din secțiunea oficială de la Cannes 2019. O propunere foarte stimulantă”. Câștigător al premiului pentru cel mai bun scenariu al Festivalului de Cine European de la Sevilia, filmul îi are ca protagoniști ai rolurilor principale pe actorii Vlad Ivanov și Catrinel Marlon.

În cadrul Festivalului, sunt prezentate, de asemenea, ultimele producții ale regizorilorTudor Giurgiu („Parking”) și Ivana Mladenović („Ivana cea groaznică”), precum șilungmetrajul de debut al regizorului Hadrian Marcu („Un om la locul lui”).

După Madrid, Barcelona, Valencia și Oviedo, ciclul de film românesc își va continua turneul în Spania la Sevilla, Córdoba, Zaragoza și San Cristóbal de La Laguna / Tenerife, până la sfârșitul anului.

Mircea Cantor expune în centrul orașului Tel-Aviv, în cadrul programului „Loving.Art Making.Art”

România va fi reprezentată de artistul Mircea Cantor, cu sprijinul ICR Tel Aviv, la expoziția colectivă de artă contemporană „Open Skies”, organizată de Primăria Tel Aviv și Delegația UE, alături de statele membre participante, în perioada 12-14 noiembrie 2020, în cadrul programului „Loving.Art Making.Art” (L.A.M.A). Artistul Mircea Cantor va expune câteva lucrări din seria „Supposing I could hear that sound. Now”, realizate în 2015 și reprezentate, în Israel, de Galeria Dvir din Tel Aviv. În contextul situației actuale la nivel internațional, ediția 2020 a celebrării Zilei Europei a fost reprogramată într-un nou format.

Expoziția „Open Skies” din acest an va fi dedicată artei europene și se va desfășura în aer liber, de-a lungul străzilor principale din oraș: Piața Habima – Bulevardul Rothschild – Străzile Allenby, Bialik, King George – Parcul Gan Meir – Bulevardul Ben Tzion. Lucrările de artă contemporană europeană și israeliană vor fi expuse în spațiul public, accesul la expoziție fiind liber, conform programului: joi, 12 noiembrie 2020 , între orele 19:00-23:00, vineri, 13 noiembrie 2020, între orele 10:00-16:00 și sâmbătă, 14 noiembrie 2020, între orele 10:00-23:00.

Alături de artistul român Mircea Cantor, expun: Andreas Angelidakis (Grecia), Uri Aran, Yuval Atzili, Aya Ben Ron, Monika Drozynska (Polonia), Lahli Fruheling, Hamody Gannam, Noa Giniger, Sharon Glazberg, Noa Gross & Uri Noam, Jon Irigoyen (Spania), Michael Kienzer (Austria), Sil Krol (Olanda), Olga Kundina, Anna Lukashevsky, Natalia Zourabova, Alon Peretz, Minna Pollanen (Finlanda), Susa Pop (Germania), Michaela Vieser (Germania), Lila Chitayat & Anat Safran, Stav Porges, Laure Prouvoust (Franța), Hillel Roman, Miri Segal & Maya Magnat, Augustas Serapinas (Lituania), Santiago Sierra (Spania), Meir Tati, VOID Collective (Belgia), Noa Schwartz . Curator: Avi Lubin.

Născut în 1977, la Oradea, Mircea Cantor locuieşte şi lucrează în Paris, dar şi în diverse oraşe din România. Printre expoziţiile personale ale artistului se numără „Ciel Variable” (Frac Champagne-Ardennes, Reims, 2007), „The Title Is the Last Thing” (Philadelphia Museum of Art, 2006) şi „Burn to be Burnt” (GAMEC, Bergamo, 2006). Expoziţiile de grup la care a mai participat includ 4th Berlin Biennial for contemporary art (Berlin, 2006), „Power Play” (Artpace, San Antonio, Texas, 2007), „Brave New Worlds” (The Walker Art Center, Minneapolis şi „Airs de Paris”, Centre Pompidou, Paris, 2007). În 2004, Cantor a primit premiul societăţii franceze de mecenat artistic Paul Ricard, acordat anual unui artist considerat cel mai reprezentativ de pe scena artei tinere din Franţa. În 2008, el a fost nominalizat la premiul Artes Mundi. Artistul este cofondator şi coeditor al revistei Version, înfiinţată în 2001, la Cluj. În 2011, artistul a primit premiul Marcel-Duchamp, la cea de-a 38-a ediţie a Târgului Internaţional de Artă Contemporană (FIAC) de la Paris. În 2016, deschide expoziţia Solo Show la Fondation d’entreprise Francès, Franţa. Invitat de Sezonul România-Franţa, Cantor creează două expoziţii de succes răsunător : „Vânătorul de imagini, chasseur d’images“ la Musée de la Chasse et de la Nature, Paris şi „Înainte“ la Muzeul de artă de la Nantes.

Petruț Călinescu, la cel mai important festival de fotografie din Israel

Fotograful Petruț Călinescu participă, cu proiectul „Marea Neagră“, la Festivalul Internațional de Fotografie de la Tel Aviv, desfășurat în perioada 9-21 noiembrie 2020. Având anul acesta tema „Transformation“, cel mai important eveniment de profil din Israel a ajuns la ediția a VIII-a și se va desfășura într-un format nou, adaptat condițiilor impuse pentru evitarea răspândirii noului coronavirus în Israel. Expozițiile de fotografie vor avea loc în aer liber, în Piața HaMedina din centrul Tel Avivului, dublate de un bogat program online.

România participă pentru a patra oară la acest eveniment, pentru ediția din 2020 organizatorii Festivalului Internațional de Fotografie din Tel Aviv selectându-l pe fotograful român Petruț Călinescu. „Marea Neagră este un proiect pe care l-am început în 2010, când, împreună cu jurnalistul Ștefan Candea, am făcut înconjurul Mării Negre, trecând prin Bulgaria, Turcia, Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Abhazia, Rusia, Ucraina și Moldova. De atunci, an de an, continui să adaug capitole noi, observând modul în care oamenii relaționează cu marea. Marea Neagră devine deopotrivă un loc al dragostei, al relaxării și al libertății, dar și al tensiunilor militare.”, a declarat fotograful.

Petruţ Călinescu este un fotograf român independent, licenţiat în Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, co-fondator al Centrului de Fotografie Documentară din România, care își propune să producă, să stimuleze și să grupeze cele mai bune proiecte despre fotografia documentară românească. A lucrat pentru principalele cotidiene din România ca fotograf, iar astăzi este reprezentat la nivel internațional de agenţia londoneză Panos Pictures și de LAIF în Germania, Elveția și Austria.

Fotografii ale sale au fost publicate în Sunday Times Magazine, Business Week, The New Statesman, 6 Mois, New York Times Lens, As Magazine, Esquire, Southern Weekly Metropolis etc. Printre premiile naţionale şi internaţionale câştigate de-a lungul timpului se numără: First prize for photo stories, BalkanPhotoFest, Bosnia (2018); Shortlisted for the Atkins CIWEM Environmental Photographer of the Year, UK (2015); Documentary award, Humanity Photo Awards – by UNESCO & CFA, China (2015); Daily life mention, China Press International (2015); Picture of the Year award of excellence (USA); Fotograful Anului, acordat de Asociaţia Fotografilor de Presă.

Meșteșugul ceramicii de Horezu, prezentat la Pułtusk, în Polonia

Expoziția de fotografie „Ceramica de Horezu – Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanității UNESCO” va fi deschisă, în perioada 4 noiembrie – 31 decembrie 2020, la Galeria Centrului pentru Cultură din Pułtusk, la inițiativa Institutului Cultural Român de la Varșovia.

Fotografiile, înfățișând imagini-simbol pentru cultura română, provin din arhivele Institutului Național al Patrimoniului și Muzeului Țăranului Român din București. Cele 22 de planșe ale expoziției prezintă olari la lucru, creațiile lor decorate și în formă brută, tehnica de pictură manuală și modele grafice specifice, ceramica ca decorație a caselor din regiunea Horezu sau expusă la târguri locale.

Ceramica de Horezu se află, din decembrie 2012, pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanitățiii UNESCO, alături de Ritualul Călușului (2005), Doina (2009), Colindatul de ceată bărbătească (2013), Jocul fecioresc din România (2015), Tehnici tradiţionale de realizare a scoarţei în România și Republica Moldova (2016) și Mărțișorul – Practici tradiționale asociate zilei de 1 Martie (2017).

Ceramica de Horezu reprezintă un meşteşug tradiţional unic, provine din partea de nord a judeţului Vâlcea şi reflectă generaţii de cunoştinţe, măiestrie şi îndemânare. Are un caracter propriu, unitar, bine definit prin formă, decor, tehnică şi colorit. Femeile şi bărbaţii îşi împart munca în procesul de fabricaţie. Bărbaţii selectează şi extrag lutul din filoane special, fiind apoi curăţat, tăiat, udat, frământat cu mâinile şi picioarele sau cu un ciocan mare de lemn, și transformat într-un corp de lut din care olarii din Horezu produc o ceramică roşie. Olarii modelează apoi fiecare obiect cu o tehnică specială care necesită concentrare, forţă şi agilitate, viteză mare de lucru, pentru ca lutul să nu se usuce.

Fiecare persoană are metoda proprie de modelare. Femeile decorează obiectele cu motive tradiţionale – cocoșul, stelele, șarpele, copacul, florile, peștii, spirala dublă, frunza, spicul, pomul vieții, coada de păun ș.a. – utilizând tehnici şi instrumente speciale. Culorile sunt naturale, nuanţe vii de maro închis, roşu, verde, albastru şi „ivoriul de Horezu”. Obiectul este apoi ars în cuptoare speciale pentru arderea lutului. Olarii utilizează instrumente tradiţionale: un mixer pentru curăţarea lutului, o roată a olarului şi un pieptene pentru modelare, un corn de vită având în vârf o pană de gâscă. Cornul este umplut, iar culoarea se scurge prin pana de gâscă. Decorurile fine se obţin folosind un beţişor din lemn cu fire de păr de porc. Tradiţia este transmisă din generaţie în generaţie, în familie, în atelierele de olărit de la maestru la ucenic, prin intermediul târgurilor şi expoziţiilor. Această tradiţie oferă comunităţii un sentiment de identitate, menţinând, în acelaşi timp, o funcţie socială, în existenţa de zi cu zi.

Expoziția POSTER X POEM aduce poezia mai aproape de oameni, în toate cartierele din București

Începând cu 8 noiembrie, bucureștenii vor putea admira în oraș o nouă serie de postere poem. Proiectul POSTER X POEM a ajuns toamna aceasta la a treia ediție și își extinde prezența în 20 de locații din București. Expoziția principală poate fi citită și văzută pe gardul Bibliotecii Metropolitane din Amzei, Strada Tache Ionescu 4, și pe gardul Cărturești Verona. O serie de alte 18 filiale ale Bibliotecii Metropolitane vor găzdui un număr din cele 21 de lucrări în ferestre și pe gardurile disponibile, în perioada 8 noiembrie – 16 decembrie.

POSTER X POEM crede în poster ca mijloc ideal de comunicare în spațiul public și își propune să aducă poezia mai aproape de cât mai mulți oameni. De aceea, parteneriatul cu Biblioteca Metropolitană facilitează extinderea proiectului către toate cartierele Bucureștiului, pentru a permite posterelor poem să ajungă în mai multe locuri din oraș, pentru a fi citită și văzută de cât mai multă lume.

“Ne-am dorit foarte tare ca expoziția POSTER X POEM cu numărul 3 să se întâmple până la finalul lui 2020, acest an excepțional. Credem că acum, mai mult ca oricând, e nevoie nu doar de poeme pe gardurile, pereții și ferestrele orașului, ci și de energia creativă care se naște când cuvintele întâlnesc imagini și creează ceva cu totul nou. Ne face o deosebită plăcere să invităm pe toată lumea să iasă la o plimbare prin Amzei, Verona sau celelalte locuri din cartierele Bucureștiului pentru a citi posterele și a vedea toate poeziile proiectului”, declară Dan Stănescu, director de creație la glitch și co-fondatorul proiectul POSTER X POEM alături de Ioana Diaconu.

Artiștii și artistele au avut libertate totală să creeze un poster pentru cele 21 de poeme scrise de poeți contemporani, respectând o singură regulă – poemul să se regăsească în poster. Cele 21 de perechi artiști/artiste X poeți/poete sunt: Daniel Bere X Cătălin Șuteu, Sorina Vazelina X Krista Szöcs, Alexandra Poienari X Lorena Enache, Alina Marinescu X Monica Cure, Andrei Maceșanu X Diana Ilie, CUSCREW X Luca Ștefan Ouatu, Sasha Staicu X  Anastasia Gavrilovici, Lucian Moldovan X Răzvan Andrei, Andreea Cristea X Maria Miruna Solomon, Ciprian Robu X Emil Iulian Sude, Andrei Turenici X Gabriel Daliș, Sinopia X Iv Cel Naiv, Co+lor Studio Studio X Alex Văsieș, Laurian Bardoș X Ștefan Manasia, Ștefan Ciobotaru X Florentin Popa, Andrei Nicolescu X Julien Britnic, Bianca Mocan X Deniz Otay, Mădă Gârbea X Elena Morar, Bogdan Ceaușescu X Radu Andriescu, Miruna Modîlcă Belgun X Yigru Zeltil, Alice Stoicescu X Medeea Iancu.

Cum POSTER X POEM este un proiect prin excelență colaborativ, cea de-a treia expoziție marchează și primul parteneriat al proiectului. Herword.ro, platformă online și experiment durabil de explorare audiovizuală și promovare a poeziei feminine românești, a invitat-o pe Krista Szöcs în proiectul POSTER X POEM să contribuie cu un poem care a fost transformat în poster de către Sorina Vazelina.

POSTER X POEM a luat naștere în 2019 și a avut prima expoziție în martie 2020, la inițiativa studioului de creație glitch, fiind un proiect interdisciplinar care aduce împreună poeți contemporani și artiști vizuali. Prin colaborarea cu AA+ – o inițiativă nonformală din Moldova, care își concentrează activitatea în jurul culturii vizuale locale și de peste hotare, proiectul a ajuns și în Chișinău.

A Brave New World: Viziuni alternative despre viitor la cea de-a 10-a și cea mai curajoasă ediție BIEFF

O reafirmare a forței inovatoare și emancipatoare a cinematografului, Festivalul Internațional de Film Experimental București BIEFF revine cu o a 10-a ediție, programată în perioada 24-29 noiembrie. Organizat într-o formulă-hibrid, online și offline, evenimentul dedicat filmelor care depășesc barierele genului va fi accesibil spectatorilor de pe întreg teritoriul țării, pentru prima dată în istoria festivalului. O amplă selecție de experimente cinematografice temerare va aduce atmosfera sălilor de proiecție în casele iubitorilor de artă, iar o serie de expoziții audio-vizuale va provoca  spectatorii din București să descopere noi forme de explorare a limbajului cinematografic în galeriile partenere: Rezidența BRD Scena9, Anca Poterașu Gallery și Pavilionul Goethe.

Invitație deschisă la reflecție, dezbatere și dialog, BIEFF își continuă misiunea de a renegocia limitele de expresie ale cinemaului, propunând o nouă versiune de prezentare a celor mai apreciate experimente cinematografice ale anului, difuzate în premieră în România. A Brave New World este tema centrală a ediției din acest an – o ediție prezentată în paralel pe platforma de streaming a festivalului și în câteva dintre cele mai atractive galerii de artă din capitală. Din centrul Bucureștiului, până pe ecranele cinefililor din întreaga țară, filmele din Competiția Internațională, organizată discursiv în  7 teme curatoriale, propun noi perspective asupra unor teme stringente pentru societatea contemporană, precum: migrația și dislocarea forțată, identitatea și performativitatea de gen, violența și reprezentarea ei publică,  dar și granița sensibilă dintre utopie și distopie în societatea contemporană.

Conectat la pulsul marilor evenimente cinematografice europene, BIEFF propune și la această ediție un program de excepție, dedicat scurtmetrajelor premiate în ultimul an cu Ursul de Aur la Berlinale, Premiul Special al Juriului la Clermont-Ferrand, Premiul Orizzonti la Veneția sau Premiul Principal al Juriului Internațional la Oberhausen. Golden Shorts – Best Films in Major Festivals, una dintre secțiunile clasate an de an în topul preferințelor spectatorilor, va putea fi urmărită exclusiv online, de oriunde din România. De asemenea, parteneriatul cu Berlinale Forum Expanded continuă și în 2020, printr-un showcase special care va aduce în fața publicului românesc 4 filme din selecția prestigioasei secțiuni a Festivalului Internațional de Film de la Berlin  care sfidează barierele formale și temporale, imaginând noi scenarii de funcționare și de reprezentare ale lumii plasate într-un viitor alternativ.

Cei 10 de ani de inovație și libertate creativă pe care BIEFF îi celebrează la această ediție vor fi marcați, în perioada festivalului, printr-o secțiune specială aniversară, difuzată gratuit prin intermediul platformei VoD TIFF Unlimited. BIEFF – A decade of cinematic innovation reunește titlurile premiate de-a lungul unui deceniu – combinații inedite de mijloace vizuale și tehnici narative care au cucerit membrii juriului din 2011 și până astăzi.

Printre noutățile cu care vine cea de-a 10-a ediție a festivalului se numără și schimbările din board-ul artistic. Un nume cunoscut  în sectorul cultural autohton, Oana Ghera devine, începând din acest an, Directorul artistic BIEFF.

,,Cu ocazia acestei ediții aniversare, sunt foarte fericită să transfer direcția artistică a festivalului către colega mea Oana Ghera, unul dintre cei mai talentați curatori și manageri culturali români din generația tânără. Am toată încrederea în profesionalismul său deosebit, sensibilitatea, cinefila și abilitatea sa strategică și am convingerea că sub direcția sa artistică, festivalul își va consolida poziția în rândul evenimentelor culturale relevante pe plan autohton și internațional, cu un focus particular pe inovație cinematografică și responsabilitate socială deopotrivă”, anunță regizoarea Adina Pintilie.