Scenarist, dramaturg, actor, Mimi Brănescu este unul dintre cei mai talentaţi şi distribuiţi actori de film din generaţia aflată acum în plină maturitate artistică. Ştiind cum să descopere şi să redea firescul, naturalul, adevărul fiecărui erou interpretat, Mimi demonstrează un acut simţ al observaţie, un bun echilibru al mijloacelor artistice şi forţa unei autentice empatii. În preajma lui şi a personajelor lui ne simţim tot timpul Acasă.
Una dintre cele mai speciale şi solide personalităţi ale muzicii româneşti, Adrian Pleşca este un amestec spectaculos şi inspirator de umor, inteligenţă şi creativitate artistică. Celui nu doar talentat, ci un veritabil cunoscător al fenomenului muzical, solist al trupelor Timpuri Noi şi Partizan, sărbătoritului nostru de azi, îi dorim viaţă lungă şi bucurii depline!
Lungmetrajul „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc” regizat de Radu Jude, marele câștigător al celei de-a 71-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Berlin, ajunge pe ecranele din România din 7 mai 2021.
Filmul, premiat cu Ursul de Aur, va fi distribuit de microMULTILATERAL.
„Babardeală cu bucluc sau porno balamuc” analizează raporturile dintre individ și societate, având ca punct de plecare urmările pe care un clip porno de amatori, încărcat de o profesoară de școală generală pe un site specializat, le provoacă în viața acesteia.
Din distribuție fac parte actorii Katia Pascariu, Claudia Ieremia, Olimpia Mălai, Nicodim Ungureanu, Alexandru Potocean, Andi Vasluianu, Alex Bogdan, Ilinca Manolache, Dana Voicu, Axinte, Adrian Enache și Ilinca Hărnuț.
Imaginea este semnată de Marius Panduru, montajul este realizat de Cătălin Cristuțiu, Dana Bunescu s-a ocupat de sound design, Cristian Niculescu a fost responsabil de scenografie, iar de costume, Cireșica Cuciuc. Producător este Ada Solomon și coproducători sunt Paul Thiltges, Adrien Chef, Jiří Konečný și Ankica Jurić Tilić.
„Babardeală cu bucluc sau porno balamuc” este o producție microFILM în coproducție cu Paul Thiltges Distributions, Endorfilm, Kinorama, realizată cu sprijinul Centrul Național al Cinematografiei, Film Fund Luxembourg, Czech Film Fund, Croatian Audiovisual Centre, Artekino International în asociere cu Bord Cadre Films, Sovereign Films și susținută de Televiziunea Română, Covalact, Aqua Carpatica.
The Hollywood Reporter a titrat că filmul este „o usturătoare satiră socială despre sex, minciuni și casete video”.
„Jude rămâne o voce originală îndrăzneață în cinema-ul european modern, cu lucruri importante de spus și moduri tot mai aventuroase de a le spune… Delicios de nebune”.
Variety l-a considerat „provocator și profan”, „unul dintre primele exemple de operă autentică de autor care au apărut într-o lume răscolită de Covid-19”. „Se simte ca fiind revoluționar. O simplă premisă poate servi ca portal spre o critică socială profundă, pentru cei dornici să facă pasul hotărâtor”.
Deadline l-a văzut ca pe „un rechizitoriu nimicitor asupra României moderne”. Subliniind umorul negru, filmul „este profund inconfortabil și revelator, stimulează gândirea, e jucat bine și își apără punctul de vedere cu o claritate remarcabilă, având în vedere vibratoarele prezentate”.
Screen Daily a comentat că filmul este „o operă îndrăzneață a agentului provocator Radu Jude”. Despre lungmetrajul cineastului, publicația a scris că este „cea mai conflictuală lucrare fără remușcări pe care am văzut-o de la Jude și, probabil, de la oricare regizor român”.
Regizor şi scenarist, Radu Jude a câştigat cu lungmetrajul său de debut – „Cea mai fericită fată din lume”- premiul CICAE, la Berlinala 2009. În 2012, el a regizat lungmetrajul „Toată lumea din familia noastră”, prezentat în premieră mondială în secţiunea Forum de la Berlinală. Pelicula „Aferim!” (2015) i-a adus Ursul de Argint pentru cea mai bună regie. Ea a fost urmată de „Inimi cicatrizate” (2016), care a fost recompensată cu două premii la Locarno IFF şi pentru care Radu Jude a primit trofeul pentru regie la Mar del Plata, de documentarul „Ţara moartă” (2017) şi de lungmetrajul „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” (2018), primul film românesc premiat cu Globul de Cristal la Festivalul de la Karlovy Vary. Anul trecut, Radu Jude a fost prezent la Berlinală cu două lungmetraje: „Tipografic majuscul” şi „Ieşirea trenurilor din gară”. Ambele filme au fost proiectate în secţiunea Forum a festivalului.
Primăria Municipiului București prin Muzeul Național al Literaturii Române organizează, la sediul din Strada Nicolae Crețulescu 8, „Expoziția Paul Goma – Cărțile adevărului în lumea liberă”, cu prilejul împlinirii unui an de la încetarea din viață a scriitorului.
Expoziția de carte cuprinde volumele lui Paul Goma apărute în „lumea liberă”, când scriitorul era interzis și cenzurat în România comunistă, dar și după 1989, când scriitorul Paul Goma a fost pus în umbră de imaginea „celui mai mare disident român”. Vor fi expuse 26 de cărți din colecția scriitoarei Mariana Sipoș, apărute între 1971 și 2020, la prestigioase edituri din Franța, Germania, Olanda, Marea Britanie, Suedia, Italia, Estonia, Japonia.
Cărțile lui Paul Goma au ajuns în ceea ce se numea „lumea liberă” înainte ca autorul lor, arestat și torturat în închisoare, să părăsească România comunistă, salvat de PEN Club și Amnesty International. Acesta va ajunge la Paris pe 20 noiembrie 1977, când avea deja publicate în Franța, Germania și Olanda, la prestigioase edituri, opt traduceri ale cărților sale. În România nu reușise să publice decât volumul de debut, „Camera de alături” (povestiri), apărut în 1968.
Romanul său „Ostinato” (mărturie despre închisorile comuniste pe care le cunoștea din propria experiență de deținut politic la 21 de ani) a fost interzis în repetate rânduri de cenzură și, în cele din urmă, manuscrisul ajunge în Occident (fapt ilegal în comunism), prin prietenul său, etnic german, Dieter Schlesak. În 1971, „Ostinato” apare la Editura Suhrkamp din Germania, apoi în Franța, la Gallimard. Traducerea în italiană, realizată de Marco Cugno, este oprită, prin intervenția Securității la Editura Rizzolli, unde urma să fie publicată. În octombrie 1971, romanul „Ostinato” este lansat la Târgul de Carte de la Frankfurt. Fiecare carte a lui Paul Goma are propria ei poveste și expoziția deschisă la Muzeul Național al Literaturii Române oferă șansa vizitatorilor de a o descoperi.
Paul Goma s-a născut în ziua de 2 octombrie 1935, în satul Mana, Orhei, Basarabia. Arestat pe 22 noiembrie 1956, când era student al Facultăţii de Filologie la Universitatea Bucureşti, ca urmare a manifestaţiilor studenţeşti anticomuniste declanşate în contextul revoluţiei din Ungaria, este condamnat la doi ani de închisoare (1957-1959), după care, la expirarea pedepsei, i se stabilește domiciliu obligatoriu la Lățești, raionul Fetești (1959-1962). După eliberare, se reînscrie la Facultatea de Filologie. Revine în 1977 în prim-planul rezistenţei anticomuniste româneşti prin scrisoarea de adeziune la Charta’77 din Cehoslovacia şi prin alte scrisori, declaraţii şi apeluri în care condamnă regimul Ceauşescu. Arestat din nou în 1977, a fost nevoit să plece din ţară, la 20 noiembrie 1977, împreună cu soția și fiul său, Filip, în vârstă de doi ani. A primit statutul de refugiat politic în Franţa, unde a continuat, împreună cu exilul românesc, protestele față de dictatura ceauşistă. În 1996, Paul Goma este decorat de Ungaria prin ambasadorul său la Paris, cu prilejul comemorării a 40 de ani de la Revoluția Maghiară. În România nu i-au fost recunoscute niciodată, oficial, meritele.
Scriitorul s-a stins, în noaptea de 24 spre 25 martie 2020, într-un spital din Paris, la 84 de ani.
Expoziția este realizată de Mariana Sipoș în colaborare cu Filip Goma, fiul scriitorului, cu sprijinul Muzeului Național al Literaturii Române, și este deschisă publicului vizitator până la 14 aprilie 2021.
Bestseller internațional, tradus în peste 20 de limbi, Ce încredințăm vântului e o tulburătoare pledoarie pentru viață, inspirată din povestea adevărată a unui loc extraordinar din Japonia zilelor noastre, loc de pelerinaj și consolare după giganticul tsunami din 2011.
„Într-o zi cineva a instalat o cabină telefonică în grădina casei sale, la poalele muntelui Kujira-yama, adică Muntele Balenei, în imediata apropiere a orașului Otsuchi, unul dintre locurile cele mai grav lovite de tsunami-ul din 11 martie 2011. În interiorul ei se află un telefon vechi, negru, care însă nu este conectat și care poartă glasurile în văzduh. Mii de persoane merg în pelerinaj la el în fiecare an.“
Când un uragan violent lovește acea zonă, o femeie își riscă viața pentru a se asigura că grădina magică de pe Muntele Balenei nu va fi distrusă. Numele ei este Yui și pe data de 11 martie 2011, când marea a măturat coastele Japoniei, și-a pierdut mama și fiica în vârstă de trei ani. Până să afle din întâmplare, în timpul unei emisiuni la radio pe care o modera, de existența Telefonului Vântului, Yui nu mai avea nici o rațiune de a trăi. Dar călătoria spre Kujira-yama și întâlnirea cu Takeshi, medicul văduv a cărui fiică refuză să vorbească, și cu o întreagă galerie de ființe ale căror răni se vindecă au fost primii pași pe drumul regăsirii unui sens al vieții, reaprinderii speranței, redescoperirii iubirii.
Laura Imai Messina s-a născut la Roma în 1981 și este absolventă de Filologie a Universității Sapienza. La 23 de ani s-a transferat la Tōkyō pentru a-și perfecționa limba japoneză, hotărând apoi să se stabilească în Japonia. A obținut o diplomă în cultură comparată la International Christian University cu o teză despre scriitoarea Yōko Ogawa și apoi un doctorat la Tokyo University of Foreign Studies. În prezent predă italiana în câteva universități prestigioase din capitala niponă. În martie 2011 a creat blogul Giappone Mon Amour, inclus în prezent în site-ul lauraimaimessina.com. A debutat în 2014 cu romanul Tokyo Orizzontale, urmat în 2018 de alt roman, Non oso dire la gioia, ambele cărți bucurându-se de succes. Tot în 2018 publică bestsellerul WA. La via giapponese all’armonia, un ghid dedicat tuturor celor interesați de cultura și obiceiurile tradiționale și contemporane japoneze. În 2020 publică Ce încredințăm vântului (Quel che affidiamo al vento; Humanitas Fiction, 2021), roman care a urcat rapid în fruntea topurilor de vânzare din Italia, deja tradus în peste 20 de limbi și ale cărui drepturi de ecranizare au fost achiziționate de casa de producție Cattleya. Tot în 2020 vede lumina tiparului volumul ilustrat Tōkyō tutto l’anno – Viaggio sentimentale nella grande metropoli. La începutul lui 2021 publică volumul de povestiri pentru copii Goro Goro. Laura Imai Messina își scrie cărțile în cafenelele din Tōkyō sau în metrourile care străbat imensa metropolă și își împarte timpul între Kamakura și Tōkyō alături de soțul ei, Ryōsuke, și cei doi copii, Sōsuke și Emilio.
Institutul Cultural Maghiar din Bucureşti continuă evenimentele organizate împreună cu Muzeul Tehnic şi al Transporturilor din Ungaria cu o nouă expoziție, de această dată despre transporturile şi relaţiile de comerţ din secolul al XIX-lea, dezvoltate pe lângă noile linii dunărene.
Expoziţia care prezintă istoria relaţiilor dunărene şi maritime evocă perioada de construire a liniilor de transport cu vapoare cu aburi dintre Viena şi Constantinopol, precum şi dezvoltarea economică a localităţilor dunărene. Datorită aspiraţiilor contelui Széchenyi István de a dezvolta comerţul maghiar, a devenit navigabilă o porţiune de aproximativ 120 de km din Dunăre, aflată între Moldova Nouă şi Drobeta-Turnu Severin.
Pe porţiunea de 120 de km a Strâmtorii Porţile de Fier albia Dunării oferea condiţii extreme de navigaţie: debitul minim era de 2100 de metri cubi, iar debitul maxim atingea şi 16 000 metri cubi pe secundă. Între stânci şi recifuri în unele locuri adâncimea albiei atingea chiar şi 50 m. La Cazane albia avea o lăţime de doar 170 m. După vizita efectuată în zona în 1830 Széchenyi l-a mandatat în 1833 pe Vásárhelyi Pál, să elaboreze planul de regularizare a albiei: să construiască o cale navigabilă pentru vapoare cu aburi pe porţiunea amintită a fluviului. Drumul lui Széchenyi, cum s-a numit ulterior, leagă Baziaşul de Orşova; călătorii parcurgeau această distanţă cu barca sau cu căruţa şi de-abia la Schela Cladova puteau urca din nou în vaporul cu aburi până la Galaţi. În timpul Războiului Crimeii, pentru această porţiune s-au construit la şantierul din Óbuda al DDSG două vapoare speciale cu aburi, cu zbaturi duble, pentru mică adâncime.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea a crescut treptat interesul Monarhiei Austro-Ungare față de Regiunea Dunării și Balcani. Consulul Monarhiei la Galați era totodată diplomat delegat pe lângă Comisia Europeană a Dunării. După regularizarea albiei de la Porţile de Fier ţările dunărene au profitat de forţa de legătură a fluviului, și în urma vapoarelor cu călători au apărut foarte curând și marile vase care desfăşurau un transport de mărfuri din ce în ce mai semnificativ pe Dunăre, pe Marea Neagră, chiar şi în traficul dintre Fiume şi Istanbul.
Expoziţia sintetizează, cu ajutorul unor documente de epocă, experienţele călătorilor de pe vasele cu aburi, oferă o hartă a raportului călătorilor la orient şi la ceea ce este altfel, precum şi a liniilor de demarcare dintre orient şi occident, elementul principal fiind experienţa traversării Cazanelor şi Strâmtorii Porţile de Fier, precum şi relaţia dintre descrierea naturii şi a experienţei de călători. Expoziţia prezintă cu ajutorul obiectelor originale, de epocă, materialului fotografic, orarelor de circulaţie şi a hărţilor călătoriile aventuroase şi relaţiile maghiare de comerţ exterior şi de navigaţie care s-au dezvoltat şi au fost de succes în secolul al XIX-lea, până în anul 1914.
Pe parcursul anului expoziţia va fi prezentată şi în alte localităţi: Drobeta-Turnu Severin, Muzeul Regiunii Porţilor de Fier: 15 mai – 30 iunie; Galaţi, Muzeul de Istorie: 5 iulie – 20 august; Tulcea, Casa Avramide: 23 august – 5 septembrie.
La Bucureşti expoziţia poate fi vizitată până pe data de 5 mai.
Psihodrom Records lansează coloana sonoră COREOMANIACII OST, realizată de compozitorul Vlaicu Golcea pentru lucrarea cu același nume – semnată de coregrafa Simona Deaconescu.
„14 iulie, 1518, o femeie cu numele de familie Trofeea, începe să danseze în mijlocul străzii, fără a fi acompaniată de nicio muzică. În ciuda insistențelor soțului ei, Trofeea continuă să danseze pâna la apus. Orașul Strasbourg este în alertă maximă. O epidemie de dans s-a declanșat în piața centrală a orașului.”
Așa încep “Coreomaniacii” Simonei Deaconescu, autoare a conceptului și a coregrafiei producției CNDB de anul trecut, realizată alături de studenți ai Academiei de Dans și Performance CNDB, și a cărei coloană sonoră o semnează Vlaicu Golcea.
Lansat la labelul PSIHODROM RECORDS, din Timișoara, COREOMANIACII OST se află sub semnătura unui artist cu peste 20 ani în scena muzicii performative. Începând cu 1996, Vlaicu Golcea poate fi lejer considerat unul dintre pionierii integrării muzicii electronice și a computerelor în acest domeniu, mai ales cu grupurile East Village, MIDI Overdose și Aievea. În ultimii 10 ani s-a dedicat mai ales compoziției muzicii de scenă, film și instalații multimedia, fiind unul dintre cei mai activi și cunoscuți artiști crossover ai generației sale.
Vlaicu Golcea este una dintre importantele prezențele artistice cu care Centrul Național al Dansului București a avut plăcerea să colaboreze de-a lungul timpului.
Mult mai mult decât un simplu comentariu al intenției coregrafice din lucrarea realizată în programul CNDB, OST-ul „Coreomaniacii”, semnat de Vlaicu Golcea, este o creație artistică de sine stătătoare. În compozițiile sale, muzica sa nu doar acompaniază. Calitatea, universul stilistic și imaginarul pe care Vlaicu Golcea le propune fac din compozițiile sale elemente care luate singular reușesc să joace rolul principal. Nu putem decât să ne bucurăm că din programul CNDB se nasc noi forme artistice!
Naționalul sibian continuă să ofere experiența spectacolului de acasă cu alte trei producţii „Încoace și încolo” / „Hin und Her”, regia Alexander Riemenschneider, „O zi de vară”, regia Ofelia Popii, și „Tom și Jerry”, regia Florin Piersic Jr. care vor putea fi vizionate în perioada 1 – 3 aprilie, live pe Scena Digitală.
„Încoace și încolo” / „Hin und Her” se numără printre primele producții ale Secției Germane transmise pe Scena Digitală
Spectacolul regizat de Alexander Riemenschneider satirizează cu un simț critic ascuțit o temă de actualitate în spațiul european – granițele și situațiile birocratice absurde în care este plasat omul de rând. De această dată, ispășitorul nu este emigrantul ajuns în spațiul european, ci însuși cetățeanul european. Reprezentația se difuzează joi, 1 aprilie, și este prezentată în limba germană, cu traducere în limbile română și engleză.
„O zi de vară” și „Tom și Jerry” încheie primul weekend din aprilie cu fluturi în stomac și fiori pe șira spinării
În 2 aprilie poate fi (re)văzut spectacolul „O zi de vară”, regizat de Ofelia Popii, ÎN DIRECT pe Scena Digitală. Un periplu a două personaje cu o singură mare problemă existențială – a te sinucide sau nu, după un text semnat Sławomir Mrożek. „Tom și Jerry”, spectacolul îndrăzneț regizat de Florin Piersic Jr., poate fi vizionat în 3 aprilie. O producție despre crimă și „compasiunea care e cel mai mare dușman”, destinat amatorilor de senzații tari și, mai ales, de umor negru.
Una dintre cele mai pregnante, versatile şi longevive voci de la noi, Dan Bittman a găsit întotdeauna – alături de remarcabilii săi colegi din Holograf – surprinzătoare şi inepuizabile resurse de creativitate. Aceasta este de altfel cheia succesului formaţiei în faţa tuturor generaţiilor de public, a spectatorilor exigenţi şi informaţi. De ziua lui, îi dorim lui Dan Bittman La mulţi, sănătoşi şi rodnici ani!
Johann Sebastian Bach este unul dintre veritabilele piscuri al creaţiei muzicale universale. A compus şi în egală măsură a experimentat inovând. Terenul lui de joacă – muzica polifonică şi Barocul.
Concertele Brandenburgice reprezintă o colecţie de şase lucrări desăvârşite, excepţionale, adevărate nestemate ale muzicii baroce – o explozie de energie, creativitate şi viziune. Nu întâmplător titlul original era „Six Concerts avec plusieurs Instruments”. Este vorba de două concerte pentru alămuri (corn de vânătoare și trompetă), două pentru flauți (flaut dulce, flaut travers) și două pentru principalele instrumente de muzică de cameră cu claviatură (clavecin) și arcuș (vioară, violă, viola da gamba, violoncel).
De trei veacuri, Brandenburgicele se constituie într-un reper nealterat de virtuozitate şi sensibilitate, iar pentru artiştii instrumentişti rămân o provocare deopotrivă complexă şi miraculoasă, testându-le talentul, cunoaşterea şi personalitatea artistică.
Dăruiţi-vă măcar din când în când bucuria unor clipe magice, înălţătoare, în compania lui Bach şi a universului său tămăduitor.
În contextul aniversării a 30 de ani de existență ca spațiu memorial în peisajul cultural românesc, Muzeul Național Cotroceni, lansează expoziția – omagiu „Ferdinand și Maria: un destin comun, România Mare”.
Îmbinând într-o manieră accesibilă și creativă informațiile istorice cu viziunea personală a unor tineri artiști, proiectul parcurge fascinanta poveste a unor destine regale. Expoziția prezintă genealogiile familiilor Romanov, Saxa-Coburg și Gotha și Hohenzollern-Sigmaringen, reușind astfel să familiarizeze publicul cu originea și gradele de rudenie ale personalităților prezentate.
Portretele prezentate în expoziție sunt realizate de tineri artiști români: Oana-Alexandra Achiței, Georgiana Chițac, Alexandra-Elena Ciocan, Ana-Maria Gălețeanu, Ana-Alexandra Hochreiter, Alexandru Săvescu, Zelmira Szabo și Traian Țamuris.
Expoziția este deschisă publicului în perioada 19 martie – 18 aprilie 2021, de luni până duminică, în intervalul orar 9.00-16.00, cu programare prealabilă la telefon sau pe adresa de email vizitare@muzeulcotroceni.ro. Prețul unui bilet este de 10 lei/persoană.
Expoziția este inclusă, fără costuri suplimentare, și în turul clasic de vizitare al Muzeului Național Cotroceni.
Muzeul Etnografic al Moldovei din cadrul Complexului Muzeal Național „Moldova” Iași organizează la Palatul Culturii din Iași, în perioada 25 martie – 11 aprilie 2021, expoziția temporară „Citadela naivilor. Calistrat”.
Seria evenimentelor „Citadela naivilor”, inițiată de Muzeul Etnografic al Moldovei cu scopul de a pune în valoare lucrările de artă naivă și pe creatorii acestora, continuă cu o expoziție care îl readuce în atenția publicului pe Calistrat Robu. Născut în 1952, artistul a început să picteze încă de când era elev. După o primă participare la o expoziție de grup (1976), Calistrat Robu este prezent pe simeze, în numeroase expoziții personale și de grup, la Iași, București, Bacău, Pitești, Chișinău, dar și în străinătate, la Madrid, New York, Viena, Paris. De asemenea, lucrările sale se regăsesc în colecții particulare din România, Statele Unite ale Americii, Thailanda, Germania, Italia, Franța.
Expoziția „Citadela naivilor. Calistrat” cuprinde aproximativ 40 de lucrări concepute de artist în ultimii 35 de ani, majoritatea de dimensiuni mari și realizate în tehnica ulei pe pânză, înfățișând, prin imaginile-cheie, cu implicații străvechi și prin cromatica rafinată, teme atât din lumea rurală, cât și din cea urbană.
Expoziția poate fi vizitată de marți până duminică, în intervalul orar 10.00 – 17.00 (ora 16.30, ultima intrare), cu respectarea normelor sanitare impuse în această perioadă.
