Civilizația Gumelnița. Viața în sud-estul României acum 6500 de ani – Expoziție eveniment la Palatul Suțu, începând cu 19 mai 2021

Cultura Gumelnița, denumită astfel datorită cercetărilor întreprinse în România în așezarea eponimă situată aproape de malul stâng al Dunării, lângă orașul Oltenița, jud. Călărași, definește debutul eneoliticului dezvoltat în sudul României către jumătatea mileniului V a. Chr. Evoluția sa a fost împărțită în trei faze principale care au durat aproape un mileniu, populația acestei culturi ocupând o vastă regiune de la țărmul Mării Negre în est, până în Bulgaria centrală la vest, la nord până în apropierea Munților Carpați, iar la sud până la Marea Egee.

O mare parte a așezărilor gumelnițene erau de tip tell (movilă antropică) indicând o locuire intensă pe același amplasament, în apropierea surselor de apă, de multe ori pe promontorii cu poziție dominantă. Cultura materială a acestor populații este una bogată și deosebit de interesantă, diversificată, evidențiind un nivel ridicat al cunoștințelor tehnice. Ceramica de foarte bună calitate prezintă forme foarte variate cu decor incizat, plastic sau pictat cu grafit, alb sau roșu. Pe lângă uneltele de os sau corn, cele lucrate în piatră, în special din silex, sunt numeroase și variate. Cuprul forjat sau turnat tinde să fie folosit în mod curent pentru obținerea unor unelte de mici dimensiuni sau a obiectelor de podoabă. Sunt produse în număr important și uneltele mari. Cuprului i se alătură și aurul din care sunt realizate obiecte de podoabă. Arta figurativă este reprezentată de statuetele zoomorfe și antropomorfe modelate în general în lut.

Pornind de la diversitatea colecțiilor Muzeului Municipiului București și ale Muzeului Civilizației Gumelnița din Oltenița în ceea ce privește tipologia de obiecte amintite mai sus, precum și de la recentul parteneriat semnat de mai multe instituții muzeale (între care și Muzeul Municipiului București), care a permis reluarea cercetărilor arheologice sistematice în așezarea eponimă a culturii Gumelnița acum mai bine de trei ani, organizatorii îşi propun realizarea unei expoziții monografice asupra uneia dintre cele mai importante culturi neolitice din România. Expoziția eveniment va aborda o serie de registre tematice precum contextul general al neoliticului și eneoliticului în sud-estul României, locuirea, hrana, ceramica și primele obiecte metalice, relația cu alte populații de la imagine la imaginar etc.

Expoziția care va reuni cele mai frumoase obiecte gumelnițene din colecțiile celor două muzee, între care se va remarca renumita zeiță de la Vidra, își propune să valorifice patrimoniul cultural asociat acestei culturi din colecțiile amintite, dar și rezultatele cercetărilor arheologice sistematice realizate în stațiunea eponimă în decursul ultimilor trei ani, să aducă mai aproape publicului vizitator detalii referitoare la neoliticul din România cu accent pe cultura Gumelnița, dar nu în ultimul rând expoziția se vrea a fi și un eveniment organizat în memoria celui care a fost marele arheolog Dragomir Nicolae Popovici, formator al mai multor generații de arheologi preistoricieni din România. Curator – Dr. Dan Pîrvulescu.

Ediția a 14-a a festivalului One World România se amână pentru perioada 11-27 iunie

Cea de-a 14-a ediție a festivalului One World România, programată inițial pentru perioada 21-30 mai, se amână pentru luna iunie. Astfel, festivalul va avea loc fizic, la București, între și 11 și 20 iunie, la Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului Român, Cinemateca Eforie, Institutul Cultural Maghiar din București, UNATC și J’ai Bistrot. Festivalul va avea parte și de o componentă online, disponibilă în toată țara, între 21 și 27 iunie 2021.

„Pentru că ne dorim să oferim spectatorilor One World România o experiență cât mai sigură și mai plăcută în cadrul festivalului, am hotărât să amânăm organizarea acestuia pentru perioada 11-27 iunie. Pe data de 1 iunie vor intra în vigoare noile măsuri pentru asigurarea desfășurării activităților în condiții de siguranță sanitară propuse de Ministerul Culturii, și, sperăm cu toții, rata de incidență va urma trendul de scădere de acum. Asfel, ne vom putea vedea în siguranță la OWR14” au declarat organizatorii.

Peste 60 de filme de lungmetraj și scurtmetraj din întreaga lume, majoritatea în premieră națională, vor surprinde instanțe diferite ale feminității și feminismului din diverse culturi, straturi sociale și epoci diferite. Ediția a 14-a a festivalului One World România va celebra, va prezenta și va chestiona parcursul luptelor pentru echitate socială ale femeilor din întreaga lume, principalele probleme cu care acestea încă se confruntă și motivele care nu au permis încă obținerea unei echități sociale.

Retrospectivă Ulrike Ottinger

În fiecare an, One World România aduce în atenția cinefililor figuri legendare de cineaști a căror viziune lărgește ceea ce se înțelege în mod obișnuit prin „film documentar”. În acest demers se înscrie retrospectiva de anul acesta, centrată pe opera polimorfă și foarte puțin cunoscută a lui Ulrike Ottinger, care va prezenta opt dintre filmele cineastei germane realizate între anii 1970 și 2010, dar și ultima ei producție, autobiograficul „Paris Calligrammes” (2020).

„Când tancurile plâng în locul nostru” – justiție, democrație și demnitate umană

One World România va prezenta și anul acesta o secțiune despre variile încălcări ale justiției, ale democrației și ale demnității umane care au loc peste tot în lume și despre persoanele sau grupurile care încearcă restabilirea acestora. Sub titlul „Când tancurile plâng în locul nostru”, secțiunea va cuprinde 8 lungmetraje care ne vor duce din Rusia în Statele Unite, trecând prin Palestina ori Argentina, și ne vor trece prin diverse perioade istorice și regimuri politice.

Competiția

Competiția va cuprinde cele mai incitante 9 filme din selecția de anul acesta, și va fi arbitrată de două jurii: unul format din profesioniști din industria internațională de film și unul din liceeni din întreaga țară.

Femei în pragul egalității de gen, focusul ediției cu numărul 14

Toate luptele ideologice majore ale secolului al XX-lea au implicat dezvoltări la nivelul mediilor de comunicare în masă, iar mișcarea feministă nu a fost o excepție. Reprezentantele ei au înțeles că industriile culturale nu aveau de gând să le susțină revendicările, așa că au experimentat cu limbajul audiovizual în căutarea formelor cele mai potrivite pentru a-și comunica experiența și pentru a-și promova ideile. Filmele din selecția principală nu sunt doar conștiente, convingătoare sau militante, ci sunt și remarcabile propuneri de cinema.

Focusuri Delphine Seyrig și Centrul Simone de Beauvoir

Pe lângă retrospectiva amplă Ulrike Ottinger, ediția a 14-a a festivalului One World România va cuprinde două focusuri pe colective cinematografice care s-au luptat cu armele specifice mediului pentru a sprijini cauza feministă, ambele învârtindu-se în jurul personalității lui Delphine Seyrig. Delphine Seyrig a fost una dintre cele mai fascinante actrițe ale perioadei anilor ’60-’80, printre cele mai fertile epoci din istoria cinematografului. Alături de Roussopoulos și Wieder au fondat, în 1982, Centrul Simone de Beauvoir, care păstrează o amplă arhivă de înregistrări audio-vizuale realizate de femei și având în prim-plan probleme importante pentru luptele feministe ale ultimelor patru decenii.

Actorul Levente Molnár, premiat în Brazilia

Premiul pentru cel mai bun actor în cadrul ediţíei de anul acesta a Cinefantasy International Film Festival, Sao Paulo, Brazilia, i-a fost decernat actorului Levente Molnár, pentru rolul Bálint Grassai, jucat în filmul Hasadék / Ravine. Proiecția filmului și decernarea premiilor au avut loc online.

Acțiunea filmului se desfășoară în Maramureș, în peisajul inegalabil al Munților Rodnei și împrejurimile comunei Poienile de sub Munte și urmărește povestea unei relații tată-fiu, utilizând motive specifice baladei.

Medicul de origine transilvăneană, Bálint (Levente Molnár), se întoarce din Budapesta pe plaiurile natale unde are loc întâlnirea cu fiul adolescent, pe care-l părăsise în urmă cu 17 ani. De aici călătoria lui, planificată inițial ca una scurtă, ia o turnură dramatică. Fiul, Simon (Babai Dénes), duce o viață rebelă și autodistructivă, sub „oblăduirea” lui Dumitru, conducătorul mafiei locale.

Filmul vorbește despre importanța puterii relațiilor de familie și despre contradicțiile create în cadrul acestor relații, despre crimă și pedeapsă.

Anul trecut, Levente Molnár, a primit Premiul Criticilor de Film din Ungaria pentru cel mai bun actor într-un rol secundar, pentru rolurile jucate în filmele Apró mesék (Povești mărunte) și Foglyok (Prizonierii).

Tribulațiile unui călător străin în România – lansare de carte la MŢR

Muzeul Naţional al Ţăranului Român vă aşteaptă miercuri, 12 mai 2021, de la ora 18.00, la Sala Media, la lansarea volumului lui Claude Karnooh, Tribulațiile unui călător străin în România (1971 – 2017). Reflecții și amintiri, apărut la Editura SECOM LIBRIS din Iași, în 2020. Traducerea a fost realizată de Bianca Cernat.

Vor vorbi despre carte, alături de autor, Aurelian Giugăl, politolog-sociolog, lector la Universitatea din București, și Virgil Ştefan Nițulescu, managerul Muzeului Naţional al Țăranului Român. Intrarea este liberă.

„De-a lungul diverselor mele sejururi româneşti – odată decizia luată de a pleca în România pentru a întreprinde, în iulie 1973, studii de antropologie pornind de la un „teren etnologic” şi, după opt ani de absenţă (1982 – 1990) „datoraţi” solicitudinii Securităţii faţă de mine, în timpul anilor ce au urmat loviturii de stat numite Revoluţie, când buni prieteni m-au chemat, în primavara lui 1990, să predau filosofia culturii şi antropologia culturală la Cluj –, am ţinut, cu mai multă sau mai puţină regularitate, un jurnal sau, pur şi simplu, am aşternut note disparate în micile mele carnete, însemnări ce au continuat după mutarea mea la Bucureşti, din 2008 până azi. În anumiţi ani, nu am scris aproape nimic; în alţii, mai ales în perioada de început, am scris mult mai mult. Cu toate acestea, am însemnat mai mereu pe hârtie urme, capete de fraze ca să-mi pot aminti de cutare sau cutare întâlnire, de cutare sau cutare situaţie, de cutare sau cutare sentiment, senzaţie, aversiune, atracţie, miros, culoare etc. Prin urmare, sunt de acord, aceste amintiri nu au continuitate, trebuie luate ca o succesiune de tablouri şi de miniaturi care fac dintr-o experienţă existenţială un puzzle cu piese imprastiate, acela al vieţii mele…

La câteva săptămâni după cea de-a doua sosire a mea în România, în iulie 1973 (prima mea vizită, în iunie 1971, nu fusese decât o călătorie de două săptămâni, cu ocazia unui colocviu franco-român de etnologie şi sociologie), am simţit nevoia imperioasă de a descrie sentimentele încercate, oamenii întâlniţi, situaţiile noi, deopotrivă surprinzătoare, comice sau angoasante, ori, pur şi simplu, caraghioase, cu care mă confruntasem. Asta s-a întamplat de-a lungul a nouă ani sub regimul comunist, în prima parte a ultimelor sale două decenii. Este unul dintre motivele pentru care o parte dintre aceste pagini se prezintă drept o mărturie în sensul cel mai literal, şi nu ca un fel de adaos „paraştiinţific” la munca mea propriu-zisă de antropolog, chiar dacă, în diversele mele lucrări, am relatat frânturi de amintiri legate de experienţele mele existenţiale. Rândurile acestea se doresc a fi reflexii ale traversării unei epoci, experienţă ce n-a însemnat niciodată (sau, mai bine zis, aproape niciodată) turism, ci doar un mod de viaţă, un amestec de aventură şi de chemare (Beruff). La urma urmei, această ţară, România, istoria sa, cultura sa, în sensul cel mai general, deopotrivă cultura sa înaltă (literatură, pictură, muzică şi poezie, filosofie şi ştiinţe umane, etnologie, istorie, sociologie etc.) şi cultura sa populară mi-au ocupat, vreme de douazeci şi cinci de ani, mare parte din gânduri. Uneori, ţara aceasta a mobilizat ceea ce era esenţial în viaţa mea intelectuală şi spirituală şi, în acelaşi timp, deşi nu fără rest, o parte deloc neglijabilă a vieţii mele afective şi amoroase, a prieteniilor mele”. (Claude Karnoouh)

Antropolog şi sociolog, Claude Karnoouh s-a născut în martie 1940, la Paris. Din 1959 şi până în 1965, a urmat studii de ştiinţe (fizică şi chimie) la Sorbona, iar din 1966 până în 1969, studii de ştiinţe umane (filosofie, antropologie socială, sociologie şi lingvistică) la Universitatea Paris X Nanterre. Unul dintre profesorii săi a fost celebrul antropolog şi etnolog francez Claude Lévi-Strauss. Începând din 1970, a fost cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique, CNRS, predând, de asemenea, la Universitatea Paris X Nanterre, Sorbona, INALCO. Din 1991 şi până în 2002, a fost profesor invitat al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj – Napoca, unde, în cel de al doilea semestru al anului universitar, a susţinut un curs despre aspecte ale modernităţii târzii în postcomunism, îmbinând diverse abordări (politice, culturale şi economice), iar ulterior, profesor invitat la Universitatea Naţională de Arte din București si la Universitatea din București.

Deschiderea expoziției „Grădina Paradisului. Desene pregătitoare”

Muzeul Municipiului București vă invită să vizitați expoziția „Grădina Paradisului. Desene pregătitoare”, care va fi deschisă la Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck (Str. Vasile Alecsandri, nr. 16).

Expoziția cuprinde aproximativ 15 desene pregătitoare, realizate pentru pictura murală din holul casei Storck, care reprezintă simbolic „Grădina Paradisului”. Este vorba despre o serie foarte valoroasă de lucrări care se vor expune în premieră absolută, fiind aduse pentru prima dată în atenția publicului și a specialiștilor.

Alături de soțul său, Frederic, Cecilia Cuțescu Storck a decorat într-un mod cu totul inedit propria lor reședință, care a devenit o casă-atelier emblematică în peisajul urban bucureștean.

Construcția spectaculoasei case Storck a început în anul 1911, iar între anii 1913 și 1917, Cecilia Cuțescu Storck decorează interiorul cu numeroase picturi, de inspirație simbolistă, având ca subiect figuri feminine și o vegetație luxuriantă, paradisiacă, mai ales în zona holului casei. Artista alege să picteze pereții casei în encaustică, deoarece culorile obținute sunt mai intense și mai vibrante.

Pictura din holul mare al casei a fost probabil inspirată şi de călătoriile ei în Spania, unde a vizitat numeroase palate nobiliare, înconjurate de grădini pe care le descrie astfel: „Păsările de toate mărimile şi viu colorate cântau printre crengile arborilor, legănându-se în vântişorul plin de miresme al ţărilor sudice. Palmierii şi cactuşii se împerecheau cu statui şi reliefuri în piatră. Ferige uriaşe se împleticeau sub paşii noştri şi se urcau pe zidurile palatului prin ale cărei ferestre ne chema marea de smarald”. Pentru a reconstitui acest tip de atmosferă exotică, artista a folosit ca model și vegetaţia luxuriantă din serele de plante ale Ministerului Domeniilor de la Şosea.

Pictura parietală din casa artistei rezonează şi cu opera lui Paul Gauguin, Cecilia Cuţescu Storck fiind o mare admiratoare a celebrului pictor, despre care spunea că: „îşi urmărea ca un vizionar drumurile şi visurile lui, inspirându-se din ţări poetice, departe de civilizaţie, de unde culegea toată lumina şi, din aspectele curioase ale locurilor şi ale fiinţelor tahitiene, reda toată frumuseţea exotică în tablourile lui.” Lumea paradisiacă, primitivă şi neviciată de o civilizaţie legată tot mai mult de tehnică şi din ce în ce mai mercantilă, este pictată de Cecilia Cuţescu Storck în proximitatea sa; călătoria sa plastică este doar spirituală, nu şi fizică, aşa cum este în cazul lui Gauguin.

Noua expoziție reprezintă o continuare a conceptul expozițional de promovare a caselor-atelier de artist. Conceptul a fost dezvoltat de Secția Artă a MMB pe parcursul anilor 2019-2020, prin expoziții medalion, precum: „Magia liniei. Ligia Macovei și lirica eminesciană”, „Grafica de călătorie. Cecilia Cuțescu Storck”, „Aman negativ”, „Carol Popp de Szathmári, desenator și acuarelist”.

Expoziția va fi deschisă la Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck în perioada 5 mai 2021 – 27 iunie 2021.

#FărăFrontiere – filmul documentar „Destine la graniță”

La ce (mai) servesc frontierele…  În faţa recentei crize pandemice, graniţele fizice dintre statele membre ale Uniunii Europene au reapărut rapid pentru a opri progresia virusului, într-un moment în care ele nu mai păreau decât o convenţie pe harta continentului. Cu ocazia zilei Europei unite (9 mai), Forumul Cultural Austriac Bucureşti prezintă, în premieră în România, documentarul „Grenzfälle/Destine la graniţă” de Kurt Langbein, despre modul în care frontierele influenţează direct vieţile oamenilor, indiferent de distanţele care îi separă de graniţele unei ţări. Filmul este disponibil între 8 mai, ora 18.00, şi 14 mai, ora 23.00 (ora României), pe site-ul Forumului Cultural Austriac, în cadrul seriei de evenimente #FărăFrontiere. Acest proiect este susţinut de Spaţiul Public European.

Camera cineastului austriac Kurt Langbein îl însoţeşte pe romancierul, traducătorul şi eseistul Robert Menasse într-o călătorie care explorează zone ale Europei inexistente în broşurile oricărei agenţii de turism – granițele Austriei și ale Uniunii Europene. Pe munţi cu pante periculoase, pe câmpii monotone, lângă râuri înguste sau şosele banale, Robert Menasse cercetează diferitele sensuri ale cuvintelor „frontieră” şi „limită” în întâlniri cu oameni care, zi de zi, trec graniţe, cu gardieni (de toate felurile) ai graniţelor, cu locuitori din zonele de graniţă, cu oameni care au profitat de graniţe, care le-au depășit în mod eroic sau care au eșuat din cauza lor.

Kurt Langbein este unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi regizori de film documentar austrieci. A studiat sociologia la Universitatea din Viena, dar s-a îndreptat spre o carieră jurnalistică şi cinematografică. Între 1979 și 1989, a lucrat ca realizator de filme documentare și jurnalist pentru ORF (Radioteleviziunea publică austriacă) înainte de a-şi crea propria casă de producţie, Langbein & Partner Media. În 2011 a fost premiat cu Premiul Leopold Ungar pentru documentarul său TV „The Sense of Endowment”, iar în 2013 a primit Premiul Alex Corti pentru excelență în radio și televiziune. Este autorul a numeroase cărţi de analiză pe teme sensibile de actualitate (sistemul şi secretul medical, bunele practici în sistemul sanitar, acapararea terenurilor agricole). Kurt Langbein s-a întâlnit în câteva rânduri cu publicul român în cadrul festivalului „Pelicam”, care a prezentat documentarele sale „Landgrabing” şi „Utopia Revisited” în proiecţii speciale.

Călătoria lui Robert Menasse pentru „Destine la frontieră” începe la granița austro-cehă, parte din fosta Cortină de Fier, regiune în care se afla şi casa bunicii sale, unde cunoscutul scriitor își petrecea vacanțele. Născut în 1954, Robert Menasse a studiat germana, filosofia și științele politice la Viena, Salzburg și Messina. După ce și-a luat doctoratul în 1980, Menasse a predat timp de șase ani la Universitatea din São Paulo, mai întâi ca lector de literatură austriacă, apoi ca profesor invitat la Institutul de teorie literară din cadrul instituţiei. Activitatea sa didactică s-a concentrat pe studiile filosofice și estetice ale lui Hegel, Lukács, Benjamin și Adorno. De la întoarcerea sa din Brazilia, în 1988, Robert Menasse trăieşte în principal la Viena, ca om de litere, eseist si critic cultural. Este membru al Asociaţiei Scriitorilor din Graz (din 1981) și al P.E.N. Club Austria (din 1993). În 2017, a primit Premiul pentru Carte în Limba Germană, pentru romanul său „Die Hauptstadt/Capitala”.

La mulţi ani, Gelu Niţu!

Se spunea adesea despre actori că aceştia „întruchipează” personaje. Nimic mai adevărat, căci actorul pe care îl sărbătorim astăzi este înainte de orice un chip, o privire (magnetic tăioasă) ca şi cum ar fi vrut să transmită de la primul cadru, de la prima apariţie o pură şi irepresibilă fascinaţie asupra publicului. Şi cum chipul are şi un nume – transformat în renume -, îi urăm lui Gelu Niţu ani mulţi cu sănătate şi cât mai multe bucurii adevărate!

Iubire, birocrație, avangardă și experiment – luna mai este intensă și versatilă pe Scena Digitală

„Mici crime conjugale” (regia Mariana Cămărășan și Amalia Florina Iorgoiu), „Hin und Her / Încoace și încolo” (regia Alexander Riemenschneider) și „ROavant:garDE” (o piesă radiofonică de Florian von Hoermann, Julia Schulz și Hunor von Horváth) sunt premierele lunii mai pe Scena Digitală. Acestora se adaugă spectacolul experimental „Evanghelie”, de Pippo Delbono, oferit gratuit abonaților platformei.

Una dintre cele mai noi producții ale Naționalului sibian, „Mici crime conjugale”, are la bază textul omonim semnat de apreciatul scriitor Eric-Emmanuel Schmitt și îi aduce pe ecrane pe Diana Fufezan și Adrian Matioc într-un spectacol sensibil și sfâșietor despre adevărurile dureroase ale vieții de cuplu.

„Hin und Her / Încoace și încolo” este invitația pe Scena Digitală din luna mai a Secției Germane TNRS. Adaptare pentru scenă a piesei semnate de Ödön von Horváth, spectacolul regizat de Alexander Riemenschneider propune o critică socială la granița dintre comedie și drama absurdă despre „demonii” birocrației contemporane.

„ROavant:garDE” este un experiment poetic-radiofonic-imagistic inedit, în concepția vizuală a lui Dan Basu și cea muzicală a compozitorilor Marin Grigore și Vlad Robaș. Producția propune un itinerariu poetic prin opera câtorva dintre cei mai reprezentativi scriitori europeni ai secolului trecut ai avangardei literare, precum Charles Baudelaire, Rainer Maria Rilke, Tristan Tzara, Paul Celan, Urmuz, Eugène Ionesco, Gellu Naum, Geo Bogza ori Herta Müller.

Pippo Delbono revine în luna mai pe Scena Digitală cu un nou cadou – „Evanghelie / Vangelo”.

Spectacolul „Evanghelie” este ghidat de atmosfera creată de muzica lui Enzo Avitabile. Este plin de nuanțe poetice, dar este și marcant prin dezvăluirea amintirilor artiștilor croați, martori la evenimentele traumatice ale unui război rece care le-a remodelat istoria, locurile și granițele țării lor natale. Aceste granițe au fost zguduite chiar și pe parcursul realizării spectacolului, de sosirea a zece mii de bărbați, femei și copii, în căutarea disperată a unui Pământ al Făgăduinței.

Scena Digitală este platforma online a Teatrului Național „Radu Stanca” Sibiu care oferă spectacole și filme oricând, oriunde și de pe orice device, în condiții de calitate HD a sunetului și a imaginii.

Ediție aniversară a Salonului Artelor Decorative la Muzeul Național Cotroceni

Muzeul Național Cotroceni va găzdui, în perioada 6 mai – 6 iunie 2021, a XIX-a ediție a Salonului Artelor Decorative, eveniment care a devenit, deja, un reper în sfera artelor vizuale.

Anul acesta muzeul aniversează 30 de ani de la înființare, iar, pentru a marca evenimentul, curatorii Cosmin Năsui și Georgiana Cozma aduc în atenția publicului, în toate secțiunile expoziționale ale Salonului, artele textile și tapiseria, puse în valoare de patru generații de artiste.

Astfel, secțiunea „Famous – artişti consacraţi” – îi are ca invitați la această ediție pe Maria Mihalache Blendea (n. 1931), pe Claudia Mușat (n. 1958) și pe Nicolae Moldovan (n. 1970).

Secțiunea „New Blood – artişti tineri” îi va aduce la întâlnirea cu publicul pe Viviana Basan, Nicoleta Blegu, Ana Bradu, Victor Costache, Alina Ioan, Teodora Ionescu, Ioana Moroianu, Marius Stanciu, Roxana Tudor și Miruna Pria.

În secțiunea History, vizitatorii o vor regăsi pe Cela Neamțu (n. 1941) cu seria „Ii”, care folosește fragmente din colajele textile pregătite și rămase neutilizate în atelierul legendarei artiste Lena Constante (1909-2005).

Portfolio Room va prezenta interviuri realizate în cadrul Centrului de resurse pentru artele decorative, lansat online și offline anul trecut, la inițiativa platformei muzeale private Post Modernism Museum și a asociației Maia. Centrul este găzduit de Muzeul Național Cotroceni și prezintă mai mulți artiști care au participat la ultimele patru ediții ale Salonului Artelor Decorative: Dorina Horătău, Anca Vintilă Dragu, Georgiana Cozma, Cela Neamțu, Ioan Nemțoi, Marian Gheorghe, Ilie Rusu, Gheorghe și Iudita Crăciun. De asemenea, în această secțiune pot fi urmărite și interviuri cu istorici și critici de artă interesați de aceste genuri și fenomene artistice, printre aceștia numărându-se Adrian Silvan Ionescu și Pavel Șușară.

Accesul publicului se va face în baza unei programări prealabile, la numerele de telefon 021.317.31.07 și 0725.51.83.81, sau prin email, la adresa vizitare@muzeulcotroceni.ro.

Catalogul dedicat expoziției va fi pus în vânzare la magazinul de prezentare al Muzeului Național Cotroceni.

Galeria de imagini a evenimentului va putea fi vizionată pe site-ul Muzeului Național Cotroceni http://www.muzeulcotroceni.ro/evenimente/, dar și pe pagina de Facebook https://www.facebook.com/muzeulcotroceni.

O nouă comunitate artistică din București își scrie sincretic povestea împreună cu publicul. Expoziția The Unseen Story of a Future Community, la ALTelier.

ALTelier organizează The Unseen Story of a Future Community (Povestea nevăzută a unei comunități viitoare) în perioada 7-21 mai la ALTelier, strada Știrbei Vodă nr.138, casa de cărămidă din grădină, la etajul 1.

Artistele vizuale Andreea Gîrleanu, Cristina Matei, Diana Păun, Sabina Suru și Alina Uşurelu, ultima din listă fiind și curatoarea expoziției și inițiatoarea ALTelier, expun o serie de instantanee fotografice realizate analog, serie pe care publicul este invitat să o completeze și continue. Vizitatorul poate aduce cu sine un film foto developat de pe care va expune, revela și fixa o imagine pe hârtie foto argentică în camera obscură de la ALTelier ajutat de una dintre artiste. Imaginea aleasă va fi plasată pe sticlă, unde se găsesc cele 48 de locuri rezervate publicului.

„ALTelier este un loc de întâlnire al oamenilor, al ideilor și al mijloacelor de expresie, caracterizat de sincretism, experiment și intimitate”, afirmă artista Alina Ușurelu, curatoarea expoziției. Ea continuă: „Expoziția The Unseen…, la fel ca și întreg programul cultural pe care îl propun, se definește prin participarea și implicarea publicului mai mult decât în cadrul tradițional al unei expoziții sau al unei săli de spectacol. Concret, îmi doresc să fim o comunitate în care să găsim inspirație, sprijin și apreciere”, concluzionează Alina Ușurelu.

Explorăm nevăzutul pentru că ne interesează procesul artistic, nu rezultatul, iar procesul este cel care nu se vede. The Unseen Story of a Future Community este un exerciţiu de imaginaţie. Cum putem crea o comunitate? Cum putem crea o poveste comună fără să ştim sfârşitul ei? În ultima vreme ne confruntăm din ce în ce mai des cu neprevăzutul, cu schimbări radicale de la o zi la alta. Prin această expoziţie încerc o simulare a vieţii cotidiene transmisă printr-un experiment artistic participativ – se precizează în prezentarea curatoarei.

Programul expoziției este:

Artist Talk 19 mai, 18:00

Finisaj 5 iunie, 15:00 -19:00 și 6 iunie, 12:00 -19:00

Vizitele în afara programului de vernisaj se fac cu programare pe WhatsApp la numărul de telefon 0737522633. Evenimentul se desfășoară cu respectarea normelor de distanțare socială impuse de situația sanitară curentă.

Evenimentul este produs de ALTelier în parteneriat cu Asociaţia Developing Art.

„Coppélia”, reprezentații cu titlu de premieră și cu public în luna mai pe scena Operei Naționale București

Opera Națională București prezintă premiera spectacolului de balet „Coppélia” de Léo Delibes. Regia, coregrafia poartă semnătura Corinei Dumitrescu, adaptare după coregrafia originală de Arthur Saint-Léon, Marius Petipa și Enrico Cechetti. Costumele au fost realizate de Bogdana Pascal, iar decorul de către Vladimir Turturica.

Avanpremiera spectacolului va avea loc miercuri, 12 mai, începând cu ora 18:30. Premiera baletului va avea loc joi, 13 mai, orele 18:30. Cea de-a treia reprezentație a evenimentului este programată sâmbătă, 15 mai, orele 18:30.

Încă de la premiera mondială a spectacolului, ce a avut loc în anul 1870 pe scena Théatre Imperial de L’Opéra din Paris, spectacolul a cucerit publicul de toate vârstele.

Coregraful spectacolului, Corina Dumitrescu, despre montarea de pe scena Operei Naționale București: „Coppélia este un spectacol pus în scenă acum mai bine de 150 ani, cu multe momente amuzante și energice. Fiind un titlu vechi, m-a interesat recrearea lui pentru publicul de azi, fără să îi alterez, însă, farmecul si autenticitate determinate de secolul în care a fost creat.

Nu am renunțat la binecunoscuta mise en scene și la secvența dansurilor folclorice de divertisment, însă le-am dinamizat printr-o succesiune mai rapidă a mișcărilor și a scenelor. Nu în ultimul rând, m-a preocupat claritatea mesajului, astfel încât acest balet să fie receptat atât de publicul adult, cât și de cel foarte tânăr.

Mi-a plăcut să împrospătez firul narativ al minunatei povesti hoffmaniene prin dans și gest,dându-le eroilor naturalețea posturilor contemporane, integrate în atmosfera atât de frumos creată de Bogdana Pascal și Vladimir Turturică.

Coppélia a fost o provocare minunată pentru toată echipa de creație, un spectacol plin de umor, cu o intrigă incitantă. L-am realizat cu multă dragoste și entuziasm, și, deși forța majoră i-a împiedicat lansarea în aprilie 2020, i-am anticipat efectele tonice pentru public de îndată ce stagiunea a putut fi reluată.

Vă invit pe toți în sala de spectacol, unde împreună cu artiștii Operei Române am alungat prin artă neliniștile cotidiene și v-am rezervat câteva ore speciale pentru a vă relua speranța în viitor”.

Campionatul de improvizaţie, din nou la Sala Mare a Naţionalului din Târgu-Mureş

Spectacolul la care dumneavoastră, publicul, sunteţi mereu campionii, vă aşteaptă la o nouă reprezentaţie. Campionatul de improvizaţie vă provoacă imaginaţia, vă provoacă să vă implicaţi şi vă provoacă… hohote de râs.

Din echipa spectacolului creat de Vlad Massaci fac parte actorii Mihai Crăciun, Rareș Budileanu, Csaba Ciugulitu, Costin Gavază, Ion Vântu, Georgiana Ghergu, Cristian Iorga, Alexandru-Andrei Chiran, Ale Ţifrea şi Loredana Dascălu şi, la clape, indispensabilul acompaniator Zeno Apostolache Kiss.

Spectacolul ia naştere sub semnul momentului, la indicaţiile dumneavoastră, astfel încât fiecare reprezentaţie este unică şi irepetabilă. Singurele constante sunt tipurile de exerciţii, inspiraţia de moment şi râsetele torenţiale.

Teatrul Naţional din Târgu-Mureş vă aşteaptă marţi, 11 mai, ora 19.00, la Sala Mare a teatrului, la spectacolul care e mereu altfel, dar întotdeauna inventiv şi amuzant.