Semnal editorial: Reginele scriitoare ale României

Istoria monarhiei din România şi a celor patru regi ai ei ar fi incompletă fără povestea consoartelor regale, care, prin carisma, energia şi atitudinea din momentele tragice ale destinului lor, par mai fascinante decât auguştii lor soţi.

Dintre cele patru regine, îndeosebi primele două, Regina Elisabeta (Carmen Sylva) şi Regina Maria, au ieşit în evidenţă la vremea lor prin apariţia carismatică, devenind populare şi câştigând notorietate în întreaga lume, graţie talentului literar în serviciul Coroanei României.

În literatură şi artă, cele două regine s-au influenţat reciproc, şi-au dat direct sau indirect impulsuri noi şi, în ciuda tuturor diferenţelor de gust, vârstă şi formare artistică, îndeosebi activitatea de scriitoare a fost ceea ce le-a unit şi le-a remarcat în străinătate ca regine scriitoare ale României – un fenomen românesc de excepţie prin care Regina Elisabeta (Carmen Sylva) şi Regina Maria rămân în memoria culturii.

Volumul de faţă este o aducere aminte despre primele două regine ale României, Elisabeta (Carmen Sylva) şi Maria, ca scriitoare. Această primă antologie a scrierilor celor două regine conține, în prima parte, o privire de ansamblu asupra relației dintre ele prin oglinda textelor lor epistolare și memorialistice; în a doua parte, reunește texte din opera reginelor care relevă asemănări tematice abordate în stiluri diferite, precum și o anumită evoluție de la prima regină scriitoare, Elisabeta (Carmen Sylva), la a doua re­gină, Maria, prin modul de abordare a motivelor și temelor românești în po­vestirile lor fantastice, în basmele pentru copii și în eseuri.

O trăsătură comună evidentă reiese din textele celor două regine-scriitoare ale României: scrisul ca un mod de viață.

Premieră la Odeon – Henric al IV-lea de Luigi Pirandello

Teatrul Odeon anunţă premiera spectacolului „Henric al IV-lea” de Luigi Pirandello, traducerea Ion Frunzetti, regia Vlad Cristache, scenografia Mădălina Niculae și Andreea Tecla, muzica originală și interpretarea live Cezar Antal, light-design Cristian Niculescu, cu Marius Stănescu, Elvira Deatcu, Dan Bădărău, Ionel Mihăilescu, Ioana Bugarin, Eduard Trifa, Gabriel Pintilei, Ionuț Kivu, Relu Poalelungi, Ioan Batinaș, Cezar Antal.

Premiera este programată vineri 28 şi sâmbătă 29 mai, ora 19:00, la Sala Majestic.

În timpul unei partide de călărie, un tânăr costumat în Henric al IV-lea suferă un accident în urma căruia rămâne cu ideea fixă că el este realmente Henric al IV-lea, împăratul german din evul mediu. Timp de 20 de ani, cei din anturajul lui, îi întrețin această iluzie. Dar o întâlnire neașteptată îi dezvăluie acestuia o revelație. Va reuși să-și smulgă masca de nebun sau va rămâne pentru tot restul zilelor falsul Henric al IV-lea?

Descoperiți răspunsul într-un spectacol care oscilează între iluzie și realitate, între joc și adevăr, între nebunie și luciditate, între mască și anti-mască.

Prozator, teoretician, dramaturg de prestigiu mondial în perioada interbelică, Luigi Pirandello (1867 – 1936) a exercitat o influență covârșitoare asupra teatrului contemporan.

Scrisă în 1921, piesa a avut premiera în România în 1926, în regia lui Victor Ion Popa, la Teatrul Național din Cernăuți. A mai fost montată de Lucian Giurchescu (cu George Constantin), Dominic Dembinski (cu Adrian Pintea), Liviu Ciulei (cu Marcel Iureș), Victor Ioan Frunză (cu Attila Balasz).

Pentru Marius Stănescu rolul lui Henric al IV-lea înseamnă a IV-a colaborare a acestuia cu regizorul Vlad Cristache și a IV-a întâlnire cu un text de Luigi Pirandello.

Fikl plus Zece ani plini de artă contemporană la AnnArt

Galeria AnnArt din București celebrează zece ani de când s-a înființat, în mai 2011. Prezență constantă, prietenoasă și captivantă în calendarul cultural al acestor ani, galeria are la activ peste 80 de expoziții și lucrează cu peste 20 de artiști. Portofoliul său reunește atât artiști consacrați, nume de rezonanță precum Sorin Ilfoveanu și Ștefan Câlția sau Vladimir Șetran, cât și artiști tineri – între care Andreea Albani, Maia Oprea, Andrei Tudoran sau Constantin Rusu, alaturi de cei aflați deja în vârf de carieră, precum Francisc Chiuariu, Florica Prevenda, Dorin Crețu, Mircea Roman sau Gheorghe Fikl.

Cu prilejul acestei aniversări galeria a vernisat o nouă și mult-așteptată expoziție personală de pictură semnată Gheorghe Fikl.

Noua serie de lucrări ale artistului, numită Neon Heart, este un parcurs intens în imaginarul mereu surprinzător marca Fikl; expoziția, a treia personală Fikl la AnnArt, este curatoriată de Gabriela Massaci și reunește un număr de șapte lucrări de format mare, în ulei pe pânză – prezentate public în premieră.

„Compozițiile seriei aduc în prim-plan ‘camera bună’ din casele țărănești, în care, de regulă, nu intră nimeni; rezistă într-o încremenire frumos-decorată, atemporală. Artistul însă le compune un moment dramatic, în care acestea se întâlnesc cu pericolul – fie el dezordinea și incongruența, fie uitarea sau moartea.  (…)  Interioarele sunt pictate minuțios și fără respiro, într-un soi de horror vacui, frisonat de o cromatică străină de repertoriul classic Fikl, cu rozuri și movuri și lame de verde fluo, descinse parcă din tuburile de neon ale unei săli de jocuri în care nu pare să mai câștige nimeni mai nimic, dar în care încă pulsează un sentiment al vitalității celor care nu se dau bătuți”, a declarat curatoarea expoziţiei.

Recunoscut ca unul dintre artiștii de cotă spectaculoasă în Romania post-comunistă, Gheorghe Fikl, de interes pentru colecționari atât în țară cât și în străinătate, este un artist matur și apt să exploreze limitele temelor sale de interes, dincolo de succesul ce poate părea asigurat cu fiecare nouă apariție publică. Cu expoziții de răsunet atât în Timișoara natală, cât și la București sau Londra și New York, Fikl a expus inclusiv la Muzeul Național Ajuda din Lisabona, într-un spațiu care a prezentat artiști de talia lui Joan Miro sau Joana Vasconcelos.

Expoziția Fikl; Neon Heart este deschisă pentru public, cu intrare liberă, până la 3 iulie 2021, de luni până vineri, între orele 13 – 19 și în prima sâmbăta a lunii între orele 11 – 15.  Fondul de lucrări al expoziției este disponibil pentru vânzare prin galeria AnnArt.

Pianul Călător – ENCORE. Turneul naţional al pianistului Horia Mihail – ediţia a 11-a (mai-iunie 2021)

Un program extrem de atractiv, alăturând cele mai frumoase piese oferite ca bis în cele 10 turnee de până acum, va încânta publicul care revine cu entuziasm în sălile de concert sau în aer liber, pentru a asculta pe viu un nou recital Pianul călător susţinut de pianistul Horia Mihail. În premieră, anul acesta, recitalul va fi urmat – în majoritatea oraşelor – de proiecţia filmului documentar Pianul călător – 10 ani, care spune povestea primului deceniu al acestui proiect, o idee cu un destin şi un traseu cu totul inedit.

Călătoria anului 2021 începe pe 28 mai, la Sibiu şi va continua ajungând în cel puţin 8 oraşe – care vor fi urmate, cu siguranţă şi de altele pe parcursul lunii iunie, pe măsură ce condiţiile o vor permite.

Era greu de prevăzut ce va urma atunci când a început totul, în 2011, pornind de la o poveste găsită în cărţile de istoria muzicii. Povestea era cea a turneului lui Franz Liszt din 1846-1847, care a venit însoțit de pianul său marca Erard, într-o zonă în care acest instrument încă nu ajunsese, călătorind pe teritoriul a ceea ce avea să devină mai târziu o parte din  România.

În ultimul deceniu, Horia Mihail a vizitat zeci de oraşe din ţară însoţit de pianul călător sau cântând pe pianele din oraşele în care a ajuns, susținând aproape 200 de concerte. Acum, cele 5 piane călătoare puse la dispoziţie de Radio România, sunt încredinţate comunităţilor din Tulcea, Caracal, Deva, Alba Iulia şi Roman, dar drumul lor a fost mai lung şi, uneori fără să se oprească mai mult de o seară, a trecut prin multe oraşe care încă au nevoie de piane de concert.

Filmul documentar Pianul călător – 10 ani este un road-movie muzical, care spune povestea a 10 ani de turnee ce a cuprins aproape 200 de concerte şi recitaluri susţinute de pianistul Horia Mihail în zeci de oraşe ale ţării şi chiar peste graniţe. Pianul călător – 10 ani, un film realizat de Virgil Oprina, este un documentar ce adună mărturii încă de la prima ediție, un documentar ce va rămâne ca mărturie a unui efort de a aduce comunitățile mai puțin dezvoltate din punct de vedere cultural și al infrastructurii culturale la nivelul celor dezvoltate.

Trecerea acestui turneu prin oraşe mai mici ale ţării şi rămânerea pianelor de concert la dispoziţia unor astfel de comunităţi este o modalitate de a pune în evidenţă potențialul activităților culturale pentru a promova incluziunea socială. Artele sunt pentru toată lumea şi pot contribui la reinventarea celor de lângă tine. De obicei activitățile culturale joacă un rol mic în zona definită oficial ca parte componentă a incluziunii sociale. Chiar şi aşa, ele pot aduce o contribuție valoroasă şi pot creea soluții cheie, contribuind la dezvoltarea încrederii în sine, spiritului comunitar şi a responsabilității care ajută comunitățile să inițieze şi să asigure proiecte pentru a se regenera.

Proiectul turneului naţional Pianul călător este o astfel de inițiativă, iar filmul Pianul călător – 10 ani este un moment de reflecție, un moment în care ne oprim puțin, ne uităm înapoi, după care continuăm drumul, pentru că încă mai sunt foarte multe de făcut.

Teatrul Masca anunță deschiderea stagiunii outdoor cu premiera spectacolului ,,PantOmenia”

După o lungă perioadă în care nu ne-am putut vedea decât online, Teatrul Masca anunță deschiderea Stagiunii Outdoor.

Spectacolele din stagiunea outdoor fac parte dintr-un proiect socio-cultural amplu, care are ca principal scop facilitarea accesului publicului din toate zonele de reședință ale Capitalei la actul cultural, Teatrul Masca fiind promotorul teatrului de stradă în România.

Stagiunea outdoor se deschide cu premiera spectacolului ,,PantOmenia”, un spectacol de Anamaria Pîslaru.

Folosind din plin mijloacele de expresie specifice actorilor din trupa noastră, pentru care corpul devine un limbaj de sine stătător, ,,PantOmenia” spune într-un limbaj proaspăt, contemporan, o poveste despre lupta celor care sunt #diferiți. Călătoria personajului principal, Freya, este călătoria oricărei persoane pentru care #altfel înseamnă doar un alt mod de a citi, de a zbura, de a iubi.

,,PantOmenia” adaugă un element unic în teatrul românesc contemporan: masca larvară! Element fabulos de joc și compoziție, acest tip de mască cere o virtuozitate fără cusur de la actor, oferind în schimb posibilități inedite de expresie. Dacă te-ai întrebat vreodată cum ar putea cineva să îți spună o poveste fără cuvinte, și totuși să îți transmită mai mult decât ar fi făcut-o cuvintele, atunci trebuie să vezi acest spectacol!

Din distribuția spectacolului fac parte actorii tineri ai Teatrului Masca, unii dintre ei fiind la noi în cadrul proiectului ,,Internship la Masca”: Cristina Panait, Sonia Kalman, Daciana Voinescu, Petru Marginean, Alex Cruceru și Anamaria Pîslaru.

Spectacolul se joacă în aer liber, în amfiteatrul de la sediul Masca (Bd.Uverturii, nr.14) sâmbătă 29 mai, de la ora 19.00.

Timp și spațiu captate prin culoare la galeria neconvențională Celula de artă

După mai mult de un an de introspecție și de distanțare socială, timpul petrecut cu noi, în spațiile care au devenit din confortabile limitative, a căpătat complet alte semnificații. Momentele dragi din trecut le-am păstrat departe de estompare iar perioadele de solitudine impusă a făcut zilele, săptămânile și lunile să se comprime. Nu știm când și cum au trecut ultimele 15 luni așa că amintirile ne sunt mai apropiate ca niciodată.

Un moment prins pe pânză, o introspecție prin intermediul limbajului plastic, se pot vedea în spațiul-acvariu al galeriei Celula de artă, în perioada 21 mai – 2 iunie, în expoziția intitulată „31B“ a artistului Andreias Welther.

„În lucrarea „31B“ am încercat să captez prin culoare un fragment de timp și spațiu din „Atelierul“, o serie de lucrări pe aceasta temă, în care mi-am petrecut trei ani alături de colegii mei și de domnul profesor George Moscal. „Atelierul“, are o deosebită importanță pentru formarea mea și pentru ceea ce sunt eu azi.”, povestește artistul.

Andreias Welther este absolvent al liceului de Arte Plastice „Dimitrie Paciurea“ din București. În prezent este student în anul al III-lea la Departamentul Pictură în cadrul Universității Naționale de Arte din București.

Expoziția se poate vedea la orice oră în spațiul de pe Bd. Carol, nr. 53.

Celula de artă este reprezentată de un spațiu cu deschidere stradală, ce își propune să permită lucrărilor să evadeze din spațiul clasic al galeriei pentru a interacționa cu un public nou, care nu obișnuiește să participe la vernisaje și astfel, pentru ca nu mai există o barieră fizică și temporală între obiectul de artă și privitor, se crează un dialog liber, direct și nonconformist.

Galeria vine în sprijinul creaţiei contemporane în ariile tematice ale artelor vizuale și încurajează dezvoltarea de noi forme de expresie artistică accesibilă la orice oră pentru publicul stradal. Cu o prezență de ~ 4 ani (2017 – 2021) pe scena artei din București, Celula de Arta a susținut ~70 evenimente (expoziții, performance-uri, live-uri) și a influențat modul de percepție în ceea ce privește expunerea obiectelor sau actelor artistice în fața publicului.

Ultimul dans al libelulei – premieră pe țară la Naționalul craiovean

La Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova a avut loc premiera pe țară a piesei Ultimul dans al libelulei de Cornel Mihai Ungureanu. Spectacolul se joacă în Sala Mare „Amza Pellea” a teatrului.

Din distribuția spectacolului fac parte actorii: Iulia Lazăr, Alina Mangra, Tamara Popescu, Dragos Măceșanu, Marian Politic, Cătălin Mihai Miculeasa, Mihai Viță. Regia spectacolului este semnată de Florin Caracala, scenografia de Lia Dogaru și muzica de Eduard Draude.

Cotidianul azilului de bătrâni în care locuiesc 4 rezidenți este influențat de intervențiile asistentei medicale și ale motanului, acesta din urmă complice în toate situațiile care animă atmosfera încremenită în timp. Un șir de situații pline de umor, amintiri depănate cu sau fără perdea, melancolie, mister. Atmosfera, aparent liniștită este tulburată de apariția unui personaj cel puțin incert.

Ultimul dans al libelulei scris de craioveanul Cornel Mihai Ungureanu în anul 2012 este un text premiat la concursul de dramaturgie FestCo (Festivalul Comediei Românești, București).

„Autorii nu fac spectacol. Nici spectacole. Suntem la teatru, tărâmul regizorilor și-al actorilor. Dar bucuria mea ar fi să ne simțim bine în această seară, să o privim în față, fără spasm ori resentimente, să râdem și să ne veselim! În definitiv, suntem cu toții libelule, iar viața e ultimul nostru dans”, consideră Cornel Mihai Ungureanu.

Florin Caracala se află la a treia colaborare cu Naționalul craiovean, după  White Room de Alexandra Badea în anul 2019 și Pescărușul după A.P.Cehov în actuala stagiune, un proiect realizat cu studenții Universității din Craiova – Facultatea de Litere.

„M-aș bucura dacă nu s-ar asemăna între ele spectacolele mele. Cât despre felul în care mă poziționez, nu pot spune eu, cu precădere, unde anume mă situez. Niciodată nu m-am gândit la asta. Și nici nu vreau să mă gândesc la asta. Îmi place să cred despre mine (mă alint, probabil, acum) că mă situez în apropierea centrului problemelor societății (reale) în care ființez”, a spus Florin Caracala.

Fotografii cu piețe din Europa și istoriile lor, prezentate de antropologul Cătălin D. Constantin

Expoziția „Orașe în rezumat. Piețe din Europa și istoriile lor. Un proiect de antropologie vizuală”, aparținând antropologului Cătălin D. Constantin, va fi găzduită de Galeria Institutului Cultural Român de la Lisabona în perioada 28 mai – 22 iunie. Expoziția cuprinde fotografii realizate cu ajutorul unei drone profesioniste, din unghiuri inaccesibile ochiului omenesc. Inaugurarea va avea loc joi, 27 mai, în prezența autorului. Cu acest prilej va fi lansat albumul „Somewhere over the Square” (co-ediție Peter Pan ART, București, Irish Architectural Archive, Dublin).

Pentru orașele europene, piața e un loc crucial. Acolo duc arterele principale, acolo se află cele mai semnificative clădiri și statui. O piață de oraș european e un rezumat. Istoric, arhitectonic, cultural, social. Într-o piață de oraș se văd bine și, deseori, simultan toate straturile vieții omenești, ale vieții sociale. Piața orașului este, din acest punct de vedere, un spațiu privilegiat. Un palimpsest care vorbește, dacă știi să-l citești, despre istoria și viața așezării în epoci diferite.

Expoziția are o dublă latură, arhitecturală, dar și antropologică, pentru că piața este înțeleasă ca loc viu al orașului european, spațiu ce adună comunitatea și condensează istoria orașului. Scopul expoziției e să surprindă, prin imagine, inefabilul pieței, spiritul unui oraș chiar în inima lui, relevând un model istoric european al pieței.

Cătălin D. Constantin este editor de carte și antropolog. Predă la Facultatea de Litere a Universității din București. Teza de doctorat, susținută la Facultatea de Litere și publicată în 2013, a avut ca temă viața cotidiană în orașele românești la începutul secolului XX, pornind de la jurnale inedite de epocă. Îmbinând pasiunea pentru fotografie cu plăcerea de a scrie și de a călători, Cătălin D. Constantin a susținut, în 2014, un al doilea doctorat, la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“. A coordonat mai multe colecții de beletristică și a editat numeroase volume de fotografie dedicate patrimoniului cultural românesc. Pentru cărțile pe care le editează, realizează cel mai adesea atât partea de îngrijire a textului, cât și conceptul grafic, socotind esențială combinația între cele două componente. Cea mai recentă carte pe care a scris-o, Orașe în rezumat. Piețe din Europa și istoriile lor, reprezintă o interpretare culturală și antropologică a piețelor urbane europene. Volumul Ferestre din București și poveștile lor, apărut în 2015 sub coordonarea sa, reeditat anul trecut, a urcat în câteva săptămâni de la apariție pe locul 1 în topul vânzărilor de carte din România. Realizează cercetări antropologice de teren în așezările aromâne din Munții Pindului. Coordonează de 5 ani seria săptămânală Conferințele de joi, de la Palatul Suțu, Muzeul municipiului București. A avut expoziții de autor în România, Spania, Turcia, Bulgaria, Azerbaidjan, Georgia, Polonia, Grecia, Irlanda, Italia.

Expoziția „Orașe în rezumat. Piețe din Europa și istoriile lor“ a fost itinerată prin co-finanțarea Administrației Fondului Cultural Național (2016, 2018, 2020) și a Ordinului Arhitecților din România – OAR (2018 și 2019), în peste 20 de orașe din 10 țări europene, iar selecția imaginilor pornește de la un număr de 100 de piețe, din peste 20 de țări europene. Expoziția reprezintă un demers inedit – este prima oară când un număr așa mare de piețe, din culturi diferite, sunt puse alături, pentru a construi un fir roșu al pieței europene.

Eveniment editorial: Kim Jiyeong, născută în 1982 de Cho Nam-joo

Apărut în toamna lui 2016, romanul Kim Jiyeong, născută în 1982 a fost dublu premiat în Coreea, obținând în 2017 Premiul „Scriitori de azi“ și fiind votat „Cartea anului“ de rețelele de librării. Întâmpinat cu entuziasm de critică și lăudat de staruri K-pop, bestseller în Coreea (unde a declanșat o dezbatere la nivelul întregii societăți), S.U.A. și Japonia, cu vânzări internaționale de peste 1,8 milioane de exemplare, a devenit o carte-cult. În 2020, romanul a fost nominalizat, în S.U.A., la National Book Award for Translated Literature, iar în Franța, la Prix Émile-Guimet de littérature asiatique. Este tradus în peste 20 de țări. A fost ecranizat în 2019, filmul fiind la rândul lui un succes de box office.

Kim Jiyeong are 33 de ani și o viață normală, un soț iubitor și o fetiță adorabilă. Locuiește într-un apartament modern, într-un cartier rezidențial nou din Seul. S-a născut într-o epocă în care fetele dobândiseră dreptul să meargă la școală, la facultate, să aibă o carieră. Ar trebui să fie fericită. Și totuși, într-o bună zi, tânăra începe să se poarte ciudat. La început, soțul crede că glumește imitându-și mama sau fostele colege de facultate. Dar în curând Jiyeong ajunge la psihiatru, iar răceala clinică a consemnării specialistului ne dezvăluie o dramă care nu este doar personală. Ca atâtea alte fete, Kim Jiyeong nu ar fi trebuit să se nască. Pentru că era fată, și-a dezamăgit părinții în clipa când a venit pe lume. Pentru că era fată, la școală și la facultate a fost tratată altfel decât colegii săi, exact cum i s-a întâmplat după absolvire, când și-a găsit o slujbă. Mai târziu și-a asumat rolul de mamă și s-a dedicat copilului, sacrificându-și cariera. Și atunci, să fie „nebunia“ lui Kim Jiyeong o exprimare exacerbată a ceea ce simt toate celelalte femei?

„Mă gândesc mereu că Jiyeong trebuie să existe pe undeva. Probabil pentru că seamănă extrem de mult cu prietenele mele, cu colegele mai în vârstă sau mai tinere și, într‑o bună măsură, și cu mine. Pe tot parcursul cărții am zugrăvit‑o pe Jiyeong frustrată și nemulțumită, dar n‑am avut încotro, căci știu sigur că așa a crescut și așa a trăit. Poate că și eu am fost la fel“, mărturisea autoarea cărţii.

Cho Nam-joo s-a născut la Seul în 1978. A urmat cursurile Facultății de Sociologie din cadrul Universității Ehwa. A lucrat timp de zece ani ca scenaristă pentru diverse programe de televiziune. În 2011 a câștigat Premiul Grupului Editorial Munhakdongne cu romanul său de debut Gwireul giurimyeon (Dacă ai asculta), povestea unui tânăr cu o inteligență extraordinară, care, deși suferă de autism, reușește să își găsească locul în lume. În 2016 a câștigat Premiul Hwangsan pentru tineri autori cu cel de-al doilea roman al său, Komanechireul wihayeo (Pentru Comăneci), inspirat din propria copilărie, în care protagonista, o tânără pe nume Ko Mani, își imaginează că este renumita gimnastă Nadia Comăneci.

Apărut în 2016, bestsellerul internațional Kim Jiyeong, născută în 1982 (82 nyeonsaeng Kim Jiyeong; Humanitas Fiction, 2021) are ca punct de plecare experiența personală a autoarei. Romanul a primit în 2017 Premiul „Scriitori de azi“, a fost votat „Cartea anului“ de către librarii coreeni, iar în 2018 depășise deja un milion de exemplare vândute. La sfârșitul lui 2020, vânzările s-au ridicat la peste 1,8 milioane de exemplare. Imediat după publicarea în limba engleză, cartea a devenit New York Times Notable Book of 2020 și Editors’ Choice Selection Best Books of 2020, fiind considerată una dintre cele mai bune cărți ale anului de Time Magazine și NPR, iar în Marea Britanie, de Guardian și Red Magazine. În 2018, Cho Nam-joo publică volumul de nuvele Geunyeo ireumeun (Numele ei) și romanul Gachul (Fuga), în 2019, Saha mensyon (Blocul Saha), iar în 2020, Gyureui mat (Gustul mandarinelor).

Independent de viitor: actorii Bogdan Dumitrache, István Téglás și Ioana Bugarin iau parte la o campanie de donații pentru Teatrul Apollo111

Teatrul independent Apollo111 lansează campania de donații „Independent de viitor”. După un an în care spațiile culturale pentru arte performative au fost mai mult închise din cauza pandemiei COVID-19, și fără un sprijin real venit din partea autorităților pentru sectorul cultural independent, Apollo111 face un apel la spectatori: pentru a reporni motoarele teatrului, aceștia pot dona 2 euro prin SMS la 8846, își pot redirecționa 3,5% din impozitul pe venit pentru cauză sau pot face donații direct.

În centrul campaniei se află două scurtmetraje care spun povestea viitorului Apollo111, într-o lume în care restricțiile nu se ridică, iar artiștii sunt nevoiți să găsească soluții absurde pentru a continua să creeze. Pentru realizarea scurtmetrajelor, scenograful Marius Nițu a creat o impresionantă machetă arhitecturală a spațiului Apollo111, care a prins viață datorită unor păpuși de lemn animate. Vocile primului episod sunt asigurate de actorii Bogdan Dumitrache, István Téglás, Ioana Bugarin, Eduard Trifa și de Eugen Rădescu. Imaginea este semnată de Vlad Mihuțoiu. Filmul poate fi urmărit pe www.Apollo111.ro.

„Campania „Independent de viitor” vine într-un moment crucial pentru existența Apollo111, cât și pentru întregul sector cultural independent. Deși restricțiile în ceea ce privește sălile de spectacol au început să fie din nou ameliorate, redeschiderea unui teatru are în spate un efort uman, creativ și financiar mare și riscant: reluarea repetițiilor, pregătirea unei stagiuni scurte și nesigure, reactivarea angajaților care se află în șomaj tehnic, plata chiriei și utilităților după un an la limita precarității și susținerea acestui mecanism cu 50% din capacitate. Deși am participat la nenumărate discuții și am primit nenumărate promisiuni de la autorități în ultimele luni, până azi nu s-a concretizat nicio măsură de sprijin pentru spațiile culturale independente nici la nivel local, nici la nivel național. Așa că ne întoarcem spre spectatorii noștri și le cerem să ne susțină. Ne bucurăm că inițiativei noastre i s-au alăturat mulți prieteni artiști care ne-au ajutat să creăm câteva povești video pe care le vom posta online în următoarea perioadă. Înseamnă mult să știm că nu suntem singuri și sperăm că foarte curând vom reuși să redeschidem Apollo111 ca un spațiu liber de creație și distracție.”, a spus Bogdan Dumitrache, actor, unul dintre fondatorii Apollo111 și cel care semnează scenariul și regia scurtmetrajelor.

Spectatorii vor putea dona 2 euro prin SMS la 8846 până în luna august, iar până pe 25 mai își pot redirecționa 3,5% din impozitul pe venit spre teatru descărcând formularul de pe www.Apollo111.ro.

Teatrul Apollo111 a reusit in ultimii 5 ani să își creeze și consolideze rolul în viața culturală din București, propunând un program artistic complet: spectacole curajoase, concerte, expoziții, conferințe și petreceri. Ajuns rapid unul dintre cele mai vizibile spații independente pentru arte performative din oraș, Apollo111 s-a impus ca un loc de creație liber, pe scena căruia s-au produs spectacole inovatoare, premiate național și internațional, și selectate în cele mai importante festivaluri din țară. La Apollo111 au montat regizori tineri precum Andrei Măjeri, Iris Spiridon, Elena Morar sau Catinca Drăgănescu. Fiind situat în Palatul Universul, unul dintre cele mai efervescente puncte creative ale Bucureștiului, Apollo111 este cunoscut și ca un loc de petrecere și relaxare, fie vorba de nopțile din club sau serile pe terasa de lângă parcul Cișmigiu.

Se deschide primul Muzeu al Pandemiei din România. Identități Fragile – un muzeu al obiectelor-emoție donate de public

Începând cu 22 mai la Rezidența BRD Scena9 din București se deschide pentru vizitare Identități Fragile – Muzeul Pandemiei, prima expoziție participativă dedicată emoțiilor din pandemie, depozitate în obiecte-poveste care au însoțit publicul în ultimul an.

Identități Fragile – Muzeul Pandemiei este un proiect cultural al Rețelei Naționale a Muzeelor din România (RNMR) și a fost conceput ca un experiment muzeal unic în țară, menit să dea o voce emoțiilor personale generate de pandemie prin intermediul obiectelor și a poveștilor lor, primite în urma colectei publice derulate în perioada 15 martie – 15 aprilie 2021.

„Identități Fragile este un pansament emoțional, un exercițiu creativ terapeutic, care pune în scenă o serie de radiografii individuale: poveștile celor care ne-au trimis obiectele. Expoziția îmbină o serie de elemente inedite, din zone creative surprinzătoare și care se îndepărtează de spațiul muzeal convențional. Deși intervenția curatorială este una minimală, iar narativul este unul ghidat de obiectele-poveste primite, putem vorbi despre o adevărată desfășurare de forțe în privința scenografiei, a atenției centrate pe experiența vizitatorului și a modurilor în care este gândită interacțiunea din spațiul de la Rezidența Scena9. Identități Fragile este o expoziție gândită în jurul conceptului de „obiect social” – adică acel artefact la care te uiți nu (doar) pentru semnificația lui artistică sau istorică, ci pentru abilitatea lui de a genera conversații”, declară Andreea Lupu, curator & manager de proiect.

Creată ca o expoziție care nu oferă răspunsuri, dar care stârnește curiozitatea și face loc perspectivei personale a fiecărui vizitator, Identități Fragile prezintă obiecte devenite micro-jurnale, care exprimă noua realitate în care trăim. Sunt obiecte care au depozitat bucurii sau tristeți, care au asigurat conexiunea cu cei dragi, au declanșat amintiri sau noi hobby-uri și care, prin expunerea publică, își continuă misiunea de împărtăși public emoții și istorii personale într-un spațiu comun și de a crea o memorie a unor timpuri fragile.

Expoziția Identități Fragile – Muzeul Pandemiei poate fi vizitată în perioada 22 mai – 4 iulie 2021, la Rezidența BRD Scena 9 (Str. I.L. Caragiale 32). Intrarea este gratuită, dar pentru a putea controla fluxul de vizitatori în condițiile prevederilor legale, este necesară programarea online  în prealabil, la linkul booking.appointy.com/RezidentaBRDScena9

Program de vizitare: Marți – Vineri: 16:00 – 20:00 / Sâmbătă – Duminică: 12:00 – 20:00.

Marina şi Ulay de Edith Negulici, în premieră la Teatrul Evreiesc de Stat

Teatrul Evreiesc de Stat, în parteneriat cu Teatrul Dramaturgilor Români, prezintă premiera spectacolului Marina şi Ulay de Edith Negulici, regia și scenografia Alexandru Nagy. Muzică și sound design: Dani Ionescu, Andrei Doboș. Coregrafia: Momo Sanno. Video și light design: Liviu Alecu. Vestimentație: IIANA. În distribuție: Alina Tomi, Darius Daradici. Performeri: Alina Tofan, Răzvan Omotă

Supranumită „bunica artei performative”, Marina Abramović s-a născut în 1946 la Belgrad. Și-a început cariera de artistă performativă în anii ‘70, pe vremea când studia la Academia de Arte Frumoase din Belgrad, multe dintre lucrările ei timpurii fiind o formă de rebeliune față de educația ei strictă. În performance-urile ei, Abramović își folosește corpul ca pe un instrument de testare a propriilor limite fizice și mentale, provocând spectatorii să iasă din atitudinea de contemplare pasivă. Lucrările sale sunt caracterizate de rezistență și durere, repetiție și durată, precum și de accentul pus pe interacțiunea cu publicul.

Marina Abramović conduce Institutul „Marina Abramović”, unde predă abordarea durațională asupra artei performative, numită Metoda Abramović și este unul din pionierii artei performance, un icon al artei contemporane, un univers. Creația ei se întinde pe aproximativ 50 de ani, timp în care a chestionat până la extrem limitele corpului și ale minții. Totodată, a avut un interes deosebit pentru relația dintre artist și public. A primit „Leul de Aur” la categoria „Cel mai bun artist”, în cadrul Bienalei de la Veneția din 1997 pentru instalația „Balkan Baroque”.

În 2010, peste 750.000 de oameni au venit să vadă „The Artist is Present”, retrospectiva de la MoMA a Marinei Abramović, sperând să aibă șansa de a sta în fața ei și de a comunica non-verbal cu ea în cadrul unui performance fără precedent, care a durat peste 700 de ore. Această celebrare a 50 de ani de artă performativă revoluționară a demonstrat încă o dată că Marina Abramović este o adevărată forță a naturii.