Între iluzie și tehnologie: „Mahamaya Electronic Devices” aduce la ARCUB universul provocator al lui Ivan Vîrîpaev

„Mahamaya Electronic Devices”, spectacolul din Polonia semnat de dramaturgul și regizorul Ivan Vîrîpaev, ajunge pe 24 și 25 aprilie, de la ora 19:00, la ARCUB – Sala Mare, cu un text contemporan plasat la granița dintre iluzie și tehnologie.

Cu montări în peste 250 de teatre din întreaga lume, Ivan Vîrîpaev este recunoscut internațional pentru spectacolele sale inovatoare și profund reflexive, critica de specialitate plasând estetica sa între universurile lui Quentin Tarantino și Andrei Tarkovski.

Producția de teatru „Mahamaya Electronic Devices” aduce o schimbare de registru în Stagiunea Internațională de Teatru ARCUB și propune o experiență imersivă, un spectacol contemporan care recurge și la muzica electronică și grafica computerizată ca procedee stilistice. Având o formă neconvențională, construită ca un flux continuu de întrebări și răspunsuri, spectacolul explorează teme esențiale ale prezentului: inteligența artificială, identitatea, spiritualitatea, iubirea, viața și felul în care tehnologia ne schimbă percepția asupra realității.

Titlul face trimitere la conceptul filosofic oriental „mahamaya” – marea iluzie care modelează percepția umană și ascunde adevărul. În acest cadru conceptual, actorii renunță la rolurile tradiționale și construiesc un dialog impersonal, revelator pentru complexitatea existenței umane.

„Mahamaya Electronic Devices” a fost prezentat pe scene internaționale în mai multe limbi, inclusiv în cadrul unor evenimente importante precum CultTech Summit (Viena) și VOICES Festival (Berlin), demonstrând capacitatea teatrului contemporan de a conecta publicuri diverse prin teme universale.

„Teatrul este locul unde poți pune orice întrebare, într-o lume în care oamenii se tem inclusiv să întrebe”, afirmă Ivan Vîrîpaev, subliniind miza profundă a acestui proiect artistic.

Seria de întâlniri Artist to Artist continuă pe 24 aprilie cu regizorul Radu Nica, într-un dialog conectat direct la dimensiunea contemporană a spectacolului „Mahamaya Electronic Devices”.

După prima reprezentație a spectacolului, regizorul Radu Nica va intra în conversație cu echipa artistică, explorând temele textului – de la identitate și conștiință la impactul tehnologiei asupra existenței umane – precum și mijloacele artistice inovatoare prin care acestea sunt transpuse scenic. Întâlnirea devine astfel un spațiu de reflecție asupra teatrului contemporan și a modului în care acesta răspunde unei lumi tot mai tehnologizate.

Ivan Vîrîpaev este un dramaturg, scenarist și regizor de film și teatru de origine rusă, stabilit în Polonia, unde activează și ca director artistic al fundației internaționale Teal House din Varșovia. Considerat unul dintre cei mai importanți dramaturgi contemporani, lucrările sale au fost montate în peste 250 de teatre din întreaga lume.

Stilul său artistic îmbină estetica cinematografică modernă cu o profundă dimensiune spirituală, iar creațiile sale au fost premiate la numeroase festivaluri internaționale de teatru și film, inclusiv la Festivalul de Film de la Veneția. Recunoscut pentru pozițiile sale ferme și implicarea civică, Vîrîpaev continuă să fie o voce relevantă și influentă în cultura contemporană.

Organizată de Primăria Municipiului București prin ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București, în parteneriat cu Fundația Culturală Camil Petrescu, Stagiunea Internațională de Teatru ARCUB 2026, curatoriată de Oana Borș și Ioana Anghel, continuă direcția începută anul trecut și propune o ediție construită în jurul temei Criză / Crize. Proiectul este un demers care răspunde unei nevoi importante a publicului bucureștean: accesul la producții internaționale de succes, prezentate pe marile scene ale lumii.

Maria Ploae, Serge Celibidachi, Mircea Martin și Chris Simion primesc distincții speciale la Gala Premiilor Radio România Cultural

Actrița Maria Ploae, academicianul Mircea Martin, regizorul Serge Celibidachi și regizoarea Chris Simion vor primi cele patru distincții speciale în cadrul Galei Premiilor Radio România Cultural, eveniment care va avea loc luni, 4 mai, de la ora 19:00, la Sala Radio din București.

În cadrul galei vor fi acordate și opt premii la diferite secțiuni, iar nominalizările au fost deja anunțate pe site-ul www.radioromaniacultural.ro.

Actrița Maria Ploae primește acest premiu pentru contribuția remarcabilă adusă teatrului și cinematografiei românești de-a lungul unei cariere de peste cinci decenii.

Prezență discretă și profundă, a construit personaje feminine memorabile, cărora le-a împrumutat frumusețea fizică și forța interioară. S-a remarcat prin naturalețea jocului, expresivitatea reținută și forța tăcerii scenice, devenind astfel una dintre cele mai apreciate actrițe ale teatrului și filmului românesc.

Cu o voce specială, bogată în nuanțe și subtilități, a realizat numeroase roluri la Teatrul Național Radiofonic și a recitat versuri din lirica românească și universală, interpretările sale îmbogățind Fonoteca de Aur a Radioului Public.

Regizorul Serge Celibidachi este distins pentru filmul „Cravata galbenă”, o operă profund personală și emoționantă, care depășește granițele unei simple creații cinematografice și devine un act de memorie și recuperare.

Prin acest film, Serge Celibidachi evocă nu doar imaginea paternă, ci o așază în fața lumii cu luciditate, tandrețe și respect. Figura legendarului dirijor Sergiu Celibidache, un artist de o forță copleșitoare și un om care a refuzat compromisul, devine astfel mai bine cunoscută pe întreg mapamondul.

Cu o rigoare narativă atent dozată și o emoție niciodată ostentativă, regizorul transformă experiența intimă într-o poveste universală despre identitate și moștenire, făcând din memoria personală un gest de generozitate față de public.

Regizoarea Chris Simion primește acest premiu pentru inițiativa excepțională de a construi, din inițiativă privată, primul teatru ridicat de la zero în București după aproape opt decenii.

Născut dintr-un efort de aproape nouă ani, Grivița 53 devine un spațiu cultural liber și viu, dedicat teatrului de proiect, colaborărilor artistice și întâlnirilor autentice cu publicul. Prin misiunea sa de a crea punți între artiști, comunitate și noile generații de spectatori, teatrul contribuie la revitalizarea unui cartier emblematic al orașului și la îmbogățirea vieții culturale bucureștene.

Grivița 53 se afirmă astfel ca o scenă independentă reper, deschisă creativității, dialogului și curajului artistic.

Profesor, teoretician al literaturii și academician, domnul Mircea Martin a înnobilat spațiul cultural românesc printr-o operă care reprezintă, în esența ei, un elogiu adus nuanței și spiritului critic autentic. Prin luciditate, rigoare și finețe, a știut să pătrundă în straturile adânci ale textului literar, să descopere tensiunile și echilibrele sale subtile și să deschidă mereu noi orizonturi de lectură.

Conduita sa morală exemplară și argumentația impecabil construită au consolidat profilul unui intelectual de prim rang, formator de conștiințe și de generații întregi de critici literari. Cenaclul Universitas, pe care l-a condus în anii ’80–’90, a contribuit decisiv la conturarea și maturizarea unei generații literare.

Opera sa, întemeiată pe empatie față de creator, pe vocația dialogului și pe dorința de a construi durabil, ocupă un loc esențial în patrimoniul culturii române și constituie un reper de probitate intelectuală și excelență critică.

Un concert extraordinar susținut de Bogdan Mihai Simion și Lăutarii de Mătase va completa seara dedicată excelenței culturale, propunând publicului o incursiune vibrantă în patrimoniul muzical românesc, readus la viață printr-o interpretare contemporană.

Primavera, o călătorie prin muzica și Veneția lui Antonio Vivaldi, acum în cinema

Primavera, filmul inspirat din povestea reală a orchestrei de la Ospedale della Pietà din Veneția lui Antonio Vivaldi, intră în cinematografele din România.

La începutul secolului al XVIII-lea, Ospedale della Pietà era cel mai mare orfelinat din Veneția, dar și locul în care cele mai talentate dintre fetele care trăiau acolo erau inițiate în studiul muzicii. Orchestra instituției era considerată una dintre cele mai apreciate din lume.

Cecilia are 20 de ani și și-a petrecut aproape întreaga viață la Pietà. Este o violonistă extraordinară. Arta i-a deschis mintea, dar nu și porțile orfelinatului; acesta este singurul loc în care poate cânta, ascunsă în spatele unui grilaj, pentru binefăcătorii bogați ai instituției.

Până într-o zi, când un vânt de primăvară îi schimbă viața, iar totul se transformă odată cu sosirea noului profesor de vioară. Numele lui este Antonio Vivaldi.

Inspirat din romanul Stabat Mater de Tiziano Scarpa și din istoria reală a fetelor muziciene din Veneția secolului XVIII, Primavera aduce pe marile ecrane o lume în care muzica devine o formă de libertate și o forță capabilă să schimbe destine.

Regizorul Damiano Michieletto, unul dintre cei mai importanți regizori de operă ai generației sale, își face debutul în filmul de lungmetraj cu această poveste despre puterea muzicii de a transforma vieți. Spectacolele sale au fost prezentate pe marile scene ale lumii, de la La Scala din Milano la Royal Opera House din Londra, Opera din Paris sau Staatsoper din Berlin.

„În timp ce lucram la Primavera, primul meu lungmetraj, am realizat că universul meu expresiv nu poate fi separat de muzică, a cărei putere narativă și emoțională mi-a hrănit munca în regia de operă timp de 20 de ani.

Primavera spune povestea întâlnirii și a renașterii a două suflete după o iarnă lungă: cea a tinerei violoniste Cecilia și cea a lui Antonio Vivaldi. Muzica creează, dă formă imaginației, aduce faimă, dar pentru Cecilia nu este suficient. Ea alege să caute libertatea dincolo de zidurile care o despart de lume”, declară regizorul Damiano Michieletto.

Primavera este o producție Warner Bros. Entertainment Italia și Indigo Film, iar din distribuție fac parte: Tecla Insolia, Michele Riondino, Andrea Pennacchi, Fabrizia Sacchi, Valentina Bellè și Stefano Accorsi.

Cu o coloană sonoră inspirată din muzica lui Antonio Vivaldi și cu o reconstrucție vizuală spectaculoasă a Veneției secolului XVIII, Primavera este o poveste despre întâlniri care schimbă vieți, despre talent, libertate și despre puterea artei de a deschide noi orizonturi.

Acum puteți să descoperiți pe marile ecrane povestea care a schimbat totul, înainte ca Anotimpurile să devină una dintre cele mai iubite creații din istoria muzicii.

UCIMR anunță prima ediție a Academiei ICon Arts Ireland, parte a celei de-a XXIV-a ediții a Academiei ICon Arts Transilvania

Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România (UCIMR) anunță cea de-a XXIV-a ediție a Festivalului ICon Arts, unul dintre cele mai longevive festivaluri dedicate muzicii clasice, jazz și celor mai efervescente creații din domeniul artelor contemporane. După succesul ICon Arts Transilvania și ICon Arts Roma din anii anteriori, ICon Arts Ireland marchează extinderea internațională a Academiei ICon Arts, în paralel cu dezvoltarea continuă a programelor sale de tradiție din România.

ICon Arts Ireland, prima ediție

Timp de 6 zile, într-un format inaugural conceput pentru un grup restrâns de participanți, ediția International Contemporary Arts (ICon Arts) din acest an va reuni 16 artiști în vestul Irlandei, la Kylemore Abbey (Connemara, comitatul Galway), într-un cadru dedicat explorării artistice inspirate de patrimoniul cultural și ecleziastic local.

„Fondată în Transilvania și activă de peste două decenii, Academia ICon Arts s-a impus ca un reper în domeniul educației muzicale avansate și al schimbului artistic din România. Lansarea ICon Arts Ireland reprezintă o continuare firească a acestui parcurs, răspunzând extinderii colaborărilor internaționale și a parteneriatelor educaționale dezvoltate de-a lungul anilor. Edițiile din România și Irlanda funcționează ca platforme complementare, împărtășind aceleași valori artistice și principii pedagogice, adaptate însă fiecărui context cultural și geografic specific”, a declarat Sebastian Gheorghiu, manager cultural și membru în Consiliul Director UCIMR.

ICon Arts Ireland reprezintă o consolidare a parteneriatelor româno-irlandeze inițiate în urmă cu mulți ani, în care nume precum Contemporary Music Centre (CMC) și ConTempo Quartet au fost prezențe constante în cadrul proiectelor UCIMR.

În perioada 30 aprilie – 5 mai, în cadrul Academiei ICon Arts Ireland se vor desfășura masterclass-uri dedicate studenților și elevilor care doresc să-și perfecționeze tehnica. Timp de șase zile, tinerii vor participa la masterclass-urile de compoziție, interpretare solo și muzică de cameră, sub îndrumarea unor mentori cu nume sonore din lumea muzicală din România, Irlanda și Regatul Unit al Marii Britanii.

Astfel, vor avea loc masterclass-urile de compoziție, condus de prof. Dan Dediu, cu participarea ansamblului de interpreți compus din Cristina Țegzeșiu (oboi), Andreea Banciu (violă), Adrian Mantu (violoncel) și Aileen Cahill (pian), masterclass-ul demuzică de cameră, condus de Adrian Mantu (violoncel) și Duo ANIMA[Andreea Banciu (violă), Aileen Cahill (pian)], precum și cel de vioară, condus de profesorul Remus Azoiței.

Secții ICon Arts Ireland

Compoziție: Dan Dediu, Profesor, Universitatea Națională de Muzică din București; Președinte Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România (U.C.M.R.); Director artistic, World New Music Days 2026

Ansamblu de interpreți: Cristina Țegzeșiu (oboi), Andreea Banciu (violă), Adrian Mantu (violoncel), Aileen Cahill (pian)

Muzică de cameră: Adrian Mantu (violoncel); Duo ANIMA: Andreea Banciu (violă), Aileen Cahill (pian)

Vioară: Remus Azoiței, Profesor, Royal Academy of Music, Londra

Înscrieri – ICon Arts Ireland

Pentru fiecare masterclass este disponibil un număr limitat de locuri: Compoziție: 4 locuri; Muzică de cameră: 6 locuri; Vioară: 6 locuri. Detalii despre perioadă și modalitate de înscriere sunt disponibile pe website-ul www.IConArts.ro, secțiunea ICon Arts Ireland.

Eforturile tinerilor muzicieni din programele de formare se concretizează în concertele și recitalurile programate în lunile aprilie și mai, găzduite de edificii de cult, instituții și proprietăți private deschise artei. Alături de cursanți, Festivalul ICon Arts îi reunește și pe mentorii masterclass-urilor Academiei ICon Arts, care vor susține, la rândul lor, concerte în Irlanda. Ediția din acest an propune un program eclectic, multidisciplinar și multicultural, în care virtuozitatea muzicală se împletește cu farmecul satelor și orașelor irlandeze și cu degustarea de preparate tradiționale.

Situată în inima regiunii Connemara, Kylemore Abbey este unul dintre cele mai emblematice repere culturale și arhitecturale ale Irlandei. Înconjurată de munți, lacuri și păduri, abația oferă un cadru excepțional pentru concentrare artistică, creație și dialog profesional. Prin legătura sa profundă cu educația, patrimoniul și viața spirituală, Kylemore Abbey constituie un mediu ideal pentru formare muzicală avansată și imersiune artistică.

Proiectul este organizat de UCIMR – Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România, în colaborare cu ICon Arts Partnership.

Parteneri: Kylmore Abbey, KenDu Music,  Contemporary Music Centre Ireland și Uniunea Compozitorilor  și Muzicologilor din România – UCMR

Trei surori cunosc rețeta fericirii: La Comedie, la Comedie! – O comedie atipică pentru zile negre

Teatrul de Comedie anunță premiera spectacolului Trei surori de A.P. Cehov, în regia lui Dragoș Huluba, scenografia Vladimir Turturica, costume Ovidiu Buta, lighting design Cristian Șimon, asistență regie Violeta Huluba. Evenimentul va avea loc pe 25 aprilie, la Sala Radu Beligan, ora 19:00.

Faptul care l-a determinat pe regizorul Dragoș Huluba să aleagă acest text al lui Cehov a fost constatarea că mai multă lume preferă să se abandoneze visării unui viitor posibil în detrimentul imediatului și a unei realități care nu oferă pe loc nici gratificare, nici soluții miraculoase. Astfel, povestea celor trei surori devine un refren al unui loc de tranziție spre o fericire care nu va fi trăită niciodată.

„Oamenii trăiesc cu un fel de speranță proiectată în viitor, iar viața va avea sens mai târziu – atunci când vor ajunge acolo. Moscova nu e, deci, „un oraș” pentru cele trei surori sau pentru fratele lor, ci e un «loc imaginar» în care cred că totul e posibil: și fericirea, și realizarea profesională, și marea iubire. Se spune că Trei surori e o piesă a așteptării, a lipsei de inițiativă. Eu cred, mai degrabă, că e despre decizii greșite. Personajele caută un sens în viață și, pentru că lumea nu le oferă unul, se refugiază ba în muncă, ba în iubiri neîmplinite, ba în alcool sau într-un iluzoriu viitor „luminos”. Și devin ridicoli fără să știe că sunt ridicoli. Și noi râdem în timp ce ei se lamentează, plâng și își declară dragostea. Și da, râdem de ei, nu cu ei!”, spune regizorul Dragoș Huluba.

Din distribuția spectacolului fac parte: Marius Florea Vizante, Anca Dumitra, Smaranda Caragea, Mirela Zeța, Cătălina Mihai, Angel Popescu, Liviu Pintileasa, Lucian Ionescu, Alin Florea, Alex Conovaru, Violeta Huluba, Andrei Calu, Ruxandra Grecu, Nicolae Lungu, Adrian Moldoveanu.

Semnal editorial: Banii exilului: Procesul Cretzianu în Elveția de Diana Mandache

În primăvara lui 1945, șase milioane de franci elvețieni erau transferate, discret, într-un cont deschis la Berna pe numele diplomatului Alexandru Cretzianu. Fond destinat exilului sau plată personală? Controversata operațiune financiară a declanșat un îndelungat litigiu în perioada timpurie a Războiului Rece.

Pe baza unor documente de arhivă inedite, lucrarea Banii exilului. Procesul Cretzianu în Elveția reconstruiește istoria unui dosar care s-a desfășurat timp de peste un deceniu în fața instanțelor din Berna, Zürich și Lausanne. Cartea urmărește acțiunile intentate în justiție de statul român – mai întâi, Regatul României, apoi Republica Populară Română – fostului diplomat, devenit simbol al exilului românesc, într-un context dominat de presiuni diplomatice, rivalități personale și strategii judiciare sofisticate.

Dincolo de chestiunea financiară, volumul, apărut la Editura Corint Istorie, constituie un studiu de caz despre continuitatea juridică a actelor de guvernământ, despre limitele competenței instanțelor elvețiene în fața dreptului public român și despre fragilitatea solidarității politice în exil. Procesul Cretzianu devine astfel „radiografia” unei epoci marcate de transformările provocate de schimbarea regimului politic, cu destine frânte și alegeri care au produs efecte la mulți ani după pronunțarea verdictului.

Diana Mandache este istoric și autoarea a mai multor cărți publicate în România, Marea Britanie, Suedia, printre care: My Dear Mama (Rosvall Royal Books, 2023), Nimfa. O jurnalistă a Războiului Rece (Corint, 2022), Ileana, Principesa României (Corint, 2022), Masoni români sub judecata comunistă. Grupul Bellu (Corint, 2019), Bijuteriile Reginei Maria (Corint, 2018), Mignon. Principesa României. Regina Iugoslaviei (Curtea Veche, 2018), Castelul Bran. Romantism și regalitate (Curtea Veche, 2017), Exilul Regelui (Curtea Veche, 2016 și 2021), Moștenirea Elenei Lupescu și statul comunist (Curtea Veche, 2017), Cotroceniul regal (Curtea Veche, 2015), Balcicul Reginei Maria (Curtea Veche, 2014), Regele Mihai. Album istoric (Litera, 2013), Patrie și Destin. Principesa Moștenitoare a României (Litera, 2012), Dearest Missy (Rosvall Royal Books, 2011), Marie of Romania. Images of a Queen (Rosvall Royal Books, 2007), Later Chapters of My Life. The Lost Memoir of Queen Marie of Romania (Sutton, 2004).

A fost curatorul mai multor expoziții, dintre care Marie de Roumanie: reine et artiste la Palais du Tau în Reims, Franța; la Muzeul Național de Istorie a României – Basarabia 1812-1947. Oameni, locuri, frontiere; Măști mortuare regale. 

A susținut o serie de conferințe publice în București și Londra, a participat la realizarea unor filme documentare precum The Hero and the Queen cu Televiziunea OMNI, Toronto; Coroana României: Regii României și Regina Maria cu studioul Sahia film; reportajul Telejurnalului Destinul unei Reginei (Mignon) la TVR1; Maria – Inima României realizat de Chainsaw Film Production. I-au fost conferite Medalia Regele Mihai I pentru Loialitate și Ordinul Coroana României.

Filme rare, voci radicale: Mici Excese la Apollo111 Cinema

Apollo111 Cinema și publicația Films in Frame lansează un program comun care aduce pe marele ecran Mici Excese, o colecție de cinema curatoriată de criticul de film Victor Morozov. Seria debutează în luna aprilie cu ciclul Teatru filmat, cinema salvat, reunind filme semnate de autori provocatori precum João César Monteiro, Hans-Jürgen Syberberg și Jonas Mekas. Gândit în jurul întâlnirii dintre scenă și ecran, acest program își găsește natural locul la Apollo111, un spațiu multi-funcțional pentru teatru și cinema. Prima proiecție are loc joi, 9 aprilie, iar biletele sunt disponibile online https://apollo111.ro/cinema/

Victor Morozov explică: „Teatru filmat a fost multă vreme – dacă nu cumva mai este și azi – cel mai grav reproș care se putea aduce artei cinematografice. E de citit în el nemulțumirea față de o formă care, în loc să-și caute propria cale, nu face decât să transpună inert, contra naturii, găselnițele acestei surori mai mari și mai prestigioase care e ‚sfânta scândură’: dialoguri, statism, spații închise. Ciclul Teatru filmat, cinema salvat’ alege să înoate împotriva curentului, ba chiar să supraliciteze militant: în loc să subscrie la această dogmă, consideră necesară demolarea ei. Pe urmele unor mari reprezentanți ai modernismului cinematografic, vede în acest act de a întoarce armele, cultivând o nouă apropiere între cinema și teatru, o mare ocazie de revigorare a artei”.

Programul se deschide joi, 9 aprilie, de la ora 19:00 cu Silvestre (r. João César Monteiro, Portugalia, 1981), o reinterpretare liberă și ludică a basmului european, filtrată prin stilul inconfundabil al unuia dintre cei mai radicali autori ai cinemaului portughez. Filmul urmărește călătoria unei tinere femei care, deghizată în bărbat, traversează un univers deopotrivă medieval și atemporal, unde identitatea, dorința și convențiile sociale sunt constant puse sub semnul întrebării. Cu o estetică austeră, dar încărcată de ironie și senzualitate, Monteiro construiește un film hipnotic, în care narațiunea clasică este subminată de un joc sofisticat între teatralitate, artificiu și libertate formală. În rol principal: o foarte tânără Maria de Medeiros, actriță portugheză cu o importantă carieră ulterioară în cinemaul european, dar și cu apariții la Hollywood – a rămas in istorie cu personajul Fabienne din Pulp Fiction (Quentin Tarantino).

În luna mai va fi proiectată drama istorică Ludwig – Requiem for a Virgin King (r. Hans-Jürgen Syberberg, Germania, 1972), un portret vizionar și profund stilizat al regelui bavarez Ludwig al II-lea, transformat de Syberberg într-o figură mitică aflată la granița dintre istorie și legendă. Departe de convențiile biograficului clasic, filmul îmbină teatrul, opera și instalația vizuală într-un eseu cinematografic despre putere, singurătate și evadarea în imaginar. Prin decoruri artificiale și o mizanscenă deliberat teatrală, Syberberg construiește o meditație melancolică asupra identității și alienării, în care figura regelui devine simbolul unei lumi în declin, dar și al unei sensibilități radical diferite.

A treia propunere a programului este The Brig (r. Jonas Mekas, SUA, 1963) un experiment cinematografic radical, inspirat de spectacolul omonimă produs de compania de teatru newyorkeză Living Theatre, care reconstituie cu o intensitate brutală viața într-o închisoare militară americană. Filmat aproape documentar, într-un spațiu claustrofob și fără concesii narative, filmul urmărește rutina repetitivă, umilitoare și violentă la care sunt supuși deținuții, construind o experiență viscerală pentru spectator. Prin stilul său direct și nefiltrat, Mekas transformă filmul într-un act de protest împotriva autorității abuzive, dar și într-o reflecție dură asupra mecanismelor de disciplinare și dezumanizare.

Apollo111 Cinema este unul dintre cele mai noi spații dedicate filmului de autor din București, situat în Palatul Universul. Parte dintr-un hub cultural deja consacrat, cinematograful continuă spiritul Apollo111 printr-un program atent curatoriat, care aduce împreună filme independente, clasice restaurate și titluri contemporane relevante.

Films in Frame este o publicație aflată la intersecția dintre cinema și imagine și colaborează în mod constant cu cei mai importanți critici de film și jurnaliști din peisajul autohton.

Premierele lunii aprilie pe Scena Digitală aduc mai aproape de public mixul dintre tradiţie şi inovaţie

Luna aprilie este o perioadă specială pentru creştini, un moment de reflecţie şi bucurie. În acest cadru, Scena Digitală aduce în prim-plan spectacole care își găsesc rădăcina în spațiul sacru și în forța cuvântului poetic, ca un dar adresat publicului de pretutindeni.

Scena Digitală, platforma online de teatru, film, muzică, circ și dans a Teatrului Național „Radu Stanca” Sibiu (TNRS) și a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS), prezintă în luna aprilie trei noi premiere alese deloc întâmplător pentru a sublinia diversitatea expresiilor artistice și întâlnirea dintre tradiție și inovație, dintre poezie, muzică și performanță contemporană.

Premierele lunii aprilie pe Scena Digitală sunt:

• „Jocuri, vorbe, greieri…”

Spectacolul „Jocuri, vorbe, greieri…” este o mărturisire că toți avem nevoie să visăm, să ne jucăm și să căutăm acel loc de la capătul curcubeului unde contează doar bucuria întâlnirii cu marea poezie a lumii. Sub bagheta maestrului Silviu Purcărete și susținut de Constantin Chiriac alături de actorii TNRS, spectacolul propune o experiență sensibilă, în care frumusețea și emoția dialoghează firesc cu publicul de toate vârstele.

• „Cantendi a Deus” – Elena Ledda & band

Elena Ledda, voce emblematică a Sardiniei, aduce „Cantendi a Deus” – un spectacol în care muzica sacră tradițională se împletește cu sensibilitatea contemporană, celebrând forța și actualitatea unei culturi autentice.

• „Organland” – Maria-Luisa Antal & Eduard Antal

Organland transformă orga într-o experiență spectaculoasă: patru mâini și patru picioare dau viață unui dialog între forță și finețe, tradiție și inovație. Un concert-eveniment în Catedrala Evanghelică din Sibiu, unde trecutul și noua generație se întâlnesc într-un omagiu sonor vibrant.

S-au pus în vânzare biletele pentru cea de-a 19-a ediție One World Romania

Biletele pentru cea de-a 19-a ediție a Festivalului Internațional de Film Documentar și Drepturile Omului One World Romania se pot achiziționa de pe Eventbook.ro. Peste 40 de filme documentare care invită publicul să reflecteze asupra punctului de cotitură în care ne aflăm, de la presiunea asupra valorilor democratice la normalizarea discursurilor de extremă dreaptă, vor fi proiectate între 24 și 29 aprilie la Cinema Muzeul Țăranului, Cinema Elvire Popesco, Cinemateca Eforie și Apollo111 Cinema din București.

Marc Isaacs, regizorul aflat în focus la ediția de anul trecut a festivalului, revine la București cu „Synthetic Sincerity”, o docuficțiune care testează granițele umanismului și privește cu afecțiune și scepticism intruziunea morală și etică a inteligenței artificiale în viețile noastre. Având-o în distribuție pe actrița Ilinca Manolache, filmul va deschide OWR19 vineri, 24 aprilie, de la ora 19:00 la Cinema Muzeul Țăranului, urmând ca Isaacs să fie prezent pentru o sesiune de Q&A la cea de-a doua proiecție din festival. În închiderea festivalului, deja-anunțatul „ORWELL: 2+2=5” al lui Raoul Peck ne va releva adevăruri sociopolitice din opera scriitorului George Orwell care rezonează astăzi mai puternic ca oricând.

Un documentar esențial și unul dintre cele mai aclamate titluri ale anului, „American Doctor” (r. Poh Si Teng) vorbește despre dezumanizarea oamenilor în vreme de război. Prezentat deja la Sundance și Visions du Réel, filmul urmărește trei medici care își riscă viața asumându-și responsabilitatea de a fi vocea victimelor din Gaza, acolo unde regulile internaționale sunt spulberate odată cu trupurile celor nevinovați. Tot despre memorie vorbește și filmul selectat la CPH:DOX „Atât de familiar”, care o surprinde pe cineasta britanică de origine română Rachel Tâpârjan atât în spatele camerei, cât și în fața ei, după ce încearcă să ajute o străină care-și caută mama biologică și ajunge să fie atrasă în umbrele propriei istorii întunecate de familie.

One World Romania ajunge pentru prima oară în cadrul relaxat de la Apollo111 Cinema cu mai multe proiecții urmate de discuții deschise cu publicul pe marginea filmelor. Seria va fi deschisă sâmbătă, 25 aprilie, de o proiecție specială prin care OWR îi aduce un omagiu regretatului regizor german Rosa von Praunheim. Un tratat radical despre cultura și politicile gay care a dinamizat activismul de după Stonewall la începutul anilor 1970, „Nu homosexualul e pervers, ci societatea în care trăiește” / „It Is Not the Homosexual Who Is Perverse, But the Society in Which He Lives” (1971) a redefinit eliberarea queer la nivel internațional și a implementat conceptul de homosexualitate ca identitate politică. În spiritul excesiv al Rosei, proiecția va fi urmată de un drag show și o petrecere queer la Apollo111 Parties.

Cea de-a doua zi de proiecții de la Apollo111 Cinema stă sub semnul solidarității și al legăturilor familiale. Dacă în „Unite” / „Welded Together” (r. Anastasiya Miroshnichenko) o tânără sudoriță din Belarus încearcă să-și salveze sora dintr-un mediu familial toxic, „O vulpe sub o lună roz” / „A Fox Under a Pink Moon” (r. Mehrdad Oskouei) explorează noțiunea de apartenență și lupta pentru o viață mai bună și mai sigură din perspectiva unei adolescente afgane care încearcă de cinci ani să părăsească Iranul pentru a se alătura mamei sale în Austria. Filmul din urmă face parte și din programul OWR „Adoptă un documentar”, el fiind adoptat simbolic de UNHCR, Agenția ONU pentru Refugiați – Reprezentanța în România, care se vor alătura și discuției de după proiecție.

Programul Sahia Vintage, construit acum mai bine de un deceniu în jurul arhivei studioului Alexandru Sahia, devine anul acesta SAHIA VINTAGE Connect, o extensie care propune o perspectivă pan-regională asupra filmului documentar produs în fostul Bloc Estic. Într-un prezent marcat tot mai mult de o rememorare selectivă a istoriei, inițiativa își propune să exploreze imaginarul comun format la intersecția arhivelor naționale și să inspire reflecții asupra memoriei, atât la nivel individual, cât și colectiv.

Debutând cu un elogiu cinematic timpuriu adus de studentul Jiří Menzel noului model de locuire introdus în Cehoslovacia socialistă de blocul din panouri prefabricate, care va rescrie în timp peisajul architectural est-central european, și ajungând, două decenii mai târziu, la viața cotidiană a unui asemenea bloc în versiunea sa de „cămin de nefamiliști” de la periferia Bucureștiului, programul prezentat la OWR19, „Corp. Casă. Adăpost.”, este structurat ca un traseu-dialog între casă și corp: casa, ca spațiu fizic și psihologic mai mult sau mai puțin securizant, și corpul-casă, un teritoriu disputat în contexte politice constrângătoare.

Programul Sahia Vintage Connect este curatoriat de Adina Brădeanu.

După terminarea festivalului, o bună parte din titlurile prezentate vor fi disponibile și pentru streaming online, între 30 aprilie și 31 mai, de oriunde din România.

Expoziția de grup „Ierarhia socială a fotonilor de protocol”, la TNB

Asociația 1001 arte prezintă, la Teatrul Național București „I.L. Caragiale”, expoziția de grup „Ierarhia socială a fotonilor de protocol”.

Sub coordonarea curatorului Cristian Cojanu și a asistentului de curator Victor Briceag, sprijininiți de curator asociat Gilda Ghinoiu, proiectul reunește 25 de artiști contemporani sub un titlu care chestionează noile sisteme de castă generate de economia atenției și de algoritmii rețelelor sociale.

Proiectul, conceput în colaborare cu Facultatea de Filosofie a Universității București, folosește lumina nu ca pe un fenomen natural universal sau resursă picturală, ci sub forma unui instrument de stratificare socială, atent reglementat.

În acest univers conceptual, „fotonul de protocol” reprezintă unitatea de măsură a succesului digital: o lumină artificială, lumina de vitrină a marketingului digital, direcționată prin algoritmi, care validează existența unor indivizi în timp ce îi condamnă pe ceilalți la o periferie digitală invizibilă.

Proiectul explorează transformarea intimității în produs de marketing și presiunea continuă pentru auto-promovare într-un spațiu public saturat. Rețelele sociale ne amintesc în fiecare zi că ideea de umanitate, ca specie unitară care înglobează toate formele de viață umană fără deosebire, este o apariție tardivă și fragilă în istoria culturii.

Multă vreme, omul a fost doar cel din tribul său, „cel bun” sau „cel excelent”, în timp ce străinul era privit ca un „strigoi”, născut din ouă de purici, entitate non-umană. Algoritmii rețelelor sociale au reînviat acest tribalism arhaic. Ei ne segmentează în bule de conformitate unde vizibilitatea este acordată doar celor care ne seamănă. În „Ierarhia socială a fotonilor de protocol”, artiștii analizează acest nou mecanism de excludere: cum tehnologia, în loc să ne unească sub o singură specie, ne separă în ierarhii de „useri” validați și „invizibili” condamnați la irelevanță digitală.

Într-un peisaj dominat de marketing digital și fluxuri de date optimizate pentru viteză și reacție instinctivă, lucrările din expoziție funcționează ca zone de perturbare. Dacă platformele sociale sunt construite pentru a genera ecouri – spații în care vedem doar ceea ce ne confirmă prejudecățile – arta propusă aici înlocuiește ecoul digital (repetitiv) cu rezonanța umană (profundă). Lucrările devin acte de rezistență la tirania tehnologiei, oferind o experiență vizuală care nu poate fi redusă la un simplu indicator de performanță sau la o reacție rapidă de tip „like”.

Expoziția este o invitație la a privi dincolo de ecrane și de a regăsi acea lumină care nu se măsoară în pixeli, ci în prezență. Este un manifest pentru recuperarea prezenței autentice într-o lume care ne vrea transformați în simple seturi de metadate.

Artiști expozanți: BenTereZ, Beaver, Ana Bănică, Radu Carp, B.Adrian Ciupa, Bogdana Contraș, Andreea Foreanu, Cristina Garabețeanu, Adelina Gavrilă, Andra Georgescu, Andreea Greenhalgh, Danny Greenhalgh, Antonia Ionescu, Bianca Ioniță, Liviu Mihai, Lucian Szekely-Rafan, Alexandru Ranga, Ana Șpeu, Evangelia Taka, Irina Tănase, Daniela Vîrlan, Mihai Voicu, Andreea Zimbru, Florin Zhu.

Cursa pentru Premiile Gopo 2026: Nominalizările ediției aniversare

Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc anunță nominalizații la Premiile Gopo 2026. Prin filtrul a două jurii au trecut 124 de filme românești – lungmetraje de ficțiune, documentare și scurtmetraje – lansate în 2025 în cinematografe, la festivaluri naționale și internaționale sau pe platformele de streaming. Nominalizații intră acum în cursa pentru trofee. Câștigătorii vor fi anunțați pe 4 mai, la Gala Aniversară, care celebrează ediția cu numărul 20 a Premiilor Gopo.

Cinci filme intră oficial în competiție pentru trofeul la cea mai râvnită categorie a Premiilor Gopo – Cel mai bun film de lungmetraj: Comatogen (r. Igor Cobileanski), Dinți de lapte (r. Mihai Mincan), Kontinental ’25 (r. Radu Jude), Nu mă lăsa să mor (r. Andrei Epure) și documentarul Tata (r. Lina Vdovîi, Radu Ciorniciuc).

Dinți de lapte conduce topul celor mai nominalizate filme, apărând în 12 categorii de premii. Urmează Nu mă lăsa să mor (9 nominalizări) și Cravata Galbenă (8 nominalizări). Producțiile Comatogen și Kontinental ’25 sunt ambele nominalizate în câte 7 categorii de premii.

La categoria Cea mai bună regie sunt nominalizați Igor Cobileanski pentru Comatogen, Mihai Mincan pentru Dinți de lapte, Radu Jude pentru filmul Kontinental ’25, Andrei Epure pentru Nu mă lăsa să mor și Tudor Giurgiu pentru Pădurea de molizi.

În cursa pentru trofeul Cea mai bună actriță într-un rol principal intră: Daniela Nane pentru rolul Alina Zlot din Comatogen, Ilinca Hărnuț pentru rolul Lena din filmul Ink Wash, Eszter Tompa pentru rolul Orsolya din Kontinental ’25, Cosmina Stratan pentru interpretarea Mariei Laurint din Nu mă lăsa să mor și Coca Bloos pentru rolul Minodora din Pădurea de molizi.

Cel mai bun actor într-un rol principal va fi decis între Daniel Popa pentru rolul Gabriel Vânătoru din filmul Clasat, Andrei Aradits pentru rolul Pavel din Comatogen, Ben Schnetzer pentru interpretarea tânărului Sergiu Celibidache din Cravata Galbenă și Mircea Andreescu pentru rolul Gheorghe Holovati din Pădurea de molizi.

Categoria Cel mai bun film documentar cuprinde următoarele titluri: CALIU: Nicidecum altceva, ce să fac altceva (r. Simona Constantin), Mica Sirie (r. Mădălina Roșca, Reem Karssli), Tata (r. Lina Vdovîi, Radu Ciorniciuc), TWST / Things We Said Today (r. Andrei Ujică) și Viitor Luminos (r. Andra MacMasters).

Cel mai bun film de debut va fi votat dintre producțiile: Clasat (r. Horia Cucută, George ve Gänæaard), Ink Wash (r. Sarra Tsorakidis), Nu mă lăsa să mor (r. Andrei Epure), Tata (r. Lina Vdovîi) și Viitor luminos (r. Andra MacMasters).

În perioada următoare, peste 700 de profesioniști activi din toate domeniile industriei autohtone de film vor fi invitați să voteze pentru desemnarea câștigătorilor trofeelor Gopo 2026. Mecanismul de vot este asigurat de prestigioasa firmă de audit şi consultanță PwC România, partener al Premiilor Gopo încă din 2011.

Premiile Gopo au două jurii de preselecție, unul pentru categoria lungmetrajelor și unul pentru categoriile documentar și scurtmetraj. În 2026, Juriul pentru lungmetraje a fost alcătuit, ca și până acum, din 11 profesioniști din domeniul cinematografic: criticii de film Irina Margareta Nistor, Alin Ludu Dumbravă, Andrei Șendrea, regizorii Bogdan Mureșanu și Andrei Tănase, actrița Elvira Deatcu, producătoarea de film Oana Iancu, directorul de imagine Alexandru Sterian, monteurul Eugen Kelemen, scenograful Cristian Niculescu și creatoarea de costume Dana Anghel.

Din juriul de documentare și scurtmetraje au făcut parte 5 profesioniști din industrie: Redactor-șef Films in Frame Laura Mușat, regizorii Isabela Tent și Paul Negoescu, monteurul Tudor D. Popescu și Cătălin Anchidin, promotor film.

La mulţi ani, Mircea Daneliuc!

Scenarist, regizor, actor, romancier, dramaturg – indiferent de ipostaza în care am făcut conştinţă cu Mircea Daneliuc şi opera lui, am rămas pentru totdeauna impresionaţi de forţa şi personalitatea mesajului său. Astăzi nu se mai îndoieşte nimeni că cinematografia românească „altfel” a început – şi mult timp s-a consacrat –  prin creaţiile lui. Azi, la aniversare îi dorim tot binele din lume, inspiraţie şi noroc!