Ștefan Câlția. Glăjărie. Apropierea de un meșteșug, la Galeria Artep
Prezent cu o nouă expoziție la Iași, pictorul Ștefan Câlția ne invită să redescoperim o lume a unui meșteșug uitat, dar atât de actual prin obiectele din viața noastră cotidiană: sticlă suflată și decorată de artizani care duc mai departe o tradiție din secolul al XVII-lea din Transilvania.
Tablourile cu natură statică ale pictorului Ștefan Câlția redau de multe ori transparența și fragilitatea uluitoare a unor vase sau căni cu flori, care decorează cel mai adesea casele albastre din picturile artistului. Dar mai există aceste căni de sticlă transparentă dincolo de tablourile semnate de pictor? Fundația Ștefan Câlția a inițiat în 2021 un amplu proiect care se va întinde pe câțiva ani, dedicat redescoperirii meșteșugului sticlăriei transilvănene și a reintegrării glăjăriei în contextul cultural contemporan.
Expoziția „Ștefan Câlția. Glăjărie. Apropierea de un meșteșug”, curatoriată de Matei Câlția, poate fi vizitată la Iași, în spațiile Galeriei Artep, în perioada 7 decembrie 2021 – 20 ianuarie 2022. Pe lângă picturile selectate în expoziție – peste 30 de lucrări vechi și recente – sunt expuse și obiectele de sticlă realizate în glăjăriile tradiționale, care au fost sursa acestui demers amplu de recuperare a unui meșteșug aproape dispărut. Două serii limitate de obiecte decorative realizate de sticlari invitați (Dan Bordianu și Iulian Bordianu) în acest proiect sunt disponibile pentru publicul interesat.
„Numele de glăjărie este legat de prezența sticlarilor veniți din Europa care vorbeau dialecte germane, cuvântul germ. Glas (sticlă) a fost preluat în limbajul popular transilvănean, folosindu-se glajă și apoi denominatele derivate glăjărie (atelier de sticlă) și glăjar (sticlar). Majoritatea producției de sticlă din glăjăriile făgărășene se datora acestor tehnici traditionale care s-au perpetuat din generație în generație până la începutul secolului XX. Aceste tehnici aminteau de cele vechi, de sorginte venețiană; aici se lucra, însă, „sticla de pădure”, o formă regională, o treaptă mai jos decât sticla venețiană, erau pereții subțiri dar transparența nu era incoloră, datorită reziduurilor de fier din fierberea cenușii de fag, temperatura de topire nu era uniformă, dovada fiind bulele de aer sesizabile pe pereții vaselor de sticlă” detaliază dr. Ligia Fulga despre tehnicile și istoria acestui meșteșug.
Parcursul lui Ștefan Câlția (n. 1942) are o autonomie stilistică dincolo de mode. Fără a fi vorba de o traducere a actualului în termenii perenității, lucrările lui Ștefan Câlția vorbesc despre prezent prin simboluri general valabile, aflate într-o directă legătură cu „viața” și „lumea”. Lucrările sale compun o descriere asupra lucrurilor firești din viață, înțelese ca loc, natură, carnavalesc ori călătorie. Cele mai recente expoziții ale sale sunt „Ștefan Câlția. Albastru de hotar”, Galeria Annart din București, decembrie 2021, „Uroborus. Ștefan Câlția”, Muzeul Național de Artă al Moldovei, Chișinău, octombrie 2019, „Ștefan Câlția. Fragilitate”, Galeria Artep din Iași, aprilie 2019, „Lucrări de peste vară”, două expoziții deschise simultan la Galeria Posibilă și Galeria Annart, din București, în 2018 și „Ștefan Câlția. Obiecte grăitoare” organizată la Muzeul Colecțiilor de Artă din București, în 2017.
Expoziție realizată de Galeria Artep în parteneriat cu Fundația Ștefan Câlția.
















