Miljenko Jergović, laureatul Premiului cărții pentru înțelegere europeană 2026

Considerat una dintre cele mai puternice voci europene de astăzi, Miljenko Jergović a fost tradus în limba română cu o carte-cult în spațiul cultural balcanic: volumul de povestiri „Marlboro de Sarajevo”.

Scriitorul croato-bosniac Miljenko Jergović este câștigătorul Premiului cărții pentru înțelegere europeană (Leipziger Buchpreis zur Europäischen Verständigung) din 2026, una dintre cele mai prestigioase distincții literare acordate în Germania pentru promovarea dialogului și înțelegerii dintre culturi și popoare.

Jergović primește acest premiu pentru colecția sa de povestiri Das verrückte Herz. Sarajevo Marlboro Remastered, publicată de prestigioasa editură germană Suhrkamp, traducerea din limba croată fiind realizată de Brigitte Döbert, potrivit organizatorilor.

Potrivit juriului, opera autorului se remarcă prin capacitatea de a explora cu tenacitate „liniile de fricțiune ale istoriei Balcanilor de Vest”, abordând experiențele războiului și memoria colectivă într-un mod profund și literar.

Ceremonia de decernare va avea loc pe 18 martie 2026, în cadrul deschiderii Târgului de Carte de la Leipzig (Leipziger Buchmesse), în celebrul Gewandhaus din Leipzig. Laudatio va fi susținut de scriitoarea sârbo-austriacă Barbi Marković.

Premiul, acordat anual din 1994 și recompensat cu 20.000 de euro, recunoaște contribuțiile semnificative la promovarea înțelegerii europene prin literatură și cultură. În 2015, această distincție importantă i-a fost acordată scriitorului Mircea Cărtărescu.

Cartea cu care cititorii români au avut ocazia de a-l descoperi pe Miljenko Jergović, una dintre cele mai puternice voci ale spațiului balcanic, este volumul de povestiri Marlboro de Sarajevo, o carte-cult în spațiul cultural balcanic, central și sud-est european. Ediția în limba română (traducere de Adrian Oproiu și Goran Čolakhodžić) a fost publicată în cadrul imprintului Anansi. World Fiction de la Editura Trei.

Volumul de povestiri Marlboro de Sarajevo a fost publicat în 1994, în al treilea an al asediului capitalei bosniace. Cartea a primit imediat cel mai important premiu literar pentru proză din Croația (Premiul Ksaver Šandor Gjalski), Premiul pentru Pace Erich Maria Remarque și a fost tradusă curând în mai multe limbi, Jergović devenind din ce în ce mai cunoscut în Europa. La publicarea volumului, Miljenko Jergović locuia deja la Zagreb, dar debutase în Bosnia cu câțiva ani mai devreme (1988) cu volumul Opservatorija Varšava.

Poet, prozator, jurnalist, Miljenko Jergović (n. 1966, în Sarajevo) se numără printre cei mai importanți scriitori contemporani de limbă croată din fosta Iugoslavie și printre cei mai apreciați scriitori balcanici ai generației sale. Volumul de povestiri Marlboro de Sarajevo (Sarajevski Marlboro, 1994), tradus în numeroase limbi, a primit Premiul pentru Pace Erich Maria Remarque, iar antologia de poezie Observatorul din Varșovia (Opservatorija Varšava, 1988) a fost recompensată cu Premiul Goran pentru tineri poeți și Premiul Mak Dizdar. Volumul de proză scurtă Mama Leone (1999) a primit în 2003 Premiul Grinzane Cavour pentru cea mai bună carte străină. În 2012, lui Miljenko Jergović i s-a decernat Premiul Angelus pentru romanul Srda cântă de Rusalii la amurg (Srda pjeva, u sumrak, na Duhove, 2009)

Cărțile au fost traduse în belarusă, bulgară, cehă, engleză, farsi, finlandeză, catalană, lituaniană, maghiară, macedoneană, olandeză, germană, poloneză, portugheză, rusă, slovacă, spaniolă, suedeză, italiană, turcă, ucraineană și română.

În prezent, Miljenko Jergović trăiește în Croația, la Zagreb.

Lansarea catalogului România. Reprezentarea identitară a portului popular în artă

Muzeul Național de Artă al României vă invită joi, 5 februarie 2026, de la ora 18:00, la lansarea catalogului expoziției-eveniment „România. Reprezentarea identitară a portului popular în artă”, semnat de Erwin Kessler, curatorul expoziției. Invitați: Andreea Diana Tănăsescu, fondatoarea comunității La Blouse Roumaine.

Evenimentul se desfășoară sub Înaltul Patronaj al Președintelui României și marchează ultimele zile de vizitare ale expoziției, deschisă până la 8 februarie 2026.

„La fel ca expoziția, catalogul reliefează utilizarea în artă a costumului popular și îndeosebi a iei ca un construct mental, crucial în agregarea vizuală a identității naționale, din cele mai vechi timpuri până la ora actuală. Larga acoperire istorică și geografică a expoziției oferă și o perspectivă critică asupra utilizării propagandistice a iei în diversele regimuri totalitare prin care a trecut România în secolul XX, pe care expoziția România o face vizibilă și accesibilă societății noastre, pentru a îndemna la atenție, reflecție și creație”, declară Erwin Kessler.

„Fundația Amzei este onorată să fie partener al Muzeului Național de Artă al României în realizarea expoziției și a catalogului „România. Reprezentarea identitară a portului popular în artă”, o inițiativă care valorifică patrimoniul prin cercetare riguroasă, dialog interdisciplinar și deschidere către publicul contemporan”, precizează reprezentanții Fundației Amzei.

Pe durata expoziției, MNAR a organizat un program extins de evenimente conexe,  simpozioane, dezbateri și prezentări, concerte, vizite ghidate ateliere și șezători legate de subiectul iei și a portului popular, dintre care amintim: performance susținut de Mircea Cantor, atelierele susținute de Șezătoare București, simpozionul național „IA la descusut”, concertul „Dincolo de stele” susținut de corul feminin Arpeggio, conferința „Stereotipul etno-politic în România interbelică”, susținută de prof. univ. dr. Marius Turda.

Despre expoziție

Curator: Erwin Kessler. Echipa curatorială: Judit Balint, Mălina Conțu, Alina Petrescu, Emanuela Cernea, Costina Anghel. Consultanți: Luiza Medeleanu, Adrian-Nicolae Furtună

România prezintă o frescă vie a aventurilor artistice ale iei, în diverse tehnici, de la pictură și sculptură, la grafică, fotografie, obiect, instalație, film, muzică, afișe, modă, timbre, cărți de joc, vaze, bancnote, cărți, albume și manuale școlare.

Încă din secolul al XVI-lea, continuând cu secolele al XIX-lea și al XX-lea, cu realismul socialist și până în contemporaneitatea imediată, ia românească a constituit un subiect artistic major. Prin amploare, diversitate și prin cercetarea critică interdisciplinară, inovatoare, România constituie o platformă fără precedent de accesare de către publicul larg a reprezentărilor iei și portului popular în creațiile artistice.

Peste 320 de piese, provenind din patrimoniul MNAR și din diverse muzee naționale și internaționale, din colecții private și de la artiști contemporani oferă publicului cel mai bogat material de reflecție și bucurie vizuală pe acest subiect, prezentat vreodată într-un muzeu. Larga acoperire istorică și geografică a expoziției contextualizează reprezentările costumului național românesc, nu doar prin raportarea la ilustrarea în artă a portului popular al altor minorități din România (maghiară, germană), ci și prin raportarea la reprezentările artistice ale costumelor populare din regiuni limitrofe – din Ucraina, Moldova și Bulgaria, pentru a pune în evidență asemănările și deosebirile, influențele și constantele.

Acestor creații li s-au adăugat lucrări de Henri Matisse, inclusiv celebra pictură La Blouse Roumaine, capodoperă iconică a modernității universale, parte a colecției permanente a Centre Pompidou din Paris – lucrare care părăsește Franța pentru prima oară și care este împrumutată în mod excepțional pentru expoziția România – reprezentarea identitară a portului popular în artă de la MNAR.

Ia românească, în versiunea ei matisseană, se află la originea succesului comercial al iei în industria de modă franceză și internațională. Punctual, aceste utilizări – uneori abuzive, ca apropriere culturală –  sunt  prezentate în expoziție, pentru a releva cele două planuri majore și corelate ale jocului iei în imaginarul actual: acela identitar-ideologic și cel decorativ-comercial.

Piesele selectate provin din patrimoniul MNAR, de la artiști și colecționari români și de la 30 de muzee și instituții partenere:

Musée national d’art moderne-Centre Pompidou, Paris, Fondation Louis Vuitton, Paris, Muzeul de Artă Galagan (Cernihiv, Ucraina –  o colaborare dificilă, dar exemplară, în condițiile războiului actual), Galeria Națională din Sofia, Bulgaria, Muzeul Național de Artă al Modovei, Chișinău, Muzeul Național Brukenthal, Sibiu, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, Muzeul Național Peleș, Muzeul Județean de Artă „Centrul Artistic Baia-Mare”, Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Biblioteca Naţională a României, Complexul Muzeal Arad, Complexul Muzeal „Iulian Antonescu“ – Muzeul de Artă Bacău, Complexul Muzeal Naţional „Moldova” Iaşi- Muzeul de Artă, Muzeul Județean Mureș, Muzeul de Artă Vizuală Galaţi, Muzeul Țării Crișurilor, Oradea, Complexul Național Muzeal ASTRA – Sibiu, Muzeul de Artă Braşov, Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi, Muzeul Național de Istorie a României, Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu – Quintus”, Muzeul de Artă Piatra-Neamţ, Fundația Academia Civică – Muzeul Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenței  din Sighetu Marmației, Muzeul Municipiului Bucureşti, Institutul de Istoria Artei „George Oprescu“, Biblioteca Academiei Române, Cabinetul de Stampe,  Muzeul Naţional de Artă Contemporană al României/MNAC, Arhivele Naționale ale României, Romfilatelia.

Galeria Madrigal se redeschide cu expoziția artistei Mariana Papară

Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin” și Centrul de Cultură Arcuș anunță redeschiderea Galeriei Madrigal, cu vernisajul expoziției „Toate liniile converg către mine”, ce prezintă lucrări semnate de artista Mariana Papară.

Expoziția este deschisă vizitatorilor, la Casa Madrigal din Aleea Dealul Mitropoliei nr. 11, București, la final de săptămână, în zilele de sâmbătă și duminică, în perioada 28 ianuarie – 22 februarie 2026.

Program de vizitare: Sâmbătă 11:00 – 15:00 | Duminică 10:00 – 16:00. Accesul publicului este gratuit.

Mariana Papară expune în cadrul Galeriei Madrigal creații recente dedicate Corului Madrigal, cât și lucrări selectate din colecția personală. Artistă prezentă în expoziții și colecții din întreaga lume, Mariana Papară s-a născut la Brăila, a studiat la Cluj-Napoca, iar mai apoi și-a clădit cariera artistică prin îmbinarea creației individuale cu inițiative colaborative. Stilul său unic explorează expresionismul abstract și este recunoscut pentru forța emoțională și pentru autenticitatea discursului vizual.

„Deschidem sezonul 2026 cu Mariana Papară, o artistă care are la activ decenii în care a uimit publicul cu lucrările sale la nivel internațional și care acum ne invită, la început de an, la o introspecție prin prisma artei. Folosind motivul unei analize intrinseci, lucrările artistei îți oferă un răgaz în agitația cotidiană. Așa cum am obișnuit publicul, Madrigalul în viziunea Marianei Papară va fi prezent în această expoziție, printr-o serie de lucrări speciale”, declară Silvana Dulamă-Popa, curatoare a Galeriei Madrigal.

Găzduită în Casa Madrigal de pe Dealul Mitropoliei din București, Galeria Madrigal este un spațiu sincretic, dedicat deopotrivă muzicii și artelor vizuale, și un program de rezidențe de creație. În perioada ianuarie – decembrie 2026, 10 artiști contemporani sunt invitați să creeze în sala de repetiții  a Corului Madrigal și apoi să expună în cadrul galeriei timp de o lună.

Songs, Fancies and Dances – Recital de muzică renascentistă

Miercuri, 4 martie, începând cu ora 18, eleganța istorică a Palatul Suțu devine decorul unei seri magice din seria Concertele Palatului Suțu, organizată de Asociația Culturală SONUS ANIMAE, în parteneriat cu Muzeul Municipiului București și KITHARALOGOS.

Publicul este invitat într-o călătorie sonoră în inima Renașterii europene, printr-un program dedicat muzicii pentru lăută și vihuela – instrumente emblematice ale epocii. Un itinerar artistic ce traversează Anglia, Spania, Italia, Ungaria și Franța, aducând la viață cântece, variațiuni, fantezii polifonice și dansuri pline de rafinament: de la contemporanul lui Shakespeare, John Dowland, lutist la curtea reginei Elisabeta I, la Bálint Bakfark, muzicianul maghiar născut la Braşov, Orpheus Pannoniae, cum îl numea polonezii; de la pleiada de interpreți la vihuela din Secolul de aur al muzicii spaniole, precum Luis Milan, Alonso Mudarra, Luys de Narvaez, la cel supranumit Il Divino, italianul Francesco da Milano.

Publicul prezent va avea ocazia să asculte cântece celebre în epocă precum Flow My Tears sau The Woods so Wild, variaţiuni pe teme precum O, Gloriosa Domina sau Conde Claros, fantezii, unul dintre cele mai cunoscute genuri muzicale polifonice ale vremii, dansuri renascentiste însoţite de improvizaţii instrumentale încărcate de virtuozitate. Programul va conţine şi o transcripţie inedită pentru chitară realizată de Costin Soare după piesa Non accedat ad te malum, un aranjament al lui Bálint Bakfark după o lucrare vocală religioasă inspirată din Psalmul 90 a unuia dintre cei mai mari compozitori din Renaştere, Josquin des Prés.

Prin virtuozitate, sensibilitate și un rafinament stilistic remarcabil, Costin Soare readuce la viață universul sonor al Renașterii pe chitara clasică – instrument a cărui voce intimă creează o legătură profundă cu publicul.

Cu peste 250 de concerte, 13 turnee internaționale și 4 albume, artistul este profesor la Colegiul Național de Arte „Dinu Lipatti” și fondatorul Festivalului Internațional „Serile de chitară”, fiind unul dintre cei mai apreciați muzicieni români ai momentului.

În atmosfera nobilă a Palatului Suțu, acest recital promite o seară de introspecție, frumusețe și eleganță sonoră – un eveniment dedicat iubitorilor muzicii vechi și celor care doresc să descopere farmecul Renașterii într-o interpretare contemporană de înalt nivel artistic.

Cea de-a zecea ediție a proiectului artistic Printcard Wrocław ajunge la București, la UNAGaleria

Celula de Artă, împreună cu Institutul Polonez și Academia de Artă Eugeniusz Geppert din Wrocław, aduc la București ediția aniversară de 10 ani a proiectului internațional Printcard Wrocław (2025), găzduită de UNAGaleria, în cadrul Combinatului Fondului Plastic (str. Băiculești nr. 29, sector 1). Expoziția va putea fi vizitată până pe 9 martie 2026.

Inițiat în 2015 la Wrocław de către Academia de Artă Eugeniusz Geppert din Wrocław, Printcard Wrocław este un proiect dedicat graficii de tipar (gravurii) în tehnici precum linogravură, acvaforte, acvatintă, serigrafie, litografie, monotipie etc., într-un spectru de la procedee clasice la experimente contemporane. Important: aici este vorba despre imprimare artizanală (tipar), nu despre print digital.

În cei zece ani de existență, proiectul a reunit peste 700 de artiști din 45 de țări și de pe 6 continente, devenind o platformă internațională de dialog și schimb artistic. De-a lungul edițiilor tematice — de la Change (2015) la Migrations (2024) — Printcard a cartografiat preocupări contemporane prin intermediul imaginii tipărite, fiind prezentat în galerii și centre culturale din Polonia și din străinătate, precum și în cadrul unor conferințe internaționale de prestigiu dedicate graficii.

Ediția aniversară din 2025, intitulată „Integration / Integrare”, reprezintă a doua parte a unei trilogii planificate, continuând reflecțiile începute cu „Migracje / Migrations”. Tema propune integrarea ca proces de conexiune, colaborare și dialog vizual, explorând felul în care imaginile, ideile și artiștii se întâlnesc dincolo de granițe culturale. În 2025, open call-ul internațional a atras peste 270 de aplicații din numeroase țări, inclusiv România.

Proiectul funcționează printr-un mecanism participativ: fiecare artist selectat trimite 11 lucrări identice; una intră în colecția Printcard și circulă în expoziții internaționale, iar celelalte zece sunt redistribuite celorlalți participanți. Astfel, proiectul nu doar expune lucrări, ci construiește o comunitate globală de printmakeri, bazată pe schimb și solidaritate artistică.

Expoziția de la București aduce împreună o selecție reprezentativă din ediția „Integrare”, prezentând grafica drept punte între tehnici, generații și contexte culturale diferite. Publicul este invitat să descopere diversitatea abordărilor vizuale și forța expresivă a tiparului ca mediu contemporan relevant.

Premiile Senatului și nominalizările pentru Premiile Galei UNITER 2026

Ediția a 34-a a Galei Premiilor UNITER va avea loc luni, 25 mai 2026 la Sala Majestic a Teatrului Odeon București. Conform statutului Uniunii Teatrale din România, Senatul UNITER – Consiliul Director acordă în cadrul Galei Premiilor UNITER, Premiul de Excelenţă „Ion Caramitru”, Premiile pentru Întreaga Activitate şi Premiile Speciale. Pe baza propunerilor primite din partea teatrelor şi a propunerilor membrilor Senatului UNITER, în şedinţa din data de 23 februarie 2026 au fost decise următoarele premii:

• Premiul de Excelență „Ion Caramitru”: Teatrul ACT. Primul teatru independent din România, reper al valorii și demnității în cultura română de peste 25 de ani
• Premiul pentru întreaga activitate actriță: Catrinel Dumitrescu
• Premiul pentru întreaga activitate actor: Marius Bodochi
• Premiul pentru întreaga activitate regie: Tompa Gábor
• Premiul pentru întreaga activitate scenografie: Marie-Jeanne Lecca
• Premiul pentru întreaga activitate critică și istorie teatrală: Marina Constantinescu
• Victor Rebengiuc: Omagiul UNITER pentru cariera sa strălucită și longevivă

Premii Speciale

• ȘI Festival – Festivalul de Teatru și Film, ediția a V-a, realizat de Asociația Șerban Ionescu – pentru construirea unui spațiu de creație și identitate culturală în localitatea 2 Mai
• Teatrul de Artă București – pentru rezistență și vocație în cultura independentă – 15 ani în 2025
• Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova – la împlinirea a 175 de ani de slujire a culturii românești
• Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași – 185 de ani de istorie – tradiție și continuitate

Nominalizările pentru Premiile Galei UNITER 2026

Pentru a XXXIV-a ediție a Galei Premiilor UNITER, juriul de nominalizări a fost alcătuit din criticii de teatru Oana Borș, Mihai Brezeanu și Iulia Popovici. Spectacolele care au intrat în atenţia juriului sunt cele care au avut premiera în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2025. Nominalizările pentru anul teatral 2025 sunt următoarele:

Cel mai bun debut

• Maria Elena Morar pentru rolurile din spectacolul „Lalele, păsări și beton”, scenariul Leta Popescu și Diana Mihalașcu, după texte de Ovidiu Cioclov, Doina Gecse-Borgovan, Katia Nanu, Maria Orban, Oana Paler, Laura Stanciu, Livia Stoica, Dana Voicu, regia Leta Popescu, scenografia Bogdan Spătaru, Reactor de creație și experiment, Cluj-Napoca
• Larisa Popa pentru regia spectacolului „Acest loc blestemat” de Anamaria Feraru și Ruxandra Simion, scenografia Ilinca Gavriliță, Centrul de Teatru Educațional Replika, București
• Ada-Maria Zaharia pentru scenografia spectacolului „Noi, lupii” de Joel Horwood, regia Horia Suru, Teatrul „Jean Bart”, Tulcea

Cel mai bun spectacol de teatru radiofonic

• 1984 de George Orwell, adaptarea și regia Alexandru Unguru, Voxa
• Fereastra care n-avea somn de Selma Dragoș, adaptarea radiofonică și regia Mihnea Chelaru, Societatea Română de Radiodifuziune
• heteroSălăjan, dramaturgia Răzvan Omotă, regia Robert Kocsis, AUZIT.Teatru Radiofonic
• Oedip la Colonos de Sofocle, regia Gavriil Pinte, Societatea Română de Radiodifuziune

Cea mai bună scenografie

• Gabi Albu pentru scenografia spectacolului „În zori, lumina e mai aspră” de Mihaela Michailov, regia Radu Apostol, Centrul de Teatru Educațional Replika, București și Asociația ADO
• Gyopár Bocskai pentru scenografia spectacolului „I am the wind” de Jon Fosse, regia Gábor Tompa, Teatrul Maghiar de Stat Cluj
• Oana Micu pentru scenografia spectacolului „Livada de vișini” de A.P. Cehov, regia Andrei Măjeri, Teatrul de Stat Constanța
• Irina Moscu pentru scenografia spectacolului „Proorocul Ilie” de Tadeusz Słobodzianek, regia Botond Nagy, Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București
• Beáta V.Sós și Sára Katalin Mihály pentru scenografia spectacolului „Maestrul și Margareta” după Mihail Bulgakov, regia Sardar Tagirovski, Teatrul de Nord Satu Mare – Trupa „Harag György”

Cel mai bun actor în rol secundar

• George Albert Costea pentru rolul Evgheni Konstantinovici Lvov din spectacolul „Ivanov” de A.P. Cehov, regia Eugen Jebeleanu, scenografia Velica Panduru, Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova
• Ștefan Iancu pentru rolul Arti din spectacolul „Club 27” de Cătălina Mihai, regia Alex Bogdan, scenografia Clara Ștefana, Teatrul Metropolis, București
• Sorin Leoveanu pentru rolurile Lady Margaret/Clarence din spectacolul „Richard al III-lea” de William Shakespeare, regia Radu Iacoban, scenografia Tudor Prodan, Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Timișoara
• Csongor Zsolt Nagy pentru rolurile Dinis/Verșinin/Harpagon/Doctorul din spectacolul „Sopro – Șoapte din umbră” de Tiago Rodrigues, regia László Bocsárdi, decorul József Bartha, costumele Zsuzsi Szőke, Teatrul de Nord Satu Mare – Trupa „Harag György”
• Tibor Pálffy pentru rolul Jean din spectacolul „Rinocerii” de Eugène Ionesco, regia László Bocsárdi, decorul József Bartha, costumele Zsuzsi Szőke, Teatrul Figura Studio, Gheorgheni și Teatrul „Tamási Áron”, Sfântu Gheorghe

Cea mai bună actriță în rol secundar

• Alexandra Caras pentru rolul Mica din spectacolul „Dealul florilor” de Calița Nantu, regia Mark Cristopher Demeter, scenografia Mihai Păcurar, Reactor de creație și experiment, Cluj-Napoca
• Blanca Doba pentru rolul Jim Curry din spectacolul „Omul care aduce ploaia” de Richard Nash, regia Andrei Huțuleac, scenografia Maria Nicola, Teatrul „Maria Filotti”, Brăila
• Elena Emandi pentru rolurile Izabela, narator și îngerul din spectacolul „Viața, moartea și învierea domnului Valentin Ionescu” de Radu Horghidan, regia Adi Iclenzan, scenografia Mihai Păcurar, Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați
• Ioana Iacob pentru rolul Mariedl din spectacolul „Șefele” de Werner Schwab, regia Irisz Kovacs, decorul și costumele Réka Oláh, Teatrul German de Stat, Timișoara
• Blanka Moldován pentru rolurile Directoarea/Izabel/Olga/Antigona/Berenice din spectacolul „Sopro – Șoapte din umbră” de Tiago Rodrigues, regia László Bocsárdi, decorul József Bartha, costumele Zsuzsi Szőke, Teatrul de Nord Satu Mare – Trupa „Harag György”

Cel mai bun actor în rol principal

• Tudor Chirilă pentru rolul Bérenger din spectacolul „Rinocerii” de Eugène Ionesco, regia Vlad Massaci, scenografia Andu Dumitrescu, Teatrul de Comedie, București
• Bence Kónya-Ütő pentru rolul Bérenger din spectacolul „Rinocerii” de Eugène Ionesco, regia László Bocsárdi, decorul József Bartha, costumele Zsuzsi Szőke, Teatrul Figura Studio, Gheorgheni și Teatrul „Tamási Áron”, Sfântu Gheorghe
• Csaba László pentru rolul Both Karola, mama lor din spectacolul „Casa dintre blocuri”, textul și regia Radu Afrim, decorul Anna Kupás, costumele Orsolya Moldován, Teatrul Național Târgu-Mureș – Compania „Tompa Miklós”
• Nicu Mihoc pentru rolul Edmund Tyrone din spectacolul „Lungul drum al zilei către noapte”, după Eugene O’Neill, scenariul Roman Doljanski, regia Timofei Kuliabin, scenografia Oleg Golovko, Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu
• Marius Turdeanu pentru rolul Gregor din spectacolul „Metamorfoza” de Franz Kafka, adaptarea și regia Yuri Kordonsky, scenografia Oana Micu, Teatrul Excelsior, București

Cea mai bună actriță în rol principal

• Katalin Berekméri pentru rolul Both Etelka din spectacolul „Casa dintre blocuri”, textul și regia Radu Afrim, decorul Anna Kupás, costumele Orsolya Moldován, Teatrul Național Târgu-Mureș – Compania „Tompa Miklós”
• Andreea Boboc pentru rolul Dorra din spectacolul „Femeia – câmp de luptă” de Matei Vișniec, regia Botond Nagy, decorul Raul Cioabă, costumele Ioana Ungureanu, Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași
• Cătălina Mihai pentru rolul Janis din spectacolul „Club 27” de Cătălina Mihai, regia Alex Bogdan, scenografia Clara Ștefana, Teatrul Metropolis, București
• Calița Nantu pentru rolurile Nadia, Tov.Ludmila, Aurora, Petra Punkista, turista din RDG, Bunica Viorica din „Arădeanca” de Elise Wilk, regia Cristian Ban, scenografia Irina Chirilă, Teatrul Clasic „Ioan Slavici”, Arad
• Alina Petrică pentru rolul Girafa din spectacolul „Tristețe și bucurie în viața girafelor” de Tiago Rodrigues, regia Edda Coza și Dan Coza, decorul Andreea Tecla, costumele Maria Ștefănescu, Asociația Tangent, Teatrul Mic, București și Teatrul „Alexie Mateevici”, Chișinău

Cea mai bună regie (Premiul „Lucian Pintilie”)

• Radu Afrim pentru regia spectacolului „Casa dintre blocuri” de Radu Afrim, decorul Anna Kupás, costumele Orsolya Moldován, Teatrul Național Târgu-Mureș – Compania „Tompa Miklós”
• Radu Apostol pentru regia spectacolului „În zori, lumina e mai aspră” de Mihaela Michailov, scenografia Gabi Albu, Centrul de Teatru Educațional Replika, București și Asociația ADO
• László Bocsárdi pentru regia spectacolului „Sopro – Șoapte din umbră” de Tiago Rodrigues, decorul József Bartha, costumele Zsuzsi Szőke, Teatrul de Nord Satu Mare – Trupa „Harag György”
• Catinca Drăgănescu pentru regia spectacolului „Macbeth.0”, după William Shakespeare, scenografia Gabi Albu, costumele Rodica Neacșea, Teatrul Masca, București
• Vlad Massaci pentru regia spectacolului „Rinocerii” de Eugène Ionesco, scenografia Andu Dumitrescu, Teatrul de Comedie, București

Cel mai bun spectacol

• Casa dintre blocuri, textul și regia Radu Afrim, decorul Anna Kupás, costumele Orsolya Moldován, Teatrul Național Târgu-Mureș – Compania „Tompa Miklós”
• Lungul drum al zilei către noapte după Eugene O’Neill, scenariul Roman Doljanski, regia Timofei Kuliabin, scenografia Oleg Golovko, Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu
• Metamorfoza de Franz Kafka, adaptarea și regia Yuri Kordonsky, scenografia Oana Micu, Teatrul Excelsior, București
• Sopro – Șoapte din umbră de Tiago Rodrigues, regia László Bocsárdi, decorul József Bartha, costumele Zsuzsi Szőke,Teatrul de Nord Satu Mare – Trupa „Harag György”

Cel mai bun critic de teatru (Premiul „George Banu”)

• Raluca Blaga pentru monografia „Un regizor: Theodor-Cristian Popescu”, UArt Press și Presa Universitară Clujeană, 2025
• Kinga Boros pentru analizele critice, din perspectivă multiculturală, privind teatrul din Transilvania
• Călin Ciobotari pentru volumul „Dramaturgiile alcoolului – Repere dintr-o istorie fluidă a teatrului”, Editura Tracus Arte, 2025

Cel mai bun text dramatic românesc montat în premieră absolută

• În zori, lumina e mai aspră de Mihaela Michailov, regia Radu Apostol, scenografia Gabi Albu, Centrul de Teatru Educațional Replika, București și asociația ADO
• Lalele, păsări și beton, scenariul Leta Popescu și Diana Mihalașcu după texte de Ovidiu Cioclov, Doina Gecse-Borgovan, Katia Nanu, Maria Orban, Oana Paler, Laura Stanciu, Livia Stoica, Dana Voicu, regia Leta Popescu, scenografia Bogdan Spătaru, Reactor de creație și experiment, Cluj-Napoca
• Mareșala, textul și regia Alina Nelega, decorul Claudiu Ardelean, costumele Clara Ștefana Dumitrescu-Iftodi, Teatrul pentru Copii și Tineret Ariel, Târgu-Mureș
• Nașterea unui dictator de Csaba Székely, regia Aba Sebestyén, scenografia Beáta V. Sós, Stúdió Yorick, Târgu-Mureș
• Viața, moartea și învierea domnului Valentin Ionescu de Radu Horghidan, regia Adi Iclenzan, scenografia Mihai Păcurar, Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, Galați

Cel mai bun spectacol de teatru de animație / teatru pentru copii

• Bekkanko de Asaya Fujita, regia Cristi Juncu, scenografia Mihai Pastramagiu, Teatrul „Toma Caragiu”, Ploiești
• Despre cum am devenit un monstru, conceptul, regia și scenografia Dimitros Stamou și Demy Papada (Merlin Puppet Theatre, Berlin), Teatrul de Păpuși „Puck”, Cluj-Napoca
• The window, dramatizarea Robert Copoț, Laurențiu Pleșa, David Zuazola, regia David Zuazola, scenografia David Zuazola și Attila Bajko, muzica Lazar Novkov, Teatrul pentru Copii și Tineret „Merlin”, Timișoara

Cea mai bună muzică originală și sound design

• Sebastian Androne Nakanishi pentru muzica și spațiile sonore ale spectacolului „Dark Play” de Carlos Murillo, regia Radu Apostol, scenografia Gabi Albu, Teatrul Excelsior, București
• Csaba Boros pentru muzica spectacolului „I am the wind” de Jon Fosse, regia Gábor Tompa, scenografia Gyopár Bocskai, Teatrul Maghiar de Stat Cluj
• Cristina Juncu pentru muzica spectacolului „Așteptându-l pe Ulise”, spectacol-concert de Cristina Juncu, după „Odiseea” lui Homer, Asociația Par Coeur
• Vasile Șirli pentru muzica spectacolului „Neasemuita poveste a lui Abul Hossein Yemenitul și a fugii lui în pustie (după 1001 de nopți)”, regia Silviu Purcărete, scenografia Dragoș Buhagiar, Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu
• Claudiu Urse pentru muzica spectacolului „Proorocul Ilie” de Tadeusz Słobodzianek, regia Botond Nagy, scenografia Irina Moscu, Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București

Cel mai bun video design

• Elena Găgeanu pentru video designul spectacolului „În zori, lumina e mai aspră” de Mihaela Michailov, regia Radu Apostol, scenografia Gabi Albu, Centrul de Teatru Educațional Replika, București și Asociația ADO
• Dan Ionescu și Ciprian Făcăeru pentru video designul și VR-ul spectacolului „Macbeth.0”, după William Shakespeare, regia, concept și adaptarea textului Catinca Drăgănescu, scenografia Gabi Albu, costumele Rodica Neacșea, Teatrul Masca, București
• Bogdan Slăvescu pentru video designul spectacolului „Dark Play” de Carlos Murillo, regia Radu Apostol, scenografia Gabi Albu, Teatrul Excelsior, București

Cel mai bun lighting design

• Costi Baciu pentru lighting designul spectacolului „De profundis”, după Oscar Wilde, regia, coregrafia, costumele și coloana sonoră Răzvan Mazilu, decorul Oana Micu, Teatrul „Stela Popescu”, București
• Romeo Groza pentru lighting designul spectacolului „I am the wind” de Jon Fosse, regia Gábor Tompa, scenografia Gyopár Bocskai, Teatrul Maghiar de Stat Cluj
• Nichita Teodorescu pentru lighting designul spectacolului „Iarna” de Jon Fosse, regia Hunor Horváth, scenografia Oana Micu, Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu, Secția germană

Cea mai bună coregrafie / mișcare scenică

• Andrea Gavriliu pentru coregrafia spectacolului „Rave de Ravel”, Teatrul Masca, București
• Flavia Giurgiu pentru coregrafia spectacolului „Ultima vară de pace”, textul și regia Radu Afrim, scenografia Irina Moscu, Teatrul „Andrei Mureșanu”, Sfântu Gheorghe
• Arcadie Rusu pentru coregrafia spectacolului „Nijinski. Agonie și extaz”, scenografia, costumele și videoproiecțiile Yasmin Asan, Teatrul Odeon, București

Constantin Brâncuși: Originile Infinitului – Museo dei Fori Imperiali – Mercati di Traiano, Roma, Italia

Expoziția „Constantin Brâncuși: Originile Infinitului”, concepută și organizată de MNAR, va fi deschisă publicului în perioada 20 februarie – 19 iulie 2026, la Museo dei Fori Imperiali – Mercati di Traiano din Roma.

Expoziția este curatoriată de Erwin Kessler și este realizată în cadrul Anului Cultural România–Italia. Proiectul este organizat în parteneriat cu Ambasada României în Republica Italiană, Malta și San Marino, Muzeul de Artă Craiova și Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu” din Târgu-Jiu, cu sprijinul Ministerului Culturii, Ministerului Afacerilor Externe și Ministerului Apărării Naționale.

Constantin Brâncuși: Originile Infinitului încadrează opera lui Constantin Brâncuși, figură-cheie a sculpturii moderniste de la începutul secolului al XX-lea, într-un concept curatorial cu dublă perspectivă. Pe de o parte se află cultura vizuală populară regională a copilăriei sale timpurii din Oltenia, în sud-vestul României. Pe de altă parte, sculptura clasică greacă și romană antică, explorată de artist prin modelele studiate și emulate în perioada în care a fost student la Școala de Belle-Arte din București.

Dubla origine indică două tradiții profund diferite, dar complementare. Cea dintâi care i-a marcat experiența vizuală este tradiția românească, arhaică și simbolică, sintetică și geometrică, legată în principal de meșteșugul sculpturii în lemn practicat de țăranii din județul Gorj, locul său de baștină. Cea de-a doua, din perspectiva cronologică a formării sale, este tradiția clasică, figurativă și didactică, bazată pe modelajul realist în lut sau pe cioplirea îndelungată a pietrei. Împreună, aceste două origini, aparținând unor tradiții seculare îndepărtate și în mare măsură opuse, s-au contopit și au sublimat rapid în viziunea avangardistă asupra sculpturii a lui Brâncuși, în efervescentul creuzet cultural al Parisului din primul deceniu al secolului al XX-lea.

Lucrările lui Brâncuși și materialele etnografice din Oltenia natală se îmbină cu sculpturile clasice din colecția permanentă a Mercati di Traiano. Astfel, sculpturile figurative clasice descoperite în Forumul Roman dialoghează cu motivele abstracte, geometrice, care decorează stâlpii de lemn proveniți din casele oltenești din secolul al XIX-lea, păstrați la Muzeul din Târgu-Jiu, similare celor în care a copilărit Brâncuși.

Cele două tradiții contrastante oferă o perspectivă mai clară asupra sintezei moderniste a lui Brâncuși, fundamentată pe date biografice. Ele susțin unul dintre principalele argumente ale expoziției: acela că Brâncuși a fost, încă de timpuriu, un sculptor pe deplin format, care a explorat încă din copilărie și a stăpânit pe parcursul unei formări academice consistente abilitățile manuale și cunoștințele de istoria artei proprii unui sculptor clasic.

Lucrările expuse semnate de Brâncuși provin din două muzee importante din România – Muzeul Național de Artă al României și Muzeul de Artă Craiova –, iar stâlpii de casă oltenești sunt oferiți de Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu” din Târgu-Jiu.

Nadia Comăneci, dictatură și unul dintre cele mai premiate filme ale anului: „Agentul secret” intră în cinema

Într-un apartament din Brazilia anului 1977, pe un perete se vede un poster cu Nadia Comăneci. În afara camerei, o dictatură militară transformă frica în regulă. „Agentul secret”, unul dintre cele mai premiate filme internaționale ale anului, este acum în cinematografele din România, distribuit de Independența Film.

Cu 3 premii la Festivalul de Film de la Cannes – inclusiv pentru Cel mai bun actor (Wagner Moura) și Cea mai bună regie (Kleber Mendonça Filho) – 2 Globuri de Aur și 4 nominalizări la Premiile Oscar 2026, filmul regizat de Kleber Mendonça Filho s-a impus drept unul dintre cele mai discutate thrillere politice recente.

Cu titlul original „O Agente Secreto”, filmul ne poartă în Brazilia anului 1977. Marcelo (Wagner Moura), profesor universitar și expert în tehnologie, trăiește ca un fugar. Ajunge la Recife în plină săptămână de Carnaval, încercând să-și revadă fiul și să găsească o formă de liniște. În schimb, descoperă un oraș tensionat, în care supravegherea, violența și suspiciunea fac parte din cotidian. Între dorința de a-și proteja familia și realitatea dură a unui regim represiv, Marcelo ajunge prins într-un joc periculos. Mai mult decât o poveste a dictaturii din  Brazilia anilor ‘70, filmul examinează tensiunile invizibile care apar într-o societate aflată sub presiune.

Wagner Moura, cunoscut publicului internațional din filmul „Tropa de Elite” al lui José Padilha sau din serialul „Narcos”,  oferă aici una dintre cele mai nuanțate interpretări ale carierei sale, într-un rol conceput special pentru el de Kleber Mendonça Filho. Recompensată la Cannes și la Globurile de Aur, performanța sa a fost descrisă de The Hollywood Reporter drept „o revenire remarcabilă în cinema-ul brazilian”, publicația subliniind transformarea sa într-un veritabil star de cinema.

Regizorul Kleber Mendonça Filho este cunoscut pentru filmele „Aquarius” și „Bacurau”, selecționate și premiate la Cannes, și pentru documentarul „Retratos Fantasmas”. Cu „Agentul secret”, el revine la ficțiune și construiește un thriller amplu, care îmbină drama personală cu analiza mecanismelor puterii și ale memoriei colective.

Posterul cu Nadia Comăneci, vizibil într-unul dintre cadre, este parte din reconstrucția atentă a atmosferei anului 1977, moment în care performanțele gimnastei române deveniseră un simbol global. Apariția ei discretă marchează vizual perioada și leagă istoria Braziliei de memoria unei generații din întreaga lume.

La mulţi ani, Ovidiu Lipan Ţăndărică!

Motor cu turaţie maximă, artist spectaculos, o permanentă sursă de inspiraţie şi de energie, Ovidiu Lipan Ţăndărică îşi aniversează azi ziua de naştere. Îi dorim sănătate, tenacitate, întâlniri fructoase şi împrejurări prielnice!

„Vater” / „Tatăl” în regia lui Dumitru Acriș, premiera Secției germane a TNRS în februarie

Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu (TNRS) prezintă premiera spectacolului „Vater” / „Tatăl” de Florian Zeller, montat de Dumitru Acriș, o producție a Secției germane. Avanpremiera este programată în data de 5 februarie, iar premiera în 6 februarie, de la ora 19:00, la Sala Mare.

„Am onoarea și bucuria de a-l cunoaște, de multă, multă vreme, pe maestrul Victor Rebengiuc, unul din artiștii fundamentali ai acestui neam, dar și un om remarcabil din toate punctele de vedere. Am avut imensa șansă să joc alături de Domnia Sa, să-l putem aduce la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu de nenumărate ori și, mai ales, să facem proiecte și programe împreună, în care de fiecare dată a venit cu o generozitate nespusă.

Tatăl jucat în festival mi-a plăcut atât de mult, în special interpretarea Domniei Sale. Secția Germană a Teatrului Național Radu Stanca se încumetă acum să aducă în fața spectatorilor, într-o distribuție de zile mari, acest spectacol cu o temă atât de frumoasă, de umană și de profundă. Dumitru Acriș este regizorul care a montat câteva spectacole de excepție la Teatrul Național, atât la Secția română cât și la Secția germană, și care are o pricepere deosebită de a lucra cu actorii.

Sunt convins că această încercare va aduce multă, multă emoție și bucurie și vă așteptăm cu drag să vedeți această legătură atât de frumoasă, stabilită prin intermediul Festivalului, între cei care știu să facă miracol în zona artelor spectacolului!”, a spus Constantin Chiriac, director general TNRS.

Regia și scenografia: Dumitru Acriș. Cu: Daniel Bucher, Viviane Havrilla, Patrick Imbrescu, Fatma Mohamed, Daniel Plier, Fabiola Petri, Johanna Adam, Ada Bicfalvi, Eva Frățilă. Video: Alexandru Condurache/Iuliana Revencu. Asistent de Regie: Vlad Sibișan.

„Tatăl, după piesa omonimă a lui F. Zeller, este un spectacol despre nevoia conștiinței umane de a se menține trează, conștiință care odată funcționa la fel ca mecanismul unui ceas perfect. Spectacolul prezintă viața unui bărbat care suferă de demență și care oscilează între realitate și memorie. Este o tragi-comedie profundă despre îmbătrânire, boală, teama de singurătate și frica omului de a se pierde pe sine însuși. Despre un tată care trece prin toate etapele vieții, de la copilărie până la senectute, fiind călăuzit de fiica sa. Spectacolul este ca o zbatere continuă de a menține conștiința trează prin iubire”, a declarat regizorul Dumitru Acriș.

La mulţi ani, Ştefan Velniciuc!

O carieră prodigioasă în teatru şi film, o experienţă remarcabilă şi o incontestabilă dragoste pentru artă şi pentru artişti – acestea sunt doar câteva din virtuţile bunului nostru coleg Ştefan Velniciuc. Iubit, respectat, admirat de publicul mai multor generaţii, pentru noi e mai cu seamă un exemplu de implicare şi participare. Îi dorim viaţă lungă, sănătate şi proiecte artistice cât mai interesante!

Walter Trout, unul dintre numele importante ale blues-rockului american, va concerta în premieră la Brașov Jazz & Blues Festival 2026

Brașov Jazz & Blues Festival anunță prezența lui Walter Trout în ediția cu numărul 14 a festivalului, care va avea loc în perioada 14–16 august 2026. Artistul american va susține un concert sâmbătă, 15 august, în Piața Sfântul Ioan din Brașov.

În ziua precedentă, vineri, 14 august, pe scena festivalului va urca Janiva Magness, una dintre cele mai apreciate voci ale blues-ului american contemporan, aflată la prima sa apariție în România.

Concertul lui Walter Trout face parte din turneul european „Sign Of The Times”, dedicat celui mai recent album de studio al artistului, Sign Of The Times, lansat în toamna anului trecut. Materialul abordează, într-o manieră directă și personală, temele și tensiunile lumii contemporane.

Cu o carieră care se întinde pe mai bine de cinci decenii, Walter Trout este cunoscut pentru stilul său care îmbină blues-ul tradițional cu energia rockului. De-a lungul timpului, a colaborat cu artiști esențiali ai genului, precum John Lee Hooker, a fost membru al trupei Canned Heat și a făcut parte, în anii ’80, din John Mayall & the Bluesbreakers, perioadă definitorie pentru parcursul său artistic.

Începând cu finalul anilor ’80, și-a construit o carieră solo solidă, devenind o prezență constantă pe marile scene de blues și rock din Europa și din întreaga lume. Într-un sondaj realizat de BBC Radio, Walter Trout s-a clasat pe locul 6 într-un top al celor mai mari chitariști din toate timpurile, într-o listă care îi include pe Jimi Hendrix și Jimmy Page.