In memoriam Aurelian Octav Popa

Ne-a părăsit unul dintre cei mai redutabili virtuozi ai muzicii, un artist cu personalitate, har şi meşteşug. Obişnuia să spună „clarinetul nu e doar un simplu instrument de suflat, ci are virtuţi simfonice”. Onorat de statul francez cu Legiunea de Onoare, aplaudat şi admirat de maestrul Sergiu Celibidache, ori de câte ori a avut ocazia să-l asculte cântând, Aurelian Octav Popa a pornit pe drumul eternităţii, după o carieră cât o viaţă, prodigioasă şi exemplară.

A studiat clarinetul la Liceul de Muzică și apoi la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, ambele din București. A aprofundat apoi studiul clarinetului urmând cursuri de măiestrie în Franța și SUA. A studiat și în cadrul cursurilor de dirijat de la Trier, susținute de Sergiu Celibidache. După 1989 a fost dirijor al Filarmonicii „Marea Neagră” din Constanța.

A cântat concertul de clarinet al lui Aaron Copland, la pupitrul dirijoral aflându-se chiar compozitorul. De asemenea, a mai interpretat concerte de Paul Hindemith, Witold Lutosławski, Darius Milhaud, Franz Krommer, Antonín Dvořák, efectuând turnee ca solist cu orchestrele din Constanța, Cannes, Orchestra Națională Radio și Filarmonica „George Enescu” din București.

Aurelian Octav Popa a fost solist instrumentist al Filarmonica „George Enescu” din București.  are o intensă activitate solistică, interpretând concertele compozitorilor Aurel Stroe, Tiberiu Olah, Anatol Vieru, Ștefan Niculescu, Adrian Iorgulescu, Cornel Țăranu și alții. De asemenea, a cântat în primă audiție românească lucrări ale unor importanți compozitori ai secolului al XX-lea, precum Igor Stravinski, Alban Berg, Arnold Schönberg, Olivier Messiaen și Béla Bartók. Pe parcursul carierei a obținut importante premii la concursurile de la Praga, Budapesta, Utrecht, Geneva și Birmingham.

Ne despărţim azi nu numai de unul dintre cei mai mari clarinetişti ai lumii, ci şi de un om care s-a clădit pe sine neîncetat şi a lăsat aici, în lumea muritorilor, o unică amprentă, o vibraţie şi o legendă nepieritoare.

Dumnezeu să-l primească în împărăţia Sa!

La mulţi ani, Oana Sârbu!

O voce caldă, o prezenţă delicată, un om cu un suflet luminos şi un zâmbet cuceritor, Oana Sârbu îşi aniversează pe 13 mai ziua de naştere. Iar noi îi dorim ca toate planurile ambiţioase şi toate visele frumoase să i se împlinească. Spre bucuria ei şi a noastră.

La mulţi ani!

La mulţi ani, Alex Velea!

Energie, farmec, dinamism. Născut într-o zi de 13 (mai), Alex Velea face praf toate superstiţiile. Are noroc în dragoste, succes în carieră şi e iubit şi admirat de public. Celui care este un adevărat om spectacol îi urăm ca şi de aici înainte să aibă parte numai de veşti bine, oameni veseli, surprize plăcute şi inspiraţie!

La mulţi ani!

Singurul Van Gogh din România este expus în premieră la Art Safari New Museum

Art Safari New Museum anunță deschiderea expoziției Colecția recuperată. Povestea Slătineanu, care aduce în fața publicului singura operă semnată Vincent van Gogh aflată în România. Expoziția poate fi vizitată în perioada 9 mai – 19 iulie 2026, în Amzei 13.

„Colecția Slătineanu este una dintre cele mai valoroase și mai puțin cunoscute colecții de artă din țara noastră. Faptul că a fost restituită, după decenii întregi, de statul român, familiei colecționare Slătineanu, este, în sine, o poveste extraordinară. Noi am vrut să o spunem cum se cuvine dedicându-i o întreagă expoziție care are ca element central singura operă semnată Van Gogh aflată în România”, a declarat Ioana Ciocan, Managing Partner Art Safari.

Peste 100 de lucrări de artă plastică și obiecte de valoare din colecția Slătineanu sunt prezentate: lucrări de artă europeană și românească, ceramică populară, arme, bijuterii, obiecte decorative și piese arheologice, organizate în două mari secțiuni – colecția constituită de Alexandru Slătineanu și cea constituită de fiul său, Barbu.

Piesa centrală a expoziției este „Culegătoarea de morcovi”, realizată în cărbune pe hârtie și datată 1885. A fost achiziționată în jurul anului 1900 de medicul și colecționarul Alexandru Slătineanu, pe atunci doctorand la Paris și pasionat cunoscător de artă, direct de la celebrul negustor de artă Ambroise Vollard, în galeria sa din Rue Laffitte nr. 6, Paris. Același negustor care îi lansase pe Picasso și Cézanne și care a contribuit decisiv la recunoașterea operei lui Van Gogh după moartea artistului.

Lucrarea a fost realizată în mediul rural olandez al finalului de secol XIX, în preajma localității Nuenen, unde artistul a locuit între 1883 și 1885. În acea perioadă, Van Gogh era profund fascinat de viața și munca țăranilor, pe care îi urmărea și îi imortaliza în timpul activităților cotidiene. Maniera în care a fost lucrată opera este întunecată, cu linii ferme în cărbune pe hârtie, departe de culorile vibrante pentru care a devenit cunoscut mai târziu. Slătineanu, un bun cunoscător, de artă a observat imediat tușa lui Van Gogh și și-a dat seama de valoarea lucrării.

La revenirea medicului în România, în 1902, lucrarea a ajuns în țară și a rămas în colecția familiei. După moartea lui Alexandru Slătineanu, colecția a continuat să fie dezvoltată și administrată de fiul acestuia, Barbu, și de soția sa, Alexandra, ea însăși sculptoriță.

Alexandru Slătineanu a fost bacteriolog, epidemiolog și profesor universitar. După studii la Paris și specializări la Institutul Pasteur, sub îndrumarea lui Ilia Mecinikov și alături de Ion Cantacuzino, s-a întors în țară pentru a pune bazele cercetării moderne în microbiologie. A activat ca profesor la Catedra de Bacteriologie și a deținut funcția de rector al Universității Mihăilene între 1923 și 1926. A participat activ la combaterea epidemiilor de holeră din timpul celui de-al Doilea Război Balcanic și al Primului Război Mondial, obținând gradul de colonel.

Pasiunea sa pentru colecționarism s-a dezvoltat la Paris, unde frecventa licitații și anticariate pariziene alături de prietenul său Ion Cantacuzino. La întoarcerea în România, colecția sa de artă europeană a ajuns în casa sa din Cotroceni, împreună cu tablouri, gravuri, obiecte de artă decorativă, arme și antichități.

Art Safari New Museum se desfășoară sub Înaltul Patronaj al Președintelui României și este organizat de Centrul Cultural Art Society, fundație de utilitate publică, și realizat în parteneriat cu Primăria Sectorului 1. Art Safari New Museum este susținut de Banca Transilvania, Glo, Voxility, Mastercard, Regina Maria, Lidl, Porsche, Catena, Policolor, Carpet and More, Lindab, Epson și alții și este specializat în realizarea de pavilioane expoziționale de artă vizuală și istorie națională.

Organizator anual al Pavilionului de Artă București, ajuns la a 18-a ediție, realizează, în parteneriat cu muzeele de artă din România și internaționale, precum și cu colecționarii privați, expoziții retrospective care își propun recuperarea valorilor de patrimoniu și expoziții de artă contemporană. Având o puternică latură educaţională, misiunea sa este de a apropia arta de public și de a educa noile generații, inclusiv prin organizarea de ateliere de artă, tururi ghidate și expoziții de artă contemporană în spații neconvenționale (cum ar fi metroul bucureștean). În cele 17 ediții de până acum a înregistrat peste 1 milion de vizitatori.

Spectacolul „Opera, Amore”

Institutul Italian de Cultură din București și Filarmonica George Enescu prezintă, sâmbătă, 23 mai 2026, la ora 19.00, în sala mică a Ateneului Român, spectacolul Opera, Amore, o producție a Teatro Maggio Musicale Fiorentino.

Opera, Amore este o operă de cameră al cărei subiect este însăși istoria melodramei. Triunghiul operistic tradițional – ea, el și celălalt – în care dragostea primelor două personaje este zădărnicită de al treilea, străbate marile capodopere ale operei, de la Monteverdi la Puccini, Pergolesi, Mozart, Paisiello, Cimarosa, Rossini, Bellini, Donizetti, Verdi, Mascagni și Giordano.

În cazul nostru, îndrăgostiții sunt Muzica (soprana) și Iubirea (tenorul). Relația lor, care în diferite forme și modalități, printre atracții, conflicte și răsturnări de situație dramatice, se întinde pe întreaga istorie a operei. Inițial i se opune Ura (o mezzo-soprană en travesti, în realitate Teatrul mascat), care este în cele din urmă copleșită de forța explozivă a uniunii dintre Muzică și Iubire.

Această simplă poveste de dragoste este „dublată” de un joc de citate textuale și muzicale care povestesc istoria operei italiene, patru secole de mari capodopere. Fiecare „număr” muzical din partitură se referă la un moment istoric diferit din evoluția melodramei italiene, începând cu un Prolog, un fel de „uvertură vocală” și terminându-se cu un trio care încheie spectacolul cu o celebrare a Operei, spectacolul magic în care totul este închipuire și nimic nu este fals.

Proiect conceput de Marco Maria Cerbo și Francesco Micheli, realizat de Accademia del Maggio Musicale Fiorentino la cererea Ministerului Afacerilor Externe și Cooperării Internaționale în colaborare cu Teatro del Maggio Musicale Fiorentino.

Muzică – Federico Gon. Libret și Dramaturgie – Alberto Mattioli. Regie – Francesco Micheli. Scenografie și costume – Chiara Taiocchi. Personajul Muzica – Maria Rita Combattelli. Personajul Iubirea / Amore – Paolo Nevi. Personajul Teatrul (mascat în Ură) – Giulia Alletto. La pian – Romolo Saccomani. La acordeon – Francesco Moretti.

„Dragi părinți”, o radiografie a familiei moderne, spectacol găzduit pe scena TNB

Spectacolul de teatru „Dragi părinți”, cu actorii Carmen Tănase, Marius Manole, Medeea Marinescu, Marius Bodochi și Șerban Pavlu în distribuție, va fi găzduit pe scena mare a TNB, luni, 18 mai, de la ora 20:00.

Povestea începe cu o situație recognoscibilă și aparent banală, părinții își convoacă cei trei copii adulți pentru un anunț important. De aici, situația se transformă rapid într-un joc de oglinzi emoționale, în care iubirea, resentimentele, frustrările și așteptările nespuse ies la suprafață cu o luciditate tăioasă.

Ce părea o întâlnire de familie se dovedește a fi un adevărat test de loialitate, maturitate și sinceritate.

Deschiderea expoziției Hartă veche și artă nouă

Muzeul Național de Artă al României vă invită la vernisajul expoziției „Hartă veche și Artă nouă. 500 de ani de istorie veche și artă nouă în 100 de exponate selectate din Colecțiile Emilian Radu”, joi, 14 mai 2026, de la ora 18.00, la Muzeul Colecțiilor de Artă.

Expoziția, curatoriată de Erwin Kessler, reunește o selecție de 100 de piese reprezentative din Colecția Emilian Radu, construită în ultimele două decenii. Aceasta a debutat în 2001 printr-o serie de achiziții de antichități și hartă veche, îndeosebi de hărți legate de Țările Române, de Balcani și sud-estul Europei. Au urmat cartea veche, fotografia de epocă și documentele istorice, alături de opere și obiecte cu încărcătură istorică și biografică remarcabilă, legate de secolul al XVI-lea dar mai ales de avangarda română a secolului al XX-lea.

Pornită ca o colecție tradițională a unui avid explorator al muzeelor, anticariatelor și caselor de licitație din întreaga lume, aceasta a ajuns, după 2010, colecția unui oaspete al atelierelor și chiar a unui veritabil mecena al artiștilor contemporani, iar colecționarul a devenit un suporter al creatorilor de artă.

În actualul concept curatorial sunt reunite, într-un discurs provocator, seria Alb a grupului Prolog, în contrast cu măștile tribale africane, documente emise de Napoleon Bonaparte și Constantin Brâncoveanu, hărțile occidentale și cărțile liturgice locale, în pandant cu recontextualizările bibliofile ale lui Tara von Neudorf, dar și o incursiune în scena artei contemporane românești, de la Ana Lupaș la Mircea Cantor, punctând momente din opera lui Ion Grigorescu, Ecaterina Vrana, Dumitru Gorzo, Victoria și Marian Zidaru, cu un intermezzo atent punctat de un volum de poezii de Tristan Tzara, ilustrat de Pablo Picasso și încheind cu o dilemă: Vlad Țepeș a devenit Dracula datorită lui Hans Sporer în 1491, sau prin cultura pop adusă la rang de artă de Andy Warhol?

Istoria României, conservarea și promovarea valorilor și a reperelor artistice și vizuale ale acesteia, constituie nucleul intențional al colecției, al cărei brand ar putea fi intitulat, pe scurt, Imago Romaniae.

Coiful de la Ciumești – exponatul lunii mai

Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) prezintă în cadrul proiectului Exponatul lunii, o piesă spectaculoasă – coiful de la Ciumești.

Obiectul de patrimoniu, realizat din fier, este surmontat de reprezentarea unei păsări de pradă, cu aripile larg deschise, realizată din tablă de bronz, cu ochii încrustați cu email alb și roșu-coral.

Aripile erau fixate de corpul păsării, cu balamale, ceea ce permitea mișcarea lor continuă în timpul deplasării purtătorului coifului, fapt ce putea sugera zborul.

Coiful a fost descoperit în mormântul unei căpetenii militare celtice alături de alte obiecte de armament.

În micro-expoziție sunt prezentate încă trei obiecte atribuite unei căpetenii militare getice, descoperite la Popești, în Câmpia Română – un umbo de scut, un fragment de cămașă de zale și o spadă îndoită ritualic.

Mormântul căpeteniei militare celtice din necropola de incinerație de la Ciumești (jud. Satu Mare), datând din a doua jumătate a secolului al III-lea – începutul secolului al II-lea a. Chr., este o descoperire de o importanță excepțională pentru cunoașterea civilizației celtice în Europa Centrală și de Sud-Est și a raporturilor sale cu lumea elenistică.

Și în cazul mormântului căpeteniei militare celtice de la Ciumești, ca și în cazul aceluia getic de la Popești (din Câmpia Română), frapează lipsa totală a pieselor din metale prețioase în cadrul ofrandelor funerare ale unor personaje de excepție ale comunității lor, fapt ce ținea, fără îndoială, de o concepție religioasă și ideologică comună epocii „principilor de fier”, care s-au succedat epocii „principilor de aur și de argint” din secolele V-IV a. Chr.

Mormântul de la Ciumești a fost descoperit întâmplător, în vara anului 1961, cu ocazia nivelării unei dune de nisip.

El face parte dintr-o necropolă mai mare din care s-au cercetat 32 de morminte (șapte de inhumație și 25 de incinerație). Inventarul funerar, recuperat parțial, consta din piese de armament (un coif de fier, o cămașă de zale din fier, două aplici de zale din bronz, două cnemide de bronz și un vârf de lance), accesorii de îmbrăcăminte și două vase ceramice (un vas bitronconic și un castron).

Coiful din fier este, desigur, piesa cea mai spectaculoasă. Calota acestuia, lucrată prin batere la cald, avea două apărătoare de obraz mobile, fixate cu balamale și apărătoare fixă de ceafă. Protuberanțele, care decorau zona temporală și obrăzarele, aveau și funcția de a suplimenta capacitatea de protecție a coifului, a părților mai vulnerabile la lovituri – respectiv tâmpla și obrazul.

Identificarea speciei din care face parte pasărea de pradă redată pe coiful de la Ciumești este dificilă; totuși, considerăm că ar putea fi vorba despre un corb, unul dintre animalele sacre în mitologia celtică.

Reprezentări de coifuri celtice decorate cu păsări de pradă sau alte animale se întâlnesc pe cazanul de la Gundestrup, din Danemarca, dar piese ca atare, cu excepția celui de la Ciumești, nu au fost descoperite în cursul cercetărilor arheologice, ceea ce face ca această piesă să fie unică.

Micro-expoziția este disponibilă în sala Lapidarium a muzeului din Calea Victoriei 12, și poate fi admirată în cursul lunii mai, de miercuri până duminică, în intervalul orar 10:00 – 18:00.

Expoziția „Biserica Evanghelică din Sibiu: arheologie și istorie”

Muzeul Național Brukenthal, Parohia Evangelică C.A. din Sibiu, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din București și Asociația Culturală Hieronymus din Brașov vă invită în perioada 6 mai – 17 iunie 2026, să vizitaţi expoziția „Biserica Evanghelică din Sibiu: arheologie și istorie”, găzduită de Palatul Brukenthal, în Sala cu Coloane.

Expoziția prezintă publicului larg cele mai semnificative descoperiri arheologice realizate în perioada 2018–2020, cu ocazia lucrărilor de restaurare și punere în valoare a Catedralei Evanghelice din Sibiu. Cercetările au transformat radical imaginea despre istoria acestui monument, relevând etape succesive de construcție, întinse pe aproape un mileniu.

Vizitatorii vor putea descoperi, prin obiecte originale și panouri explicative, vestigiile bazilicii romanice din secolul al XII-lea, etapele de evoluție ale bisericii gotice, morminte și cripte cercetate științific, precum și o colecție remarcabilă de artefacte: monede, inele, piese de feronerie precum și o serie de piese de excepție aparținând bisericii evanghelice care se află în colecțiile Muzeului Brukenthal.

Printre cele mai spectaculoase rezultate ale săpăturilor se numără identificarea planului complet al bazilicii romanice cu trei nave, redescoperirea Lettner-ului — galeria care separa corul de navă, demolată în 1853–1855 —, piatra funerară a lui Matthias Armbruster, de cinci ori primar al Sibiului la începutul secolului al XVI-lea, și cripta, încă intactă, a baronului Samuel von Brukenthal. Au fost recuperate, totodată, aproape 600 de monede datând din secolele XII–XX, care documentează fiecare etapă majoră din istoria monumentului.

Curatorii expoziției sunt dr. Anca Nițoi din partea Muzeului Brukenthal și dr. Daniela Marcu Istrate, coordonatoarea cercetărilor arheologice în cadrul proiectului de restaurare desfășurat între 2018 și 2022. Echipa de specialiști din cadrul proiectului de restaurare a inclus arheologi, restauratori și experți din cadrul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan”, Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău, Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, Institutului de Cercetări Socio-Umane Sibiu, Muzeului Județean Satu Mare și Asociației Culturale Hieronymus.

La mulţi ani, Gheorghe Roşoga!

Mare sărbătoare mare pe plaiuri olteneşti! Unul dintre cei mai remarcabili, talentaţi şi iubiţi interpreţi ai folclorului din această regiune îşi aniversează ziua de naştere. Vestitutului rapsod al Motrului şi Jiului, îi dorim ani mulţi cu sănătate, inspiraţie, bucurii şi cât mai multe motive de joc şi voie bună!

TIFF, parteneriat cu Film Independent pentru programul Always Remember, dedicat memoriei Holocaustului

Festivalul Internațional de Film Transilvania anunță un parteneriat cu Film Independent, organizația americană din spatele Film Independent Spirit Awards și a altor inițiative menite să susțină și să încurajeze producția de filme independente.

În baza colaborării, Film Independent va prezenta la TIFF.25 Always Remember, un program global creat pentru a sensibiliza publicul cu privire la Holocaust prin intermediul cinematografiei. Astfel, pe parcursul celei de-a 25-a ediții TIFF (12 – 21 iunie), la Cinema Victoria din Cluj-Napoca vor fi proiectate două filme propuse de Film Independent: Pepi Fandango (r. Lucija Stojevic, Spania, 2024) și Orfan (Orphan, r. László Nemes, Ungaria, 2025). Intrarea va fi gratuită.

„Credem în puterea poveștilor de a amplifica voci și experiențe diverse și de a cultiva empatia și înțelegerea. Filmul, în special, are o capacitate unică nu doar de a delecta, ci și de a contribui la schimbarea mentalităților și a atitudinilor. Sondajele recente relevă o tendință globală de estompare a cunoștințelor de bază despre Holocaust. Ca răspuns, am colaborat cu parteneri cheie, comunități și regizori independenți pentru a crea Always Remember, o serie specială de proiecții menită să crească gradul de conștientizare cu privire la Holocaust. Prima ediție a avut loc în 2025, online. Într-un moment crucial, în care antisemitismul este încă în creștere, iar numărul supraviețuitorilor care mai sunt în viață pentru a împărtăși experiențele și lecțiile Holocaustului este din ce în ce mai mic, lansăm o a doua ediție a seriei în 2026: Always Remember, On the Road”, explică organizatorii Film Independent.

O delegație Film Independent va fi prezentă la Cluj în perioada festivalului, iar programul va fi prezentat și la TIFF Timișoara, în toamnă.

Pepi Fandango este un documentar spaniol din 2023, regizat de Lucija Stojević, care urmărește povestea emoționantă a lui Peter Perez (poreclit „Pepi”), un supraviețuitor vienez al Holocaustului, și a prietenului său muzician Alfred Pahola, care pornesc împreună într-un road trip de la Viena până în sudul Spaniei. Pepi dorește să compună un fandango — un cântec în stil flamenco care îl bântuie și astăzi: în copilărie, el și familia sa evreiască au ajuns în lagărul de concentrare Rivesaltes din Franța, unde a fost cazat în aceeași baracă împreună cu copii romi spanioli care cântau fandangos pentru a comunica cu părinții lor de cealaltă parte a zidului de separare.

Filmul a avut o prezență solidă în circuitul festivalurilor internaționale: a fost selectat la Varșovia, Crossing Europe (Linz), DocsBarcelona, Dokumentale Berlin, a obținut o Mențiune Specială la Festivalul de la Málaga 27, Premiul Panorama la DocsValència și Premiul Publicului la Memorimage.

Orfan este cel de-al treilea lungmetraj al regizorului maghiar László Nemes (Oscar pentru cel mai bun film străin cu Fiul lui Saul în 2015). Orfan este o dramă istorică co-scrisă de Nemes și Clara Royer, care se petrece în Budapesta anului 1957, după revolta eșuată împotriva regimului comunist. Filmul îl urmărește pe Andor, un băiat evreu de 12 ani care-și caută tatăl dispărut, dar descoperă în schimb adevărul despre supraviețuirea mamei sale în timpul Holocaustului. Povestea este liber inspirată din amintirile din copilărie ale tatălui lui Nemes în Budapesta postbelică. Filmul a avut premiera mondială în competiția oficială a Festivalului de la Veneția 2025.

Pe lângă Film Independent Spirit Awards, organizația Film Independent sprijină de peste 40 de ani profesioniștii din domeniul creativ prin programe de dezvoltare a artiștilor, burse și laboratoare.

Salonul de benzi desenate „Generațiile PIF”, la Casa Filipescu-Cesianu – Calea Victoriei nr. 151 (15 mai – 7 iunie 2026)

Muzeul Municipiului București și Asociația Bedefililor din România vă invită la Salonul de benzi desenate „Generațiile PIF”, un eveniment dedicat celebrei reviste Vaillant / Pif Gadget și impactului său cultural în România.

Vernisajul Salonului va avea loc vineri, 15 mai 2026, la ora 17.00, în mansarda Casei Filipescu-Cesianu și va fi urmat de o întâlnire cu Titus Vâjeu, Valentin Tănase, Walter Riess, Cristian Ciomu și Adrian Silvan Ionescu.

Accesul la vernisaj este gratuit.

Apărută în 1945, revista franceză a reprezentat pentru generații întregi de cititori români mai mult decât o lectură de divertisment: o deschidere către lume, cultură, desen, istorie, geografie și limba franceză. Salonul propune o explorare a acestui fenomen prin expoziții, întâlniri cu personalități culturale și autori de benzi desenate, colocvii, lansări de carte și ateliere pentru copii.