Expoziția tematică „Domnii Mavrocordați în patrimoniul Muzeului Municipiului București”, la Palatul Suțu

Muzeul Municipiului București vă invită la vernisajul expoziției tematice „Domnii Mavrocordați în patrimoniul Muzeului Municipiului București”, care se va deschide în ziua de vineri, 20 februarie 2026, de la ora 10.00, la Palatul Suțu (Bd. I.C. Brătianu, nr. 2, București).

În ziua deschiderii – vineri, 20 februarie 2026, accesul la această expoziție – „Domnii Mavrocordați în patrimoniul Muzeului Municipiului București” – va fi gratuit (10.00-17.30).

Expoziția prezintă patrimoniul documentar al muzeului legat de domniile greco-românizate ale familiei Mavrocordați în Țara Românească și Moldova, între secolele XVII-XVIII. Vizitatorii pot descoperi acte domnești autentificate cu semnătura și sigiliul voievodului, dării și reconfirmări de drepturi boierești, precum și detalii despre reformele și ctitoriile marilor domni ai familiei – Nicolae, Ioan și Constantin Mavrocordat.

Expoziția oferă o privire unică asupra vieții politice, administrative și culturale din epoca fanariotă, dar și asupra influenței Mavrocordaților asupra capitalei și regiunii.

După execuția bărbaților Brâncoveni în Piața Yali Kiosk din Istanbul și scurta domnie prefanariotă a lui Ștefan Cantacuzino (1714-1716), sultanul a hotărât numirea directă în scaunul domnesc de la București a unor greci sau grecizați, întrucât se considera că ar prezenta o mai mare garanție pentru Imperiul Otoman. Astfel, Moldova și Țara Românească au fost conduse până către jumătatea secolului al XVIII-lea de domni proveniți din familiile Mavrocordat, Racoviță și Ghica, ce au alternat succesiv în tronurile de la Iași și București.

Familia Mavrocordat, originară din insula Chios, s-a înălțat în sfera de putere a Porții prin Alexandru Mavrocordat numit și Exaporitul (~ consilier de taină al sultanului). Debutul carierei sale l-a constituit anul 1671, când a obținut postul de secretar al marelui dragoman creștin Panaghiotis Nikoussios. După dispariția protectorului său, Alexandru a fost numit în funcția de mare dragoman, în anul 1673. Din această poziție s-a remarcat în calitate de negociator al Sublimei Porți în cadrul Păcii de la Karlowitz din ian. 1699.

Nicolae Mavrocordat (n. 3 mai 1680, Constantinopol – † 3/14 sept. 1730, București), fiul omului politic, diplomat și cărturar, Alexandru Exaporitul, era înrudit prin mama sa, Sultana Hrisoscoleu, cu vechea familie domnitoare a Mușatinilor, întrucât cobora pe linie feminină din Alexandru Iliaș vv. A fost căsătorit, mai întâi, cu domnița Casandra Cantacuzino cu care i-a avut pe Tarsia, Scarlat și pe Ruxandra. Ulterior, cu Pulheria Ciuki a avut-o pe Maria, pe viitorul domn Constantin, Ioan vv. Moldovei (1743-1747), și pe Toma. Un al treilea mariaj l-a încheiat cu Smaranda Stavropoleos, cu care i-a avut pe Alexandru, Sultana și pe Ștefan. În cadrul Imperiului Otoman a îndeplinit dregătoria de mare dragoman al Porții (1699-1709).

Era socotit de Sublima Poartă drept un om de încredere, care trimitea vești legate de viața politico-diplomatică a țărilor din sud-estul și din centrul Europei, și chiar i se cerea sfat în diverse probleme. După înlăturarea ultimului voievod cantacuzin, Imperiul Otoman l-a desemnat în tronul bucureștean începând cu 25 dec. 1715/5 ian. 1716, după o scurtă domnie moldavă (1711-1715), instituită după fuga antecesorului său, Dimitrie Cantemir (1710-1711), în Rusia. A exercitat câte două domnii în Moldova (1709-1710 și 1711-1715) și în Țara Românească (1716, 1719-1730).

Numele său a fost legat de Mănăstirea Văcărești (1716-1723), socotită o culme a marelui stil brâncovenesc, așezată ca metoh al Patriarhiei Ierusalimului, în 1721, și înzestrată cu tipografie, școală grecească și mai ales cu o valoroasă bibliotecă, ce a dus faima Mavrocordaților în întreaga lume europeană. Răpus de ciumă, Nicolae Mavrocordat și-a încetat existența pământeană la 3/14 sept. 1730, fiind astrucat în splendida sa ctitorie de la Văcărești.

Ioan Mavrocordat (n. 23 aug. 1684, Constantinopol – † 23 nov. 1719, București) a fost căsătorit cu Zamfira Gulianò, fiind dăruiți de Pronia divină cu un singur fiu, Alexandru. A domnit doar în Țara Românească între anii 1716 și 1719.

Constantin Mavrocordat (n. 27 febr. 1711, Constantinopol – † 21 nov. 1769, Iași). A fost căsătorit cu Smaranda Cantacuzino, în anul 1728, fără a avea și moștenitori. Peste doar patru ani a încheiat o nouă căsătorie cu Ecaterina Rosetti, cu care a avut mai mulți descendenți – Alexandru, zis Delibei, vv. Moldovei (1782-1785), Maria, Ioan, Ecaterina, Smaranda și Dimitrie. Relațiile, dublate de consistente sume cheltuite la Poartă, i-au asigurat lui Constantin Mavrocordat tronul muntean de șase ori (1730, 1731-1733, 1735-1741, 1744-1748, 1756-1758 și 1761-1763) și de patru ori scaunul ieșean (1733-1735, 1741-1743, 1748-1749 și 1769), fiind socotit de către marele istoric Nicolae Iorga drept un candidat național. S-a remarcat printr-o serie de reforme – desființarea văcăritului și a pogonăritului; scutirea mănăstirilor și a clericilor de dajdie; desemnarea de boieri ispravnici în toate județele; salarizarea dregătorilor și a slujbașilor; generalizarea ruptei (sau ruptoare); restrângerea diverselor categorii de privilegiați fiscali (poslușnicii); crearea a trei noi tribunale, care judecau după vasilicale sau Legile lui Justinian; obligativitatea redactării hotărârilor în dublu exemplar și înscrierea lor în condici, cu foi pecetluite etc.

Patrimoniul Muzeului Municipiului București, prin Colecția de Documente, cuprinde un număr însemnat de înscrisuri, redactate pe hârtie sau pe pergament, emise în răstimpul domniilor deținute în Țara Românească de către cei trei reprezentanți ai ilustrei familii a Mavrocordaților – Nicolae vv., Ioan vv. și Constantin vv. Atât marii boierii Manolache Lambrino, Iordache Crețulescu, Constantin Băleanu și Dumitrașco Caragea, cât și Sfânta Mitropolie a Ungrovlahiei sau Mănăstirea Cotroceni au primit diverse danii sau le-au fost reconfirmate drepturile de stăpânire asupra unor proprietăți din București ori din alte locuri ale țării. Majoritatea actelor domnești au ca loc de emitere orașul București și sunt autentificate cu semnătura autografă a domnilor, liberă sau cuprinsă într-un cartuș frumos decorat, dar și cu sigiliul mijlociu domnesc, în ceară roșie, peste care a fost așezat un timbru de hârtie frumos decorat, ori imprimat în chinovar, precum și cu sigiliul inelar, de formă octogonală, în chinovar. În câmpurile sigilare este redată acvila cruciată sau stema unită a Țării Românești și Moldovei, înconjurată de particula „Io”, inițialele domnului emitent, calitatea de „voievod” și uneori data la care a fost confecționată respectiva matrice sigilară. Sub conţinutul textelor sunt scrise monogramele domneşti cu soluție de aur sau cu chinovar, precedate sau nu de invocaţia simbolică.

Corul Madrigal anunță Turneul de Paște „Săptămâna Patimilor” 2026

În perioada 26 martie – 9 aprilie 2026, Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin” susține Turneul de Paște „Săptămâna Patimilor”, cu evenimente în 5 orașe din România. Spectacolul Extraordinar „Săptămâna Patimilor”, dirijat de Anna Ungureanu, va fi prezentat la Timișoara, Oradea, Cluj-Napoca, Sibiu și București.

De la bucuria intrării în cetate, la momentele de agonie petrecute pe Cruce, Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin” vă invită să fiți martorii ultimei săptămâni a lui Iisus pe pământ, într-un spectacol special, încărcat de emoție, conceput pentru a reda prin muzică, artă dramatică și scenografie, simbolismul zilelor premergătoare Învierii Mântuitorului.

Experiența profundă a publicului din sălile de spectacol va fi completată de textele sacre interpretate de actorii Marius Turdeanu și Richard Bovnoczki, precum și de vocile copiilor din corurile Programului Național Cantus Mundi.

Programul Turneului de Paște „Săptămâna Patimilor” 2026

26.03 | 19:00 | Sala Sporturilor „Constantin Jude”, Timișoara

28.03 | 19:30 | Sala Mare, Casa de Cultură a Sindicatelor, Oradea

03.04 | 19:00 | Sala Héritage, Academia Națională de Muzică „Gh. Dima”, Cluj-Napoca

05.04 | 19:30 | Sala Transilvania, Sibiu

08.04 | 19:00 | Aula Magna a Universității Politehnica București

09.04 | 19:00 | Aula Magna a Universității Politehnica București

Cu un repertoriu de lucrări de muzică sacră românească și universală, programul spectacolelor este dedicat celei mai mari sărbători a creștinătății și include fragmente din celebrul „Florilegiu bizantin” – impresionanta colecție de muzică pascală structurată de Marin Constantin, „Prohodul Domnului”, în aranjamentul lui Nicolae Lungu, „Credo” din „Missa în do minor” de W. A. Mozart, precum și multe alte compoziții spirituale emblematice.

Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin” | Dirijor Anna Ungureanu | Regia și scenariul Emil Pantelimon | Invitați: Marius Turdeanu și Richard Bovnoczki | Scenografia Vladimir Turturica | Organizare Leila Popovici | Cu participarea copiilor din corurile Cantus Mundi.

Fondat în anul 1963 de legendarul muzician și dirijor Marin Constantin (1925 – 2011), Corul Naţional de Cameră „Madrigal – Marin Constantin” a devenit un reper al vieţii muzicale și diplomaţiei culturale.

Corul Madrigal este definit prin sonoritatea sa specifică, tehnica non-vibrato, amplasamentul stereofonic în scenă și costumele impunătoare. Repertoriul său este îndreptat către Renaștere, muzica preclasică și clasică, Romantism, muzica bizantină și creaţia contemporană românească și universală. Prezenţa scenică și componenţa ansamblului au fost în permanenţă rafinate, performanţa sa fiind comparată de critici cu „o vioară Stradivarius în mâna lui Paganini”.

Distins cu numeroase premii internaționale, Corul Madrigal a fost prezent pe cele mai importante scene ale lumii, cu mii de concerte și spectacole. În noiembrie 2016, Madrigalul a fost recunoscut oficial ca Ambasador al Libertăţii, Speranţei şi Păcii, primind premiul „Jean Nussbaum și Eleanor Roosevelt” la Palatul Naţiunilor Unite din Geneva, în cadrul Summit-ului Global de Religie, Pace şi Securitate.

Evenimentele susţinute de Corul Madrigal în ultimii ani au îmbogăţit amprenta spirituală și culturală a muzicii românești în întreaga lume. În anul 2023, Madrigalul a concertat în Statele Unite ale Americii după 35 de ani, într-un amplu turneu de pe Coasta de Est până la Coasta de Vest. În 2024, a susţinut 4 turnee internaţionale, cu concerte în Peru, în premieră, și în Europa – de la Roma, la Chișinău și de la Luxemburg, la Bruxelles. Anul 2025 a adus primul turneu Madrigal în Kazahstan, „Madrigal: Drumul Mătăsii” și o revenire spectaculoasă după 35 de ani în Japonia, la EXPO 2025 Osaka și Festivalul Internațional Coral de la Yokohama. În luna noiembrie 2025, Corul Madrigal, dirijat de Anna Ungureanu, s-a reîntâlnit cu publicul din Spania după mai bine de trei decenii, în cadrul evenimentelor culturale care au inclus filmări în vestigiile romane de la Mérida, expoziții ale Galeriei Madrigal și concerte în cele mai grandioase catedrale și spații culturale din Córdoba și Madrid.

Din anul 2011, Corul Madrigal derulează Programul Național Cantus Mundi, cel mai mare program de integrare socială prin muzică a copiilor din România, inițiat de renumitul dirijor Ion Marin, ce reunește în prezent 2.510 coruri și peste 87.000 de copii din România și diaspora.

Brâncuși: Între modă și tehnologie (work in progress), Sala Media Muzeul Național al Țăranului Român

Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă joi, 12 februarie 2026, de la ora 18.00, la Sala Media, la vernisajul expoziției Brâncuși: între modă și tehnologie (work in progress). Expoziția face parte din programul „Anul Constantin Brâncuși”, pentru aniversarea a 150 de ani de la nașterea artistului. Curatori: Iulia Gorneanu (Institutul Național al Patrimoniului), Monica Morariu (Muzeul Național al Literaturii Române).

Expoziția Brâncuși: între modă și tehnologie propune o traducere contemporană a formelor și conceptelor brâncușiene în limbaj vestimentar, completată de intervenții vizuale, sonore și multimedia care explorează relația dintre formă, spațiu și percepție.

Proiectul este centrat pe creațiile Flaviei Nistor, ale cărei lucrări investighează reinterpretarea operei lui Constantin Brâncuși prin design de tip cultural fashion, într-o abordare situată la intersecția dintre cercetare culturală, simbolistică și experiment al formei.

Piesele vestimentare realizate de Flavia Nistor fac referire directă la sculpturi emblematice, precum Domnișoara Pogany, Muza adormită sau Coloana fără sfârșit, dar și la concepte recurente în opera brâncușiană – verticalitatea, zborul și ideea de axis mundi – transpuse prin volumetrie, construcție și tehnici contemporane. Dimensiunea experimentală a proiectului este susținută de proiecții video și componente multimedia care extind lectura formelor în spațiul performativ și imersiv.

Expoziția se îndepărtează de formatul muzeal clasic, propunând o formulă contemporană și accesibilă de transmitere a conținutului cultural, în care moda funcționează ca mediu de interpretare artistică și de reactivare a patrimoniului.

Flavia Nistor este designer vestimentar român stabilit la Londra, unde urmează programul MA Fashion la Royal College of Art. Practica sa explorează integrarea patrimoniului cultural în designul contemporan, prin colecții construite pe cercetare interdisciplinară, colaborare și reinterpretarea simbolurilor tradiționale.

Interesul său pentru opera lui Constantin Brâncuși se materializează într-un demers artistic care investighează esențializarea formei și dimensiunea spirituală a obiectului. Colecțiile dedicate sculptorului sunt rezultatul unui studiu aprofundat, urmărind transpunerea principiilor estetice ale artistului în structuri vestimentare contemporane.

Flavia Nistor a realizat una dintre cele mai sustenabile colecții lansate pe platforma NET-A-PORTER, în colaborare cu The King’s Foundation, și a făcut parte din echipele de design ale unor branduri internaționale precum Tom Ford. Creațiile sale, care reinterpretează elemente ale patrimoniului românesc într-o cheie contemporană, au fost prezentate și analizate în publicații precum Vogue Business.

Artiști Invitați

Mircea Modreanu

Intervențiile grafice realizate de Mircea Modreanu asupra fotografiilor urbane contemporane propun o lectură ludică și intuitivă a spațiului construit. Desenul suprapus peste imaginea fotografică funcționează ca o realitate paralelă, activând un strat imaginar care transformă arhitectura într-un spațiu al proiecției simbolice.

În contextul expoziției, lucrările sale pot fi privite ca o extensie vizuală a procesului de reinterpretare practicat de Flavia Nistor, unde realitatea devine suport pentru rescriere și transformare formală. Orașul devine astfel o suprafață-reflector, permeabilă între concret și ficțiune, evocând preocupările brâncușiene pentru relația dintre formă, lumină și percepție.

Giulian Dumitriu

Obiectele de design din bronz masiv realizate de sculptorul Giulian Dumitriu introduc în expoziție ideea de cadru și portal simbolic. Oglinda, rama fără suprafață reflectantă și consolele din bronz explorează relația dintre materialitate, reflecție, proiecție și prezență.

În dialog cu universul lui Brâncuși, lucrările invită privitorul să traverseze mental spațiul dintre obiect, imagine și idee. Ele creează o punte între sculptură, design și percepție, integrând designul contemporan într-o reflecție asupra permanenței și transformării formei.

Petru Pap (Peter Gate)

Artist multimedia și muzician experimental, Petru Pap explorează dimensiunea sonoră a percepției artistice, investigând relația dintre matematică, acustică și experiență culturală.

Pornind de la proporțiile utilizate de Constantin Brâncuși, artistul propune o interpretare sonică inspirată de raportul Numărului de Aur, transpus într-o frecvență vibrațională simbolică. Lucrarea sonoră devine o traducere auditivă a principiilor de echilibru și creștere organică prezente în sculptura brâncușiană, extinzând experiența expozițională către un spațiu senzorial și meditativ.

Expoziția va putea fi vizitată în Sala Media, în perioada 12 februarie – 1 martie 2026, de miercuri până duminică, între orele 10:00 – 18:00.

Spectacol-lectură „Brâncuși contra SUA” de Tatiana Niculescu, la TNB

Teatrul Național „I. L. Caragiale” din București marchează „Anul Constantin Brâncuși” printr-un eveniment dedicat marelui artist român, la 150 de ani de la nașterea acestuia.

Joi, 19 februarie 2026, publicul este invitat la spectacolul-lectură „Brâncuși contra SUA”, o piesă de Tatiana Niculescu, în regia Irinei Banea. Evenimentul este primul din seria unor spectacole-lectură, organizate în cadrul Centrului de Cercetare și Creație Teatrală „Ion Sava”.

La baza piesei scrise de Tatiana Niculescu stă controversata poveste din 1926, când lucrarea Pasărea în văzduh a lui Brâncuși nu a fost considerată operă de artă, fiind înregistrată de vameșii americani la obiecte industriale. Autoarea, care a impus în literatura română contemporană genul biografiei, reimaginează în cheie suprarealistă, cu fantezie și umor, celebrul proces care a schimbat definitiv statutul artei moderne. Alături de mari artiști ai vremii – Modigliani, Marcel Duchamp, Ezra Pound – descoperim un Brâncuși uman, viu și intens, dincolo de figura abstractă a geniului, astăzi parte a patrimoniului universal.

Personajul Brâncuși este interpretat de Alexandru Potocean, iar din distribuție fac parte nume cunoscute ale Teatrului Național: Lari Giorgescu, Florentina Țilea, Iuliana Moise, Alexandra Sălceanu, Dorin Andone, Victoria Dicu, Dragoș Stemate, Rodica Ionescu, Ionuț Toader, Daniel Badale și Dragoș Ionescu.

Spectacolul va avea loc la Sala Media, pe 19 februarie, de la ora 18.00 și va fi urmat de o discuție cu publicul, în prezența autoarei. Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.

La mulţi ani, Mihai Bendeac!

Omul-spectacol, multi-talentat, neîntrecut în întruchiparea personajelor împrumutate din realitate, înfăţişate dintr-o perspectivă creativă şi comic savuroasă, Mihai Bendeac îşi sărbătoreşte ziua de naştere. Suntem convinşi că ne pregăteşte mereu surprize plăcute, aşa că ne grăbim să îi urăm sănătate, spor şi inspiraţie!

Eveniment editorial: Refugiul meu, furtuna mea de Arundhati Roy

Adevărat fenomen editorial, Refugiul meu, furtuna mea, prima carte de memorii a scriitoarei Arundhati Roy, apărută sub titlul original Mother Mary Comes to Me, a fost finalistă la Kirkus Prize – Nonficțiune și nominalizată la National Book Critics Circle Award – Autobiografie. Unele dintre cele mai prestigioase publicații și platforme internaționale, printre care New York Times, New York Times Book Review, The New Yorker, TIME Magazine, Guardian, Economist, Elle, BookPage, Booklist, Minnesota Star Tribune, The Times, The Independent, NPR, LitHub, Barnes & Noble, au ales-o „Cartea anului 2025“.

Primul volum de memorii al lui Arundhati Roy, Refugiul meu, furtuna mea, urmărește, cu forța narativă a romanelor sale și cu luciditate, evoluția uneia dintre cele mai puternice autoare ale literaturii contemporane. Acoperind perioada dintre 1962 și 2022, cartea reconstituie traseul interior al unei conștiințe în formare: copilăria fracturată, ruptura necesară, anii de rătăcire fertilă și, în cele din urmă, apariția romancierei și eseistei. Scrise sub impactul unei pierderi decisive, memoriile sunt mai puțin o elegie și mai mult un act de clarificare, o încercare de a înțelege cum se naște o voce, cum se cucerește libertatea și ce preț cere adevărul.

Titlul original, Mother Mary Comes to Me, trimite la un vers celebru din piesa Let It Be a formației Beatles, dar și la Mary Roy, mama scriitoarei, pentru care a trăi după regula lui „fie și așa“ era de neconceput. Figura mamei rămâne un catalizator esențial al acestei deveniri: autoritară, vizionară, imposibil de ignorat, o forță redutabilă din care se alimentează scrisul lui Arundhati Roy. Alternând introspecția cu reflecții tăioase despre India, Refugiul meu, furtuna mea este o reconstrucție dureroasă și aproape sacră: o carte despre formarea eului artistic, despre dragostea care rănește, despre rădăcini și despre momentul fragil în care o viață se transformă în roman.

Arundhati Roy, scriitoare și activistă indiană, cunoscută atât pentru romanele sale, cât și pentru eseistica politică incisivă, s-a născut la 24 noiembrie 1961 în Shillong, Meghalaya, India, și a studiat la Școala de Arhitectură din Delhi, unde locuiește și în prezent. Debutează în 1997 cu romanul Dumnezeul lucrurilor mărunte (The God of Small Things; Humanitas Fiction, 2018, 2022), câștigător al Booker Prize și tradus în peste patruzeci de limbi. Douăzeci de ani mai târziu, în 2017, îi apare cel de-al doilea roman, Ministerul fericirii supreme (The Ministry of Utmost Happiness; Humanitas Fiction, 2019), nominalizat la Man Booker Prize și finalist la National Book Critics Circle Award în același an. Arundhati Roy a scris numeroase eseuri și volume de non-ficțiune care abordează teme politice, sociale și ecologice.

Printre cele mai cunoscute se numără Power Politics (2001), The Algebra of Infinite Justice (2002), War Talk (2003), Public Power in the Age of Empire (2004), Field Notes on Democracy: Listening to Grasshoppers (2009), Broken Republic: Three Essays (2011), Capitalism: A Ghost Story (2014), Things That Can and Cannot Be Said (2016, împreună cu John Cusack), The Doctor and the Saint: Caste, Race, and Annihilation of Caste (2017), My Seditious Heart. Collected Non-Fiction (2019), Azadi: Freedom. Fascism. Fiction (2020). În 2025 publică Refugiul meu, furtuna mea (Mother Mary Comes to Me; Humanitas Fiction, 2026), volum finalist la Kirkus Prize – Nonficțiune și nominalizat la National Book Critics Circle Award – Autobiografie, unul dintre titlurile de top ale New York Times Book Review în 2025 și „Cartea anului“ în numeroase publicații și platforme internaționale. Este în curs de apariție în peste douăzeci și cinci de țări. De-a lungul carierei sale, Arundhati Roy a fost distinsă cu numeroase premii de prestigiu, printre care Lannan Cultural Freedom Prize în 2002, Sydney Peace Prize în 2004 pentru activismul non-violent, Norman Mailer Prize for Distinguished Writing în 2011, Ambedkar Sudar Award în 2015, St. Louis Literary Award în 2022, European Essay Prize în 2023, Pinter Prize în 2024. De asemenea, a fost inclusă în lista Time 100 a celor mai influenți oameni din lume în 2014.

Prelungire expoziție „România. Reprezentarea identitară a portului popular în artă”

Muzeul Național de Artă al României anunță prelungirea expoziției „România. Reprezentarea identitară a portului popular în artă”, cu încă o lună, respectiv în perioada 12 februarie – 15 martie 2026, cu program normal de vizitare, miercuri – vineri 10.00 – 18.00 și sâmbătă – duminică 11.00 – 19.00.

Locul lucrării lui Matisse, care se va întoarce la Centrul Pompidou din Paris, va fi ocupat de intervenţia in situ realizată de artistul vizual  Mircea Cantor şi intitulată Mai aproape de departe (desen în tuș aplicat direct pe perete, țesături brodate și fragmente de hârtie). Lucrării murale i se va alătura, începând de miercurea viitoare, o piesă arheologică de excepție –  Statueta antropomorfă feminină realizată cu peste 6000 de ani în urmă, din lut modelat, incizat și ars, aparținând Culturii Cucuteni – împrumutată de la Complexul Muzeal Național Neamț.

În completarea programului expozițional, MNAR va organiza în parteneriat cu Asociația Moara de hârtie din Comana, o serie de ateliere de țesut și brodat dedicate grupurilor de elevi. Participanții vor descoperi meșteșugurile tradiționale lucrând la mini-războaie de țesut sau exersând cusătura în punct de cruce, realizând câte un covoraș sau o mini ie din lemn pe care le vor lua acasă.

Muzeul Național de Istorie a României expune, în februarie, două tăblițe cerate de la Alburnus Maior și alte trei monumente epigrafice, în cadrul programului Exponatul lunii. Expunerea marchează împlinirea a 1895 de ani de la întocmirea celei mai timpurii tăblițe cerate cunoscute, datată la 6 februarie 131 p. Chr. Cele două piese sunt prezentate publicului alături de trei inscripții descoperite în cursul cercetărilor arheologice desfășurate la Roșia Montană în primul deceniu al secolului XXI. Una dintre aceste inscripții a fost recent descifrată și publicată, având o istorie cu totul aparte. Ambele tăblițe cerate provin din lotul descoperit în anul 1854 și se află astăzi în colecțiile muzeului. Tabula Cerata D. XVIII este cea mai veche dintre tăblițele cerate de la Alburnus Maior. Documentul reprezintă un contract de muncă, încheiat la 6 februarie 131 p. Chr., în localitatea Alburnus Maior. Din tripticul original, confecționat din lemn de brad, s-a păstrat doar una dintre părți. Textul menționează, pe lângă elementele de datare, activitatea unui jurist – Valerius Firmus, autorul actului – care redactează contractul. Cea de-a doua piesă, Tabula Cerata D. XI, este, de asemenea, un contract de muncă (închiriere a forței de muncă), încheiat la 20 mai 164 p. Chr., într-o localitate numită Immenosum Maius. Dintre inscripțiile expuse se distinge o stelă funerară, descoperită în anul 2004 într-una dintre necropolele romane situate în apropierea galeriilor miniere. Textul a fost descifrat integral de dată recentă. Stela marca mormântul unui miner pe nume Annaeus, fiul lui Valens, care a murit la vârsta de 40 de ani. Inscripția oferă un detaliu rar și impresionant: Annaeus a fost ucis de o prăbușire de mină, un accident de muncă frecvent în exploatările miniere din Antichitate. Exponatele prezentate în cadrul programului Exponatul lunii vor constitui nucleul unei expoziții aflate în curs de realizare la MNIR, programată pentru primăvara anului 2026, dedicată descoperirilor de la Roșia Montană aflate în patrimoniul muzeului. De asemenea, sunt prevăzute mai multe evenimente asociate acestei expuneri. Piesele pot fi admirate până la jumătatea lunii martie, în Holul central al muzeului, în aripa Stavropoleos, redeschisă recent publicului.

Festivalul Jazz in Church revine la București pentru ediția a XI-a, care va avea loc între 23 și 26 aprilie, la Biserica Luterană. Programul din acest an reunește artiști de prim-plan ai jazzului internațional și ai muzicii contemporane, propunând patru seri de concerte construite în jurul improvizației, dialogului și explorării sonore.

Ediția din 2026 propune un program construit în jurul unor nume de referință ale jazzului internațional, incluzând doi artiști distinși cu Premii Grammy — Bill Frisell și Grégoire Maret. Selecția artistică este completată de concerte-tribut dedicate muzicii de film, precum și de reinterpretări contemporane ale tradițiilor muzicale europene, într-un program care pune accent pe dialog, improvizație și diversitate stilistică.

Program:

Joi, 23 aprilie, ora 19:00

Luciano Biondini (acordeon) / Klaus Falschlunger (sitar)

Duo-ul Once in a Blue Moon aduce împreună jazzul european, improvizația și influențe ale muzicii indiene. Muzica lor este construită din ascultare reciprocă, spațiu și detaliu, într-un discurs coerent și matur. Luciano Biondini este unul dintre cei mai apreciați acordeoniști ai scenei europene, iar Klaus Falschlunger este cunoscut pentru activitatea sa la intersecția dintre jazz și muzicile tradiționale indiene.

Sokratis Sinopoulos (liră) / Yann Keerim (pian)

Proiectul Topos (ECM Records) explorează relația dintre folclor și limbaj contemporan, incluzând improvizații inspirate din cele șase Romanian Folk Dances de Béla Bartók. Sinopoulos revine la Jazz in Church după prezența sa din ediția 2024, alături de pianistul și compozitorul grec Yann Keerim.

Vineri, 24 aprilie, ora 19:00

Grégoire Maret (muzicuță) / Romain Collin (pian)

Un proiect de duo construit în jurul muzicii lui Ennio Morricone, abordată într-o lectură personală, de chamber-jazz. Concertul propune o reinterpretare sobră și clară a unui repertoriu iconic, păstrând spiritul original fără a urmări fidelitatea formală.

Bill Frisell (chitară electrică) / Eyvind Kang (violă)

Punctul central al ediției. Bill Frisell, una dintre figurile majore ale jazzului american din ultimele patru decenii, revine într-un duo deschis, bazat pe repertoriu flexibil și improvizație extinsă. Alături de violistul și compozitorul Eyvind Kang, Frisell construiește concerte care se schimbă de la seară la seară, în funcție de context și public.

Sâmbătă, 25 aprilie, ora 19:00

Răzvan Filip Cipcă (chitară) / Alexandru Olteanu (pian)

Un duo românesc care aduce tradițiile muzicale ale trecutului într-un limbaj actual, orientat spre viitor. Compozițiile lui Răzvan Cipcă se află la intersecția mai multor stiluri, reunite prin libertatea expresivă a jazzului.

Jacky Terrasson (pian)

Unul dintre cei mai importanți pianiști de jazz europeni, câștigător al Thelonious Monk Competition și artist Blue Note Records. Jacky Terrasson este recunoscut pentru echilibrul dintre tradiție, virtuozitate și libertate improvizatorică.

Yom / Théo Ceccaldi / Valentin Ceccaldi

Trio francez care explorează jazzul contemporan prin construcții ample și acumulări progresive de tensiune. Muzica lor, construită ca o singură mișcare continuă, se apropie de o formă de trance sonoră.

Duminică, 26 aprilie, ora 19:00

Shai Maestro (pian)

Unul dintre cei mai apreciați pianiști ai jazzului contemporan, cu albume lansate la ECM Records și produse de Manfred Eicher. Pianistul israelian Shai Maestro prezintă proiectul solo Solo: Miniatures & Tales, un discurs concentrat între compoziție și improvizație.

Julia Biel

Vocalistă și pianistă britanică, prezentă în formulă de quartet. Muzica sa combină jazzul cu songwriting-ul și improvizația, într-un concert axat pe groove, structură și claritate expresivă.

Festivalul este organizat de asociația JAZZ.RO, în parteneriat cu Biserica Evanghelica C.A. din Bucuresti.

Exponatul lunii februarie – „Descoperiri epigrafice de la Alburnus Maior”

Muzeul Național de Istorie a României expune, în februarie, două tăblițe cerate de la Alburnus Maior și alte trei monumente epigrafice, în cadrul programului Exponatul lunii.

Expunerea marchează împlinirea a 1895 de ani de la întocmirea celei mai timpurii tăblițe cerate cunoscute, datată la 6 februarie 131 p. Chr.

Cele două piese sunt prezentate publicului alături de trei inscripții descoperite în cursul cercetărilor arheologice desfășurate la Roșia Montană în primul deceniu al secolului XXI. Una dintre aceste inscripții a fost recent descifrată și publicată, având o istorie cu totul aparte. Ambele tăblițe cerate provin din lotul descoperit în anul 1854 și se află astăzi în colecțiile muzeului.

Tabula Cerata D. XVIII este cea mai veche dintre tăblițele cerate de la Alburnus Maior. Documentul reprezintă un contract de muncă, încheiat la 6 februarie 131 p. Chr., în localitatea Alburnus Maior. Din tripticul original, confecționat din lemn de brad, s-a păstrat doar una dintre părți. Textul menționează, pe lângă elementele de datare, activitatea unui jurist – Valerius Firmus, autorul actului – care redactează contractul.

Cea de-a doua piesă, Tabula Cerata D. XI, este, de asemenea, un contract de muncă (închiriere a forței de muncă), încheiat la 20 mai 164 p. Chr., într-o localitate numită Immenosum Maius.

Dintre inscripțiile expuse se distinge o stelă funerară, descoperită în anul 2004 într-una dintre necropolele romane situate în apropierea galeriilor miniere. Textul a fost descifrat integral de dată recentă. Stela marca mormântul unui miner pe nume Annaeus, fiul lui Valens, care a murit la vârsta de 40 de ani. Inscripția oferă un detaliu rar și impresionant: Annaeus a fost ucis de o prăbușire de mină, un accident de muncă frecvent în exploatările miniere din Antichitate.

Exponatele prezentate în cadrul programului Exponatul lunii vor constitui nucleul unei expoziții aflate în curs de realizare la MNIR, programată pentru primăvara anului 2026, dedicată descoperirilor de la Roșia Montană aflate în patrimoniul muzeului. De asemenea, sunt prevăzute mai multe evenimente asociate acestei expuneri.

Piesele pot fi admirate până la jumătatea lunii martie, în Holul central al muzeului, în aripa Stavropoleos, redeschisă recent publicului.

13 februarie – Ziua Mondială a Radioului

Şi anul acesta, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) invită toate posturile de radio şi organizaţiile care activează în domeniu să i se alăture şi să susţină celebrarea Zilei mondiale a radioului pe 13 februarie.

Aflată la a 15-a ediţie, această zi marchează prima emisie a postului de radio al Naţiunilor Unite, din 1946.

Obiectivele Zilei mondiale a radioului sunt orientate spre conştientizarea marelui public şi a mass-mediei asupra importanţei radioului, spre încurajarea factorilor de decizie pentru facilitarea accesului la informaţii prin intermediul radio, spre creşterea şi dezvoltarea reţelelor de transmisie şi spre cooperarea internaţională între radiodifuzori.

Ideea celebrării Zilei mondiale a radioului a venit din partea Academiei Spaniole de Radio. Delegaţia Permanentă a Spaniei la UNESCO a prezentat în mod oficial propunerea la cea de a 187-a sesiune a Comitetului Executiv al UNESCO, din septembrie 2011. La 3 noiembrie 2011, în cadrul celei de-a 36-a Conferinţe generale a UNESCO, a fost aprobată înfiinţarea Zilei mondiale a radioului, potrivit site-ului diamundialradio.org.

Urăm tuturor colegilor şi colaboratorilor noştri care sărbătoresc azi unul dintre cele mai venerabile, redutabile şi iubite mijloace de comunicare media La mulţi ani şi la cât mai mulţi, educaţi şi fideli ascultători!

Expoziția „Ștefan Bertalan. În ritmul lumii — O retrospectivă”

Expoziția Ștefan Bertalan este curatoriată de Bernard Blistène, Director onorific al Centrului Pompidou – Muzeul Național de Artă Modernă și beneficiază de colaborarea Iunei Șerban, curator la MARe.

Ștefan Bertalan a explorat legătura dintre om, natură și tehnologie, observând lumea ca pe un sistem viu, aflat într-un echilibru fragil între ordine și haos. Fascinat de lumină, ritm și creștere, își nota zilnic observațiile despre plante și medii naturale. După 1981, când este concediat din motive politice de la catedra de arhitectură din Timișoara, viața și arta lui intră într-o fază de melancolie lucidă. Autoexilat, izolat și deziluzionat, Ștefan Bertalan a pictat cartofi, transformând banalul în simbol al supraviețuirii și al declinului. În această perioadă, lumina solară a anilor ’70 se stinge într-o lumină difuză, interioară, expresia unei conștiințe care continuă să caute sens în întuneric.

Expoziția are un aranjament tematic și nu cronologic pentru a sublinia subiectele și procesele care au punctat cercetările și explorările artistului: primele studii și lucrări din Cluj-Napoca, urmate de perioada din Timișoara, unde a studiat și predat între 1970 și 1981, exilul forțat la Öhringen (Germania) între 1986 și 2012, până la întoarcerea în Timișoara, orașul pe care l-a ales și unde a desfășurat o muncă esențială prin activitatea sa didactică la Academie și prin contribuția la viața culturală intensă a orașului.

Bertalan apare ca o figură carismatică și alertă, atentă atât la lumea sensibilă, cât și la schimbările sociale și politice profunde la care a fost martor și actor indispensabil.

Două dintre săli pun în prim-plan relația lui Ștefan Bertalan cu ceilalți co-fondatori ai grupurilor 111 și SIGMA, două mișcări artistice la care a contribuit în mod decisiv. Pe lângă lucrările adunate în această secțiune, printre care se numără și faimoasa instalație Multivision, realizată în 1978 împreună cu Constantin Flondor și Doru Tulcan, vor fi expuse diverse lucrări, arhive și documente mai puțin cunoscute care îmbogățesc înțelegerea acestor două momente esențiale ale neo-avangardei românești și europene a anilor 1960–80.

Expoziția de la MARe, deschisă între 6 februarie și 3 mai 2026, reprezintă cea de-a doua etapă a retrospectivei dedicate lui Ștefan Bertalan, în continuarea prezentării inaugurale inițiate de Art Encounters la ISHO Center Timișoara (3 aprilie – 29 iunie 2025).

Miron Agafiței revine în România, după 35 de ani, cu expoziția „Ferestre către o lume interioară”

După o absență de peste trei decenii din spațiul expozițional românesc, pictorul Miron Agafiței revine în atenția publicului cu o amplă expoziție personală, găzduită de Muzeul de Artă Constanța.

Intitulată Ferestre către o lume interioară, expoziția propune un parcurs introspectiv printr-o pictură profund marcată de dimensiunea spirituală și de o relație subtilă cu memoria, tăcerea și structurile interioare ale imaginii. Lucrările lui Miron Agafiței se situează la granița dintre abstract și figurativ, construind spații fragile, suspendate, care invită privitorul la contemplație și reflecție.

Evenimentul este prezentat de criticul de artă Doina Mândru, iar curatoria expoziției este semnată de Principele Șerban Dimitrie Sturdza, care propune o lectură coerentă și nuanțată a operei artistului. Expoziția marchează nu doar o revenire simbolică, ci și o reconectare a pictorului cu scena artistică românească, într-un moment de maturitate creativă.

Miron Agafiței aparține unei generații pentru care pictura a fost, mai degrabă, un exercițiu de interiorizare decât unul de reprezentare. Lucrările sale deschid „ferestre” către un univers personal, în care culoarea, materia și gestul pictural funcționează ca forme de mediere între lumea vizibilă și cea lăuntrică.

Expoziția de la Muzeul de Artă Constanța se poate vizita până la 5 martie anul curent şi oferă publicului prilejul rar de a redescoperi un artist important al diasporei românești și de a intra în dialog cu o pictură discretă, densă și profund reflexivă.