One woman show Anca Sigartău la Teatrul Toma Caragiu

Teatrul Toma Caragiu vă invită vineri, 24 februarie, de la ora 19.00, în sala Teatrului, la spectacolul “Vreau să fiu actriţă!”. Având la bază textul scriitorului american Robert Mauro, spectacolul este un one woman show creat de Anca Sigartău ce îmbină elemente de umor, stand up comedy, musical şi dramă.

“Vreau să fiu actriţă!” îi poartă pe spectatori în culisele unui spectacol de teatru, printre amintirile, emoţiile, gândurile, neliniştile unei actriţe ce face o reverenţă in memoriam Liviu Ciulei.

“Vă invit la teatru, vă invit să mă vedeţi în piesa cea mai dragă mie, cea mai apropiată de sufletul meu. Astăzi, după mai bine de 25 de ani de teatru, încă o provoc pe Anca Sigartău, actriţa, la un exerciţiu de imaginaţie. Dacă nu aş fi ajuns actriţă, încotro mi-ar fi îndrumat Dumnezeu paşii? Director de bancă, soprană, pianistă… Toate ar fi fost destine posibile cu care am cochetat mai mult sau mai puţin în viaţă. Şi poate azi aş fi avut mai mulţi bani, mai multă putere sau mai mult confort, aş fi fost mai cunoscută, aş fi fost mai lăudată… Nu aş fi întâlnit însă toate sufletele frumoase din teatrul românesc. (…) Când am făcut acest spectacol, am plecat de la indicaţiile de regie ale domnului Liviu Ciulei pentru Puck, personaj pe care am avut bucuria să-l joc. “Când mergi, să am senzaţia, eu, spectator în sală, că nu atingi pământul… să auzi fiecare respiraţie”, mărturiseşte protagonista.

Aşadar, sunteţi aşteptaţi la un spectacol interactiv despre trăirile interioare ale actorului, despre stările lui sufleteşti, în interpretarea inconfundabilă a Ancăi Sigartău. (R.N.)

Ana – Cristina Leonte și Big Band-ul Radio în concert la Sala Radio

Ana – Cristina Leonte este joi, 16 februarie, de la ora 19.00, invitata proiectului BIG BAND-ULUI RADIO de la Sala Radio, dirijat de IONEL TUDOR şi moderat de FLORIAN LUNGU, din cadrul seriei „JAZZ PE ROMÂNEŞTE”.

Ana – Cristina Leonte este una din cele mai importante cântărețe, compozitoare, și conducătoare de formație din noua generație a muzicii românești. A cântat alături de numeroşi artişti, atât ai scenei de jazz româneşti, cât și ai celei internaţionale. A colaborat cu Albert Tajti, Michael Acker, Tavi Scurtu, Mircea Tiberian, Alex Munte, John Betsch, Chris Dahlgren, Albrecht Maurer, Pierre Borel, Maurice de Martin, George Dumitriu, Juhasz Gabor, Cristian Soleanu, Mihai Iordache, Alex Arcuș, Sorin Romanescu, Ciprian Pop, Sebastian Burneci.

A câştigat numeroase premii la competiţiile de jazz, cum ar fi titlul pentru Cel mai bun solist vocal, în cadrul Concursului Internaţional Johnny Raducanu (2015). În anul 2013 Ana-  a obţinut titlul Best Vocal Performance Award la Sibiu Jazz Festival şi, împreună cu Michael Acker și Albert Tajti, a obţinut Marele Premiu – Cea mai bună trupă de jazz în 2012 la Târgu Mureş.

Între 2012 şi 2014 a fost membră a grupului vocal Jazzappella, alături de care a susţinut  o activitate concertistică intensă, care a continuat în anul 2015 cu noua formulă accappella BLUE NOISE.

Nerezumându-se doar la a-şi folosi calităţile vocale, Ana – Cristina întreprinde o activitate intensă și ca songwriter, deoarece consideră că interpretarea compoziţiilor proprii este mijlocul de exprimare cel mai direct şi mai sincer prin care poate să releve publicului trăirile interioare întrupate prin muzică. (R.N.)

One woman show Anca Sigartău la Teatrul Toma Caragiu

Teatrul Toma Caragiu vă invită vineri, 24 februarie, de la ora 19.00, în sala Teatrului, la spectacolul “Vreau să fiu actriţă!”. Având la bază textul scriitorului american Robert Mauro, spectacolul este un one woman show creat de Anca Sigartău ce îmbină elemente de umor, stand up comedy, musical şi dramă.

“Vreau să fiu actriţă!” îi poartă pe spectatori în culisele unui spectacol de teatru, printre amintirile, emoţiile, gândurile, neliniştile unei actriţe ce face o reverenţă in memoriam Liviu Ciulei.

“Vă invit la teatru, vă invit să mă vedeţi în piesa cea mai dragă mie, cea mai apropiată de sufletul meu. Astăzi, după mai bine de 25 de ani de teatru, încă o provoc pe Anca Sigartău, actriţa, la un exerciţiu de imaginaţie. Dacă nu aş fi ajuns actriţă, încotro mi-ar fi îndrumat Dumnezeu paşii? Director de bancă, soprană, pianistă… Toate ar fi fost destine posibile cu care am cochetat mai mult sau mai puţin în viaţă. Şi poate azi aş fi avut mai mulţi bani, mai multă putere sau mai mult confort, aş fi fost mai cunoscută, aş fi fost mai lăudată… Nu aş fi întâlnit însă toate sufletele frumoase din teatrul românesc. (…) Când am făcut acest spectacol, am plecat de la indicaţiile de regie ale domnului Liviu Ciulei pentru Puck, personaj pe care am avut bucuria să-l joc. “Când mergi, să am senzaţia, eu, spectator în sală, că nu atingi pământul… să auzi fiecare respiraţie”, mărturiseşte protagonista.

Aşadar, sunteţi aşteptaţi la un spectacol interactiv despre trăirile interioare ale actorului, despre stările lui sufleteşti, în interpretarea inconfundabilă a Ancăi Sigartău. (R.N.)

Cea mai importantă companie niponă de dans contemporan, la Bucureşti şi Sibiu

Pentru prima dată în România, la iniţiativa Japan Foundation, cu sprijinul Ambasadei Japoniei, în colaborare cu Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu şi Fundaţia Art Production, Întâlnirile JTI vor găzdui în Bucureşti şi Sibiu, cea mai importantă companie niponă de dans contemporan.

“Noism” va prezenta pe 30 martie, ora 19.00, pe scena Sălii Mari a Teatrului Naţional din Bucureşti spectacolul “La Bayadere – Ţara Iluziilor”, o poveste transmisă din generaţie în generaţie, dincolo de amintiri şi istorie. Turneul “Noism” va continua la Sibiu, unde vor avea loc două reprezentaţii cu spectacolele “The Match Seller’s Tale” şi “Passacaglia”, pe 5 şi 6 aprilie, în avanpremiera Festivalulului Internaţional de Teatru (FITS 2017).

“Noism” a fost înfiinţată în 2004 de artistul Jo Kanamori, fiind prima companie profesionistă de dans care urmăreşte tradiţia dramatică europeană. Începând cu 2007, compania a avut reprezentaţii în 11 oraşe din opt ţări şi a fost onorată cu prestigiosul Premiu Asashi Performing Arts în 2008, pentru prezentarea excepţională a lucrării ”Nameless Hands – house of dolls”. Ulterior, “Noism” a interpretat coproducţia “Nameless Poison – black monk” în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru Cehov din 2009. În 2011, compania a fost invitată la celebrul festival de muzică clasică Saito Kinen Festival Matsumoto, condus de Seiji Ozawa. Astăzi, “Noism” continuă să fie apreciată şi recunoscută drept cea mai importantă companie japoneză de dans contemporan.

Jo Kanamori, Director Artistic al ”Noism”, a studiat cu Maurice Bejart la Şcoala-atelier Rudra Bejart din Lausanne. A interpretat lucrări în cadrul Teatrului de Dans Olandez, Baletului Naţional al Operei din Lyon şi Baletului Gothenburg din Suedia. Kanamori a revenit în Japonia în 2002. Primul său proiect, “No-mad-ic project – 7 fragments in memory” a fost onorat cu cel de-al treilea premiu Asahi Performing Arts Awards în 2003. Kanamori a regizat lucrările operei lui Bartok, “Bluebeard’s Castle” şi “Mandarinul miraculos”. A obţinut numeroase premii, iar în 2008 a primit prestigiosul Premiu al Ministrului Educaţiei, Culturii, Sportului, Ştiinţei şi Tehnologiei din Japonia.

În vara lui 2016, Jo Kanamori a pus în scenă “La Bayadere – Ţara Iluziilor”, o adaptare a cunoscutei capodopere de balet clasic, folosind o expresivitate corporală perfectă şi o naraţiune pe mai multe planuri. Dramaturgul şi scenaristul Oriza Hirata a adaptat îndrăzneţ pentru “Noism” o poveste tragică  “… această piesă nu fusese produsă încă de niciun mare coregraf al secolului 20…”, declară Jo Kanamori. Costumele şi decorul au fost create de profesionişti din diverse domenii. Aranjamentul scenic, costumele şi decorul din lemn aparţin arhitectului Tsuyoshi Tane, designerului Yoshiyuki Miyamae, de la celebra casa de moda Issey Miyake şi producătorului de mobilă Masaki Kondo, cu toţii colaboratori ai Noism. Muzica este bazată pe partitura originală semnată de Ludwig Minkus, cu adăugirile lui Yasuhiro Kasamtasu, aflat la prima colaborare cu Noism.

Spectacolul este interpretat de 20 de dansatori, care fac parte din Noism1 – grupul de bază al companiei, din Noism2 – grupul dansatorilor stagiari, precum şi de actori invitaţi ai Shizuoka Performing Arts Center. ”La Bayadere” în interpretarea “Noism” a avut parte de o primire extraordinară din partea publicului, piesa originală fiind sublimată într-o lucrare care se raportează la societatea modernă, istorie, religie, etnie. (R.N.)

Ana – Cristina Leonte și Big Band-ul Radio în concert la Sala Radio

Ana – Cristina Leonte este joi, 16 februarie, de la ora 19.00, invitata proiectului BIG BAND-ULUI RADIO de la Sala Radio, dirijat de IONEL TUDOR şi moderat de FLORIAN LUNGU, din cadrul seriei „JAZZ PE ROMÂNEŞTE”.

Ana – Cristina Leonte este una din cele mai importante cântărețe, compozitoare, și conducătoare de formație din noua generație a muzicii românești. A cântat alături de numeroşi artişti, atât ai scenei de jazz româneşti, cât și ai celei internaţionale. A colaborat cu Albert Tajti, Michael Acker, Tavi Scurtu, Mircea Tiberian, Alex Munte, John Betsch, Chris Dahlgren, Albrecht Maurer, Pierre Borel, Maurice de Martin, George Dumitriu, Juhasz Gabor, Cristian Soleanu, Mihai Iordache, Alex Arcuș, Sorin Romanescu, Ciprian Pop, Sebastian Burneci.

A câştigat numeroase premii la competiţiile de jazz, cum ar fi titlul pentru Cel mai bun solist vocal, în cadrul Concursului Internaţional Johnny Raducanu (2015). În anul 2013 Ana-  a obţinut titlul Best Vocal Performance Award la Sibiu Jazz Festival şi, împreună cu Michael Acker și Albert Tajti, a obţinut Marele Premiu – Cea mai bună trupă de jazz în 2012 la Târgu Mureş.

Între 2012 şi 2014 a fost membră a grupului vocal Jazzappella, alături de care a susţinut  o activitate concertistică intensă, care a continuat în anul 2015 cu noua formulă accappella BLUE NOISE.

Nerezumându-se doar la a-şi folosi calităţile vocale, Ana – Cristina întreprinde o activitate intensă și ca songwriter, deoarece consideră că interpretarea compoziţiilor proprii este mijlocul de exprimare cel mai direct şi mai sincer prin care poate să releve publicului trăirile interioare întrupate prin muzică. (R.N.)

Patricia Kaas, la Bucureşti şi Timişoara

Patricia Kaas revine în România la patru ani distanţă de la ultima sa întâlnire cu fanii români, cu două concerte: pe 24 iunie, la Bucureşti, Sala Palatului şi pe 26 iunie, la Timişoara, Parcul Rozelor. Artista a pornit în turneul de promovarea a celui mai recent album auto-intitulat, un proiect cu o nouă abordare muzicală.

Unde a dispărut Patricia Kaas în ultimii doi ani? Se numeşte sindromul burnout, rare sunt carierele artistice care nu se lovesc de el. Pentru Patricia, a fost un punct de renaştere artistică şi personală. A condus-o spre un nou album, “Patricia Kaas”, primul album omonim din cariera sa, al zecelea disc de studio, prima colecţie de titluri originale după 13 ani. Un nou drum, o nouă viaţă, o nouă abordare muzicală.

 Discul a fost lansat în 2016, anul în care artista a împlinit vârsta de 50 ani. “Este o nouă călătorie a vieţii mele spre femeia care sunt astăzi, femeia care se simte bine în pielea ei şi care se uită cu plăcere în oglindă. După 30 de ani de carieră, nu mai există bariere. Am dat frâu tuturor sentimentelor, tuturor gândurilor”, spune Patricia. Primul extras pe single a fost “Le Jour et l’heure”, piesa care deschide albumul. “Madame tout le monde”, o bijuterie pop amuzantă, are un videoclip menit s-o reinventeze pe Kaas, regina cabaretului şi a pieselor café-concert. “Adele2 este adolescenta care învaţă că într-o lume a bărbaţilor, trebuie să lupte de două ori mai mult pentru a se impune. Interpretarea intimă, blues a Patriciei este pur şi simplu tulburătoare. Chitara acustică subtilă a lui Fin Greenall, liderul grupului britanic Fink şi influenţele sale (John Legend, Amy Winehouse), fac din această piesă extrem de melodică un moment suspendat în timp, special.

 Fără lunga sa pauză de recuperare, Patricia Kaas ar fi continuat să nu fie mai mult decât interpreta arhipopulară, marea doamnă a scenei, capabilă, prin carismă, eleganţă şi profesionalism să încarneze de una singură întreaga Franţa în afara graniţelor, prin omagiile strălucite aduse icoanelor sale (prin “Kabaret” şi “Kaas cântă Piaf”). Prima artistă de origine franceză care a semnat cu gigantul Live Nation, Patricia a încetat să mai fie “femeia care fuge”, marcată de doliu timpuriu, care şi-a găsit refugiul în muncă şi dragostea publicului pentru a evita mai bine confruntarea cu durerea sa agonizantă. Cu o nouă deschidere către viaţă, cu încredere în gusturile şi aspiraţiile sale, aceea care păcătuise până în prezent prin prea multă umilinţă s-a recunoscut, emoţionată, în noul trib muzical pe care Lamblot Bertrand, directorul său artistic, l-a adunat cu răbdare în jurul ei. (R.N.)

Poem rock, în premieră la Teatrul Mic

Teatrul Mic prezintă luni 20 şi marţi 21 februarie, ora 18.30 premiera oficială a spectacolului ”Deşteptarea Primăverii” de Frank Wedekind, regia şi scenografia Vlad Cristache. Acest spectacol deschide seria premierelor şi a evenimentelor ce vor avea loc la Teatrul Mic în stagiunea 2016 – 2017.

“Deşteptarea primăverii”, în varianta regizorală şi scenografică a lui Vlad Cristache, este un poem teatral rock. Debutul unei echipe tinere de actori, alături de nume consacrate ale Teatrului Mic, este completat de prezenţa insolită a trupei Firma, care prin muzica şi versurile originale compuse special pentru acest spectacol de Daniel Rocca întregesc viziunea regizorală.

“Deşteptarea Primăverii” este o dramă satirică, fiind centrată pe ”conflictul dintre generaţii” şi contradicţiile interioare ale tinerilor, aruncând în aer norme, limite şi secrete ale vârstei adolescentine. Tinerii visează la un paradis artificial care se opune universului adulţilor, se revoltă împotriva ipocriziei şi a falselor valori. Autorul însă, îşi caracteriza textul drept “o reflectare luminoasă a vieţii, în care am căutat să dau fiecărei scene tot umorul ei degajat, care se putea obţine”.

“Eu am privit copilăria şi adolescenţa în multe dintre spectacolele mele, rezonez foarte bine cu această perioadă, care mi se pare cea mai importantă etapă a vieţii. Spectacolul ”Deşteptarea Primăverii” vorbeşte despre o societate care exclude libertatea. Ca tânăr, eşti atât de mult bătut la cap de toată lumea, de profesori, de părinţi, încât ai nişte repere clare în care trebuie să te încadrezi, în care să îţi încadrezi viaţa, numai că ce se întâmplă cu tine nu poate fi încadrat în nimic… Şi atunci practic te simţi constrâns într-un moment în care tu eşti vulnerabil, nu ştii ce se întâmplă cu tine, iar asta poate da naştere unei tragedii”, spune regizorul Vlad Cristache. (R.N.)

Subiecte tabu în Fabrica de Pensule din Cluj-Napoca

Luna aceasta sunt programate două producţii teatrale la Fabrica de Pensule: “open” şi “Ea e băiat bun”.

“Open” a avut premiera în toamna anului trecut. Echipa spectacolului şi-a propus de la început să vorbească publicului despre orice tip de practică ce unora le poate aduce împlinire, iar altora le poate crea repulsie. Şi-a propus totodată să abordeze tema sexualităţii, punând pudoarea în paranteză, dar şi să chestioneze în ce măsură societatea şi familia instalează în fiecare dintre noi tipare de care cu greu ne putem desprinde. În regia Letei Popescu, spectacolul e un one-man show cu George Albert Costea, pe care îl puteţi vedea pe 18 februarie, ora 19:00.

Cel de-al doilea spectacol prezentat în luna februarie la Fabrica de Pensule este “Ea e băiat bun”, coprodus de Compania 28 şi Colectiv A Cluj în cadrul celei de-a 8-a ediţii a festivalului Temps d’Images. Regizat de Eugen Jebeleanu, spectacolul îl are ca protagonist pe Florin Caracala. Eugen este totodată şi autorul scenariului spectacolului, care are la bază documentarul realizat de Marian Ilea şi Gheorghe Dinu, “Rodica e băiat bun”. Spectacolul se joacă pe 23 februarie, ora 19:00 şi este recomandat persoanelor peste 16 ani. (R.N.)

Iubeşte româneşte cu Adrian Naidin & Ionuţ Micu, The dAdA şi Aquarrella

Dacă vrei să sărbătoreşti dragostea într-un mod inedit şi eşti îndrăgostit de … rock, atunci ai undă verde la concertul ”Dragobete Rocks”. 

Vineri, 24 februarie, de Dragobete, vino în Club Quantic să te distrezi româneşte şi să sărbătoreşti Dragostea alături de Adrian Naidin & Ionuţ Micu, The dAdA şi Accuarella.

Începând cu ora 21:00, se va da tonul petrecerii şi vom continua să cântăm despre iubire, în aceeaşi manieră autentică, până în miez de noapte. Cu un playlist croit special pentru Dragobete, talentaţii artişti garantează cu atmosfera unei seri muzicale de neuitat.

Adrian Naidin şi Ionuţ Micu, fac un duet de scenă, plin de energii pozitive şi inspiraţie. Proiectele susţinute împreună se bucură de un real succes şi datorită spontaneităţii artistice. Fiecare concert este fresh şi lasă o poartă deschisă spre unul viitor, pentru că mereu mai ramâne ceva de spus şi arătat lumii.

Trupa The dAdA aduce un stil curajos şi personal, atât prin mesajele pieselor (pline de ironie şi umor), cât şi prin liniile melodice care îmbină creativ stiluri muzicale diverse pentru a defini un stil unic, out of the box, într-un cuvant, dAdA. The dAdA cântă cu zâmbetul pe buze despre viaţă şi despre probleme chiar şi de ordin social, într-o ţară etern fascinantă precum România. Cei patru baieţi vor să descreţească, într-un mod nebun, sincer şi relaxat, frunţile din ce în ce mai încreţite ale românilor.

The dAdA sunt: Septimiu Urzică (voce şi chitară), Theodor Nicolae (chitară şi backing vocals), Mihai Ungureanu (bas şi backing vocals) şi Marian Bobiceag (tobe şi percuţie). Trupa şi-a adjudecat locul al doilea în cadrul concursului Stufstock, Newcomers 2010, după numai două luni de la înfiinţare, participând apoi în finala concursului Global Battle of the Bands Romania 2010.

Accuarella este o trupă relativ nouă în peisajul muzical românesc, dar care are deja foarte multe vizualizări pe reţelele de socializare, datorate stilului inedit de interpretare. Cei mai împătimiţi admiratori ai trupei urmăresc cu mare interes datele următoarelor concerte, tocmai pentru a nu rata ocazia de a reasculta interpretarea Live a piesei de succes ”Alexandra”.  Accuarella se prezintă în următoarea formulă:  Vlad – voce, Ciprian – accordeon, clape, voce, Mircea – chitară voce, Andrei – bass, Alin – trompetă şi Alex la tobe. (R.N.)

Festivalul de film experimental BIEFF 2017 invită la empatie şi la sfidarea graniţelor

Ajuns la cea de-a şaptea ediţie, Festivalul Internaţional de Film Experimental Bucureşti BIEFF revine anul acesta, între 28 martie şi 2 aprilie, la Cinema Muzeul Ţăranului şi Cinema Elvire Popesco, prezentând în premieră românească cele mai inovatoare experimente cinematografice ale ultimului an, cu un focus special asupra lucrărilor semnate de artişti vizuali proeminenţi, ce expun de obicei în muzee şi galerii de artă şi doar rareori în săli de cinema.

Creată sub semnul salutului antic al civilizaţiei Maya IN LAK’ECH ALA K’IN – care se traduce prin TU EŞTI UN ALT EU / YOU ARE ANOTHER ME – ediţia de anul acesta invită publicul la un exerciţiu de empatie, punând în discuţie abilitatea fiecăruia dintre noi de a ne transpune în pielea semenilor noştri. Selecţia de anul acesta provoacă publicul la o negare a barierelor, atât a celor dintre oameni, cât şi a celor de limbaj cinematografic, invitând spectatorul să internalizeze tragedia aproapelui său şi să privească lumea prin ochii acestuia. Competiţia Internaţională revine aşadar cu cinci programe concentrate în jurul a cinci teme de mare relevanţă pentru societatea contemporană, provocând publicul la dezbatere şi implicare, cu un focus particular pe ideea de alteritate, pe necesitatea acută a empatiei, toleranţei şi incluziunii.

Parteneriatele BIEFF, unice în România, cu câteva dintre cele mai importante festivaluri europene de film revin anul acesta, cu aceeaşi invitaţie adresată publicului de a-şi activa aşa numiţii neuroni-oglindă, acea parte a creierului uman responsabilă pentru abilitatea noastră nu doar de a înţelege la nivel raţional, ci şi de a simţi visceral emoţiile celorlalţi.

Renumitul Festival Internaţional de Film de la Berlin în colaborare cu Arsenal Berlin (Institutul Naţional de Film şi Artă Video din Germania) prezintă publicului cinefil român câteva dintre cele mai provocatoare lucrări din secţiunea sa de avangardă:  Berlinale Forum Expanded, în cadrul programului tematic NOSTALGIA FOR THE FUTURE: Manufactured Histories. Unul dintre highlight-urile acestui program este cel mai recent film al maestrului cinema-ului experimental Guy Maddin, controversatul Bring Me The Head of Tim Horton, ce a provocat dezbateri aprinse în prestigioasele festivaluri în care a fost deja proiectat: Berlin, Toronto şi New York.

De asemenea, BIEFF 2017 continuă parteneriatul cu Festivalul Internaţional de Film de la Rotterdam, care prezintă publicului român o mostră impresionantă de activism politic în arta vizuală, în cadrul programului tematic PAINTING WITH HISTORY. Pentru al treilea an consecutiv, popularul program ce îmbină cinema-ul şi coregrafia va fi prezentat în parteneriat cu festivalul Cinedans – Dance on Screen Amsterdam, sub tema EMOTIONAL BODIES: Anxiety, Desire and Solitude in the Post-Internet Urbanscape.

Aşa cum ne-a obişnuit în ultimii ani, parteneriatul de lungă durată al BIEFF cu secţiunea Quinzaine des Réalisateurs (cunoscută internaţional ca Directors’ Fortnight) a Festivalului de Film de la Cannes, aduce şi de această dată în premieră românească un nou lungmetraj al unui maestru al cinema-ului de avangardă îndrăgit deja de publicul BIEFF.

Nu lipsesc nici anul acesta scurtmetrajele câştigătoare ale marilor premii din cele mai prestigioase festivaluri internaţionale de film (Cannes, Veneţia, Locarno, Clermont-Ferrand). În programul Golden Shorts: Best Films in Major Festivals va fi proiectat, printre altele, “Timecode” de Juanjo Giménez – câştigătorul Palme d’Or-ului pentru scurtmetraj din 2016, nominalizat pentru un premiu Oscar pentru Cel mai bun scurtmetraj.

Competiţia “You Are Another Me” prezintă şi ea filme multipremiate: printre acestea se numără câştigătorul premiului pentru scurtmetraj al Academiei Europene de Film (European Film Awards 2016), “9 Days – From My Window in Aleppo” de Floor van der Meulen, Thomas Vroege şi Issa Touma şi scurtmetrajul “Over” de Jörn Threlfall, nominalizat la premiile BAFTA (Oscarurile britanice). (R.N.)

Singurul festival de jazz în biserică din România revine cu o nouă ediţie

După patru ediţii sold-out, publicul aşteaptă cu nerăbdare line-up-ul de anul acesta, ce include legende ale jazz-ului european şi american, precum şi tineri muzicieni ce sunt deja consacraţi pe scenele marilor evenimente muzicale. Jazz-ul european este celebrat de festivalul Jazz in Church, incluzând în program unii dintre cei mai mari muzicieni, precum Franco Ambrosetti – descris de Miles Davis ca singurul trompetist alb care sună ca unul negru, Bojan Z. – nume de referinţă în arta pianului în jazz şi laureat cu titlul de cel mai bun muzician european al anului 2005, sau Michele Rabbia – un artist deja iubit de publicul Jazz in Church şi cunoscut pentru fascinanta abilitate de a crea muzică din cele mai neobişnuite materiale şi instrumente. Greii muzicii de jazz sunt reprezentaţi de Chico Freeman, care va veni cu proiectul Chico Freeman Exotica Trio şi de Ralph Towner – autoetichetat ca un pianist care cântă la chitară. Recitalul său va fi o încântare pentru urechile şi inimile publicului Jazz in Church.

Ca în fiecare an, festivalul este un melanj de muzică de jazz şi contemporană, iar una dintre suprize va fi cu siguranţă pianistul de origine ucraineană Lubomyr Melnyk. Este unul dintre cei mai originali exponenţi ai minimalismului contemporan şi a reuşit să dezvolte un alt limbaj al instrumentului rege – o manieră personală de a cânta la pian ce îi aparţine exclusiv şi care poartă denumirea de “continuous music”. Melnyk a şi stabilit o serie de recorduri, atingând în concert incredibila viteză de 19 note şi jumătate pe secundă (!!) şi înregistrând o medie de viteză, pe parcursul unei ore întregi, situate între 13 şi 14 note pe secundă.

În plus, organizatorii festivalului au pregătit un concert şi pentru cei mici: sâmbătă dimineaţa la ora 11.00 va avea loc matineul Jazz for Kids prin care copiii şi părinţii deopotrivă vor avea o întâlnire interactivă şi plină de ritm cu jazz-ul şi improvizaţia muzicală.

Număr record de filme în cursa pentru Premiile Gopo 2017

21 de lungmetraje de ficţiune, 15 documentare şi 52 de scurtmetraje au intrat oficial în cursa pentru nominalizările la Premiile Gopo 2017.

Gala Premiilor Gopo, cel mai important eveniment dedicat industriei cinematografice din România, ajunsă la cea de-a XI-a ediţie, va avea loc pe 21 martie 2017, în Bucureşti.

La categoria lungmetraj, 21 de filme lansate în cinematografele din România în 2016 sunt considerate eligibile, printre acestea se numără: „Sieranevada” (regia Cristi Puiu), „Două lozuri” (regia Paul Negoescu), „Inimi cicatrizate” (regia Radu Jude), „Ilegitim” (regia Adrian Sitaru), „#Selfie 69” (regia Cristina Iacob), animaţia „Mercy Street – Strada Speranţei” (regia Ştefan Buzea şi Radu Nicolae), sau debuturile în lungmetraj: „Câini” (regia Bogdan Mirică), „Discordia” (regia Ion Indolean), „Dublu” (regia Catrinel Dănăiaţă).

La categoria „Cel mai bun scurtmetraj” au fost înscrise 52 de titluri de ficţiune, documentar şi animaţie, prezentate în premieră în circuitul festivalier competitiv naţional sau internaţional al anului trecut. Dintre acestea amintim de: „Mă cheamă Costin” (regia Radu Potcoavă), „4:15 P.M. Sfârşitul lumii” (regia Cătălin Rotaru şi Gabi Virginia Şarga), „Noiembrie” (regia Ioachim Stroe), „Şapte luni mai târziu” (regia Andrei Creţulescu), „Mamă, Tată, trebuie să vă spun ceva” (regia Paul Mureşan).

15 documentare au intrat pe lista lungă la Premiile Gopo 2017, printre care menţionăm: „Doar o răsuflare” (regia Monica Lăzurean-Gorgan), „Varză, cartofi şi alţi demoni” (regia Şerban Georgescu) „În căutarea tatălui pierdut” (regia Ionuţ Teianu), „Camera obscură” (regia Gheorghe Preda).

Nominalizările pentru toate cele 20 de categorii vor fi anunţate la sfârşitul lunii februarie.

Juriul din acest an este compus din 11 profesionişti din domeniu: Gabriel Achim (regizor), Oana Iancu (producător), Doru Ana (actor), Raluca Mănescu (scenarist), Tudor Mircea (operator), Nita Chivulescu (monteur) şi criticii de film: Dana Duma, Ileana Bîrsan, Andrei Şendrea, Dragoş Marin şi Doru Pop.

După ce juriul va anunţa nominalizările, aproximativ 500 de membri activi din industria cinematografică românească vor fi invitaţi să desemneze câştigătorii trofeelor Gopo 2017. (R.N.)