Teatru de umbre la Muzeul Satului

Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti” organizează, în perioada februarie – mai 2017, o serie de ateliere interactive pentru copii – poveşti altfel spuse – Teatru de umbre.

Copiii participă la un ghidaj tematic şi apoi la desfăşurarea unor poveşti inspirate din patrimoniul muzeului, dar şi din vieţile sfinţilor din calendarul creştin ortodox, folosind jocul de  umbre şi lumini, precum şi un scenariu adaptat de specialiştii muzeului  categoriilor de vârstă 6 – 12 ani. Atelierul se desfăşoară în cadrul proiectului Teatru Muzeal – Teatru de umbre şi constă în şase module.

Folosind teatrul ca metodă de educaţie, la sfârşitul atelierului, copii vor fi capabili să îşi canalizeze atenţia asupra poveştii, să îşi stăpânească emoţiile, să folosească diferite intonaţii specifice personajelor şi să respecte rolul fiecăruia din echipă. (R.N.)

Se caută regizori tineri

Teatrul Apollo111 și Asociația SUB25 anunță lansarea proiectului SATELIT, dedicat regizorilor români tineri. Acești sunt invitați să înscrie în concurs proiecte de teatru după texte scrise de autori români contemporani. Membrii echipei artistice (regizor, scenograf, coregraf, compozitor etc; actorii nu sunt incluși) trebuie să aibă sub 35 de ani. Două proiecte câștigătoare vor fi produse și montate pe scena teatrului Apollo111.

Juriul care va alege proiectele câștigătoare este format din Radu Afrim (regizor), Bogdan Georgescu (dramaturg și regizor), Andreea Borțun (regizor, fondator Festival Ideo Ideis), Adrian Bulboacă (fotograf de teatru) și Bogdan Dumitrache (actor, fondator Apollo111).

Înscrierile în SATELIT se pot face până duminică, 12 martie, la ora 17:00. Anunțarea proiectelor câștigătoare va avea loc pe 20 martie, iar producțiile vor avea premiera în luna mai.

SUB25 este o organizație neguvernamentală și are ca obiectiv descoperirea și promovarea promovarea tinerilor artiști. Principalele activități ale Asociației SUB25 sunt: editarea revistei SUB25, print și online, producția de materiale video despre tineri artiști, producție de film artistic – 3 scurtmetraje și un lungmetraj.

Apollo111 include o stagiune principală de teatru în fiecare an, dar și un repertoriu de teatru pentru copii. Spectacolele pe care teatrul le oferă sunt selecționate anual de către un alt director artistic. Apollo111 va reprezenta totodată mixul perfect între vizionarea celor mai bune spectacole, clasice și contemporane și un spațiu de comunicare între public și artiști, antreprenori din domeniul creativ și personalități din domeniul cultural. (R.N.)

Legendarul saxofonist Kenny Garrett, în concert la Sala Radio

Kenny Garrett revine pentru al treilea an consecutiv în România şi ne prezintă, ca o invitaţie, ultimul său album: “Do Your Dance”.

Jazz Syndicate Live Sessions continuă seria concertelor de la Sala Radio din Bucureşti cu nume de referinţă ale jazz-ului internaţional. După doua concerte sold-out in 2015/2016, ilustrul saxofonist şi compozitor, Kenny Garrett, revine pe scena Salii Radio alături de formidabilul său Quintet.

“Nu vă aşteptaţi să cânt la fel ca la ultimul meu concert. Mă schimb mereu, urmărind ceea ce spiritul meu simte!” spune Kenny Garrett care, mai mult decât oricare alt artist în jazzul tradiţional de astăzi, este cunoscut pentru felul în care face publicul să vrea să se ridice şi să se mişte pe groove. Fie ca în Spania, când un bărbat din Camerun a sărit de pe scaun şi a izbucnit în mişcări africane, fie ca atunci când i s-a alăturat o tânără dansatoare de break-dance, spectacolul este întotdeauna unic: spiritul preia controlul, iar mişcările vin natural. Acesta este  spiritul care a inspirat “Do the dance” – al patrulea album al saxofonistului pentru Mack Avenue Records.

Considerat de publicaţia Washington City Paper drept “cel mai important saxofonist alto al generaţiei sale” iar de către The New York Times “cel mai admirat saxofonist alto de jazz după Charlie Parker”, Kenny Garrett a câştigat Premiul Grammy la categoria „American post bop jazz saxophonist and flautist” şi nenumărate alte premii, distincţii, nominalizări, el fiind frecvent selectat în topurile unor reputate reviste de specialitate precum Down Beat şi Billboard.

Pe cât de înzestrat ca muzician – instrumentist şi compozitor – pe atât de activ şi dinamic, Kenny Garrett a îmbinat permanent prezenţele pe scene de concert şi festival cu munca în studiourile de înregistrări. Astfel, discografia sa numără până în prezent nu mai puţin de 19 albume în calitate de lider şi alte 31 de discuri ca sideman.

În vîrstă de 56 de ani (născut la 9 octombrie 1960, în oraşul Detroit), artistul a urcat treptele consacrării mai întâi ca membru în 1978 al Orchestrei Duke Ellington (condusă pe atunci de fiul marelui şef de formaţie, Mercer Ellington), trei ani mai târziu ca saxofonist în Orchestra Mel Lewis, apoi în Quartetul bateristului Dannie Richmond.

“Am cântat cu Sting, am cântat cu Guru sau Q -Tip, dar am urcat pe scenă şi alături de legende ale muzicii, cum ar fi Woody Shaw, Freddie Hubbard sau Art Blakey & the Jazz Messengers. Am iubit întotdeauna muzica, în toată varietatea ei”, spune artistul.

Decisivă pentru formarea muzicianului cât şi pentru notorietatea sa a fost colaborarea, timp de cinci ani, cu grupul celebrului trompetist Miles Davis, inclusiv prin realizarea a trei albume împreună cu acesta. În cariera sa de peste trei decenii, Kenny Garrett a colaborat cu iluştri exponenţi ai jazz-ului contemporan precum, pe lîngă cei înainte menţionaţi, Art Blakey, Joe Henderson, Brad Mehldau, Freddie Hubbard, Woody Shaw, McCoy Tyner, Pharoah Sanders, Brian Blade, Marcus Miller (cu care a înregistrat cinci CD-uri), Chick Corea, John McLaughlin, Herbie Hancock, Bobby Hutcherson, Ron Carter, Elvin Jones, Mulgrew Miller.

Kenny Garrett va fi secondat de un line-up de excepţie ce îi include pe pianistul Vernell Brown, pe bassistul Corcoran Holt, pe bateristul Marcus Baylor şi pe percuţionistul Rudy Bird.

Concertul Kenny Garrett Quintet va avea loc pe 23 Februrarie, orele 20:00 la Sala Radio din Bucureşti. (R.N.)

The Temper Trap, în premieră în România

Australienii de la The Temper Trap susţin primul lor concert în România pe 21 februarie 2017, în Fratelli Studios din Bucureşti. Trupa se află în plin turneu de promovare a noului lor album.

“Sweet Disposition”, piesa cu care trupa s-a lansat în 2009 şi care a propulsat-o în topurile mondiale a strâns până în prezent peste 27 de milioane de vizualizări pe YouTube.

The Temper Trap au cântat în deschiderea turneelor internaţionale Coldplay şi Rolling Stones, au fost prezenţi la mari festivaluri precum Glastonbury, Lollapalooza şi Coachella, şi au fost nominalizaţi în 2011 la prestigioasele BRIT Awards pentru cel mai bun artist nou internaţional.

Înfiintaţi în 2005 la Melbourne, în Australia, şi stabiliţi ulterior în Regatul Unit, The Temper Trap se află acum în turneul de promovare al celui mai nou album, “Thick as Thieves”. Lansat în 2016, noul album este o piatră de hotar pentru formaţie, marcând revenirea la un sound axat pe chitară în care se menţin, totuşi, elemente ale experimentelor sonore de până acum. (R.N.)

Profesioniştii de la InFusion Trió, în turneu în România

În perioada 17 – 22 februarie, formaţia InFusion Trió din Ungaria susţine un turneu cu şase staţii în Transilvania şi la Bucureşti. InFusion Trió a luat fiinţă în anul 2011, membrii trioului fiind cu toţii muzicieni profesionişti care practică deopotrivă muzica clasică şi muzica uşoară.

Formaţia interpretează şlagăre binecunoscute din repertoriul posturilor de radio, cu ajutorul unor instrumente speciale (vioară electrică, violoncel electric, tobă electronică şi efecte, respectiv loopere). Singura formaţie de looperi din Ungaria s-a bucurat de un succes fulminant în ultimii ani: susţinuţi în cadrul Programului Cseh Tamás – program de finanţare din Ungaria pentru trupele nou înfiinţate – şi-au scos primul album cu titlul „Loop Me Up”, care cuprinde compoziţii proprii, dar şi prelucrări de folclor, şi s-au numărat printre finalişti la Hungary’s Got Talent, respectiv la Supertalent din Germania, convingând publicul şi juriul cu sonoritatea lor unică. Timp de trei săptămâni, trioul a fost ambasadorul culturii maghiare la cel mai mare eveniment sportiv mondial din 2016, în Casa Maghiară din cadrul Olimpiadei de la Rio.

Specialitatea formaţiei InFusion Trió este întreţeserea în armonie a sonorităţilor electronice şi acustice, a diferitelor genuri şi personalităţi. Albumul „Loop me up” reflectă perfect virtuozitatea troicii care sintetizează tehnica looper, instrumentele electrice, muzica cultă şi cea populară.

În această săptămână, formaţia va pute fi văzută după cum urmează: luni, 20 februarie la Bucureşti, Clubul Ţăranului, marţi, 21 februarie la Sibiu, Atrium Café şi miercuri, 22 februarie la Stântu Gheorghe, Bastion. (R.N.)

La mulţi ani, Grigore Leşe!

A coborât tocmai din Ţara Lăpuşului pe drumuri – mai cu seamă – nebătătorite, până a ajuns în capitala României, dar mai ales în inimile noastre. Cântecul lui spune poveşti de viaţă şi de (ne)moarte, de lumină şi împăcare, de taină şi veselie, toate desprinse din marea poveste a unui neam hâtru, discret şi cumsecade. Grigore Leşe ţine la noima strămoşească, la autentic şi la rânduieli.

Şi, pentru că aşa e bine şi frumos, ne învrednicim a-i spune: La mulţi ani faini, sănătoşi şi veseloşi!

Eveniment teatral în pregătire: “Măcelăria lui Iov”, în regia lui Radu Afrim

În aceste zile, pe scena Teatrului Naţional Vasile Alecsandri din Iaşi, regizorul Radu Afrim, reîntors recent la Naţionalul ieşean, pune temelia unui eveniment teatral extraordinar: spectacolul “Măcelăria lui Iov”. Un text provocator, ofertant, semnat de Fausto Paravidino, unul dintre cei mai în vogă dramaturgi europeni ai momentului, celebru actor şi regizor italian.

Scenografia aparţine Irinei Moscu, video este semnat de Andrei Cozlac, asistenţa de regie este asigurată de Irina Creţu. Din distribuţie fac parte: Emil Coşeru, Tatiana Ionesi, Ada Lupu, Ionuţ Cornilă, Andrei Varga, Livia Iorga, Horia Veriveş, Andrei Sava, Brânduşa Aciobăniţei, Doru Maftei.

Premiera spectacolului va avea loc la finalul lunii februarie. (R.N.)

Februarie – Luna Carlo Goldoni, la Teatrul Naţional Iaşi

În această lună, pe 25 februarie, se sărbătoresc 310 ani de la naşterea marelui dramaturg şi libretist veneţian Carlo Goldoni, reformator al comediei, creator al teatrului clasic italian. Tot în februarie, se împlinesc 224 de ani de la moartea scriitorului.

Teatrul Naţional ieşean omagiază personalitatea dramaturgului Carlo Goldoni şi programează, în această lună,  cea de a doua reprezentaţie a spectacolului “Cafeneaua”, pe 17 februarie, ora 19.00, la Sala Mare.

“Cafeneaua”, o producţie extraordinară a Naţionalului ieşean, se bucură de un număr uriaş de solicitări de reprogramare din partea publicului, biletele epuizându-se, de fiecare dată, la scurt timp de la punerea în vânzare.

În 2016, spectacolul “Cafeneaua” a participat la Festivalul Naţional de Teatru de la Bucureşti, la Reuniunea Teatrelor Naţionale de la Chişinău şi la Festivalul Internaţional de Teatru Clasic de la Arad.

Pe afiş, o echipă de creaţie de vârf (regia: Silviu Purcărete, scenografia: Dragoş Buhagiar, muzica: Vasile Şirli), alături de o distribuţie generoasă: Teodor Corban, Călin Chirilă, Ionuţ Cornilă, Constantin Puşcaşu, Petronela Grigorescu, Andreea Boboc, Haruna Condurache, Constantin Avădanei, Horia Veriveş, Daniel Busuioc, Petru Ciubotaru, Puşa Darie, Gelu Zaharia, Livia Iorga, Oana Sandu, Diana Roman, Andreea Spătaru, Radu Homiceanu, Alexandru Torboli, Grigore Andrei Sava, Adrian Marele, Lucian Valacu. (R.N.)

Geta Brătescu va reprezenta România la Bienala de Artă de la Veneţia

În urma concursului naţional pentru selectarea proiectului care va reprezenta România la cea de-a 57-a ediţie a Expoziţiei Internaţionale de Artă – la Biennale di Venezia, comisia de selecţie a declarat câştigător proiectul Geta Brătescu – Apariţii.

Geta Brătescu-Apariţii, autori Geta Brătescu, Magda Radu, Corina Bucea, Diana Ursan, Raymond Bobar, Dan Burzo, Frederic Eyl, Steffen Oestreich, Marian Manten

Expoziţia Apariţii va pune accent pe îmbinarea mediilor artistice, revelând caracterul mobil, deschis, performativ al artei Getei Brătescu, precum şi proliferarea ideilor, fluxul debordant al imaginaţiei şi libertatea de manifestare care însoţesc creativitatea specifică acestei artiste. Participarea Getei Brătescu la Bienala de la Veneţia constituie o sinteză a parcursului ei artistic, concepută prin prisma unor nuclee tematice, incluzând şi cea mai recentă etapă a practicii ei artistice, într-o încercare de a oferi o oglindire a spaţiului atelierului, înţeles ca spaţiu fizic dar şi ca entitate meta-artistică. Consistenţa, integritatea, calitatea estetică şi intelectuală a acestui demers, incredibila prezenţă a artistei – care se dezvăluie prin lucrările în care ea se auto-reprezintă, dar şi în personajele/figurile feminine pe care ea le invocă – vor transforma Pavilionul României şi Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia într-un “atelier continuu” pentru fiecare vizitator în parte.

Pe lângă semnificaţia istorică a parcursului ei, Geta Brătescu este şi o artistă a contemporaneităţii, a cărei versatilitate şi capacitate permanentă de reinventare rezonează cu preocupările, explorările materiale şi conceptuale ale artiştilor care imprimă astăzi traiectoria artei contemporane. Prezenţa ei la Bienala de la Veneţia caută să comunice în primul rând capacitatea artei de inventa naraţiuni care transcend contextul sumbru al lumii actuale, pe fundalul unei reflecţii artistice şi curatoriale care evidenţiază forţa transformatoare a feminităţii, ca întruchipare prin excelenţă a unui “subiect nomad”. Arta Getei Brătescu se situează în deplină consonanţă cu întoarcerea la materialitate, la forţa imaginaţiei artistice şi a plăsmuirii. Interesul reînnoit pentru imagine şi reprezentare semnalează şi racordarea practicii ei artistice la dezbaterile actuale despre rolul artei, ca spaţiu de oglindire a punctelor nevralgice ale realităţii, dar şi ca mod de instituire a unui limbaj specific care poate genera noi forme de subiectivitate. (R.N.)

Dorian sau Cum mi-am petrecut ultimele 24 de ore

După producţia spectacolului “Telefonul din colţul străzii” (parte a modulului educaţional cu acelaşi titlu, dedicat liceenilor din Bucureşti), Control N propune iubitorilor de dans contemporan un nou proiect care să îi transpună într-o lume puternic senzorială şi poetică, dintr-un Bucureşti aflat într-un moment iminent apocaliptic.

Într-un context în care dansul contemporan are din ce în ce mai multă vizibilitate în peisajul artistic din România, spectacolul “Dorian” este realizat de Oana Răsuceanu în jurul unui singur actor-dansator (George Albert Costea), prin îmbinarea dansului contemporan cu proiecţii multimedia.

“Dorian” se construieşte plecând de la o premisă, pe cât de absurdă, pe atât de puternică şi de imposibil de ocolit: sfârşitul lumii va veni în 24 de ore. Dorian trăieşte în Bucureşti şi mai are 24 de ore până când patul, masa, scaunele, televizorul şi restul obiectelor din apartamentul lui nu vor mai exista. Dorian află vestea de la ştiri şi decide să petreacă ultimele 24 de ore la el acasă, singur, aşa cum îşi trăise şi până acum viaţa de zi cu zi. Spectacolul este construit pe juxtapunerea dansului contemporan cu proiecţii multimedia. Jocul creat între mişcarea fizică, reală, concretă, construită sub ochii spectatorului şi imaginile surprinse în proiecţiile video va duce către descoperirea trecutului şi prezentului din viaţa lui Dorian.

Conceptul, regia şi coregrafia spectacolului sunt semnate de Oana Răsuceanu. Cu o activitate intensă ca scenarist de film, Oana a absolvit în 2007 un Master în Artă Coregrafică în cadrul UNATC şi de atunci a derulat o serie de proiecte în zona teatrului şi dansului, ca scenarist / dramaturg, regizor şi coregraf. Printre spectacolele realizate de ea se află “Telefonul din colţul străzii” (spectacol de teatru-dans, după texte de Cristian Popescu), “Dear Diary” (spectacol de dans, realizat cu sprijinul Teatrului Nottara din Bucureşti), cât şi o serie de spectacole pentru copii.

Spectacolul a fost prezentat anul trecut la teatrul UNTEATRU şi a fost itinerat în Timişoara, Craiova şi Ploieşti. Prima reprezentaţie la Teatrul Odeon va avea loc miercuri, 22 februarie, de la ora 19.30, la Sala Studio. (R.N.)

Patricia Kaas, la Bucureşti şi Timişoara

Patricia Kaas revine în România la patru ani distanţă de la ultima sa întâlnire cu fanii români, cu două concerte: pe 24 iunie, la Bucureşti, Sala Palatului şi pe 26 iunie, la Timişoara, Parcul Rozelor. Artista a pornit în turneul de promovarea a celui mai recent album auto-intitulat, un proiect cu o nouă abordare muzicală.

Unde a dispărut Patricia Kaas în ultimii doi ani? Se numeşte sindromul burnout, rare sunt carierele artistice care nu se lovesc de el. Pentru Patricia, a fost un punct de renaştere artistică şi personală. A condus-o spre un nou album, “Patricia Kaas”, primul album omonim din cariera sa, al zecelea disc de studio, prima colecţie de titluri originale după 13 ani. Un nou drum, o nouă viaţă, o nouă abordare muzicală.

 Discul a fost lansat în 2016, anul în care artista a împlinit vârsta de 50 ani. “Este o nouă călătorie a vieţii mele spre femeia care sunt astăzi, femeia care se simte bine în pielea ei şi care se uită cu plăcere în oglindă. După 30 de ani de carieră, nu mai există bariere. Am dat frâu tuturor sentimentelor, tuturor gândurilor”, spune Patricia. Primul extras pe single a fost “Le Jour et l’heure”, piesa care deschide albumul. “Madame tout le monde”, o bijuterie pop amuzantă, are un videoclip menit s-o reinventeze pe Kaas, regina cabaretului şi a pieselor café-concert. “Adele2 este adolescenta care învaţă că într-o lume a bărbaţilor, trebuie să lupte de două ori mai mult pentru a se impune. Interpretarea intimă, blues a Patriciei este pur şi simplu tulburătoare. Chitara acustică subtilă a lui Fin Greenall, liderul grupului britanic Fink şi influenţele sale (John Legend, Amy Winehouse), fac din această piesă extrem de melodică un moment suspendat în timp, special.

 Fără lunga sa pauză de recuperare, Patricia Kaas ar fi continuat să nu fie mai mult decât interpreta arhipopulară, marea doamnă a scenei, capabilă, prin carismă, eleganţă şi profesionalism să încarneze de una singură întreaga Franţa în afara graniţelor, prin omagiile strălucite aduse icoanelor sale (prin “Kabaret” şi “Kaas cântă Piaf”). Prima artistă de origine franceză care a semnat cu gigantul Live Nation, Patricia a încetat să mai fie “femeia care fuge”, marcată de doliu timpuriu, care şi-a găsit refugiul în muncă şi dragostea publicului pentru a evita mai bine confruntarea cu durerea sa agonizantă. Cu o nouă deschidere către viaţă, cu încredere în gusturile şi aspiraţiile sale, aceea care păcătuise până în prezent prin prea multă umilinţă s-a recunoscut, emoţionată, în noul trib muzical pe care Lamblot Bertrand, directorul său artistic, l-a adunat cu răbdare în jurul ei. (R.N.)

Cea mai importantă companie niponă de dans contemporan, la Bucureşti şi Sibiu

Pentru prima dată în România, la iniţiativa Japan Foundation, cu sprijinul Ambasadei Japoniei, în colaborare cu Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu şi Fundaţia Art Production, Întâlnirile JTI vor găzdui în Bucureşti şi Sibiu, cea mai importantă companie niponă de dans contemporan.

“Noism” va prezenta pe 30 martie, ora 19.00, pe scena Sălii Mari a Teatrului Naţional din Bucureşti spectacolul “La Bayadere – Ţara Iluziilor”, o poveste transmisă din generaţie în generaţie, dincolo de amintiri şi istorie. Turneul “Noism” va continua la Sibiu, unde vor avea loc două reprezentaţii cu spectacolele “The Match Seller’s Tale” şi “Passacaglia”, pe 5 şi 6 aprilie, în avanpremiera Festivalulului Internaţional de Teatru (FITS 2017).

“Noism” a fost înfiinţată în 2004 de artistul Jo Kanamori, fiind prima companie profesionistă de dans care urmăreşte tradiţia dramatică europeană. Începând cu 2007, compania a avut reprezentaţii în 11 oraşe din opt ţări şi a fost onorată cu prestigiosul Premiu Asashi Performing Arts în 2008, pentru prezentarea excepţională a lucrării ”Nameless Hands – house of dolls”. Ulterior, “Noism” a interpretat coproducţia “Nameless Poison – black monk” în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru Cehov din 2009. În 2011, compania a fost invitată la celebrul festival de muzică clasică Saito Kinen Festival Matsumoto, condus de Seiji Ozawa. Astăzi, “Noism” continuă să fie apreciată şi recunoscută drept cea mai importantă companie japoneză de dans contemporan.

Jo Kanamori, Director Artistic al ”Noism”, a studiat cu Maurice Bejart la Şcoala-atelier Rudra Bejart din Lausanne. A interpretat lucrări în cadrul Teatrului de Dans Olandez, Baletului Naţional al Operei din Lyon şi Baletului Gothenburg din Suedia. Kanamori a revenit în Japonia în 2002. Primul său proiect, “No-mad-ic project – 7 fragments in memory” a fost onorat cu cel de-al treilea premiu Asahi Performing Arts Awards în 2003. Kanamori a regizat lucrările operei lui Bartok, “Bluebeard’s Castle” şi “Mandarinul miraculos”. A obţinut numeroase premii, iar în 2008 a primit prestigiosul Premiu al Ministrului Educaţiei, Culturii, Sportului, Ştiinţei şi Tehnologiei din Japonia.

În vara lui 2016, Jo Kanamori a pus în scenă “La Bayadere – Ţara Iluziilor”, o adaptare a cunoscutei capodopere de balet clasic, folosind o expresivitate corporală perfectă şi o naraţiune pe mai multe planuri. Dramaturgul şi scenaristul Oriza Hirata a adaptat îndrăzneţ pentru “Noism” o poveste tragică  “… această piesă nu fusese produsă încă de niciun mare coregraf al secolului 20…”, declară Jo Kanamori. Costumele şi decorul au fost create de profesionişti din diverse domenii. Aranjamentul scenic, costumele şi decorul din lemn aparţin arhitectului Tsuyoshi Tane, designerului Yoshiyuki Miyamae, de la celebra casa de moda Issey Miyake şi producătorului de mobilă Masaki Kondo, cu toţii colaboratori ai Noism. Muzica este bazată pe partitura originală semnată de Ludwig Minkus, cu adăugirile lui Yasuhiro Kasamtasu, aflat la prima colaborare cu Noism.

Spectacolul este interpretat de 20 de dansatori, care fac parte din Noism1 – grupul de bază al companiei, din Noism2 – grupul dansatorilor stagiari, precum şi de actori invitaţi ai Shizuoka Performing Arts Center. ”La Bayadere” în interpretarea “Noism” a avut parte de o primire extraordinară din partea publicului, piesa originală fiind sublimată într-o lucrare care se raportează la societatea modernă, istorie, religie, etnie. (R.N.)