Teatrul Nottara sărbătoreşte împlinirea a 70 de ani de existenţă

În perioada 14-21 mai, Teatrul Nottara, iniţial numit Teatrul Armatei, sărbătoreşte, printr-un mini-festival, împlinirea 70 de ani de existenţă, de activitate neîntreruptă şi de contribuţie semnificativă în domeniul cultural. În tot acest timp, artişti de mare valoare, sprijiniţi de oamenii din culise şi birouri, au creat lumi care au atins sufletul a sute de mii de spectatori. În sălile Teatrului din bd. Magheru s-a plâns, s-a râs, s-a visat şi s-a trăit viaţa într-o clipită.

Sub sloganul „Nottara 70 – mai tânăr ca niciodată”, în cadrul evenimentului se va prezenta selecţia unora dintre cele mai de succes producţii ale sale, cărora li se alătură numeroase evenimente conexe. Vor fi 7 zile efervescente, în care se vor evoca şi se vor sărbători – cu teatru, muzică şi dans – 7 decenii de profesionalism, de talent şi pasiune.

„Mai tânăr ca niciodată, Teatrul Nottara sărbătoreşte! Suntem la primii 70 de ani de teatru, de poveşti, de amintiri, de spectacole şi de miracole împărtăşite. Au trecut ca un vis tehnicolor, creat din iubirea, harul şi dragul artiştilor, tehnicienilor, oamenilor buni din birouri; vis împlinit prin spectatorii care au făcut posibilă întâlnirea dintre scenă şi lume, dar şi prin colegii care ne-au fost alături, indiferent de vreme şi vremuri.” a declarat Marinela Ţepuş, directorul Teatrului Nottara.

În 1947, într-o fostă arenă de circ din Calea 13 septembrie, Teatrul Armatei îşi începe activitatea. Apoi, la scurtă vreme, sub conducerea directorului de scenă Al. Finţi, se mută în clădirea construită de inginerul-arhitect Liviu Ciulley (tatăl regizorului Liviu Ciulei), din Bulevardul Magheru. În 1960, instituţia de cultură iese de sub tutela Armatei şi este pus sub egida Consiliului Municipal al Capitalei. Acesta este momentul în care primeşte un nou nume: Teatrul „C.I. Nottara”, iar noul său director este strălucitul actor George Vraca. Astfel, cu un început aflat sub oblăduirea a doi actori (unul patron spiritual şi altul părintele care va reda artiştilor teatrul viu şi liber în ciuda presiunilor politice ale perioadei) instituţia va rămâne o prezenţă ce nu poate fi ignorată nici în breaslă, nici în rândul spectatorilor.

Pe scena sa au jucat mari actori ai teatrului românesc (Gilda Marinescu, Margareta Pogonat, Melania Cîrje, George Calboreanu, George Constantin, Ştefan Iordache, Ştefan Radof, Emil Hossu şi mulţi alţii), s-au rostit vorbele unora dintre cei mai importanţi autori ai repertoriului naţional şi universal (Shakespeare, Cehov, Eugène Ionesco, Pirandello, Lope de Vega, Horia Lovinescu, I.L. Caragiale), au montat regizori cu dăruire artistică (Vlad Mugur, Dan Micu, George Rafael, Marietta Sadova, Radu Penciulescu, Lucian Pintilie, Sanda Manu) şi au construit lumi scenografi remarcabili (Dan Nemţeanu, Mircea Marosin, Tony Gheorghiu, Ion Ipser).  (R.N.)

Radu Mihăileanu îşi lansează ,,Povestea iubirii’’ la TIFF 2017

„Povestea iubirii/ The History of Love”, primul lungmetraj în limba engleză al lui Radu Mihăileanu, va avea premiera oficială în România la cea de-a 16-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania (2-11 iunie). Filmul se va bucura de o serie de proiecţii speciale în Cluj, în prezenţa regizorului şi a renumitului actor britanic Derek Jacobi. Pe 5 iunie, va putea fi văzut pe ecranul uriaş din Piaţa Unirii, iar pe 7 iunie, chiar în localitatea Dâncu, acolo unde s-au desfăşurat o parte dintre filmări. Povestea iubirii va fi distribuit în cinematografe din 9 iunie, de Transilvania Film.

Biletele pentru proiecţia din Piaţa Unirii sunt puse în vânzare pe biletmaster.ro şi aplicaţia TIFF 2017. La proiecţia specială din satul Dâncu, accesul va fi gratuit.

Bazat pe bestsellerul cu acelaşi nume scris de Nicole Krauss, tradus în peste 35 de limbi, filmul urmăreşte povestea de dragoste dintre Leo şi Alma, doi tineri evrei din Polonia pe care ororile celui de-a doilea război mondial par să-i despartă pentru totdeauna. „The History of Love” este titlul cărţii pe care Léo Gursky (Derek Jacobi) o scrie pentru Alma Mereminski (Gemma Arterton). După mulţi ani, apariţia ei misterioasă ajunge să conecteze oameni din întreaga lume.

„Când am citit pentru prima dată romanul lui Nicole Krauss, am avut senzaţia că ştiu deja toate acele personaje şi că ele au fost undeva în mine în tot acest timp. Sentimentul acela a fost atât de puternic, încât m-am întrebat cum a reuşit să intre în mintea mea fără să mă cunoască, într-adevăr, cu mult mai mult talent decât mine. Povestea cuprinde toate temele pe care, la rândul meu, le ador: puterea iubirii, capacitatea ei de a traversa epoci, continente, generaţii, războaie, culturi, umorul – ca dovadă că suntem cu toţii aici şi că suntem în viaţă”, spune Radu Mihăileanu.

Sir Derek Jacobi (78 de ani), invitat special la TIFF, este unul dintre marile nume ale teatrului şi filmului britanic. Actor şi regizor, Jacobi are în portofoliu peste 90 de roluri în filme de cinema şi producţii de televiziune, precum The Day of the Jackal (1973), Little Dorrit (1983), Dead Again (1991), Gladiator (2000), Gosford Park (2001), The Riddle (2007), The King’s Speech (2010). În teatru, a obţinut de două ori prestigiosul trofeu Laurence Olivier, pentru interpretarea memorabilă din Cyrano de Bergerac (1983) şi A douăsprezecea noapte (2009) şi un premiu Tony pentru performanţa din Mult zgomot pentru nimic (1984). Este membru fondator al National Theatre Company din Marea Britanie.

O altă vedetă din distribuţie este Gemma Arterton, fostă „Bond girl” (Quantum of Solace, 2008) cu roluri în blockbustere precum Clash of the Titans (2010), Prince of Persia: The Sands of Time (2010) sau Byzantium (2013) şi cu premii importante în teatru. Alături de ei apar Sophie Nélisse (The Book Thief) şi renumitul actor american Elliott Gould (M*A*S*H, trilogia Ocean, seria Friends) dar şi actori români, printre care Corneliu Ulici, Mihai Călin, Miriam Rizea, Simona Maican, Claudiu Maier şi Ovidiu Cuncea.

Povestea iubirii este o coproducţie Franţa-Canada-Belgia-România, co-producătorul român fiind Libra Film. Filmările au avut loc la Cluj şi Bucureşti, la Montreal şi New York. Scene importante au fost turnate în satul Dâncu din comuna Aghireşu şi în mai multe locaţii din Cluj (Sinagoga de pe strada Horea, Teatrul Naţional, Parcul Central, Facultatea de Chimie).

Regizorul şi scenaristul Radu Mihăileanu, născut în 1958 la Bucureşti şi stabilit în Franţa în anii ‘80, a regizat filme multipremiate precum Trahir (1993), Trenul vieţii/ Train de vie (1998), recompensat cu Premiul FIPRESCI la Veneţia şi cu Premiul publicului la Sundance, Trăieşte!/ Va, vis et deviens! (2005), care s-a bucurat la rândul lui de Premiul publicului secţiunii Panorama la Berlin şi a fost distins cu César-ul pentru scenariu original. Concertul (2009), filmat în România, a fost nominalizat la Globul de Aur pentru cel mai bun film străin, recompensat cu César pentru sunet şi coloană sonoră şi premiat cu patru trofee Gopo. Izvorul femeilor/ La source des femmes a fost selectat în 2011 în competiţia oficială a Festivalului de la Cannes. (R.N.)

NEVERSEA, cel mai mare festival pe plajă, de la malul mării negre!

Legenda NEVERSEA spune că, undeva în apele Mării Negre există o insulă misterioasă, unde timpul stă în loc. Generaţii de temerari au încercat să o găsească încă de mii de ani încoace, însă fără sorţi de izbândă. O profeţie milenară spune că cei care vor naviga cu o Arcă fermecată spre plajele insulei îşi vor putea trăi tinereţea fără bătrâneţe. Din reflexia lunii pline, în apa liniştită a mării s-a ridicat o fiinţă milenară, Yana, protectoarea mărilor. Se spune despre Yana, că ea ar fi fost prima care a trecut prin portalul către Neversea, cu mii de ani în urmă şi că este singura care îi poate călăuzi pe oameni, către deschiderea portalului spre locul unde nisipul din clepsidra timpului nu-şi pune amprenta asupra vieţii.

Festivalul NEVERSEA este cea de-a doua poveste magică a creatorilor UNTOLD, desprinsă din tărâmul nopţii şi al magiei. NEVERSEA îşi va deschide porţile pentru prima dată, în perioada 7-9 iulie 2017, fiind singurul festival din Europa ce va transforma experienţa muzicală de la malul Mării Negre într-o călătorie unică. Peste 100 de artişti internaţionali de top, printre care nume ce au făcut senzaţie la UNTOLD, dar şi artisti care vor veni pentru prima dată în România, îi vor călăuzi pe festivalieri prin tărâmul plin de magie.

Drumul spre insula misterioasă, unde timpul stă în loc, va începe pe plaja NEVERSEA, din Constanţa, aceasta fiind una dintre cele mai mari plaje de pe litoralul românesc, măsurând peste 200.000 mp. Timp de 3 zile, cele 7 scene amplasate pe ţărmul mării îi vor ajuta pe cei peste 150.000 participanţi să redescopere diversitatea muzicală, interacţiunea prin muzică, magia naturală a Mării Negre şi bineînţeles, răsăritul la malul mării. (R.N.)

Ţinutul Buzăului. Privelişti, rosturi, poveşti, la Muzeul Naţional al Ţăranului Român

Muzeul Naţional al Ţăranului Român vă aşteaptă miercuri, 26 aprilie 2017, de la ora 18:00, la vernisajul expoziţiei Ţinutul Buzăului. Privelişti, rosturi, poveşti, organizată în sala Tancred Bănăţeanu, str. Monetăriei nr. 3, şi deschisă în perioada 26 aprilie – 25 iunie 2017. Intrarea este liberă.

În ultimii trei ani între Muzeul Naţional al Ţăranului Român şi Geoparcul Ţinutul Buzăului s-a înfiripat o relaţie specială, mijlocită de câţiva specialişti geologi dornici să afle pe lângă povestea pământului spusă de pietre, şi povestea oamenilor, aşa cum se întreţese ea în istorisirile despre vieţile lor ori ale înaintaşilor, dar şi prin poveştile locurilor în care trăiesc. Ea a fost posibilă printr-un proiect ambiţios menit să propulseze zona în rândul siturilor protejate de tip geoparc.

Geoparcul Ţinutul Buzăului, situat în zona de nord a judeţului Buzău, adună 18 comune aflate la intersecţia drumurilor vechi care leagă Muntenia, Moldova şi Transilvania. Vulcanii noroioşi, focul viu, munţii de sare, zăcămintele de chihlimbar, tufuri vulcanice, lângă care ne simţim transpuşi cu mii de ani în urmă, fosile ori resturi de stânci nisipoase rămase de pe vremea când aici era o mare străveche transformă spaţiul pretutindeni, oferind privelişti parcă din alt tărâm.

Buzoienii cunosc şi mai păstrează vechile înţelesuri ale fiecărui loc, aşa cum le-au aflat de la strămoşii lor. Ştiu izvoarele bune de băut, ca şi izvoarele sărate cele mai potrivite pentru murături. Ştiu să caute chihlimbarul, pe care îl foloseau pentru a-şi ghici soarta. Cunosc plantele bune de leac, ce se culeg în răstimpuri bine ştiute. Ştiu rostul ridicării de case pentru tot felul de locatari: case bătrâneşti din piatră, lemn sau paiantă, case ţărăneşti cu prispe generoase şi primitoare, conace boiereşti spectaculoase, dar şi căsuţe de pomană, date de sufletul celor răposaţi, căsuţe care adăpostesc crucile de pomenire a morţilor, întâlnite la răscruci, în faţa gospodăriilor ori pe câmp. Cunosc locurile rele pe care e bine să le ocolească, mai ales pe înserat sau dimineaţa, la mijitul zorilor. Şi îşi amintesc poveşti care prefac locurile din preajma satelor în tărâmuri de basm, populate de balauri, căpcăuni sau uriaşi.

Expoziţia închipuie într-o manieră contemporană priveliştile, rosturile şi poveştile din Ţinutul Buzăului, cu ajutorul lucrurilor mai vechi sau mai noi făcute de mâini dibace, lucruri folosite în viaţa de zi cu zi sau la prilejuri de sărbătoare. Cele mai vechi provin din colecţiile muzeului nostru, însă cele mai multe piese au fost adunate cu dăruire şi împrumutate nouă de colecţionarii Ciprian Chiriac, Andrei Drăgnescu, Rica Leu şi Amelia Papazissu. Câteva obiecte provin chiar din expunerea Muzeul Timpul Omului din comuna Mînzăleşti – punct muzeal la facerea căruia a participat şi o echipă de la Muzeul Naţional al Ţăranului Român. Toate acestea sunt rodul meşteşugului, talentului şi pasiunii meşterilor ţesători, olari, pietrari, fierari ori tâmplari din Ţinutul Buzăului.

Câţiva dintre aceştia vor aduce ceva din specificul meseriei şi dragostea lor de frumos şi la Bucureşti, pentru publicul expoziţiei noastre. Invitaţi la muzeu, vor susţine câteva ateliere, la o dată anunţată ulterior, pentru cei ce vor să afle poveştile spuse de mâinile lor harnice, dar şi amintirile depănate despre cei de la care, cu pasiune, au deprins meşteşugul ţesutului, încondeiatul ouălor ori şlefuirea chihlimbarului.

Geoparcul Ţinutul Buzăului este apreciat deopotrivă prin valorile de patrimoniu natural şi cultural, dar şi prin oamenii locului. Despre toate acestea vă spunem mai multe prin filme realizate de Digi World în anii 2015-2016 şi întâlniri cu specialişti.

Astfel, pe 11 mai sunteţi invitaţi de la ora 18:00 la o întâlnire cu Alexandru Andrăşanu de la Universitatea din Bucureşti, care ne va povesti despre Geoparcurile Internaţionale UNESCO, despre calităţile ce îndreptăţesc Ţinutul Buzăului să aspire la acest statut şi despre şansa acestuia de a deveni sit UNESCO.

În 24 mai, la ora 18:30, în Studioul Horia Bernea, va avea loc proiecţia documentarului Focul (35’), realizat de Digi World. Inspirat de focurile vii din Lopătari, fenomen natural spectaculos şi des întâlnit în zonă, filmul este dedicat pasiunilor de o viaţă ale oamenilor de aici, avându-l ca personaj principal pe fierarul Titi Stan, de 85 de ani din Bozioru, care ştie să facă o căruţă întreagă, de la A la Z, în micul său atelier. După vizionare, producătorii filmului vor fi prezenţi în sală, la dispoziţia publicului pentru discuţii şi întrebări.

Pe 10 iunie, la ora 16:30, Ciprian Chiriac din Colţi va dezvălui pentru cei interesaţi secretele şlefuirii chihlimbarului, un meşteşug pe care l-a deprins de la bunicul său.

În aceeaşi zi, la ora 18:30, în Studiul Horia Bernea, sunteţi aşteptaţi la proiecţia filmului documentar Lemnul (38’), realizat de Digi World. Filmul este dedicat unei materii care încă rânduieşte viaţa oamenilor de la naştere şi până la moarte, îi adăposteşte, îi hrăneşte şi îi inspiră, dar mai ales îi apropie de Dumnezeu, prin bisericile de lemn din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, capodopere de arhitectură şi de spiritualitate. (R.N.)

Kings of Leon lansează Walls Trilogy

Kings of Leon au lansat oficial videoclipul “Trilogy”, o poveste vizuală obsesivă de 11 minute ce uneşte trei piese într-un singur film. “Waste a Moment”, “Find Me” şi “Reverend”, extrase de pe ultimul album “WALLS”, au fost editate împreună, iar rezultatul final este un scurt-metraj frapant, amintind de serialul “Stranger Things”. Pe 17 iunie, Caleb, Nathan, Jared şi Matthew Followill sosesc în premieră la Bucureşti pentru un show exploziv pe Arena Naţională, în cadrul turneului de promovare pentru “WALLS”. Eveniment organizat de ALive în parteneriat cu Primăria Municipiului București.

Videoclipurile “Waste a Moment”, “Find Me” şi “Reverend”, piese de pe cel mai nou album al trupei, “WALLS”, sunt conectate prin personaje recurente şi un decor comun, un orăşel american ce pare permanent blocat într-un episod din Zona Crepusculară. Ducând experimentul un pas mai departe, Kings of Leon le-au combinat pe toate trei într-o singură poveste de 11 minute şi jumătate, ce poartă semnătura regizorului Dimitri Basil, un fan declarat al noului val francez în cinematografie. Majorete frumoase, poliţisti confuzi, răufăcători cu păr lung şi călătorii în timp se amestecă într-o bizară naraţiune cinematografică plină de mister.

“Trupele au mereu o idee care sună interesant, dar ulterior ajunge să pară că nu mai are niciun sens, sau se tem de angajamente creative pe termen prea lung” spune vocalistul Caleb Followill pentru Entertainment Weekly. “Noi facem însă alegeri estetice puternice, îmbrăţişăm lucruri noi şi diferite, mereu întrecându-ne pe noi înşine, aşa că am decis să intrăm în totalitate în acestă poveste ciudată despre un mic orăşel în care se întâmplă lucruri bizare.”

În clipuri, membrii Kings of Leon apar preponderent în fundal. Cei patru spun totuşi că şi-ar dori să joace mai mult în materialele video. “Ne place ideea de-a juca în clipuri. Iubim filmele” spune bateristul Nathan Followill. “Avem emoţii că o să arătăm caraghios. Doar că suntem la un nivel acum la care, dacă simţim că un lucru e riscant, înseamnă că trebuie să-l facem.”

Albumul “WALLS” este al şaptelea din cariera trupei şi a debutat pe locul întâi în Billboard 200, cu vânzări de 77.000 de copii în prima săptămână. (R.N.)

Keith Cotton şi Jim Boggia cântă alături de Joan Osborne la Bucureşti

Joan Osborne, celebra artistă americană, concertează în premieră pentru publicul român în cadrul unui show special ce va avea loc pe 6 mai, la Hard Rock Cafe! Alături de ea vor urca pe scenă doi instrumentisţi senzaţionali ce păstrează cu sfinţenie tradiţia muzicii blues: Keith Cotton şi Jim Boggia.

Keith Cotton şi Jim Boggia sunt doi instrumentişti despre care se poate spune că “s-au născut cu chitara în mână” şi că au fost predestinaţi unei misiuni muzicale la care nu foarte mulţi artişti au curajul să se înhame. Keith Cotton reuşeşte să îmblânzească în egală măsură chitara acustică, clapele, dar şi microfonul, iar Jim Boggia îl completează cu pasaje sfâşietoare de chitară electrică, totul într-un set muzical în care Joan Osborne în chip emoţionant, în premieră pe o scenă românească, muzica legendarului Bob Dylan, dar şi compoziţiile care au făcut-o celebră de-a lungul carierei sale.

Joan Osborne este, fără nici o îndoială, una dintre cele mai grandioase voci ale generaţiei ei. Cântăreaţă uimitoare şi compozitoare prodigioasă, artista este recunoscută pentru pasiunea şi emotiile pe care le transmite atunci când este pe scenă, devenind o singură fiinţă cu muzica sa. “One of Us”, lansată odată cu albumul de debut “Relish”, se află de 22 de ani în playlisturile posturilor radio din întreaga lume, fiind una dintre cele mai iubite piese ale tuturor timpurilor. Joan Osborne a împărţit scena cu artişti legendari precum Bob Dylan, Luciano Pavarotti, Stevie Wonder, Emmylou Harris, Taj Mahal sau Mavis Staples, iar albumele sale i-au adus numeroase Discuri de Platină şi nominalizări Grammy.

Joan Osborne şi-a asumat o misiune impresionantă, aceea de a traduce muzica lui Bob Dylan pe înţelesul noii generaţii, însă fără a-i denatura lirismul şi emoţiile. Munca sa pune într-o nouă lumină o selecţie de piese din repertoriul lui Dylan. Joan Osborne îşi împarte personalitatea artistică între cariera solo şi super proiectul rock-soul Trigger Hippy, iar cel mai recent album al artistei, “Love and Hate” (2014), reflectă integritatea şi forţa unei cariere de peste două decenii. (R.N.)

Concert Mircea Baniciu & Band la Hard Rock Café

BestMusic Live Concerts te invită în Hard Rock Cafe, joi, 27 aprilie, începând cu ora 21:30, la un concert cu Mircea Baniciu & Band.

Mircea Baniciu este un nume de referinţă în muzica autohtonă, care şi-a început cariera ca solist vocal al trupei Phoenix lansând hituri nemuritoare. Ulterior şi-a continuat activitatea solo şi a lansat 4 albume, iar după ’90 a fondat trupa Pasărea Colibri, alături de care a scris o nouă poveste de succes. Are la activ 4 albume solo, 6 albume cu Phoenix şi 5 albume cu Pasărea Colibri.

Alături de trupa sa, Mircea Baniciu revine în Hard Rock Cafe şi promite un spectacol select cu cele mai cunoscute piese din repertoriul său. (R.N.).

Colaje textile în opera Margaretei Sterian – 120 de ani de la naşterea artistei

În an aniversar Margareta Sterian, la 120 de ani de la naşterea artistei, Muzeul Naţional Cotroceni organizează expoziţia “Colaje textile în opera Margaretei Sterian”, în colaborare cu Muzeul Judeţean Buzău.

Prin expoziţia aniversară, curatorul Raluca Băloiu aduce în centrul atenţiei tehnicile noi, precum şi diversele materiale experimentale utilizate de Margareta Sterian în opera textilă, pe parcursul a patru decenii de creaţie. Contactul artistei cu diferitele mişcări şi grupări artistice asemenea avangardei istorice, realismului magic sau expresionismului – a dus către deschiderea orizontului tematic, tehnic, şi către o abordare plastică eclectică. Deschiderea în 1969 a expoziţiei personale de tapiserie de la Galeriile Katia Granoff din Paris marca afilierea la deschiderea culturală internaţională căreia Margareta Sterian i se alătura prin expunerea panourilor decorative realizate în tehnica colajului textil.

Elementele florale, simbolurile artei medievale româneşti (chivotul, ctitorii etc), fragmentele autentice din vestimentaţia costumului popular românesc, măştile, decorul de teatru, elementele din arhitectura citadină din lucrările de tapiserie se regăsesc în opera grafică prezentă în expunere, iar câteva fotografii biografice vin să întregească conceptul curatorial.

Margareta Sterian a fost un veritabil spirit enciclopedic, exprimându-se în domenii diferite, de la pictură, grafică, arte decorative, scenografie, la poezie, proză şi traduceri din operele fundamentale din literatura lumii. În 1934, la Editura Cartea Românească a apărut la sugestia Reginei Maria volumul de versuri “Antologia poeziei poloneze contemporane”, alcătuită de poeta poloneză Dusza Czara şi de Margareta Sterian.

Legătura cu Buzăul nu este întâmplătoare, întrucât Margareta Sterian s-a născut aici în 16 martie 1897, iar vara lua lecţii cu Gore Mircescu, reprezentant al impresionismului românesc. Margareta Sterian a continuat studiile artistice începute la Bucureşti – în ambianţa profesorului de pictură şi gravură, Richard Canisius – la Paris, studiind pictura cu Georges Braque la Academia Ranson şi artele decorative la École du Louvre. Parisul i-a deschis artistei orizontul cultural, aici vizitând expoziţiile temporare şi permanente, fiind atrasă în special de tapiseriile medievale „Dame à la licorne” de la Muzeul Cluny, pe care începe să le studieze.

Margareta Sterian debutează expoziţional în 1929, la Bucureşti (Sala Mozart) cu lucrări realizate la Paris şi în ţară, participă la Saloanele Oficiale şi la expoziţiile grupărilor: „Criterion”, „Arta Nouă”, „Contimporanul” şi „Grupul plastic 1934”. Excluderea Margaretei Sterian din Uniunea Artiştilor Plastici în anii `50 a condus la retragerea sa în atelier, unde s-a axat pe experimentul textil, pe schiţele pentru decorul pieselor de teatru şi pe traduceri. La expoziţia retrospectivă de pictură, grafică şi tapiserie de la Sala Dalles, din 1977, Dan Hăulică afirma: “Panourile textile ale Margaretei Sterian reprezintă o noutate pentru România, ele sunt expresii ale protestului împotriva consumerismului.” Exegeta operei Margaretei Sterian, Mariana Vida consideră că asocierea unor fragmente de ţesături divers imprimate şi colorate constituie o modalitate de recuperare a fragmentelor textile, procedeu de execuţie care vine pe filiera americană a patchworkului (Mariana Vida, Margareta Sterian, Opera decorativă, Fundaţia Naţională pentru ştiinţă şi artă a Academiei Române, p 10). La 9 septembrie 1992, Margareta Sterian încetează din viaţă.

Expoziţia de la Muzeul Naţional Cotroceni va putea fi vizitată până la 21 mai a. c. (R.N.)

Se caută voci pentru un film documentar

Strada Film intră în producţie cu filmul documentar de lung metraj STRIGĂTE ŞI ŞOAPTE în regia Andrei Chiriac.

Filmul îşi propune să exploreze adâncurile sufletului omenesc prin intermediul vocii umane. O incursiune în lumea emoţiilor, a reprimărilor, a aspiraţiilor înăbuşite. O luptă cu sinele şi cu ceilalţi.

Ce se întâmplă atunci când vocea devine coşmarul nostru zilnic?

Pentru a-şi recăpăta vocea pierdută in mod misterios, personajele filmului se luptă cu urmele trecutului sperând că într-o zi vor putea din nou să vorbească normal.

Nu întâmplător,  această luptă e un drum către ei înşişi. E un drum care îi provoacă să afle cine sunt cu adevărat şi să privească atent înăuntrul lor. De-a lungul acestei căutari, sufletul începe să se vindece iar vocea se întoarce încet acasă.

Pentru a finaliza perioada de cercetare, echipa de producţie caută persoane de orice vârstă care au o voce prea subţire, prea ascuţită, prea răguşită, prea joasă sau nu mai pot vorbi (fără să acuze o boală fizică!). Toţi cei care au întrebări referitoare la vocea lor neştiind care sunt cauzele unei voci atipice sau care brusc nu mai pot vorbi, pot contacta echipa de producţie. Împărtăşirea experienţelor personale poate prilejui întâlnirea cu medici specialişti şi înlesni calea către recuperare.

După înţelegerea etapelor pe care le presupune realizarea documentarului, persoanele care răspund acestei solicitări vor putea decide daca doresc sa participe la acest proiect cinematografic. Toţi cei care sunt în situaţiile descrise mai sus sau au cunoscuţi cu astfel de caracteristici, sunt rugaţi să trimită mail la adresa strigatesisoapte@stradafilm.ro  

STRIGĂTE ŞI ŞOAPTE (titlu în lucru) este câştigător la sesiunea I 2016 de concurs a Centrului Naţional al Cinematografiei, prezentat  cu succes în cadrul unor târguri internaţionale de profil, susţinut de medici foniatri din România. (R.N.)

Concert CONEXIUNI în formula originală

Vineri, pe 28 aprilie de la ora 22:30, sunteţi aşteptaţi în Hard Rock Cafe la un concert în premieră cu CONEXIUNI!

CONEXIUNI au revenit pe scenă în formula care le-a consacrat numele, respectiv componenţa originală din anii ’90: Florian Stoica – vocal, Victor Solomon – chitară, Gabi Isac – bas, Victor Lenghel – tobe.

Ca palmares, trupa a performat de-a lungul anilor alături de artişti de renume internaţional: Scorpions la Bucureşti în ’93, Saxxon şi Paradise Lost la “Rock ’94”, Europe la Braşov, în 2005. Grupul a obţinut de-a lungul timpului un bun feed-back de audienţă, hit-urile sale rămânând în memoria a generaţii şi generaţii de melomani. Cu o linie cantabilă, alternant incisivă şi melancolică, cu versuri ce ajung la suflet, CONEXIUNI respiră Trecutul, inspirând Prezentul. (R.N.)

Artişti la Future Museum în 2017: Ovidiu Anton, Anetta Mona Chişa & Lucia Tkáčová, Andrei Ujică.

În 2017, galeria de artă contemporană Future Museum se centrează în jurul unui grup de artişti emigranţi români, toţi născuţi în România, dar stabiliţi într-o altă ţară permanent sau temporar. Pe 18 mai 2017, prima expoziţie solo în România a lui Ovidiu Anton va inaugura sezonul de primăvară al muzeului. Lucrările Anettei Mona Chişa & Luciei Tkáčová vor deschide sezonul de vară, la începutul lui iulie, seria acestui an încheindu-se cu un show al regizorului de film Andrei Ujică.

Experienţele acestor artişti migranţi sau emigranţi, dobândite în diferite medii culturale, le-au oferit o înţelegere aparte, precum şi o multitudine de perspective, din care să observe fenomenele politice, sociologice şi culturale într-un mod diferit. Această serie de expoziţii are drept scop, de asemenea, evidenţierea schimbărilor geopolitice contemporane, pe care le înfruntăm din anii 1990, schimbări la care artiştii vizuali sunt participanţi activi.

În contextul artelor vizuale din Bucureşti, Future Museum este o instituţie de dimensiuni medii, care pune la dispoziţia artiştilor o platformă unde să creeze instalaţii solo, în contextul specific galeriei. Unul dintre cele mai importante obiective ale programului Future Museum este să susţină mobilitatea artiştilor români.

„Aş dori să subliniez faptul că scena artelor vizuale din România este foarte descentralizată şi structurată într-o multitudine de domenii diverse. Încă din anii 1980, România a trecut printr-o perioadă de migrări economice şi politice, în urma cărora mulţi artişti români contemporani locuiesc acum în Europa. Aici, precum probabil peste tot, am fost martorii unui comportament protector, lăuntric, referitor la o perioadă în care instituţiile româneşti nu au dat o atenţie adecvată creatorilor domiciliaţi în străinătate“, declară directorul Centrului Ceh, František Zachoval, gazda proiectului.

Născut la Timişoara, Ovidiu Anton (1982) locuieşte şi lucrează acum la Viena, în Austria. Obiectul principal de interes al lucrărilor sale, adesea politice, este acela de a evidenţia nuanţele paradoxale ale lumii înconjurătoare.

Opera sa a fost prezentată şi pe plan internaţional, în expoziţii semnificative din cadrul unor muzee şi galerii de primă importanţă precum Koenig 2 – Viena (2017), Kunsthalle – Berna (2016), Graz Museum (2015), OFF-Biennale – Budapesta (2015), MAK – Vienna (2015) şi Tobacco 001 Cultural Centre – Ljubljana (2014).

Duetul artistic al Anettei Mona Chişa (1975, născută la Nădlac, în România) şi Luciei Tkáčová (1977) se întoarce la Bucureşti cu primul show solo, împreună aici pentru prima oară după şase ani, timp în care ambele artiste şi-au dezvoltat vocabularul vizual şi au schimbat direcţia intereselor personale şi politice, concentrându-şi atenţia asupra fragilităţii relaţiilor în lume.

Un regizor român de film şi dizident declarat al comunismului, Andrei Ujică, s-a născut la Timişoara în 1951, a studiat literatura şi a emigrat în Germania în 1981. Acolo, în colaborare cu Harun Farocki, a produs primul său film, Videogames of a Revolution (Jocurile video ale unei revoluţii) – un film-montaj creat prin comasarea a 125 de ore de film de amatori şi fracţiuni de ştiri –, care va contura stilul filmelor sale viitoare. Chiar dacă Ujică este realizator de film, lucrările sale apar adesea în cadrul unor galerii precum Palatul de Marmură de la Sankt-Petersburg (2016), MoMA PS1 de la New York (2014), a 16-a Bienală de la Sydney (2008), şi Kunstraum Kreuzberg/Bethanien de la Berlin (2005).

Raluca Voinea, director al transit.ro/Bucureşti şi unul dintre curatorii expoziţiei, explică: „Deşi Anetta Mona Chişa & Lucia Tkáčová încă aduc în discuţie subiecte recurente, precum capitalul şi revoluţia, aici duo-ul caută noi modalităţi, spre a nu cădea în capcanele artei contemporane critice, care analizează de obicei efectele, fără a vedea simptomele. În expoziţia lor din cadrul galeriei Future Museum, artistele ne vor familiariza cu noi esenţe, cu care lucrează în mod curent.“

În 2016, Future Museum şi-a început activitatea cu prima instalaţie solo a curatoarei, artistei şi educatoarei moldovence Tatiana Fiodorova, pentru ca, mai apoi, să prezinte lucrări ale duo-ului de artişti Mona Vatamanu & Florin Tudor, precum eseul cinematografic Gagarin’s Tree (Copacul lui Gagarin), un interviu cu filozoful Ovidiu Tichindeleanu despre condiţiile post-comunismului în Republica Moldova. (R.N.)