„Carmina Burana” și „Lacul lebedelor”, transmise online de către Opera Națională București

Opera Națională București va transmite online în săptămâna 22 – 28 martie 2021 două titluri celebre din repertoriul universal și vă invită să ne bucurăm împreună de emoția coregrafiilor de balet și a interpretărilor vocal simfonice de excepție.

Joi, 25 martie, începând cu ora 19:00, prima scenă lirică a țării transmite online cantata scenică „Carmina Burana” de Carl Orff. Reprezentația spectacolului a fost înregistrată în 17 februarie 2021. Biletele se pot achiziționa de pe https://tickets.operanb.ro/ până sâmbătă, 28 martie, ora 19:00. Înregistrarea va fi disponibilă spre vizionare timp de 72 de ore, începând de joi, 25 martie, ora 19:00.

„Carmina Burana” este o cantată scenică profană în care elementul reprezentativ îl reprezintă corul. Sursa de inspirație a acestei creații o constituie cântecele şi poeziile din latina veche, germana Evului Mediu şi franceza aceleiaşi perioade, dintr-un manuscris din secolul XIII, păstrate în mănăstiri benedictine și editate de către J. A. Schmeller.

Vineri, 26 martie, începând cu ora 19:00, Opera Națională București transmite online spectacolul de balet „Lacul Lebedelor” de Piotr Ilici Ceaikovski. Reprezentația spectacolului a fost înregistrată în 17 noiembrie 2016. Biletele se pot achiziționa de pe https://tickets.operanb.ro/ până duminică, 29 martie, ora 19:00. Înregistrarea va fi disponibilă spre vizionare timp de 72 de ore, începând de vineri, 26 martie, ora 19:00.

Muzica baletului a fost admirată de toată lumea încă de la prima reprezentație. Contemporanii lui Ceaikovski au fost uimiți de caracterul ei nou și de aspectul ei simfonic. Mai târziu, Ceaikovski avea să spună: „Baletul este și el o simfonie”. Curând, compoziția avea să devină cel mai vizionat balet al tuturor timpurilor. Legenda despre prințese transformate în lebede de un vrăjitor rău, în care vraja lui poate fi spulberată numai prin iubirea unui prinț, rămâne și în zilele de astăzi poate cea mai frumoasă poveste de balet ce a fost lăsată posterității.

Retrospectivă Ulrike Ottinger la One World Romania 14. Ulrike Ottinger – chestionând constant granițele dintre ficțiune și documentar.

În fiecare an, One World România aduce în atenția cinefililor figuri legendare de cineaști a căror viziune lărgește ceea ce se înțelege în mod obișnuit prin „film documentar”. În acest demers se înscrie retrospectiva de anul acesta, centrată pe opera polimorfă și foarte puțin cunoscută a lui Ulrike Ottinger, care va prezenta opt dintre filmele cineastei germane realizate între anii ‘70 și anii 2010, dar și ultima ei producție, autobiograficul ”Paris Calligrammes” (2020).

Tema One World România de anul acesta surprinde instanțe diferite ale feminității și feminismului din întreaga lume și, adeseori, în călătoriile sale, Ulrike Ottinger are tendința de a filma femei pe care le ascultă, le privește cu tandrețe și le urmărește în timpul activităților lor cotidiene. Din acest punct de vedere, filmografia ei funcționează și ca un album de figuri feminine extrem de complexe și de variate. Nu întâmplător seria de vizualuri OWR14 pornește de la imagini din filmele lui Ulrike Ottinger.

Retrospectiva Ulrike Ottinger va conține două filme timpurii de ficțiune, ”Madame X” (1978) și ”Jurnalul unei bețivance” (1979), cinci documentare de călătorie ori de observație socială (”China: The Arts – The People” – 1986, ”Countdown ”- 1990, ”Exile Shanghai” – 1997, ”Southeast Passage” – 2002 și ”Under Snow” – 2011), un scurtmetraj, ”Superbia – The Pride” (1986), și cel mai recent film al cineastei, ”Paris Calligramme” (2020), care revizitează perioada ei de început de carieră, petrecută între Paris și Berlin.

Născută în Germania, Ulrike Ottinger s-a mutat la vârsta de douăzeci de ani în Paris, unde s-a alăturat scenei artistice franceze a anilor ‘60. Întoarsă în 1969 în Germania de Vest, integrează mișcarea underground. Primele ei filme, realizate în strânsă colaborare cu actrița Timea Blumenschein, sunt punk, feministe, queer, cu tușe suprarealiste, obraznice. Pe măsură ce a înaintat în carieră, Ottinger a început să chestioneze programatic granițele dintre ficțiune și documentar, realizând un prim film de călătorie la mijlocul anilor 1980 (”China, The Arts – The People”, 1985), iar ulterior revenind doar ocazional la filmul de ficțiune, cu actori și scenariu prestabilite.

Ottinger realizează o serie de documentare de călătorie plasate în zone adeseori exotizate de cultura occidentală: Japonia, taigaua siberiană, Polul Nord, dar și Europa de Est după căderea cortinei de fier. În ”Countdown”, observă societatea germană imediat după reunificare, în timp ce ”Southeast Passage” este un periplu prin mai multe țări fost comuniste în care  surprinde și părți ale României cu puțină vreme înainte de intrarea în Uniunea Europeană. Indiferent dacă filmează culturi similare sau radical diferite de cea din care provine, Ottinger le privește cu un ochi proaspăt, folosind dispozitive formale precum încadrarea subiectului propriu-zis în coperți de basm pentru a transfigura realul.

Cea de-a 14-a ediție One World România va avea loc anul acesta în două etape: fizic, la București, între și 21 și 30 mai, la Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului Român și alte locații indoor și outdoor din Capitală și online în toată țara, între 31 mai și 6 iunie.

Ca umbra unei idei | Expoziție MNLR în Plaza România

Începând din 17 martie 2021, în Plaza România (Bd. Timișoara 26), Muzeul Național al Literaturii Române organizează o expoziție dedicată lui Nichita Stănescu, data inaugurării fiind legată de ziua debutului său în reviste literare.

Expoziția cuprinde fotografii din copilăria scriitorului și până la maturitate, versuri, citate și o cronologie a vieții acestuia.

Născut în 31 martie 1933, Nichita Stănescu este considerat, atât de critica literară, cât şi de publicul larg, drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuşi o numea „dumnezeiesc de frumoasă”. Laureat al Premiului Herder şi nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură (1980), Nichita Stănescu este, conform opiniei criticilor literari Alexandru Condeescu şi Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime şi intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici şi poetici. „Nichita era un soi de mic bastion al credinţei în literatură şi în valoare”, afirma poetul Florin Iaru, care l-a cunoscut îndeaproape. A fost ales post-mortem membru al Academiei Române.

Florica Prevenda: Anonymous – solo show la AnnArt

Până la 1 mai, o noua expoziție se deschide pentru public la galeria AnnArt din București: Anonymous, sub semnatura pictoriței Florica Prevenda.

Aceasta este a treia expoziție personală pe care artista o prezintă în contextul galeriei, și punctează un parcurs creativ de mare intensitate, susținut în ultimii ani de prezențe pe simeze importante, la București, Sibiu, Londra, Viena sau Bruxelles.

Cotată între  cei mai inovatori artiști din sfera picturii contemporane din România, Florica Prevenda lucrează desen, pictură, colaj, obiect, asamblaj, în juxtapuneri expresive de forme şi materiale și serii conceptuale care cercetează identitatea individului în contextul contemporan al globalizării și comunicării tehnologice. Are în palmares: Premiul UAP în 1986 şi 1992, Marele Premiu pentru pictură de la Chişinău, 2003, Ordinul cultural în 2005 şi Premiul de onoare 2011 la Nowy Sacz, Polonia. In 2015, artista a primit Premiul Uniunii Artistilor Plastici pentru Pictură. Trăieşte şi lucrează în Bucureşti şi New York.

Expozitia Anonymous este curatoriată de Magda Predescu și reunește, sub forma unei instalații,  o selecție de peste 30 de lucrări de pictură realizate în perioada 2017 – 2018, în atelierul din Pangratti al artistei.

În noua serie de lucrări artista adâncește explorarea temelor majore care o preocupă încă din anii 90, legate de comunicarea în lumea digitală, reprezentarea de sine a omului generator și consumator de informație instantanee și nelimitată prin structurile în fapt necunoscute și adesea alienante ale rețelelor de socializare.

Formal, regăsim în lucrările Anonymous strategiile de sursă minimalistă și conceptuală care au devenit marca inconfundabilă a artistei: tehnică mixtă pe pânză – acril și inserții de lemn și pastă de modelaj –  prin care construiește geometrii umane de o expresivitate cromatică si o capacitate reflexivă aparte.

La mulţi ani, Tora Vasilescu!

Una dintre cele mai iubite actriţe de teatru şi film de la noi, Tora Vasilescu a impresionat şi cucerit întotdeauna prin versatilitate, sinceritate şi poftă de viaţă. Cu un remarcabil cult pentru cuvânt şi o greu egalabilă expresivitate, artista care azi îşi aniversează ziua de naştere a întruchipat de-a lungul timpului o gamă extrem de diversă de personaje, de la Ziţa sau Didina, la Anişoara din „Probă de microfon” sau Vica (tânără) din emblematicul spectacol „Dimineaţa pierdută”. Ştiind cum să sădească o lacrimă în orice situaţie comică, dar şi un zâmbet în momentele dramatice, Tora Vasilescu rămâne o apariţie seducătoare în artă, ca şi în viaţă! La mulţi şi fericiţi ani!

Pianul Călător – 10 ani – un documentar despre istoria unei idei cu un traseu inedit

Filmul documentar Pianul călător – 10 ani este un road-movie muzical, care spune povestea a 10 ani de turnee ce au cuprins aproape 200 de concerte şi recitaluri susţinute de pianistul Horia Mihail în zeci de oraşe ale ţării şi chiar peste graniţe.

Pianul călător – 10 ani, un film realizat de Virgil Oprina, este un documentar ce adună mărturii încă de la prima ediție, un documentar ce rămâne ca mărturie a unui efort de a aduce comunitățile mai puțin dezvoltate din punct de vedere cultural și al infrastructurii culturale la nivelul celor dezvoltate.

Pianul călător – 10 ani este purtătorul unui mesaj viu si actual, alert, fără a fi superficial, valorificând filmările profesionale care au însoțit pianul şi pianistul de la primele călătorii și poartă privitorii prin zeci de săli de concert din comunități diferite, într-o seducătoare paletă de emoții artistice.

Pianistul Horia Mihail mărturisea: “Poate vă veţi întreba ce înseamnă pianul pentru un pianist. Pot răspunde doar în numele pianistului Horia Mihail. Pianul este un instrument în adevăratul sens al cuvântului, este unealta prin care încerc să comunic ascultătorilor energia de ordin divin ce se regăsește în marea muzică. Este modul prin care transmit inspirația, gândurile, stările compozitorilor, trecute prin filtrul experienței eu-lui meu. Este acea prelungire a sufletului și a corpului meu cu care reușesc să împărtășesc poate cea mai minunată emoție a acestui univers, iubirea”.

În toamna anului 2020, Horia Mihail şi Pianul călător au încheiat printr-o serie de concerte în aer liber a zecea ediţie a Turneului național Pianul călător, o idee cu un destin şi un traseu cu totul special, aşa cum era poate greu de prevăzut atunci când a început totul, în 2011, pornind de la o poveste găsită în cărţile de istoria muzicii, cea a turneului lui Franz Liszt din 1846-1847, însoțit de pianul său marca Erard, într-o zonă în care acest instrument încă nu ajunsese, pe teritoriul  a ceea ce avea să devină mai târziu o parte din  România.

În ultimul deceniu, Horia Mihail a vizitat zeci de oraşe din ţară însoţit de pianul călător sau cântând pe pianele din oraşele în care a ajuns, susținând aproape 200 de concerte şi recitaluri. Acum, pianele călătoare puse la dispoziţie de Radio România, sunt încredinţate comunităţilor din Tulcea, Caracal, Deva, Alba Iulia şi Roman, dar drumul lor a fost mai lung şi, uneori fără să se oprească mai mult de o seară, au trecut prin multe oraşe care încă au nevoie de piane de concert.

Oltea Şerban-Pârâu, producãtorul turneului, afirma: “Pianul călător va continua ! Cu toate că timpul este cel mai nemilos “judecător”, noi suntem convinși că atuurile Pianului călător sunt valoarea, pasiunea si dăruirea. Iar, peste timp, cronicarii vor spune că, de vreme ce durează de atâţia ani, călătoriile lui se arată a fi… esenţiale. Pentru că reprezintă una dintre dovezile că oamenii au nevoie să fie împreună, iar muzica este unul dintre resorturile intime ale acestor întâlniri”.

Unul dintre cei mai dificili ani pentru comunitatea artistică mondială, anul 2020 a fost unul esenţial şi pentru turneul Pianul călător, iar faptul că ediţia a zecea s-a petrecut în aer liber a fost o declaraţie de rezistenţă în faţa presiunilor cărora le sunt supuşi artiştii şi mesajul lor de speranţă că nu vor fi uitați în vremurile tulburi pe care le trăim.

Proiectul turneului naţional Pianul călător este o astfel de inițiativă, iar filmul Pianul călător – 10 ani este un moment de reflecție, un moment în care ne oprim puțin, ne uităm înapoi, după care continuăm drumul, pentru că încă mai sunt foarte multe de făcut.

Documentarul Pianul călător – 10 ani este accesibil spre vizionare la linkul youtube https://youtu.be/MDl7TDcjpdY.

Miroase a Paradis – un DOGumentar despre ieri, acum şi libertate

Lux sau libertate? O alegere spinoasă văzută prin ochii a doi câini – de Bucureşti şi de Viena – între avantajele şi inconvenientele a două situaţii îndelung râvnite, deloc opuse, dar pe care nu mulţi au privilegiul să le trăiască în acelaşi timp. Forumul Cultural Austriac Bucureşti are bucuria să prezinte, pentru prima oară în proiecţie naţională, dogumentarul  „Miroase a Paradis” de Ovidiu Anton şi Alexandru Bălăşescu, o parabolă cu tâlc si ironie subtilă, departe de orice evidenţe şi aşteptări, despre comparaţiile între „noi şi ei” – oameni, animale, condiţii, ţări etc. Filmul va fi disponibil între 22 martie 2021, ora 18.00, şi 28 martie 2021, ora 23.00, pe site-ul Forumului Cultural Austriac Bucureşti.

„Miroase a Paradis” pune faţă în faţă doi câini, două orașe, două voci: una feminină şi una masculină. Pe de o parte, avem un câine fără stăpân din Bucureşti – din vremea când aceste patrupede erau o prezenţă obişnuita în oraş –, adoptat de o familie vieneză, domesticit şi integrat într-un sistem avansat, confortabil dar şi foarte reglementat, de relaţii între oameni şi animale. De cealaltă parte, se află o cățeluşă din Viena care soseşte „în vizită” în capitala României, împreună cu proprietarii ei. Profitând de neatenţia acestora, animalul fuge și dispare „în jungla urbană a societăţii post-socialiste”, învăţând un nou mod de viaţă, cu alte constrângeri şi libertăţi, în absenţa oricărei protecţii sau ajutor uman.

„Aceste povești sunt spuse din perspectiva animalelor și sunt însoţite de comentarii, explicaţii și speculații filozofice privind relaţiile între câine și om, dar și alte teme precum exilul, migrația, identitatea, planificarea urbană și structurile de putere politică. Antropomorfizarea, atribuirea unor caracteristici umane unei alte fiinţe animale sau vegetale, este o  încercare artistică de a dizolva granița dintre om și animal și de a crea o formă de coexistență  care anulează ierarhiile împământenite în relația dintre cei doi”, explică Ovidiu Anton şi Alexandru Bălăşescu.

Proiectul „Miroase a Paradis” a fost câştigătorul competiţiei „Create your Bucharest”, organizată în 2015 de către MAK (Muzeul vienez de Arte Aplicate), în cadrul primei ediţii a „Vienna Biennale”. „Explorarea istoriei Bucureștiului contemporan prin istorisirea unor fragmente din viețile contrastante a doi câini urbani este un mod neobișnuit de elocvent, incisiv și original de a aborda problemele critice și adesea dureroase ale societăţilor contemporane”, arată cei cinci membri ai juriului în argumentarea deciziei lor unanime. Filmul a fost prezentat în premieră în România în 2017, în cadrul expoziţiei personale a lui Ovidiu Anton „Home is where my problems are”, în cadrul proiectului „Future Museum” al Centrului Ceh din Bucureşti.

Ovidiu Anton (Timişoara, 1982) este un artist vizual austriac de origine română, care trăieşte și lucrează la Viena. Lucrările sale au fost prezentate în expoziții importante, în muzee și galerii de renume, precum Koenig 2 (Viena, 2017), Kunstmuseum Liechtenstein (2017), Kunsthaus Graz (2015), OFF-Biennale (Budapest, 2015), MAK (Muzeul de Arte Aplicate, Viena, 2015), Centrul Cultural Tobacco 001 (Ljubljana, 2014) etc.

Autor a numeroase studii şi volume de ficţiune, cu preocupări în cele mai diverse domenii, Alexandru Bălăşescu (Craiova, 1974) este un cunoscut antropolog român, cadru didactic asociat al unor universităţi prestigioase din întreaga lume. Colaborator îndelungat al prof. Vintilă Mihăilescu, activitatea şi scrierile sale se axează pe studiul progresului tehnologic, culturii materiale, corpului și relației om-natură. Dorind să exploreze relaţia dintre ştiinţă şi artă, Alexandru Bălăşescu lucrează frecvent cu artiști contemporani. Colaborarea sa cu Ovidiu Anton a început la Istanbul, atunci când Ovidiu i-a cerut să interpreteze o pisică în filmul său „Street Cat Deluxe”. În prezent, Alexandru Bălăşescu locuiește la Frankfurt, în Germania.

Mirela Cioabă, marea doamnă a scenei craiovene, din nou pe scena Teatrului Național „Marin Sorescu”

Actrița Mirela Cioabă revine pe scena Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova în producția „Gândește-te la Africa” de Gordon Dryland, un text montat în premieră pe țară de către Alexandru Boureanu.

Marcantă personalitate a scenei craiovene, cu o disponibilitate artistică deosebită deopotrivă în registrul tragic dar și în cel comic, Mirela Cioabă este un simbol viu al spectacolelor pe care le-a onorat.  A fost Ara din Arca bunei speranţe de I.D.Sârbu și Ifigenia din Ifigenia în Taurida de Goethe, în regia lui Aureliu Manea, iar din 1982 a strălucit pe scena Teatrului Național din Craiova, devenind de neuitat în roluri precum Tamora din Titus Andronicus de W. Shakespeare în regia lui Silviu Purcărete, Casandra din Orestia după Eschil,  în regia aceluiași Silviu Purcărete, Mița în D’ale carnavalului de I.L. Cragiale, în regia lui Mircea Cornişteanu, Mariska din Familia Tót de Örkény István, în regia lui László Bocsárdi, Madama Boeuf în Rinocerii de Eugène Ionesco în regia lui Robert Wilson etc.

Spirit profund, Mirela Cioabă este autorul volumului Singurătatea eroului tragic (Ed. Aius, 2011), fiind distinsă cu titlul de doctor în teatrologie pentru cercetarea în zona tragediei antice.

Spectacolul „Gândește-te la Africa” de Gordon Dryland, în care doamna Mirela Cioabă joacă rolul principal,  vorbește despre drama  unei femei, despre secretele unei familii care ies, în sfârșit, la iveală.

În timp ce de mai bine de patruzeci de ani Amélia și fiul ei mai mare Arthur au trăit în propriul lor univers, intruziunea gemenilor destabilizează echilibrul familiei. Această dublă vizită neobișnuită – gemenii venind, de regulă, separat – reușește să stârnească suspiciunile mamei, care bănuiește că trebuie să existe un interes la mijloc. Își exprimă această îngrijorare fără ca fiul cel mare să îi dea prea mare atenție.

Atât adaptarea scenică a textului cât și mișcarea scenică poartă semnătura Ralucăi Păun, scenografia este semnată de Vanessa Beca, iar din distribuția spectacolului fac parte, alături de doamna Mirela Cioabă, actorii Naționalului craiovean: Nicolae Poghirc, Costinela Ungureanu, Claudiu Mihail și Raluca Păun.

Autor de romane, scenarii de film și televiziune, Gordon Dryland este autorul textului acestei piese de teatru- a treia în palmaresul său – a cărei punere in scenă a avut loc în premieră în Franța, în 1984, sub bagheta regizorală a lui Jean-Pierre Granval.

Alexandru Boureanu este actor, regizor, profesor de teatru la Departamentul de Arte al Universității din Craiova și conduce, din 2016, Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova.  De-a lungul timpului a urmat o serie de stagii importante: în regie de teatru la Academia de Artă Teatrală din Sankt Petersburg, în domeniul sociologiei culturii/teatru în Elveţia, la Conservatorul din Lausanne, un stagiu la Maison des Cultures du Monde şi la Théâtre de la Tempête, în Paris etc. La Naționalul craiovean a semnat regia multor spectacole îndrăgite de public: Gaițele de Al. Kirițescu, 1, 2, 3… Bébé de André Roussin, Occident Express de Matei Vișniec, Înșir-te, mărgărite! de Victor Eftimiu, Miroase a pradă de Michele Lowe, TOC-TOC de Laurent Baffie etc.

Crinii dragostei la MŢR

Iubirea pentru Maica Domnului, în al cărei chip minunat copiii își văd adesea propriile mame, i-a însuflețit și anul acesta pe artiștii mici și mari ai Liceului Pedagogic Ortodox „Anastasia Popescu”.

Pentru ei, drumul către Sfintele Paști sau „drumul Păresimilor” este încununat, an de an, de bucuria întâlnirii cu Maica Domnului, în Ziua Buneivestiri. Icoanele lucrate de ei, sfintele cruci modelate și pictate sunt darul către ființele dragi pentru care Maica Domnului este modelul absolut. Mame, dăscălițe, bunici, primesc și ele, în această zi „Crinii dragostei”, din mâini iubitoare și calde inimi de copii.

Vernisajul expoziției va avea loc marți, 23 martie, la ora 16.30, în Sala Acvariu a Muzeului Naţional al Țăranului Român. Invitat special – Doina Lavric-Parghel.

Expoziţia va putea fi vizitată la Sala Acvariu, până la 4 aprilie 2021, de marţi până duminică, între orele 10.00 şi 18.00. Luni este închis. Intrarea este liberă.

Teatrul Național din Timișoara anunță o nouă ediție a Concursului Național de Dramaturgie. Înscrierile încep în data de 22 martie.

Concursul Național de Dramaturgie este o competiție inițiată de Ministerul Culturii în anul 2004. Din 2005, Teatrul Național a preluat organizarea acestui concurs, în siajul preocupării sale pentru evoluția spectacolului pe text de teatru românesc, obiectiv urmărit cu prioritate în edițiile succesive ale celui mai important festival din România dedicat dramaturgiei naționale în expresiile sale scenice.

Tema CND 2021 este Solidaritate, un concept extrem de vast pe care sperăm ca autorii să îl exploateze din toate perspectivele.

Juriul CND 2021 este format din prof. univ. dr. Nicolae Mandea (președintele juriului), criticul de teatru Călin Ciobotari (membru) și Codruța Popov, consultant artistic (membru).

Criteriile de evaluare sunt: originalitatea subiectului, coerența situațiilor scenice, adresabilitatea textului.

La mulţi ani, Valentin Gheorghiu!

A început să cânte la pian la vârsta de cinci ani, apoi, din 1953, a continuat studiul cu Constanța Erbiceanu, abordând și compoziția cu Mihail Jora. George Enescu, într-o scrisoare adresată ministrului Culturii, îl  recomandă drept “un talent rar ce trebuie supravegheat îndeaproape”. Astfel, la nouă ani, Valentin Gheorghiu primește o bursă de studiu la „Conservatorul Național Superior de Muzică” din Paris.

La 15 ani, debutează pe scena Ateneului  Român, în compania Orchestrei Filarmonice București, sub bagheta lui George Georgescu, ca solist al concertului Nr. 1 în Do-major pentru pian și orchestră de Ludwaig van Beethoven și devine solist al Filarmonicii în 1950. În afara activității concertistice din țară, a întreprins turnee de răsunet în țările europene cum ar fi Marea Britanie, Franța, Spania, Germania, Uniunea Sovietică, Austria, etc., precum și în Statele Unite ale Americii, Israel și Japonia.

Fiind un pianist exemplar, a câștigat premii importante, cum ar fi cel de la primul Festival și Concurs Internațional George Enescu din București (1958), pe care îl primește împreună cu fratele său, Ștefan, pentru interpretarea Sonatei a 3-a pentru vioară și pian de George Enescu.

În prezent este membru al juriului în concursurile P. I. Ceaikovski, Van Cliburn, Fr. Chopin, A. Rubinstein, L. van Beethoven, R. Schumann și J. S. Bach.

O carieră prodigioasă care continuă şi azi cu aceeaşi tenacitate şi cu aceeaşi rigoare profesională. E o onoare pentru noi să îl felicităm azi la aniversare pe maestrul Valentin Gheorghiu şi să îi urăm sănătate, clipe senine, ani mulţi!

La mulţi ani, Adrian Despot!

Vocalist al uneia dintre cele mai iubite şi apreciate trupe rock de la noi – Viţa de Vie – Adrian Despot este totodată compozitor, producător şi un mare pasionat de tot ce presupune muzica de la creaţie la producţie şi difuzare. Un tip deschis, inteligent şi sensibil, generos, un profesionist remarcabil, un creator cu totul special. Să fii fericit, Adi! Şi să ai noroc numai de oameni buni!