Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România (UCIMR) și Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți (CREDIDAM) sunt solidare cu organizațiile media care au atras atenția în ultimul timp asupra pericolului reprezentat de eliminarea taxei radio-tv, în fond, nu o taxă, ci o contribuție a cetățeanului român pentru existența unor servicii independente, prevăzute în Constituția României, a căror menire este informarea corectă și imparțială, susținerea actului educativ și cultural, susținerea identității românești.
În acest context, susținem că Radio România și Societatea Română de Televiziune sunt unii dintre principalii noștri parteneri, promotori ai creației și interpretării autohtone de cea mai bună calitate, companii publice care într-adevăr își îndeplinesc menirea. Artiștii din întreaga țară vor avea de suferit în mod direct, deoarece aceste instituții de media și cultură sunt cele care prin difuzarea actelor artistice contribuie prin plata drepturilor de autor la supraviețuirea breslei interpreților și implicit la menținerea unui nivel profesional ridicat.
Considerăm că argumentele aduse de alte organizații sunt corecte și pertinente:
În lumina Declarației Universale a Drepturilor Omului, nu se mai acceptă astăzi că ar fi necesară o autorizare a cetățeanului de a recepționa programele posturilor publice, accesul nediscriminatoriu si universal la aceste programe fiind garantat. De aceea, astăzi, obligația de plăti o taxă destinată posturilor publice este percepută în Europa ca o contribuție în regim de solidaritate socială la finanțarea acestora, ca act de solidarizare a publicului general cu valori sociale unanim acceptate, necesară pentru susținerea posibilității universale de a recepționa programele posturilor publice.
Articolul 10 al Conventiei Europene a drepturilor Omului definește libertatea de exprimare inclusiv ca ”libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice”. Acest drept fundamental ar putea fi supus unor riscuri în contextul eliminării garanțiilor inexistenței unor ingerințe ale autoritații, care pot să apară ca urmare a subordonării financiare a posturilor publice.
În plus, dacă îndeplinirea rolului public al acestora ar fi obstrucționată de lipsa garanțiilor de independență editorială – și nu doar politică, ci și economică – dat fiind că această independență este o condiție de existență a posturilor publice, atunci s-ar produce un efect paradoxal care ar transforma finanțarea de la bugetul de stat în ajutor de stat, care este restricționat în legislația europeană.
De altfel, autonomia instituțională a celor două societăți media publice este statuată de Constituție, care le consacră dreptul de a fi reglementate prin lege organică. “Finanțatorul produce întotdeauna dependența celui finanțat. Numai finanțarea care vine de la public produce autonomie.” (preluare din comunicatul de susținere al asociației ARCA).
Ne exprimăm și îngrijorarea că, în lipsa unei finanțări corespunzătoare, menirea culturală a Radio România ar fi probabil prima afectată, ceea ce ar fi, în esență, un atentat la ființa culturală a României, având în vedere rolul important pe care Radio România îl joacă în acest peisaj.
