Unrecital Maxim Belciug în aer liber
Joi 3 septembrie, de la orele 21:00, Unteatru găzduieşte un recital susţinut de Maxim Belciug.
Cu vorbele lui Borges: “muzeu himeric de forme inconstante, grămadă de oglinzi sparte”. Sau „muzică ce se încăpățânează să sune altfel decat cea izvorâtă din trecerea mai mult sau mai puțin ritmată a arginților sunatori dintr-o mână în alta”, cum spunea, cândva, însuși chitaristul.
Întâlnirea cu Maxim Belciug într-un recital de chitară solo este pur și simplu o desfătare. Dacă, în formulele de duo cu care ne-a obișnuit în ultimul timp, chitaristul caută cu eleganță să-și pună în valoare partenerul, când este singur cu chitara sa lasă în urmă constrângeri și mode și își permite să viseze din vârful degetelor. Iar visele sale sunt molipsitoare.
O fi poate sonoritatea specială a chitarei, atât de diferită de timbrul cunoscut al unei viori sau al unui pian, ori îmblânzirea totală a tehnicii care pe mulți instrumentiști îi ține captivi, însă la Maxim Belciug un lucru e cert: chitara plânge și iubește și dansează pe una și o mie de voci, ca o orchestră ireală care atacă pasional, fără să-i pese de drumul înapoi. Lipsite de luciul exterior al punerii în scena, recitalurile sale oferă în schimb prilejul intimității cu o fantezie. Un răgaz de visare și apoi lumea se poate întoarce la indiferența sa.
