România la Bienala de Arhitectură de la Veneţia – 2018
Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, Ministerul Afacerilor Externe, Institutul Cultural Român şi Uniunea Arhitecţilor din România anunţă participarea la cea de-a 16-a ediţie a Expoziţiei Internaţionale de Arhitectură – la Biennale di Venezia cu proiectul Mnemonics, care propune un răspuns la tema concursului într-o cheie contemporană şi face o radiografie optimistă a spaţiului public al oraşului românesc pe care societatea l-a văzut transformându-se generaţii la rând.
Bienala de Arhitectură de la Veneţia este un eveniment internaţional de mare prestigiu ce ilustrează un dialog cultural de mare amploare între ţările lumii. Acesta se va desfăşura în perioada 26 mai – 25 noiembrie 2018, cu previzionare pentru specialişti şi presă în zilele de 24 şi 25 mai 2018.
Propunerile pentru Pavilionul României din Giardini della Biennale şi Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia au făcut ca, prin repetate participări, România să câştige o poziţie respectată pe podiumul internaţional al arhitecturii, artiştii şi arhitecţii români asimilându-se unei mişcări culturale formată atât din critici de specialitate cât şi de spectatorii atenţi.
„Tema celei de-a 16-a ediţii a Expoziţiei Internaţionale de Arhitectură – la Biennale di Venezia, lansată de curatorii Yvonne Farrell şi Shelley McNamara – „Freespace“, reprezintă generozitatea spiritului şi acel sens al umanităţii pe care arhitectura îl găzduieşte în centrul propriei sale agende, concentrându-şi atenţia asupra calităţii spaţiului însuşi. „Freespace” încurajează reexaminarea modului nostru de a gândi, noile modalităţi de a vedea lumea, de a inventa soluţii prin care arhitectura să furnizeze o stare de bine şi demnitate fiecărui cetăţean de pe această fragilă planetă. Prin tema „Freespace“, Bienala de Arhitectură 2018 va prezenta publicului exemple, va propune elemente – construite sau neconstruite – de lucrări care exemplifică acele calităţi ale arhitecturii care includ modelarea, bogăţia materialităţii suprafeţelor, orchestrarea şi dispunerea mişcării, relevând forţa şi frumuseţea intrinsecă a arhitecturii.
La cea de-a 16-a Expoziţie Internaţională de Arhitectură vor fi celebrate exemplele de generozitate şi solicitudine din arhitectura întregii lumi. Arhitectura care întruchipează aceste calităţi, cu generozitate şi dorinţă de schimb de idei, este ceea ce se poate numi Freespace”, anunţă Uniunea Arhitecţilor din România.
MNEMONICS – MEMORIILE COLECTIVE NE DEFINESC TERITORIUL. Proiectul Mnemonics pune în discuţie funcţia social-culturală a spaţiului liber al oraşelor româneşti. Conceptul Mnemonics, într-o abordare scenografică, descrie un vast teritoriu al libertăţii mai multor generaţii din România – libertatea de mişcare, libertatea intenţiei şi a imaginaţiei, libertatea reaccesării amintirilor copilăriei şi a reaproprierii aspectelor sale ludice maturităţii. Proiectul este conceput şi dezvoltat de către o echipă pluridisciplinară de arhitecţi şi artişti vizuali, înscriindu-se în acest demers următorii: Romeo Cuc (coordonator), Mihai Gheorghe (art director), Irina Petra Gudană (comunicare), Roxana Pop (graphic design), Raluca Sabău (design), Vlad Tomei (copywriter).
Cuvinte cheie: liber, gratuit, spaţiu, urbanism în România, oraş, între blocuri, memorie, amintire, ars memoriae, homo ludens
Conceptul Mnemonics face referire la tehnica antică de colectare a amintirilor, ars memoriae, bazându-se pe relaţia gândurilor cu suportul lor vizual investit cu semnificaţie, imposibil de uitat. Capacitatea spaţiului de a genera amintiri puternice rămâne provocarea supremă a arhitecturii şi face ca emoţia unei poveşti să poată fi reaccesată la nivel mental la nesfârşit.
Tema spaţiului liber invită la reflecţie, la căutarea unui fir imaginar ce uneşte, după acest criteriu, într-o imagine, momente diferite ale unui spaţiu reprezentativ pentru lumea oraşului românesc şi a societăţii care l-a văzut transformându-se. În încercarea de a testa nuanţe ale acestei teme şi de a căuta proiecţia sa în mediul urban, expoziţiile se apleacă asupra căutării unui teritoriu al libertăţii intenţiei, intuind un spaţiu de o generozitate pe care numai lipsa de reguli şi sarcini o garantează. Astfel, imaginea libertăţii de apropriere a unui spaţiu gratuit prin joc rămâne pentru copiii ultimelor decenii ale istoriei României o piesă puternică a unei mnemotehnici ce ţine amintirile copilăriei vii – prieteni, jocuri, accidente, întâmplări, scara blocului şi cheia atârnată la gât. Cum în a doua jumătate a secolului al XX-lea multe localităţi mici şi mari din România au cunoscut un ritm accelerat al urbanizării, această creştere a avut ca rezultat un spaţiu interstiţial al ţesutului urban nou care, lăsat în planul îndepărtat al priorităţilor dezvoltării, a revenit locuitorilor din proximitatea lui.
În memoria colectivă a generaţiilor ultimelor decenii din România, acest fapt se înscrie într-un imaginarium comun generat de evoluţia urbanismului liber care a rezervat locuitorilor oraşului un spaţiu gratuit pe care nu îl revendică nimeni dar care aparţine tuturor. Dincolo de vocabularul arhitectural şi plastica ce diferă de la un oraş la altul, in România, imaginea iconică universală a spaţiului dintre blocuri rămâne cea a copiilor jucându-se sub ochii părinţilor şi bunicilor, construind liberi lumi invizibile într-un loc gol. Astăzi, imaginea spaţiului dintre blocuri ne este familiară, confortabilă şi preţioasă, căci vorbind despre un loc al curiozităţii pentru necunoscut, al creativităţii şi libertăţii de improvizaţie, ne amintim împreună despre ultima configuraţie stabilă cunoscută de noi toţi – copilăria.
Felul în care un om evoluează de la a fi copil cu preocupare pentru joc şi joacă, la a fi adult cu preocupare pentru persoana sa şi a celor din comunitatea lui, reprezintă un ciclu fascinant al vieţii din care arhitectura şi urbanismul, împreună cu disciplinele conexe (artă, sociologie şi antropologie, istorie ş.a.m.d.), învaţă constant întrucât acesta este un teritoriu de infinite posibilităţi. Creativitatea jocului şi nemărginirea imaginaţiei umane oferă şansa ca, făcând arc peste timp, să înţelegem felul în care locurile preţioase din amintirea noastră au puterea de a duce mai departe idei favorabile în fuziunea cu generaţiile care vin, în întâlnirile transculturale şi în formarea relaţiilor intra- şi intercomunitare. Spaţiul dintre blocurile oraşelor din România primeşte reacţii contemporane la nivelul profesiei de arhitectură, la nivelul comunităţilor, la nivel educaţional, ca promisiune pentru un scenariu de viitor legat de spaţiul public şi modul în care acesta poate fi utilizat, de relaţia dintre intim şi public şi filtrele specifice dintre acestea, de joc, de viaţă în spaţiul urban şi modul de raportare al comunităţii la acesta. Astfel, spaţiul liber dintre blocuri rămâne martor la jocul unui cerc închis dat de o generaţie ce o succede pe alta într-o înlănţuire de revendicări temporale, periodice ale acestei scenografii.
Propunerile pentru Pavilionul României din Giardini della Biennale şi Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia reprezintă două componente ale conceptului Mnemonics, evocând scenografia esenţializată a spaţiului liber dintre blocurile oraşelor din România. Astfel, utilizând elemente de recuzită din peisajul descris în pasajele anterioare, instalaţia din Giardini della Biennale invită la schimb de roluri pe terenul de joacă, întâlniri şi reflecţie asupra efectelor aproprierii unui spaţiu comun de către o comunitate. Bara de curăţat covoare ce folosea uneori ca poartă de fotbal, rotativa de metal, mingile ce sar în preajma meselor fixe de şah, leagănul şi şotronul, intră în dialog cu un alt spaţiu memorabil al acestor trăiri, un spaţiu de tranzit între teritoriul privat şi cel public, între apartament şi curtea blocului – casa scării de bloc. Aceasta din urmă îşi găseşte o interpretare în instalaţia de la galeria IRCCU, fiind un comentariu referitor la primul pas către formarea comunităţii dintre blocuri.
Cum amintirile colective reuşesc să definească un teritoriu pentru generaţiile prezentului, esenţa Mnemonics constă într-o viziune optimistă, asupra spaţiului dintre blocurile oraşelor din România care aşteaptă impulsul contemporan pentru viitor.
