Revista Scena.ro la numărul 52
”Cum să trăim după ce am trecut printr-o pandemie? Cum să faci teatru când nu știi care îți va fi publicul? Vei juca în săli, vei juca outdoor, vei face live streaming sau producție dedicată strict consumului online? Toate aceste întrebări fără răspunsuri certe ne fragilizează uman și profesional. Ne obligă să ne revedem întreaga existență – ceea ce nu e rău să facem măcar din când în când – și să ne regândim prioritățile. Oare e posibil să faci din fragilitate un instrument pentru reconstruirea normalității? Să recunoști că ești fragil te face oare mai puternic? Sau măcar mai empatic, mai înțelegător cu tine și cu ceilalți? Ar fi marele beneficiu, poate singurul, al unui an de coșmar”, scrie criticul Cristina Modreanu în editorialul numărului 52 (2)/2021 al revistei de artele spectacolului Scena.ro.
Fragilitatea este cuvântul cheie al proiectelor și evenimentelor reflectate în acest nou număr al revistei. Pe copertă apare o imagine din seria numită chiar Fragile, creată sub semnul Șarlatan.ro de către scenografa Cristina Milea și mica ei echipă, formată din fotograful Bogdan Catargiu și actrița Alina Rotaru care poartă o rochie realizată integral din zahăr, substanță adictivă în vremuri deprimante. O excelentă variațiune pe aceeași temă este proiectul video Fragile care se plasează la granița dintre teatru, film și societate, având-o în centrul său pe actrița Ioana Flora care interpretează mai multe roluri de femei fragile, dar în fapt atât de puternice.
Dosarul special dedicat Teatrului polonez contemporan și realizat cu sprijinul Institutului Polonez din București, sub coordonarea Oanei Cristea Grigorescu, vorbește și el despre o sumă de fragilități ce devin fundamentul unei acțiuni a teatrului înspre societate, în încercarea de a menține viu spiritul critic al acesteia. La rândul ei, Dezbaterea pro și contra ”Regulilor lui Hermanis” ne reamintește, cum scrie dramaturgul Viski Andras, că teatrul însuși este o istorie a vulnerabilităților, prin urmare nu putem să-i scoatem din teatru tocmai pe cei fragili, în numele apărării propriilor insecurități.
Din dorința de a-i acompania pe creatorii și producătorii români de teatru în încercarea lor de a se reinventa post-pandemie și de a explora noi teritorii, noi idei și noi practici, lansăm în acest număr rubrica #backstage – Scenografia in secolul 21, semnată de arhitecta și scenografa Gabi Albu, care își propune să ofere modele de bune practici pentru menținerea producției teatrale în zona unei creativități sustenabile. Dacă această rubrică nouă și seria de coperți semnate de Cristina Milea & team proiectează conținutul revistei înspre viitor, prin caracterul lor multidisciplinar, sumarul revistei include în continuare o privire educată dinspre prezentul contemporan înspre trecutul care stă la fundamentul acestuia. Prin serialul Lucian Pintilie și Securitatea semnat de Catinca Drăgănescu (autoarea unei teze de doctorat despre caracterul subversiv al teatrului lui Lucian Pintilie) și publicat la rubrica Remember este chestionat acest trecut din perspectiva contemporană pentru a ne asigura că nu-l uităm, el fiind parte definitorie din ceea ce scena românească este azi.
