Perfect compus la Arcub
Miercuri, 13 februarie, începând cu ora 19:00, Sala Mare de la ARCUB găzduieşte spectacolul Perfect compus de Alexandra Badea. Acesta face parte din turneul susţinut prin programul „Manifest pentru dialog”, iniţiat şi dezvoltat de Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu, împreună cu Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu şi cu Departamentul de Artă Teatrală, din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu.
Regizoarea Alexandra Badea, una dintre cele mai importante voci regizorale şi artistice ale Franţei – artist invitat pentru creaţiile sale la Théâtre National de la Colline (Paris) – propune o creaţie specială a celor trei structuri (TNRS, FITS şi Şcoala de Teatru de la Sibiu), care ilustrează dedicaţia unui mare artist şi a tinerilor care au însoţit-o în această aventură, cu prilejul Centenarului.
Istoria unei familii, văzută prin ochii a trei generaţii descendente, aduce în discuţie astăzi dramatismul, poezia, iubirea, nevoia de tandreţe, dar şi toate grozăviile prin care aceste generaţii au trecut, pornind de la Primul Război Mondial până în zilele noastre.
„Manifest pentru dialog” este un program social, cultural şi educaţional al Teatrului Naţional Radu Stanca Sibiu, în colaborare cu Departamentul de Artă Teatrală din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu şi BRD Groupe Société Générale. În cei trei ani de activitate, programul a creat trei proiecte cu un puternic impact social la nivel naţional: proiectul Antisocial, scris şi regizat de Bogdan Georgescu, în care tema de dezbatere este criza fundamentală prin care trece educaţia din România, #minor, semnat, de asemenea, de Bogdan Georgescu, în care este chestionat sistemul social şi politic pentru care pasarea responsabilităţilor şi utilizarea cazurilor particulare devin scopuri în sine, şi Familii, un spectacol de Eugen Jebeleanu, care aduce în discuţie ce înseamnă familia în ziua de astăzi.
„Perfect compus este un text despre urmele pe care le lasă istoria în noi, despre ura şi laşitatea anilor ‘40, despre teroarea anilor ‘50, despre frica anilor de după, despre colaboratori şi, mai ales, despre cei care au rezistat. Despre cum o familie traversează aceste perioade, despre cum contextul politic distruge iubirea, despre cum într-o familie se sacrifică întotdeauna fetele pentru a proteja viitorul băieţilor, despre cum generaţii de-a rândul îşi transmit aceleaşi scheme de gândire, şi mai ales, despre cum generaţia de azi are curajul şi forţa de a se uita în urmă şi a face curat.” (Alexandra Badea, regizor şi dramaturg)
