Pavel Bartoş în „Slugă la doi stăpâni” la Teatrul Odeon
Teatrul Odeon are plăcerea să anunţe avanpremiera spectacolului „Slugă la doi stăpâni” de Carlo Goldoni. Primele reprezentaţii sunt programate pe 25 şi 26 mai, de la ora 19.00, la Sala Majestic. Traducerea: Polixenia Karambi. Regia: Peter Kerek. Scenografia: Iuliana Vîlsan. Muzica: Vivi Stoleriu. Light Design: Daniel Klinger.
Cu: Pavel Bartoş, Alina Berzunţeanu / Anda Saltelechi, Elvira Deatcu / Crina Mureşan, Diana Gheorghian, Dorina Lazăr, Nicoleta Lefter, Rodica Mandache, Ruxandra Maniu/ Anda Saltelechi, Irina Mazanitis, Paula Niculiţă.
Scrisă de Carlo Goldoni cu titlul original „Il servitore di due padroni” piesa a avut prima reprezentaţie în anul 1746 la Teatro San Samuele din Veneţia. Într-o viziune fantezistă, în voia căreia se lasă personaje ca Pantalone, Brighela, Doctorul, Clarice, Silvio, Beatrice, Florindo sau Smeraldina, spectacolul propus de regizorul Peter Kerek este o meditaţie pe tema iubirii.
În rolul lui Trufaldino, cel ce slujeşte din greu la doi stapâni, îl regăsim pe actorul Pavel Bartoş.
„Piesa lui Goldoni se află cu siguranţă în topul celor mai bune comedii care s-au scris vreodată. Când am recitit piesa m-a trimis direct la comediile shakespeariene, în mod special la <<A XII-a Noapte>>, cea mai <<aerodinamică>>, cea mai agilă, cea mai italiană dintre ele. Da, atributele sunt împrumutate din lumea automobilistică pentru că piesa <<Slugă la Doi Stăpâni>> se lasă cel mai bine comparată cu o maşină de viteză, sport, cu linii elegante, seducătoare, ce întruchipează în egală măsură elemente masculine cu elemente feminine. Natura acestui text este una hibridă, androgină. Dacă te uiţi la ea puţin mai dintr-o parte pare foarte masculină, dacă schimbi unghiul ai putea să juri că e o poveste spusă dintr-o perspectivă cât se poate de feminină. Oricum ai privi-o este o comedie care te aruncă într-o vâltoare a plăcerilor. Personajele fug, înoată, după plăceri culinare, erotice, caută întâlnirea cu pericolul, vor să pună stâpânire pe bani, viaţă şi moarte. Însă surpriza adevarată abia urmează, piesa mai are ceva, ceva foarte neobişnuit pentru o comedie, şi anume misterul. Această combinaţie atât de rar întâlnită între două genuri extrem de contradictorii m-a făcut să mă întreb cum pot fi ele <<logodite>> într-un singur spectacol”, declară regizorul Peter Kerek.
