Muzeul de Artă Populară „Dr. Nicolae Minovici” prezintă Obiectul lunii iunie: Ia de Suceava
Începând cu data de 3 iunie, Obiectul lunii iunie va putea fi văzut atât în mediul online, pe pagina de facebook a Muzeului Nicolae Minovici, cât și fizic, la Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici.
Costumul popular este o marcă identitară a poporului român, fiind strâns legat de viața omului, de contextul social-istoric, de mediul geografic sau climatic în care este purtat. Portul este strâns legat de condițiile concrete ale comunităților rurale, de concepții și de norme ceremoniale și mai puțin de modă.
Patrimoniul muzeului curpinde o bogată selecție de port popular românesc, din toate regiunile țării. Se remarcă bogatul port din Muscel sau Argeș, conciurile și opregele bănățene, pieptare ornamentate cu un colorit vesel, sumane sobre, marame, cămăși, fote și catrințe. Cele mai multe dintre cămășile din colecția doctorului Nicolae Minovici provin din zona Sucevei, medicul vizitând adesea Moldova, fiind însărcinat cu reeducarea invalizilor de război. În luna iunie vă sunt prezentate câteva particularități ale acestei cămăși.
Cămașa de Suceava face parte dintr-unul din tipurile structurale definitorii ale cămășilor purtate pe teritoriul românesc, și anume „cămașă încrețită la gât”. Aceasta se croiește din patru foi de pânză dreaptă, câte două pentru stanii și câte una pentru fiecare mânecă; Mânecile erau fie largi, libere la extremitatea inferioară, fie strânse pe o ață printr-o încrețitură similară cu cea de la gura gâtului, prinse într-o bentiță sau terminate cu un volonaș. Acest tip de cămașă se poartă în întreg spațiul locuit de români, cu excepția Maramureșului, a Dobrogei și estul Bărăganului. Un al tip de cămașă definită din perspectiva structurii croiului este cea dreaptă, mult mai veche și mai simplă.
Cămașa de Suceava nu prezintă guler ci un „brezărău” realizat prin încrețirea cămășii cu un șnur sau o ață răsucită din in, cânepă ori arnici, după ce marginea cămășii a fost întărită prin cusătură numită „drug”. Pe mânecă, încrețul de Suceava se remarcă prin cromatica sa: pe lângă culoarea de fond, galben sau alb, apar culorile verde, roșu, bleu, completate de cele mai multe ori cu mărgele colorate în aceleași culori vii. Râurile iei se cos „în pieziș”, pe diagonală, și sunt grupate în general câte trei. Ele pornesc de sub încreț și se întind până jos la mânecă. De obicei, motivele de pe râuri sunt de două feluri și se distrbuie prin alternanță: boboci, trandafiri stilizați, intercalați în pătrate, romburi sau unghiuri. La origini, altița era un element separat al mânecii, cusut dintr-o bucată de pânză diferită, unit ulterior cu mâneca. Fiind mai largă, mâneca trebuia încrețită: de aceea, sub altiță apărea încrețul. Altița și încrețul mânecii și-au pierdut așadar funcția. Cele două au devenit elemente decorative dar au păstrat direcția orizontală de dispunere a motivelor ornamentale, pe când râurile mânecii sunt orientate vertical sau oblic.
