Iona – un spectacol despre condiţia artistului în lume
Primăria Municipiului Bucureşti, prin Teatrul Nottara, anunţă premiera spectacolului Iona de Marin Sorescu, în regia lui Gábor Tompa, celebra poveste despre pescarul singuratic, înghiţit de un peşte uriaş. Reprezentaţia va avea loc miercuri, 19 iunie 2019, de la ora 19.30, la Sala George Constantin. Din distribuţie fac parte Gabriel Răuţă, în rolul titular, alături de Cristina Juncu, într-o creaţie specială, rolul Echo, un alter-ego al lui Iona. Muzica originală este semnată de Ada Milea, iar scenografia, de Carmencita Brojboiu.
Subintitulată de Marin Sorescu „tragedie în patru tablouri”, Iona, piesa lui de debut, a fost publicată în 1968 şi face parte, alături de Paracliserul şi Matca, din Trilogia intitulată Setea muntelui de sare. Spre deosebire de personajul biblic, pescarul solitar al lui Sorescu nu poartă pe umeri nicio vină şi niciun păcat. El va fi înghiţit de un peşte uriaş încă de la început şi fiecare evadare din burta peştelui îl va duce într-o burtă şi mai mare, închisoare după închisoare, la infinit, condiţie a existenţei umane.
Iona devine în viziunea regizorului Gábor Tompa un spectacol poetic, în care muzica Adei Milea creează un univers aparte, ce combină absurdul tragic şi umorul.O superbă meditaţie asupra vieţii şi a morţii, asupra universului, Iona vorbeşte, în ultimă instanţă, despre libertate, despre creaţie şi despre condiţia artistului. Dar, în acelaşi timp, este o discuţie despre omul secolului 21 şi „închisorile” lui.
„Pe mine mă interesează Iona atât din punct de vedere religios, cât şi din punct de vedere al condiţiei artistului în lume, azi. Figura lui Iona şi chiar şi cea a actorului Gabriel Răuţă de multe ori m-au făcut să mă gândesc la imaginea lui Brâncuşi. Artistul care se luptă cu materialul. Şi există o replică în text: N-a făcut nimic bun în viaţa lui decât această bancă de lemn, punându-i de jur împrejur marea. O bancă de lemn în mijlocul mării… O imagine superbă care pe mine mă trimite cu gândul la Masa tăcerii. Ei bine, este vorba aici despre cunoscutul motiv în care opera îl devorează pe artist. Şi încercăm să facem trimitere la Brâncuşi, care a trăit în balena exilului. Iona, în viziunea mea, este un spectacol despre condiţia artistului şi îndoielile lui de azi în ceea ce priveşte credinţa. Despre relaţia lui cu Dumnezeu, cu divinitatea, cu inspiraţia, cu speranţa, cu disperarea…” mărturisea regizorul Gábor Tompa.
