Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți / credidam-english-version
stela

In memoriam Stela Popescu

„Viaţa nu şterge, viaţa calcă…”

Acum aproape două decenii, devastată de dispariţia soţului ei, Mihai Maximilian, Stela Popescu se autoîncuraja în faţa unei prietene: „Asta e. Va trece. Viaţa şterge tot”. Iar prietena i-a replicat: „Nu, Stela, viaţa nu şterge, viaţa calcă”. Peste ani, marea noastră artistă – dispărută ieri – rememora acest moment într-un interviu: „Viaţa nu şterge, viaţa calcă. Sesizaţi diferenţa, da?”

Nimic nu este anulat definitiv, nimic nu ajunge să fie „ca şi cum niciodată n-ar fi fost”. Viaţa e un tren cu traseu variabil, cu un număr mai mic sau mai mare de opriri, staţionări, gări, dar fără depou, fără punct terminus. Viaţa – viaţa în general – merge mereu mai departe. Viaţa fiecăruia dintre noi e o altă poveste. Şi în viaţa noastră – de ieri încolo – ceva s-a schimbat. Ceva sau … Totul.

Stela Popescu nu era numai un star autentic, un diamant veritabil, era o planetă, un univers, un talisman cu puteri vindecătoare, un amestec de energie şi înţelepciune, de autoritate şi generozitate, un profesionist desăvârşit şi exigent, un om care emoţiona, mobiliza şi obliga. Făcea parte din viaţa, destinul şi traseul fiecăruia dintre noi. Poate de aceea, acum ne simţim orfani şi degeaba.

A dispărut pe furiş, pe neaşteptate, fulgerător. Ne-a „păcălit”. Asemenea unei comete care traversează cerul nostru strâmt lăsându-ne moştenire regretul irepresibil că nu a poposit mai mult cu noi.

Nedrept. Neverosimil. Imposibil. De fapt, Stela s-a întors Acasă, în constelaţia ei formată din foşti prieteni, parteneri de suflet şi de scenă. Să nu fim ingraţi. A fost un privilegiu că am cunoscut-o şi că am avut-o printre noi. Şi nici măcar Moartea, cu mantia ei de implacabil nu ne-o poate răpi definitiv. Stela va rămâne pitită, ocrotită, într-un ungher al sufletului nostru, cea mai luminoasă amintire a unui spirit incandescent.

Da. Aşa e. Viaţa nu şterge. Nu se pot face intervenţii estetice pe suflet, nu putem anula nici durerile, nici urma lacrimilor, nici neputinţa. Dar e adevărat, timpul trece, estompează, atenuează, cicatrizează. Vom continua să mergem mai departe. De dragul Ei, în amintirea Ei. Şi, într-un fel, cu Ea alături.

Noi rămânem aici. Deocamdată. Aventura miraculoasă a Stelei continuă.

Răzvana Niţă

stela-popescu11

About Author

Connect with Me: