Focus Bulgaria şi Amintiri din URSS
Cele mai bune producţii bulgăreşti din ultimii doi ani şi câteva dintre titlurile de top ale cinematografiei sovietice vor fi proiectate în cadrul secţiunilor Focus Bulgaria şi Amintiri din URSS (Back in the USSR) la cea de-a 17-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania. Ambele programe promit publicului descoperiri cinematografice remarcabile, indiferent că vorbim de filme-cult ale anilor ’80 sau producţii recent premiate în marile festivaluri internaţionale.
Focus Bulgaria propune o selecţie alcătuită din opt creaţii ale noii generaţii de cineaşti bulgari, în frunte cu Destinaţii (Directions, r. Stephan Komandarev), prezentat în 2017 la Cannes, în secţiunea Un Certain Regard. Reminiscent cinematografiei iraniene şi filmului-cult Night on Earth al lui Jim Jarmusch, Destinaţii ne oferă o perspectivă inedită, nu lipsită de umor sarcastic, asupra disfuncţiilor societăţii bulgăreşti contemporane, printr-o serie de curse nocturne ale taximetriştilor din Sofia. Secrete şi detalii intime din vieţile oamenilor ies la iveală şi în Omniprezent (Omnipresent, r. Ilian Djevelekov), povestea unui bărbat obsedat să-şi spioneze familia, prietenii şi angajaţii prin intermediul unor camere ascunse. Pelicula distinsă cu Premiul FIPRESCI la Sofia şi desemnată Cel mai bun film la Festivalul Golden Rose din Varna demonstrează că micile plăceri vinovate pot duce la situaţii dezastruoase.
O asistentă vinde identităţile pacienţilor săi în vârstă pe piaţa neagră în Fără Dumnezeu (Godless). Debutul Ralitzei Petrova surprinde o ultimă fărâmă de umanitate într-un peisaj dezolant, corupt şi lipsit de speranţă şi a fost premiat în 2016 cu Leopardul de Aur la Locarno. Distins, un an mai târziu, cu acelaşi premiu în cadrul secţiunii Cineasti del Presente, 3/4 este un studiu intim despre familie şi imperfecţiunile vieţii. Urmărind relaţia defectuoasă dintre un tată şi cei doi copii ai săi, debutul în lungmetraj al regizorului Ilian Metev spune o poveste delicată despre o ultimă vară împreună.
Legătura dintre tată şi fiu este surprinsă şi în Aparatul de radio (Radiogram, r. Rouzie Hassanova), un film inspirat de amintirile de familie ale regizoarei, recompensat cu Premiul Publicului la Sofia, 2018. Plasată la începutul anilor ’70, pe când regimul comunist cataloga muzica occidentală drept o reală ameninţare, povestea urmăreşte aventura unui părinte dornic să-i ofere din nou fiului său bucuria rock’n’roll-ului. Dragostea şi eliberarea prin artă este subiectul explorării din Lumina de după (Light Thereafter, r. Konstantin Bojanov), film premiat pentru Cea mai bună imagine la Golden Rose, în 2017. Călătoria iniţiatică a unui tânăr neînţeles îndrăgostit de pictură în căutarea idolului său e redată în ordine invers cronologică şi îl ajută într-un final să se autodescopere.
Două dintre cele mai bune documentare bulgăreşti produse în ultimii ani, Poştaşul cel bun (The Good Postman, r. Tonislav Hristov) şi Sătenii (Village People, r. Trzvetan Dragnev), ilustrează realităţile cu care se confruntă comunităţile rurale în zilele noastre. Primul urmăreşte evoluţia politică a unei localităţi de frontieră, în care poştaşul satului decide să candideze pentru a rezolva problema imigranţilor, iar cel de-al doilea analizează cu tandreţe fricile, bucuriile, speranţele şi obsesiile unor oameni aparent lipsiţi de importanţă.
Amintiri din URSS (Back in the USSR) este şansa publicului TIFF.17 de a (re)descoperi pe marele ecran, în copii noi restaurate digital, filme ce umpleau sălile de cinema în anii ’80 nu doar în România, ci în toate ţările din blocul socialist. ASSA (1987), regizat de Serghei Solovev, este filmul-manifest al rock-ului rusesc care a făcut istorie, influenţând generaţii întregi. Poveştile anti-sistem, secvenţele experimentale, coloana sonoră underground şi o campanie de PR grandioasă l-au transformat într-un megahit de box-office. La doi ani după premiera filmului, protagoniştii au reuşit să atragă peste 70.000 de oameni la un concert organizat pe stadionul Lujniki din Moscova, iar la un an după, URSS-ul s-a dezintegrat.
Drama de război Du-te şi vezi! (Come and See, r. Elem Klimov, 1985) este considerată una dintre cele mai devastatoare opere din istoria cinematografului. Opt ani a durat până ca regimul sovietic să aprobe intrarea în producţie, chiar dacă tema principală e mişcarea de rezistenţă împotriva forţelor germane. Filmul a avut parte de un succes imens după lansare, iar versiunea recent restaurată digital a fost premiată, anul trecut, la Veneţia. Un alt film-cult sovietic care s-a bucurat de aprecierea internaţională şi o uriaşă popularitate în România comunistă, Moscova nu crede în lacrimi (Moscow Does Not Believe In Tears, r. Vladimir Menşov, 1980) a câştigat Oscarul pentru Cel mai bun film străin în 1981 şi urmăreşte visurile, dorinţele, iubirile şi deziluziile a trei tinere muncitoare.
Un film de care îşi amintesc chiar şi cei ce erau foarte tineri în anii ’80, Gară pentru doi (Station For Two, r. Eldar Riazanov, 1982) a avut premiera la Cannes şi o are în distribuţie pe inegalabila Ludmila Gurcenko. Această poveste de dragoste dulce-amară dintre o chelneriţă şi un pianist acuzat pe nedrept de crimă va naşte garantat nostalgii în rândul spectatorilor. La fel de nostalgică este şi întoarcerea în vremurile în care s-a născut mişcarea break-dance, surprinsă într-o scenă emblematică în Curierul (Courier, r. Karen Şahnazarov, 1986). Un veritabil teen movie în care un tânăr nonconformist se angajează ca mesager după ce ratează un examen de admitere vorbeşte despre conflictul dintre generaţii, prăbuşirea iminentă a Imperiului Sovietic şi respingerea valorilor lui de către cei tineri.
Acestor cinci titluri din secţiunea Amintiri din URSS, produse de colosul sovietic Mosfilm, li se adaugă în program şi Zboruri în vis şi realitate (Flights in Dreams and in Reality, r. Roman Balayan, 1982), realizat de studiourile Dovjenko, în care aniversarea de 40 de ani îl aruncă pe protagonistul interpretat magistral de Oleg Iankovschi în criza vârstei mijlocii. Sentimentul constant de disconfort şi nemulţumire îl determină să facă lucruri extravagante şi doar aparent amuzante, rănindu-i însă pe cei din anturajul lui – motiv pentru care filmul a dobândit instant simpatia publicului din epocă tocmai pentru că mergea în răspăr cu imaginea idealizată a bărbatului sovietic. (R.N.)
