„Conversaţii neterminate asupra importanţei absenţei” va reprezenta România la Biennale di Venezia 2019
„Conversaţii neterminate asupra importanţei absenţei” (titlul original: Unfinished Conversations on the Weight of Absence) se deschide pe 9 mai 2019, la ora locală 17:30, la Pavilionul României din Giardini della Biennale, în Veneţia. Participarea României la cea de-a 58-a Expoziţie Internaţională de Artă – La Biennale di Venezia se va desfăşura în două locuri: Pavilionul Naţional şi Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, Campo Santa Fosca, Palazzo Correr, Cannaregio 2214. Expoziţia de la Galeria Nouă se deschide pe 10 mai, la ora 18:00. Expoziţia curatoriată de Cristian Nae, avându-l drept comisar pe Attila Kim, prezintă lucrările artiştilor români Belu-Simion Făinaru, Dan Mihălţianu şi Miklós Onucsán şi va putea fi vizitată în perioada 11 mai – 24 noiembrie 2019.
„Expoziţia cuprinde versiuni contemporane ale unor proiecte semnificative de artă post-conceptuală, realizate de artişti ale căror traiectorii, cuprinzând peste patruzeci de ani de activitate, extind geografia artei contemporane construită în funcţie de categorii naţionale. Incluzând diaspora românească, ea relevă concomitent mobilitatea culturală a acestor lucrări de artă în spaţiu şi timp. Adaptate la scara Pavilionului României şi recalibrate critic ca răspuns poetic la atractivitatea politică crescândă a neoliberalismului, naţionalismului şi populismului, aceste instalaţii de artă contramonumentală propun o combinaţie de spaţii heterotopice care suspendă, înlătură sau dispersează noţiunea de localitate, şi, în acelaşi timp, resping înţelegerea obiectului artistic ca pe o entitate fixă şi stabilă în istoria artei. Lucrările selectate abordează disruptiv noţiunile de reprezentare şi reprezentativitate naţională, dezvăluind multiple absenţe care le fisurează nucleul. În combinaţie cu capacitatea lor de a interoga constant locul în care sunt instalate, aceste lucrări abordează aspecte relevante în lumea contemporană, cum ar fi dislocările culturale şi anxietatea non-apartenenţei, lichiditatea capitalului şi problemele democraţiei reprezentative sau politicile reprezentării”, spune curatorul Cristian Nae.
Expoziţia din Pavilionul României prezintă versiuni ale unor lucrări anterioare, adaptate la scara, la semnificaţia şi la specificul architectural al spaţiilor în care sunt prezentate, care fie construiesc un înţeles diferit, fie îşi schimbă configuraţia şi structura formală şi, astfel, devin lucrări noi şi actuale.
Curatorul Cristian Nae spune: „Interiorul domestic sugerat de Belu-Simion Făinaru în instalaţia sa Belongs Nowhere and to Another Time, care se bazează pe elemente ale culturii iudaice, apare ca un monument comemorativ al unei memorii culturale a exilului trăite şi experimentate direct, ridicând simultan problema traducerii şi înţelegerii sale. În acest spaţiu interstiţial, nelocalizabil, tematizarea deplasării şi nomadismului, respingerea stereotipurilor prin îmbrăţişarea tranzitoriului şi introducerea unei dimensiuni temporale imprecise, care combină amploarea experienţei individuale cu cea a istoriei collective şi chiar cosmice, situează vizitatorul în spaţiul abstract al unei culturi transnaţionale.
Într-o direcţie diferită, Canal Grande: The Capital Pool and the Associated Public, lucrarea concepută de Dan Mihălţianu pe baza seriei sale de instalaţii artistice Canal Grande, îşi asumă eşecul democraţiei reprezentative şi propune formule estetice şi politice pentru exercitarea democraţiei directe prin intermediul practicii artistice pe durata expoziţiei. Funcţionând ca un proces social şi economic concret, lucrarea instituie un fond financiar autonom şi angajează publicul contemporan în remodelarea continuă a lucrării înseşi şi a efectelor sale potenţiale, invitând vizitatorii să se auto-organizeze şi să decidă asupra utilizării concrete în scopuri sociale sau umanitare a capitalului artistic strâns în timpul expoziţiei.
Nu în ultimul rând, operând la limita vizibilului, lucrarea lui Miklós Onucsán, intitulată The Restoration of the White Camouflage, propune o invitaţie de reconstrucţie mentală a unei lucrări absente care suspendă temporar funcţia expozitivă a spaţiului din Pavilionul României şi o situează într-un conceptual; lucrarea este, în acelaşi timp, o reflecţie ironică asupra presiunii simbolice pe care orice imagine o suferă în contextul Bienalei de la Veneţia şi, la un alt nivel, asupra capacităţii practicii artistice de a genera strategii de auto-istoricizare şi auto-mitologizare artistică”, concluzionează Nae.
Toate aceste instalaţii au câte o extensie expusă la Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică din Veneţia. Miklós Onucsán prezintă o nouă lucrare intitulată Camouflaging Guide, în timp ce instalaţia lui Belu-Simion Făinaru Belongs Nowhere and to Another Time şi Canal Grande: The Capital Pool and the Associated Public a lui Dan Mihălţianu sunt acompaniate de elemente suplimentare expuse în acest spaţiu. O serie de evenimente performative concepute de Dan Mihălţianu, intitulate Discapital, sunt găzduite tot la Noua Galerie. Informaţiile despre istoria, mai recentă sau nu, a acestor lucrări vor fi disponibile vizitatorilor în aceste locuri.
Belu-Simion Făinaru are o abordare artistică conceptuală care se concentrează pe teme precum absenţa, pierderea şi necesitatea de a reconstrui legăturile comunitare. Experienţa exilului şi cea a dislocării culturale, precum şi şocul separării şi adaptării la un loc nou joacă un rol important în biografia artistului, care s-a născut la Bucureşti, unde a trăit în timpul regimului politic condus de Nicolae Ceauşescu, a emigrat în Israel în 1973, iar apoi a studiat arta în SUA. Lucrând cu instalaţii de artă, fotografie şi obiecte, artistul foloseşte adesea elemente familiare şi imagini care sunt re-contextualizate şi transformate pentru a crea asocieri stranii. Seria sa de lucrări dă naştere unor proiecte interconectate, de lungă durată, care transformă realitatea imediată într-o experienţă mult mai filosofică, uneori chiar mistică, legată de rădăcinile sale israelo-româneşti şi de problemele sociopolitice presante precum conflictul şi migraţia.
Belu-Simion Făinaru s-a născut în 1959 în Bucureşti, România şi a emigrat în Israel în 1973. Acum locuieşte în Haifa, Israel şi Anvers, Belgia. Lucrările lui Belu-Simion Făinaru au fost expuse la Documenta 1992 din Kassel, la cea de-a 45-a Expoziţie Internaţională de Artă – La Biennale di Venezia în 1993, Sonsbeek, Biennale în Olanda, Bienala din Havana, Cuba şi, mai recent, Bienala de la Viena în 2015, Bienala Art Encounters din 2016, la Trienala Kathmandu în 2017, la Bienala Socle Du Monde la HEART Muzeul de Artă Contemporană Herning, Danemarca, Bienala Mediations, Poznan, Polonia în 2018. Expoziţiile sale anterioare individuale includ Muzeul Israel din Ierusalim, SMAK Muzeul din Ghent, M HKA din Anvers, Muzeul Lehmbruck din Germania, Muzeul Saitama din Japonia. Belu-Simion Făinaru a predat la Departamentul de Arhitectură al Academiei Wizo din Haifa, Israel din 1984. În 2008 a iniţiat Bienala Mediterană, din 2010 Belu-Simion Făinaru a fost directorul şi curatorul artistic al Bienalei Mediteraneene de Artă Contemporană, Israel şi în 2015 a fondat AMOCA, Muzeul de Artă Contemporană, Sakhnin, Israel.
Dan Mihălţianu practică un discurs artistic care include aspecte istorice, politice, sociale şi trans-culturale, folosind o varietate de medii şi forme de reprezentare, de la fotografie, film, video, sunet, la instalaţie, obiect, desen, grafică şi text.
Dan Mihălţianu s-a născut în 1954 în Bucureşti, România. În prezent locuieşte în Bucureşti, Berlin şi Bergen. Este co-fondator al grupului artistic subREAL. A predat la Academia Naţională de Arte din Bergen, 2001-2007, la Université du Québec à Montréal, 2008-2009 şi la Academia Naţională de Artă din Oslo, 2018-2019. A expus în numeroase contexte şi manifestări internaţionale, cum ar fi Concursul internaţional de desen “Joan Miró” Barcelona, 1980, 1985; Impact Art Festival, Kyoto, 1986, 1997, 1988; European Print Triennial, Grado, 1987; Istanbul Biennale, 1992; Biennale Arte 1993 şi Biennale Arte 1999; Künstlerhaus Bethanien, Berlin, 1994; Art in Geeral, New York, 1996; ZKM / Muzeul de Artă Contemporană, Karlsruhe, 1999, 2001; Bergen Kunsthall, 2005; Muzeul Naţional de Artă Contemporană, Bucureşti, 2005, 2012; Renaissance Society, Chicago, 2005; The Kitchen, New York, 2006; NGBK, Berlin, 2007; Haus der Kulturen der Welt, Berlin, 2010; Tallinn Print Triennial, 2014; Vienna Biennale, 2015; Vargas Museum, Manila, 2016; National Portrait Gallery, London, 2018; Grand Palais, Paris 2019.
Miklós Onucsán lucrează într-o manieră (post-)conceptuală riguroasă, combinând un spectru larg de medii, cum ar fi instalaţia artistică, textul, obiectul, fotografia, arta video şiarta procesuală, intervenţii, acţiuni, obiecte şi situaţii găsite. Lucrările sale vizează o sistematizare aparent exhaustivă a realităţii fenomenale în idei şi structuri de gândire, descoperind procese şi posibilităţi ce rămân de cele mai multe ori neobservate sau neexplorate. Dar, în mod paradoxal, ele se materializează în forme concrete lipsite de emfază, adesea folosindu-se de materiale modeste şi de poziţia auto-asumată a artistului-ca-observator.
Miklós Onucsán s-a născut în Gherla, România, în 1952, locuieşte şi lucrează în prezent în Oradea, România. A avut expoziţii individuale la Galeria Plan B Berlin, Spaţiul de Artă Contemporană MAGMA Sfântu Gheorghe, Galeria Nicodim, Los Angeles, iar participările sale la expoziţii de grup includ: Ex-East. Past and recent stories of the Romanian avant-garde, Espace Niemeyer, Paris, 2019; Double Heads Matches. The Formula of the Present, Uj Budapest Galeria, 2018; Track Changes, Mendes Wood, Sao Paolo, 2016; Public Space Art Festival Expanded Space, Bucharest, 2016; Art has no Alternative, Tranzit, Bratislava 2015; A Breathcrystal, Project Arts Center, Dublin, 2015; Allegory of the Cave Painting, Extra City Kunsthal, Antwerp, 2014, Image to be projected until it vanishes, Museion, Bolzano, IT (2011); Romanian Cultural Resolution, Spinnerei, Leipzig, DE (2010); STARTER, at Arter Istanbul, TR (2010). Lucrările sale au fost de asemenea prezentate la Art Encounters Biennale, Timişoara, 2017, Dallas Biennial, 2014, Intense Proximity- La Triennale 2012, Palais de Tokyo, Paris, 2012, Romanian Cultural Resolution – Documentary, The New Gallery of IRCCU, 54th International Art Exhibition of La Biennale di Venezia, 2011şi la cea de-a 48-a Expoziţie Internaţională de Artă – La Biennale di Venezia, 1999.
Cristian Nae este critic de artă, curator şi teoretician stabilit în Iaşi, România. De asemenea, este profesor la Departamentul de Istorie şi Teorie a Artei din cadrul Universităţii Naţionale de Arte „George Enescu” din Iaşi, România. A fost beneficiarul unor granturi de cercetare finanţate de Fundaţia Erste, Viena; CNCS-UEFISCDI; Getty Foundation, Los Angeles şi New Europe College, Bucureşti. A participat la programul internaţional CAA-Getty în 2012 şi 2017 iar din 2019 a devenit membru al comitetului internaţional al College Arts Association. Scrierile sale, axate în special pe arta contemporană şi istoria expoziţiilor din Europa Centrală şi de Est, au fost prezentate în publicaţii apărute la edituri precum Routledge, Hatje Cantz, Kettler Verlag, MNAC şi Verlag fűr Moderne Kunst, Peter Lang Verlag şi Wiley-Blackwell (în curs de publicare). De asemenea, este editorul unui volum colectiv de istorie a expoziţiilor experimentale din România între 1965 şi 1989, care va apărea în 2019 la editura IDEA din Cluj.
