Centenar Ovidiu Maitec: expoziție – eveniment la Muzeul Brukenthal din Sibiu, din 20 iunie 2025
Cu prilejul centenarului aniversării artistului Ovidiu Maitec 1925-2025, Muzeul Național Brukenthal în colaborare cu Asociația Maitec organizează la Sibiu în perioada 20 iunie-30 august 2025 expoziția Ovidiu Maitec 100.
Găzduită la Muzeul Național Brukenthal – Palatul Brukenthal din Piața Mare din Sibiu, expoziția este o amplă retrospectivă dedicată unuia dintre cei mai importanți sculptori români ai secolului XX.
Expoziția Ovidiu Maitec 100 face parte din Sezonul expozițional Brukenthal la FITS – Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu și expoziția va prezenta, pentru prima dată împreună, 50 de lucrări reprezentative pentru întreaga sa creație, aflate astăzi în colecția muzeelor de artă din România, în colecția familiei și în colecții private.
Cel mai puternic urmaș spiritual al lui Brâncuși, artistul care a izbutit să introducă lumina în lemn – cum îl numea Mircea Eliade – Ovidiu Maitec s-a născut în 1925, la Arad. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, în 1950. La începutul anilor ‘60 cioplea „un fel de zid, poartă sau pasăre”, o lucrare în al cărei perete apăreau pentru prima dată perforațiile în lemn ce aveau să devină principala sa inovație tehnică în sculptură.
Pe fondul ușoarei liberalizări care a traversat România comunistă în mai multe valuri, Ovidiu Maitec a avut parte de câteva întâlniri și expoziții internaționale care i-au schimbat destinul. În urma participării la Bienala de la Veneția, în 1968, avea să-l întâlnească pe vizionarul galerist scoțian Richard Demarco, care, după ce l-a vizitat pe Maitec în atelierul din România, în același an, nota: „sculpturile în lemn ale lui Maitec, asemeni unor îngeri, îi populează atelierul la fel de puternic precum orice prezență umană”. La invitația lui Demarco, artistul va expune, alături de alți colegi de generație, la Festivalul de la Edinburgh, în 1971, în expoziția Romanian Art Today, iar trei ani mai târziu va avea o personală la Demarco Gallery.
Anii ’70 au reprezentat momentul de vârf al carierei lui Ovidiu Maitec, când a avut patru expoziții personale în Marea Britanie, cu ecouri impresionante în presa vremii, și tot atunci l-a cunoscut pe colecționarul Jim Ede, fondatorul Kettle’s Yard Museum și membru fondator al Tate Gallery din Londra. Jim Ede a achiziționat lucrarea Îngeri, care a ajuns astfel să facă parte, astăzi, din colecția Tate Gallery, alături de alte sculpturi care se află în prezent în colecția Ketlle’s Yard, menționează Irina Ungureanu Sturza, curatoarea expoziției.
Această deschidere internațională avea să continue cu participarea la alte trei ediții ale Bienalei de Artă de la Veneția (1976, 1980, 1995), consolidându-i statutul de artist de referință al sculpturii românești postbelice. De-a lungul timpului, Maitec a expus în importante galerii și muzee din țară și din străinătate, iar lucrările sale se regăsesc în colecții prestigioase, atât publice cât și private.
Momentul Revoluției din 1989 a marcat un punct de cotitură tragic în devenirea sa artistică: atelierul din București al sculptorului, care se afla pe strada Pangrati, în apropierea Televiziunii Române, a fost distrus într-un incendiu izbucnit în urma schimburilor de focuri din zonă, iar circa 70 de lucrări – sculpturi în lemn și bronz, instrumentele de lucru și arhiva – au fost mistuite de flăcări. Această experiență dramatică a fost transfigurată în lucrările sale ulterioare, dominate de forme austere – sarcofage, containere, bănci –, în care ochiurile de lumină se vor închide, ca și cum artistul ar fi pecetluit astfel sensul sacrificiului propriei opere, întâmplat, paradoxal, în chiar zilele când comunismul lua sfârșit în România. În urma invitației primite din partea Ministerului Francez al Culturii, s-a transferat la Paris, unde a lucrat până la dispariția sa, în 2007.
Într-o încercare de a reconstitui, simbolic, integralitatea operei rămase a lui Ovidiu Maitec, expoziția va prezenta, pentru prima dată împreună, 50 de lucrări reprezentative pentru întreaga sa creație, aflate astăzi în colecția muzeelor de artă din România, în colecția familiei și în colecții private. Expoziția documentează evoluția formelor în care s-a articulat limbajul artistic al lui Ovidiu Maitec, de la porți, cumpene, radare, aripi, tronuri, stâlpi, coloane, păsări, arici, sau containere, punctând originalitatea cu care artistul a reușit să impregneze lucrărilor sale o monumentalitate atemporală, conectată, în același timp, cu experimentele neoavangardei postbelice și cu fascinația pentru revoluția tehnică contemporană.
