Cel mai important scriitor portughez contemporan vine la Bucureşti
Editura Humanitas Fiction vă invită la Librăria Humanitas de la Cişmigiu marţi, 15 mai, de la ora 19, la o întâlnire cu António Lobo Antunes, cel mai important scriitor portughez contemporan, prilejuită de lansarea romanului „Pe râurile ce duc…”, recent apărut în traducerea lui Dinu Flămând în colectia „Raftul Denisei“, coordonată de Denisa Comănescu.
La eveniment vor participa alături de autor, Dinu Flămând, traducător şi scriitor şi Denisa Comănescu, director general Humanitas Fiction. Seara se va încheia cu o sesiune de autografe. António Lobo Antunes va fi prezent la Bucureşti ca invitat de onoare al
Festivalului Internaţional de Poezie (ediţia a IX-a, 14–20 mai 2018) organizat de Muzeul Naţional al Literaturii Române.
„Eu caut să transform arta romanului, povestea e mai puţin importantă, e numai un vehicul de care mă folosesc, ceea ce contează e să transform această artă, şi există o mie de căi de a o face, însă fiecare trebuie să o găsească pe a sa proprie. Pe mine intriga nu mă interesează, nu vreau să mi se citească, vreau să mi se trăiască romanul“, mărturisea António Lobo Antunes.
„Pe râurile ce duc…” se construieşte pe parcursul a 15 zile de spitalizare ca un jurnal ficţional de o voluptuoasă imprevizibilitate narativă: domnul Antunes este adultul bolnav, bărbatul neiubit şi însingurat care trebuie să se refugieze din faţa morţii; Antoninho este
băiatul care învaţă să meargă pe bicicletă, descoperă izvoarele râului Mondego, şcolarul pe care-l derutează cuvântul „obraji“ şi, mai ales, copilul care-şi ascunde faţa în dantelele de la pieptul mamei. Scriitorul orchestrează o proză derutantă, cu un sens propriu: nu există o direcţie a naraţiunii, ea se ramifică într-un labirint al amintirilor, iar logica şi fraza antuniană sunt divagante, amăgitoare. Emoţia este însă răvăşitoare, pură, dozată cu o precizie dureroasă: ni se aminteşte că suntem, în fiece clipă, tot ceea ce am fost. Memoria anulează timpul, nu există nici trecut, nici viitor, totul este prezent, iar romanul agoniei devine romanul vieţii.
António Lobo Antunes s-a născut în 1942 la Benfica, acum un cartier al Lisabonei. Este de formaţie medic psihiatru, urmând tradiţia familiei, dar din 1985 s-a dedicat exclusiv scrisului. În timpul războiului colonial a fost înrolat între 1971 şi 1973 în Angola ca medic militar, experienţă traumatizantă, care a devenit o temă predilectă a prozei
sale. Debutează în 1979 cu romanul „Memória de Elefante”. Urmează o serie de romane care îl consacră drept cel mai important autor contemporan portughez, printre care: „Os Cus de Judas! (1979), „Conhecimento do Inferno” (1980), „Fado Alexandrino” (1983), „Întoarcerea caravelelor” („As Naus”, 1988; Humanitas, 2003), „Ordinea naturală a
lucrurilor” („A Ordem Natural das Coisas”, 1992; Humanitas Fiction, 2008), „A Morte de Carlos Gardel” (1994), „Manualul inchizitorilor” („O Manual dos Inquisidores”, 1996; Humanitas, 2005), „O Esplendor de Portugal” (1997), „Cuvânt către crocodili” („Exortaçăo aos Crocodilos”, 1999; Humanitas, 2004), „Năo Entres Tăo Depressa Nessa Noite Escura” (2000), „Que Farei Quando Tudo Arde?” (2001), „Bună seara lucrurilor de pe aici” (/Boa Tarde às Coisas Aqui em Baixo”, 2003; Humanitas, 2006), „O Meu Nome é Legiăo” (2007), „Arhipelagul insomniei” („O Arquipélago da Insónia”, 2008; Humanitas Fiction, 2011), „Pe râurile ce duc…” („Sôbolos Rios Que Văo”, 2010; Humanitas Fiction, 2018), „Năo É Meia Noite Quem Quer” (2012), „Caminho Como Uma Casa Em Chamas” (2014), „Para Aquela que Está Sentada no Escuro à Minha Espera” (2016), „Até Que as Pedras Se Tornem Mais Leves Que a Água” (2017).
În 2014 Humanitas Fiction a publicat „Inima inimii”, o selecţie din cronicile antuniene. Opera lui António Lobo Antunes a fost recompensată cu prestigioase premii şi distincţii
literare internaţionale, printre care Premiul France Culture (1996 şi 1997), Premiul de Stat al Austriei pentru Literatură (2000), Premiul Uniunii Latine şi Premiul Ovidius (2003), Premiul Ierusalim (2005), Premiul Camões (2007), Premiul Juan Ruflo, Premiul José Donoso şi Premiul FIL de Literatură în Limbi Romanice (2008), Premiul Internaţional Nonino (2014). Cărţile sale sunt traduse în peste 30 de limbi. (R.N.)
