
Expoziția „Putere și statut. Portrete din Colecția de sculptură a Muzeului Municipiului București”
Aristotel considera portretul ca fiind reprezentarea într-o formă definitivă a unei persoane care nu mai era prezentă. Plăcerea de a privi un portret era în primul rând de a recunoaște, de a sesisza asemănarea cu o persoană care lipsește, de a percepe substituirea a ceva absent cu ceva prezent. Astfel, pentru el, un portret era o iluzie a unei persoane, cu un sens veritabil al prezenței persoanei redate.
Portretul se comportă ca un substitut semnificant al individului pe care îl reprezintă, iar recunoașterea unui personaj poate fi făcută cu ajutorul fizionomiei sau prin inserarea unor indicatori care pot fi interpretați într-un context socio-cultural. Codificarea unor embleme sociale în acest tip de reprezentări este realizată cu ajutorul unor elemente de decor, vestimentaţie şi gesturi care creează un background cultural pentru fiecare personaj reprezentat. Prin urmare, decodificarea acestora poate duce la elucidarea mediului social al personajului, chiar și dacă acestuia nu i se mai cunoaște identitatea.
În arta din spațiul românesc, acest tip de convenții se instaurează în pictură și sculptură, cel mai probabil fiind împrumutate din arta europeană. În statuarie, portretul cel mai întâlnit este sub formă de bust, în mărime naturală, care urmărește să înfățișeze subiecții în deplina autoritate a funcțiilor sau a rangului boieresc. Astfel se validează poziții sociale și se marchează trecerile vremelnice prin timpul lor. Postura deosebită și vestimentația conservatoare sunt indicatorii cel mai des întâlniți în busturi. Poziția capului și direcția privirii sunt exploatate cu precădere în sculptura de factură istorică, fiind o extindere a importanței pe care au avut-o în constituirea unui eveniment. Însă aceste aspecte sunt condiționate de cerințele contextului în care lucrările sunt produse și de motivațiile din spatele lor, factori ce pot determina o taxonomie a sculpturilor din această expoziție.
Prin urmare, expoziția „Putere și statut. Portrete din Colecția de sculptură a Muzeului Municipiului București” urmărește să aducă în spațiul public o suită de statui din colecția menționată, care reprezintă mai multe categorii de portrete în sculptura românească din a doua jumătate a secolului XIX și începutul secolului XX, opere ale unor sculptori consacrați. Pornind de la ideea redării și contextualizării unor personaje importante din istoria țării noastre, expoziția este constituită în două secțiuni majore: personaje istorice și reprezentări ale personalităților vremii. Prima categorie presupune redarea unor subiecți care nu au fost contemporani cu artiștii și ale căror chipuri sunt preluate după documentele iconografice de epocă în vederea recunoașterii aportului acestora la evenimente istorice majore sau pentru consolidarea valorilor naționale în societatea aflată în schimbare. Cea de-a doua categorie este reprezentată de imagini ale unor personalități marcante, contemporane cu artiștii, înzestrate cu trăsături convingătoare care le argumentează poziția politico-socială privilegiată. Acest câmp vizual se extinde de la portretele de figuri sociale cu origini boierești la exponenții noilor tendințe progresiste. O grupă specială de sculpturi înfățișează primari ai Capitalei. Menirea acestei secțiuni este de a familiariza publicul cu chipurile unor edili care au contribuit la dezvoltarea Bucureștiului. Expoziția se închide cu imaginile noului erou al societății aflate în plin progres socio-economic, muncitorul care întruchipează imaginea colectivității, fără a avea o biografie individualizată. Rolul său se identifică cu profesia și cu realizările breslei căreia îi aparține.
Expoziția – deschisă publicului până la data de 26 septembrie – reunește lucrări semnate de Raffaello Romanelli, Oscar Han, Athanasie Constantinescu, Ion Jalea, Ion Georgescu, Frederic Storck, Savu Savargin, Dimitrie Paciurea, iar desenele reproduse pe panourile din expoziție sunt realizate de sculptorul Filip Marin.
