Marco Tesei: Muzica are un mare avantaj: te însoţeşte pretutindeni
Jurnalist, scriitor, scenarist, Marco Tesei propune pieţei editoriale europene o radiografie a fenomenului muzical contemporan. Dupa epoca radioului, a vinilului, a suporturilor tip casetă sau CD, azi muzica înseamnă streaming online, platforme tip youtube dar şi un marketing activ şi creativ. Încotro merge lumea muzicală, cum au avoluat preferinţele consumatorilor de muzică şi ce mai înseamnă azi un hit, am încercat să aflăm de la Marco Tesei autorul cărţii Fare musica. Discografia, piattaforme, tecnologie, apărută de curând la Editura Zona Music Books.
- Noua dumneavoastră carte face o radiografie succintă dar foarte competentă asupra fenomenului muzical din ultimele decenii analizând deopotrivă creatorii de muzică (case de discuri, compozitori, interpreţi, platforme muzicale, agenţii de marketing şi PR etc) şi beneficiarii (ascultării, fanii, folowers) Cum s-a născut ideea acestei cărţi?
- Dupa cartea mea precedentă, Mondo vinile, în care vorbeam despre discul vinil şi ale sale cinci decenii de existenţă, căci după înlocuirea discului din ebonită, o rășină naturală secretată de o insectă din regiunile tropicale, a urmat perioada lui de glorie, apoi o aparentă dispariţie, în fine o adevărată renaştere de succes pe piaţa din întreaga lume, nu puteam să nu abordez şi situaţia actuală când universul digital a revoluţionat toate formele de artă. Muzica a trăit schimbări substanţiale care au modificat la rândul lor şi modul de a o realiza atât din punct de vedere creator cât şi concret, la fel metodele de difuzare sunt altele şi nenumărate, scopul de a o menţine cât mai mult timp posibil în viaţă, adică în atenţia publicului. Toate aceste schimbări poartă un singur nume: streaming. Platformele, accesul la internet, posibilitatea oricui de a asculta o melodie sau o infinitate de melodii au reprezentat un punct de cotitură în întreaga lume artistică şi în toate aspectele sale, mai ales la început, cu repercursiuni negative pentru casele de producţie discografică.
- Din punct de vedere tehnic, domeniul muzical se află la vârful performanţei, mă refer la calitatea suporturilor de stocare, precizia sunetului, chiar calitatea instrumentelor şi desigur valoarea profesioniştilor care aduc muzica în vieţile noastre. Dacă din punct de vedere tehnic stăm bine, cum stăm din punct de vedere al calităţii operelor muzicale?
- Cred că tehnologia – cu un merit incontestabil în dezvoltarea fenomenului muzical – , nu întotdeauna a fost o garanţie a calităţii. E de ajuns să ne gândim la entuziasmul iniţial cu care a fost lansat CD-ul şi cum a fost în timp redimensionat iar acum este în plină decadenţă. Vorbind despre aspectul artistic, calitativ, “câteva persoane visează să aibă succes în vreme ce altele se trezesc dis de dimineaţă şi muncesc din greu”. Este o consideraţie a unui anonim dar mi se pare foarte semnificativă. Zice Ryan Holiday în cartea sa “Succesul peren”: “Ideea care circulă pe twitter e că trebuie să consumi 20% din timp ca să creezi conţinutul şi 80% ca să îl promovezi e complet greşită. Există multe forme de succes pe lume: Dând prioritate marketingului sau promovării produsului poate fi o soluţie pentru a atinge una dintre ele, dar nu în acest fel se creează succesul peren”. Trebuie să ne implicăm într-o activitate complet diferită. O idee strălucită dublată de un efort susţinut nu vor putea fi înlocuite niciodată de “şmecherii” sau subterfugii. De aceea, trebuie să credem şi să sperăm că o melodie frumoasă va supravieţui trecerii timpului, asemenea oricărei opere de artă valoroase.
- Se poate afirma că un procent semnificativ din ce produce piaţa muzicală este balast sau, în cel mai fericit caz, muzică de consum tip hituri de o vară?
Muzică de proastă calitate a existat dintotdeauna. Dacă ne uităm şi la glorioşii ani 60-70: se compuneau melodii sau apăreau trupe care dispăreau după un singur hit. Aşdar, se întâmpla atunci, se întâmplă şi astăzi. Exact ce spuneam mai sus. Daca ai o idee şi o dezvolţi bine, dacă se realizează întâlnirea fericită dintre text (de multe ori nu dăm atenţie versurilor, fie pentru că nu cunoaştem bine limba, fie pentru că suntem furaţi de ritm) şi muzică, atunci se produce un mic miracol laic. Se naşte un cântec care va rămâne cu noi pentru totdeauna, asemenea capodoperelor literaturii universale. Muzica are un avantaj: te însoţeşte pretutindeni, în orice context, o poţi asculta singur sau în companie, în maşină, în vreme ce faci jogging sau de plimbi. Îţi captează atenţia şi atunci când nu eşti concentrat exclusiv pe ce asculţi. Hiturile verii? Există melodii, nu multe, scrise pentru a fi lansate în lunile cu soare şi vacanţe, au ramas în memorie peste ani şi şi-au câştigat un statut demn în lumea artistică. E loc pentru fiecare.
- Ce conferă unei melodii statutul de ever green? Emoţia, accesibilitatea (o poţi fredona) sau acel “je ne sais quoi” greu definibil? Şi, invers, de ce majoritatea producţiilor muzicale au o viaţă scurtă?
- Adaug celor spuse deja că ideea de ever green ia naştere dintr-un amestec de stări sufleteşti care se transformă în timp. La început o melodie place, are succes, devine hit-ul anului, câştigă discuri de aur, platină, o ascultăm zilnic la radio şi tv, are un număr incredibil de follwers. Mai apoi, ne dăm seama că acea melodie a stabilit o legătură foarte strânsă cu sentimentele noastre, cu emoţiile noastre, ne aminteşte o perioadă, o epocă, ne menţine în legătură permanentă cu acea dimensiune temporală chiar dacă a luat sfârşit demult, o reascultăm după zece, douăzeci, treizeci de ani şi ni se pare mereu proaspătă, mereu actuală, ba chiar descoperim senzaţii noi, neexperimentate încă. Nu este ceea ce se poate numi “operaţiunea nostalgia”. Este aşa cum am spus o întâlnire între mai mulţi factori, adesea dificil de explicat, aş zice, la limită, chiar inutil de explicat. De ce o melodie e frumoasă? E frumoasă şi atât!
- Ediţia din acest an a Eurovision a fost câştigată de trupa italiană Maneskin, cei care anterior cuceriseră şi trofeul San Remo. Aţi fost surprins?
La inceput, da. Pe urmă meseria mi-a impus o serie de reflecţii. În primul rând, la Sanremo, în finală, există un juriu de experţi şi un televot, adica votează publicul de acasă, teoretic întreaga ţară. Fără să intru în analize de tip sociologic, pot spune fără dubiu că muzica trupei Mneskin răspunde exigenţelor tinerilor de astăzi. Nu înseamnă că cei care îi preferă nu ascultă şi nu apreciază şi alt gen de muzica, cum ar fi Diodato sau Ultimo care au o muzică de o factură diversă. Apoi trebuie să spunem că aceşti patru tineri au început cântând pe stradă, în via del Corso la Roma şi în alte locuri din lume, şi au făcut-o ani de zile. Nu sunt inventaţi, au autenticitate, o naturaleţe, o prospeţime datorată vârstei mai ales dar nu numai. De abia acum însă ei intră în zona de risc. Riscul este tocmai acela de a fi prea ghidaţi de unul mai “expert” decat ei, bucuros de a fi pus mâna pe “găina cu ouă de aur”. În această ultimă carte pe care am scris-o am analizat în profunzime universul muzical de azi, să îi spunem al celui de-al treilea mileniu. Ultimii douăzeci de ani au modificat aproape complet diferitele etape care stau la baza naşterii şi lansării pe piaţă a noilor artişti. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este: peste douăzeci, treizeci de ani vom asculta hiturile de azi cu aceeaşi plăcere cu care azi ascultăm şlagărele de acum treizeci de ani sau chiar mai mult?
- Muzica e….
- Muzica este realitatea dar şi fantasma noastră. Adevărul nostru şi fantezia noastră. Ne însoţeşte gesturile şi activităţile de zi cu zi. Este flashback-ul amintirilor noastre, este un clopoţel în memorie care ne stimulează emoţia şi sensibilitatea. Este un sprijin – adesea determinant – pentru multe filme mari, coloana sonoră a unei vieţi sau a mai multor vieţi, a acestei lumi care continuă, care se învârteşte, se mişcă continuu, care încă ne surprinde chiar dacă nu întotdeauna pozitiv. Muzica este aici pentru toate, pentru tpt ce vrea să se nască. Încercaţi să vă imaginaţi liniştea, un gol absolut, asurzitor. Urechile ne ţiuie, ecou al acelui vid. Un gol pe care muzica îl umple întotdeauna, subliniind evenimente de ieri, de azi şi de mâine. Lăsându-ne mereu suspendaţi. într-o mare, nesfărşită aşteptare.
