„Scrisorile nescrise ale Iuliei Hasdeu” | Dezvăluiri
Muzeul Naţional al Literaturii Române şi Asociaţia Culturală Iulia Hasdeu vă invită sâmbătă, 21 decembrie 2019, ora 14.00, în Sala Perpessicius a sediului din Str. Nicolae Creţulescu nr. 8 (în spatele Bisericii Albe), la evenimentul „Scrisorile nescrise ale Iuliei Hasdeu” – Dezvăluiri. Participă: Crina Decusară-Bocşan şi Maria Boescu.
Iulia Hasdeu s-a născut la 2/14 noiembrie 1869, la Bucureşti. La doar 3 ani deosebea literele, iar la 4 ani vorbea corect în franceză şi în germană, scria şi desena cu talent. Memora orice cu o uşurinţă uimitoare. La 7 ani recita fără cusur poeziile lui Macedonski, Alecsandri, Bolintineanu, fabulele lui La Fontaine şi versuri din manualele germane şi franceze.
Pe întreg parcursul scurtei sale vieţi, Iulia a scris peste 130 de poezii, câteva nuvele şi avea pregătite planurile unor piese de teatru, pe care nu a mai apucat să le dezvolte, deşi dramaturgia a fost visul ei. Instinctul premonitoriu a determinat ca moartea să devină un laitmotiv obsesiv, despre care povestea ca şi cum ar înţelege ceea ce avea să i se întâmple.
Între tată şi fiică se va naşte o puternică legătură sufletească şi intelectuală. La 11 ani pleacă împotriva voinţei ei la Paris, însoţită de mama, iar dorul de casă, de ţară şi de prietenele ei dragi se va revărsa în scrierile sale. Începând din 1885, la 16 ani, în timpul vacanţelor petrecute alături de familie în Elveţia, Franţa şi România, Iulia va scrie cea mai mare parte a operei sale. Versurile ei emană multă tristeţe şi o înţelegere inexplicabilă a sentimentului de moarte.
Boala necruţătoare la acea vreme, tuberculoza, pentru care încă nu se inventase leacul potrivit, a răpus-o. La 17/29 septembrie, Iulia Hasdeu moare la Bucureşti în braţele părinţilor săi, în camera copilăriei sale, din clădirea arhivelor, unde se află în zilele noastre Parcul Izvor. Este înmormântată în Mausoleul de la Cimitirul Şerban Vodă din Bucureşti.
Intrarea la eveniment este liberă, în limita locurilor disponibile.
