Evocare Nichita Stănescu
În fiecare decembrie, Muzeul Naţional al Literaturii Române îl readuce în memoria celor care iubesc Poezia pe cel care a slujit-o cu pasiune, har şi devotament – Nichita Stănescu.
Admirat şi iubit, poetul a rămas viu în amintirile tuturor celor care l-au cunoscut. La această întâlnire specială numită „Viaţa mea se iluminează”, ce va avea loc vineri, 13 decembrie 2019, ora 18.00, în Mansarda sediului din Str. Nicolae Creţulescu nr. 8 (în spatele Bisericii Albe) participă atât graficianul Mircia Dumitrescu, Nicu Alifantis, actriţa Theodora Stanciu, Vlad Ciobanu, cât şi Andreea Ionela Buzatu, Alexandra Zamfirescu, Maria Magdalena Pisaltu şi Gianina Crivăţ, studente la clasa de Actorie Rodica Mandache a Universităţii Hyperion.
Se ştie sigur că în anii de liceu, la Ploieşti, Nichita Stănescu încă nu optase pentru poezie. „Trăia cu năzuinţa difuză de a se afla în centrul atenţiei tuturor, de a fi răsfăţat; pe atunci, putea deveni şi muzician, şi pictor, şi actor, şi orice altceva, în funcţie de modelul cultural sau de mitul care i s-ar fi impus cel mai repede. Totuşi, la Bucureşti, studiind sistematic literatura română şi luând contact cu viaţa literară, Nichita Stănescu a descoperit superioritatea poziţiei poetului în conştiinţa colectivităţii româneşti”, scria criticul Alex Ştefănescu despre marele poet.
Născut la 31 martie 1933, Nichita Stănescu avea un farmec aparte şi vorbea precum scria. Cel puţin aşa îşi amintesc cei care i-au fost apropiaţi şi care au avut şansa unor dialoguri remarcabile cu el. Laureat al Premiului Herder şi nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură (1980), Nichita Stănescu era considerat atât de critica literară, cât şi de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuşi o numea „dumnezeiesc de frumoasă”.
Despre Nichita Stănescu, Nicolae Breban crede că este în continuare unul dintre cei mai mari poeţi români. Unii critici literari, precum Eugen Simion, au spus despre Nichita că este un poet de o amplitudine, profunzime şi intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici şi poetici. „Nichita era un soi de mic bastion al credinţei în literatură şi în valoare”, a afirmat şi poetul Florin Iaru, care l-a cunoscut îndeaproape.
Viaţa boemă pe care o ducea Nichita nu mai reprezenta demult un secret. De altfel, Ion Băieşu a răspândit povestea despre ziua în care Nichita şi-a sărbătorit cei 50 de ani, când l-au vizitat atâţia oameni, încât nici nu mai aveau loc în apartament. „El era un om atât de generos, încât se simţea în stare să strângă în braţe toţi oamenii pământului. Toţi locatarii au ieşit la ferestre să admire acest omagiu extraordinar adus Poetului“.
Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.
