Vernisajul expoziţiei tematice “Oameni din Bucureşti. Oraşul şi chipul nostru”, la Palatul Suţu
Joi 27 iunie 2019, ora 18.00, Muzeul Municipiului Bucureşti vă invită la vernisajul expoziţiei tematice Oameni din Bucureşti. Oraşul şi chipul nostru, organizat la Palatul Suţu (Bd. I.C. Brătianu nr. 2).
Expoziţia va putea fi vizitată în perioada 27 iunie – 30 ianuarie 2020, la Palatul Suţu .
Intrarea este liberă la vernisajul expoziţiei.
„Muzeul Municipiului Bucureşti oferă publicului o expoziţie tematică ce va conţine imagini-portret ale unor bucureşteni care au trăit în oraşul nostru din secolul al XVIII-lea până în prezent”, spune Adrian Majuru.
„Chipul uman este asemenea unui muzeu personal care aparţine şi oraşului în care trăim. Felul cum arătăm în copilărie, maturitate, reflectă, dincolo de ontogenie şi alte determinări culturale, spaţiul în care trăim; cu alte cuvinte, muzeul nostru personal îşi rearanjează exponatele în funcţie de „vizitatori” (istorie şi ideologii), dar şi de activitatea constantă de „redecorare” (schimbările spaţiului urban din jurul nostru).
Există în interiorul generaţiilor vase comunicante, de trăsături sufleteşti şi implicit de fizionomie, specifice unor profesii cu un câmp mai larg de manifestare: militari, negustori-investitori, medici, avocaţi, pedagogi. La senectute întreaga expresie umană, şi în special chipul, ne exprimă pe fiecare, spune ceva despre noi, despre biografia noastră.
Am început acest şantier între anii 2011-2012, când am fost într-un stagiu de cercetare cu profil antropologic la Universitatea din Viena, sub coordonarea prof. Kahl Thede. Am lucrat aplicat pe valoarea antropologică a patrimoniului muzeistic din Kunsthistorisches Museum din Viena, prilej cu care am început să-mi notez o serie de similarităţi între chipuri umane portretizate la câteva secole distanţă. Există ascuns un detaliu de fizionomie comună în interiorul profesiilor dezvoltate în Europa urbană.
Fiecare suntem, în cele din urmă, un muzeu, pe de o parte cu expresia de azi, care nu este aceiaşi cu cea de ieri şi nici cu cea de mâine, nici măcar cu cea de peste o oră, dar şi cu tot ce am stocat în memorie: momente, evenimente, oameni întâlniţi, etc. (totul selecţionat după criterii mai presus de noi), cu care ne face plăcere să ne reîntâlnim, să le evocăm să le retrăim, sau să le ascundem bine dar, din motive greu de explicat, să le păstrăm cu noi.
Vreau să spun că un chip, întreaga înfăţişare memorează, de-a lungul timpului, mai mult sau mai puţin discret, anume trăsături, după criteriile unui sculptor, ale unui artist ce urmăreşte să exprime ceva prin creaţie. Pentru că unele semne, urme ale unor evenimente, împrejurări, sunt urme ale propriei noastre istorii care nu trebuie să se piardă.
Ajungem cumva la senectute să purtăm un fel de mască care nu e totuşi mască, pentru că nu ne ascunde, ci ne exprimă, e ca o piesă esenţială dintr-un muzeu personal. Acest mecanism de păstrare a unor urme a ceva care a fost şi nu mai este, dar merită a fi păstrat şi pe care l-am numit muzeu personal, pare a fi un proces natural.
Factorul cultural modelează neîncetat şi sub cele mai variate forme, pe diverse durate de timp, scurte, lungi ori permanente, haina materială cu care am fost înzestraţi la naştere. Cu alte cuvinte, alături de factorii informaţionali externi, mai există factorul informării, omul însuşi se informează conştient sau subconştient, în limitele resurselor în care s-a născut, în conformitate cu propria condiţie şi cu împrejurările în care trăieşte (timpul istoric).
Exemplele de mai sus pot fi observaţii de la distanţă ale faptului că o societate urbană îşi păstrează o serie de particularităţi comune, specifice, determinate de profesie şi cadru social. Aceasta, dacă nu intervin schimbări radicale care să inverseze rolurile sociale, cum a fost după 1948 în Europa de Est.
Expoziţia îşi doreşte să ofere imagini-portret ale unor bucureşteni care au trăit în acest oraş din secolul al XVIII-lea până în prezent, cu ajutorul patrimoniului deţinut de Muzeul Municipiului Bucureşti. Ne vom folosi de întreaga varietate de obiecte care păstrează memoria unui portret: fresce, tablouri, fotografii, litografii, numismatică, paranumismatică, pentru a ne întâlni, în final, cu bucureşteanul de azi, care va dori să completeze panoplia acestei frumoase poveşti despre noi, fotografiindu-se în spaţiul expoziţional, astfel încât memoria sa să fie păstrată în memoria celor care ne vor căuta peste trecerea anilor”.
