Cel mai iubit dintre pământeni, în premieră la Naţionalul clujean
Teatrul Naţional Cluj-Napoca vă invită la premiera spectacolului Cel mai iubit dintre pământeni, după faimosul roman al lui Marin Preda, scenariu de Tudor Lucanu. Regia este semnată de Tudor Lucanu, scenografia: Cristian Rusu, muzica: Şerban Ursachi, maestru de lumini: Jenel Moldovan. Distribuţia este formată din Matei Rotaru, Ramona Dumitrean, Sânziana Tarţa, Irina Wintze, Ovidiu Crişan, Ioan Isaiu, Petre Băcioiu, Radu Lărgeanu, Anca Hanu, Adrian Cucu, Cosmin Stănilă, Miron Maxim, Ruslan Bârlea, Radu Dogaru, Cătălin Herlo.
Scriitorul Marin Preda s-a născut la Siliştea Gumeşti (Teleorman), la 5 august 1922. A debutat cu nuvelele din volumul Întâlnirea din pământuri (1948). În 1955 apare primul volum din Moromeţii (volumul II va apărea în 1967). Urmează Risipitorii (1962), Intrusul (1968), Marele singuratic (1972), Delirul (1975), Imposibila întoarcere (publicistică, 1971), Viaţa ca o pradă (memorialistică, 1977).
Cel mai iubit dintre pământeni este ultima creaţie a scriitorului, amplu tablou în trei volume al stalinismului românesc, apărut în 1980, cu puţin timp înainte de dispariţia sa, în ziua de 16 mai 1980, la Casa de Creaţie a Scriitorilor de la Palatul Mogoşoaia. În prefaţa la ediţia din 1984 a romanului, Eugen Simion scria: „Cel mai iubit dintre pământeni este un roman total (…), romanul unui destin care asumă o istorie, romanul unei istorii care trăieşte printr-un destin“. Protagonistul, filosoful şi universitarul Victor Petrini, a fost inspirat de destinele tragice ale unor scriitori renumiţi, I.D. Sîrbu şi Ion Caraion, ambii fiind victime ale persecuţiilor politice după instaurarea comunismului în ţara noastră. Laurenţiu Ulici observă pe bună dreptate că toate momentele „de existenţă socială ale eroului sunt tot atâtea pretexte pentru examinarea realistă şi fără menajamente a «obsedantului deceniu»“.
Aurora Cornu, cu care Marin Preda a trăit o intensă poveste de dragoste şi care a fost soţia lui timp de patru ani, a fost cea care a dat, de fapt, titlul celebrului roman. Ea obişnuia să-l alinte pe soţul ei, spunându-i „cel mai iubit dintre pământeni“. În momentul apariţiei romanului, însă, acest titlu suna ca o persiflare a titlului de „cel mai iubit fiu al poporului“, pe care presa oficială îl atribuia lui Nicolae Ceauşescu. Pasiunea lui Petrini pentru Suzy – adevărată rază de soare, după zbuciumatul şi amarnicul episod marital cu Matilda – este sensibil recreată de regizorul-scenarist Tudor Lucanu, prin inserturi în textul devenit spectacol. „Filosofii de viaţă foarte interesante“ din „pătura de jos a societăţii“ şi „punerea lor în oglindă“ se contrapun Erei ticăloşilor, cum denumeşte Victor Petrini epoca în care trăieşte. Existenţa lui Victor Petrini se petrece într-o continuă lipsă de libertate. De unde opţiunea regizorului şi a scenografului Cristian Rusu în crearea unui spaţiu carceral, constrângător, silnic.
Tudor Lucanu îşi conduce cu abilitate actorii prin meandrele acestei poveşti ca „un fel de călăuză care a făcut traseul, a mai făcut drumul, ştie unde se ajunge, a văzut întregul”. În înţelegerea „Erei ticăloşilor“, scenaristul-regizor se dovedeşte o călăuză bună.
