Mărturisitori din temniţele comuniste
Părinţii Iustin Pârvu, Dumitru Stăniloaie, Sofian Boghiu, Adrian Făgeţeanu, Paisie Olaru, Arsenie Papacioc şi gânditorii Vasile Voiculescu, Radu Gyr, Petre Ţuţea, Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide sunt doar unele dintre chipurile exprimate grafic de Aida Şuşter-Boţan, într-un omagiu tulburător, prin expresia lui artistică, adus jertfei lor inegalabile.
ÎMPREUNĂ are onoarea de a vă invita la vernisajul unei expoziţii de excepţie, marţi, 14 Mai 2019, ora 19,00, la Muzeul RUGUL APRINS al Mănăstirii Antim din Bucureşti.
Despre chipurile realizate de graficiana Aida Şuşter-Boţan s-a spus că “sunt portretele unor personalităţi despre care am citit, despre care am vorbit şi se vorbeşte, dar din păcate mult prea puţin faţă de ceea ce au făcut pentru credina ortodoxă şi pentru neamul românesc. Este o întâmplare, poate mai mult la noi decât în alte părţi, ca istoria să răscolească destine, ca întâmplările să deturneze sensul vieţii unor oameni de la ceea ce erau pregătiţi să facă şi să îi trimită în cu totul altă parte. O parte dintre pesonalităţile care apar în această expoziţie sunt victimele schimbărilor rapide de regim. Pentru ele nu a existat milă şi nu a existat îndurare, indiferent că au fost sau nu au fost pe de-a-ntregul adepţii unor mişcări, indiferent dacă au beneficiat sau nu de postura în care s-au aflat. Închişi în închisorile mai atroce decât ni se spune nouă, mai dure decât au lăsat să scrie istoricii care au făcut istoria recentă României, cei care au fost acolo au fost ameninţaţi cu moartea, cu distrugerea lentă, cu închisori care au durat 2 sau 4 ani, cu reîncarcerări care au durat alţi ani, cu scoaterea din câmpul muncii, din activităţile pe care ştiau să le facă, cu distrugerea lentă a personalităţii lor” (Gheorghe Median, istoric)
Un fragment al suferinţei lor, ca un ciob de noapte întunecată, ca un coşmar pe care nu trebuie să îl uităm pentru a nu trăi cuvântul lui Nicolae Iorga – „Istoria îşi bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se”.
Prin grafica ei curată ca lacrimile lor, Aida Şuşter-Boţan ne ajută să nu uităm.
“– Da, erau diabolici… La un moment dat opreşte maşina, huruit puternic, frînă… Unde intrăm? La „securitatea” din Roman, acolo, la cazarmă. Ne ia în primire, pe cîte unul… Hai!… Ne duc la un etaj, într-un pod, plin era podul, plin. Un dulău, aşa… La fiecare doi inşi, un dulău. Intru acolo şi eu: Faţa la pămînt!, ne strigă. Dulăul mă ia în primire. „Nu mişti de aici, banditule!“… Atunci am luat şi eu contact cu acest termen, de bandit, şi asta m-a urmat şaisprezece, şaptesprezece ani. N-am mai avut alt nume, decît acela de „bandit al poporului”. (Părintele Mărturisitor Iustin Pârvu)
