Vernisajul expoziţiei „Vindecări Miraculoase: Marius Bunescu” la Palatul Suţu
Expoziţia “Marius Bunescu”, deschisă din luna decembrie a anului 2017, a paisprezecea din cadrul proiectului “Vindecări miraculoase”, îşi propune să prezinte publicului nouă lucrări de pictură din patrimoniul Pinacotecii Municipiului Bucureşti readuse la imaginea de origine în urma unui proces de restaurare. Este prilejul de a vedea, aşa cum s-a consolidat proiectul “Vindecări miraculoase”, alături de picturi, imagini ale momentelor relevante din timpul procesului de cercetare şi restaurare, de a putea înţelege demersul tehnic al pictorului dincolo de imaginea percepută, de a afla date şi informaţii care numai într-o relaţionare profesională cu domeniul restaurării pot fi decelate.
Vernisajul expoziţiei va avea loc în ziua de joi, 14 decembrie 2017, ora 15:00, la Palatul Suţu – Muzeul Municipiului Bucureşti.
Marius Bunescu s-a născut în 1881 la Caracal în familia meşteşugarului Ioniţă Bunea. După o copilărie şi tinereţe aflate sub semnul asigurării existenţei, după terminarea stagiului militar, ajuns în Dobrogea pe post de desenator silvic îl cunoaşte pe pictorul Dimitrie Hîrlescu din Fălticeni care era profesor la Constanţa şi care-l îndrumă în concretizarea aspiraţiilor sale artistice. În aceeaşi perioadă participă la tipărirea revistei “Cultura” şi la organizarea festivalurilor artistice şi literare.
Sub influenţa mentorului şi prietenului său care absolvise cursurile Academiei Regale din Mȕnchen, din 1906 frecventează cursurile aceleiaşi academii. Este marcat în această perioadă de început de impresionismul german practicat de Herman Groeber. Bunescu însuşi vorbeşte despre perioada de studii müncheneze ca reprezentând “dibuirile tinereţii”.
Din 1911, prin participarea la Salonul Oficial din Bucureşti, începe periplul prezenţei sale ca pictor, desenator, organizator şi administrator de muzee şi colecţii, pe scena vieţii culturale. Cele câteva repere cronologice începând cu anul 1912 odată cu plecarea la Paris unde a lucrat în atelierele La grande chaumière, 1919 cu prima expoziţie personală de la librăria Minerva, 1920 când devine director al Muzeului Anastase Simu, 1921 când participă la înfiinţarea Sindicatului Artelor Frumoase fiind ales secretar, între 1923 şi 1927 fiind preşedintele acestuia, 1937 cu redactarea catalogului muzeului Simu şi cu medalia de aur primită la Paris, 1939 cu marele premiu şi medalia de aur primite la expoziţia internaţională de la Barcelona, 1938 când în ţară primeşte Premiul Naţional de pictură şi 1940 când i se acordă Meritul Cultural în grad de cavaler clasa I-a, anul 1934 când devine director al Casei memoriale Simu, 1949 când preia conducerea Pinacotecii Naţionale a Muzeului de Artă al R.P.R. şi 1950 când se ocupă de amenajarea Galeriei Naţionale, 1953 când primeşte titlul de artist emerit, 1961 când i se decernează la 80 de ani titlul de Maestru Emerit al Artei,1966 când primeşte înalta distincţie de Artist al poporului reprezintă o minimă oglindire a unei susţinute activităţi în slujba artei şi a unei recunoaşteri profesionale ce traversează şase decenii ale veacului trecut.
În 1956 se organizează o retrospectivă Marius Bunescu la Galeria Naţională cu lucrări din toate perioadele drumului său artistic; prilej de meditaţie, de decantare a celor realizate “şi, posibil, de planuri noi pentru viitor” după cum singur afirma în 1965 în Însemnările unui pictor.
Moare în 1971 la Bucureşti. În 1982 se organizează expoziţia omagială “Marius Bunescu” de la Muzeul de Artă al RSR itinerată la Muzeul de Artă Târgu Mureş.
Abordează de-a lungul carierei sale teme diverse, de la peisaj la natură statică, de la portret la compoziţie îmbogăţind prin creaţia sa cu notă aparte, distinctă prin amprenta personală şi totuşi integrată, peisajul modernităţii artei româneşti a secolului XX.
Cu o aplecare pentru peisaj în general, peisaj citadin în special, transpune ideea de vedere largă în compoziţii echilibrate folosind o paletă cromatică cuprinzătoare unde roşurile şi ocrurile galbene de pământ se află în juxtapunere cu albastru ultramarin, de cobalt sau de mangan şi verde de crom sau viridian temperate cu alburi şi structurate prin şi pe desenul realizat cu pensula în culoare de ulei negru, desen care primeşte accente după organizarea cromatică sau apare pe alocuri de sub plajele de culoare.
În lucrările din expoziţia prezentă oraşul Bucureşti este sensul şi scopul preocupărilor pictorului. Imaginile de iarnă din lucrările “Stradă din Bucureşti”, ”Bucureşti”, “Cişmigiu” sau cele de toamnă din lucrările “Terasa Oteteleşeanu”, “Palatul de Justiţie din Bucureşti” sunt ipostaze ale Bucureştiului interbelic surprinse de pictor. Lucrările “Ruinele Teatrului Naţional” realizată după 26 august 1944, “Podul Rahovei” realizată după 1947, “Punct sportiv la Herăstrău” realizată după anii ’50 şi “Strada Izvor” realizată în 1966 sunt tot imagini ale oraşului Bucureşti.
