Recital Maxim Belciug
Întâlnirea cu Maxim Belciug (sâmbătă 27 ianuarie, orele 21:00, la Unteatru), într-un recital de chitară solo, este pur şi simplu o desfătare. Dacă, în formulele de duo cu care ne-a obişnuit în ultimul timp, chitaristul caută cu eleganţă să-şi pună în valoare partenerul, punctul de sublim nu i se oferă decât în ocaziile în care se regăseşte singur cu chitara sa.
Sunt momentele sale de sinceritate totală, când lasă în urmă constrângeri şi mode şi îşi permite să viseze din vârful degetelor. Iar visele sale sunt molipsitoare. O fi poate sonoritatea specială a chitarei, atât de diferită de timbrul cunoscut al unei viori sau al unui pian, ori îmblânzirea totală a tehnicii care pe mulţi instrumentişti îi ţine captivi, însă la Maxim Belciug un lucru e cert: chitara plânge, şi iubeşte, şi dansează pe una şi o mie de voci, ca o orchestră ireală care atacă pasional, fără să-i pese de drumul înapoi. Dansând beată o planetă pe un dans de dramoletă. (R.N.)
