Omagiu pentru Dorel Baicu
Despre Dorel Baicu s-ar putea scrie mult dar, vestea plecării sale nu ne permite.
S-a născut la Constanţa în 22 mai 1959 şi a absolvit studiile muzicale la Conservatorul “Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, la clasa de flaut a profesorilor Virgil Opriţoiu şi Virgil Frâncu.
S-a perfecţionat în Italia cu Antonio Baccheli și Arturo Sacchetti, iar în Germania cu Pierre Yves Artaud. Din 1982 a fost prim-flautist al Filarmonicii „Mihail Jora” din Bacău. Tot de atunci înfiinţează Trio-ul Syrinx, care va cuceri premii după premii în competiţii internaţionale. Laureat al concursurilor de la: Llangollen – Anglia, Ancona –Italia, Stressa – Italia, Martigny – Elvetia, Capri – Italia, Tokyo – Japonia, precum şi al concursurilor naţionale de muzică de cameră, acest ansamblu a sărbătorit 35 de ani de activitate artistică şi a primit lucrări cu dedicaţie de la importanţi creatori contemporani, dintre care îi amintim pe Ştefan Niculescu, Liviu Dănceanu şi Viorel Munteanu.
Instrumentist, şef de partidă, solist, urcă toate treptele afirmării şi se remarcă ca solist. Să ne amintim interpretările la Concertele de flaut de W.A. Mozart, C. Reinecke, la Fantezia „Carmen” de Francois Borne, după muzica lui Bizet, „Carnaval la Veneţia” de Giulio Briccialdi, de performanţa realizată în paginile unei alte celebre transcripţii la Concertul de vioară a lui Şostakovici şi multe altele cu care ne-a delectat de-a lungul anilor. Repertoriul său, deosebit de consistent şi variat, cuprinde şi un număr apreciabil de lucrări româneşti, pe multe dintre ele restituindu-le în primă audiţie absolută. A desfăşurat o intensă activitate în calitate de solist, susținând concerte în Italia, Spania, Germania, România, Ucraina, Moldova etc, publicul meloman păstrându-i o dragă amintire…
A fost membru fondator al Filarmonicii “Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea, al Concursului “Domenico Cimarosa” din Aversa (It), al festivalului Internaţional „Zilele Muzicii Contemporane” – primul festival de acest gen din ţară, participând ca solist în cinci ediţii. Compozitorul Viorel Munteanu sublinia în prezentările sale că: “Dorel Baicu are în reperoriu lucrări din toate perioadele culturii muzicale destinate flautului şi cele mai spectaculoase transcripţii din Vivaldi, Rossini, Paganini, Bizet, Prokofiev. În întreaga sa activitate, fie ca flautist solist, sau în cele mai diverse formaţii camerale, a promovat creaţia contemporană românească, unele lucrări fiind scrise special pentru flautul, tehnica şi sunetul său, cunoscute şi apreciate de întreaga lume muzicală.”
A fost membru şi preşedinte al juriului în numeroase concursuri naţionale şi internaţionale, dintre care amintim: „Marţian Negrea” Ploiesti, „Primavara artelor” Bacău, „Emanuel Elenescu” Piatra Neamţ, Lions European Musical Competition „Thomas Kuti”, “Franz Schubert”(It), ş.a.
În 2009 devine conferenţiar dr. la Academia de muzică din Iași şi din 2017 ocupă postul de profesor, îndrumând cu har şi competenţă destinul artistic al tinerilor flautişti. Se dedică şi acestei întreprinderi cu folos, studenţii şcoliţi de el fiind acum instrumentişti în orchestra băcăuană, în orchestre din ţară şi străinătate. Iată ce scria exact acum un an, prof. univ.dr. Liviu Dănceanu în recomandarea sa pentru Dorel Baicu: „… se comportă ca un neo-impresionist, dând viaţă unuia dintre conceptele picturale favorite ale lui Seurat, conform căruia concentrarea cu o atenţie de nedistras pare să consume şi să lumineze întunericul. Despre lumini şi umbre sonore, culori timbrale, vervă şi dexteritate virtuoză (nu degeaba este considerat drept cel mai veloce flautist român), despre procesul interpretativ şi lupta din spatele lui e vorba în toate „traducerile” muzicale ale lui Dorel Baicu. E greu, aşadar, să-ţi ascunzi satisfacţia întâlnirii unui muzicial (interpret şi pedagog) viu, nesofisticat, pentru care stilul nu înseamnă alintare, ci pedagogie a spontaneităţii şi căruia i se potriveşte de minune metafora lui T. W. Adorno (din The Essay as Form): artistul poate avea aerul unui copil care se joacă cu focul. Un foc intens la flacăra căruia s-a forjat calitatea de profesor universitar.”
Dumnezeu să îl ierte!
