O nouă ediţie a Festivalului Babel, e în construcţie la Târgovişte
Festivalul Artelor Spectacolului de la Târgovişte, BABEL, s-a născut din dorinţa de a reda oraşului aura pe care a avut-o timp de mai bine de 300 de ani, în care a fost reşedinţa domnească a Ţării Româneşti şi a reprezentat un reper politic, economic şi cultural.
Mitul biblic al turnului Babel capătă înţelesul dorinţei omului de a cunoaşte Absolutul, de a atinge perfecţiunea din care el însuşi este o „bucăţică”. Totodată, Babel este momentul zero al diversităţii. Babel-ul teatral şi artistic este un mod de a atinge Cerul nu printr-o construcţie din cărămidă sau din betonul care a devenit principalul mediu înconjurător, ci prin ceva mult mai trainic: prin comuniune sufletească. Exprimarea artistică este limba sufletului în al cărei dicţionar apar mereu noi şi noi cuvinte.
F.A.S.T cuprinde atât neologismele artistice, dar păstrează şi dulci arhaisme. FAST are şi el dublu sens, îmbogăţind semnificaţia cuvântului „Babel”. În engleză înseamnă repede, aşa cum se construia turnul, aşa cum se scurg clipele, aşa cum este ritmul societăţii actuale, mereu pe „fast forward”. În plus, fast-ul cultural îmbracă Teatrul „Tony Bulandra” pe întreaga perioadă a desfăşurării festivalului. Este acel tip de fast (a se citi fie „strălucire”, fie „repede”) cât să îi determine pe spectatori, pe participanţi, pe invitaţi şi, nu în ultimul rând pe organizatori, să-i spună clipei: „Zăboveşte încă, eşti atât de frumoasă!” Elementul care uneşte şi face ca toate manifestările artistice să conveargă este tema dată fiecărei ediţii.
Tema ediţiei din 2017 – programată în perioada 2 – 11 iunie este SUNETUL.
Suntem în epoca vitezei. Trăim înconjuraţi de alarme: cea de la telefon, de la memento, de la maşină, claxoane, sirene… toate ne imprimă un ritm trepidant, dar şi sincopat.
Viteza sunetului este, după viteza luminii, a doua cea mai mare din univers. Dacă lumina se lasă mai greu prinsă (panouri solare sau fotografie), sunetul este mai exploatat. Alegem acest cuvânt pentru că ne gândim la toate mesajele subliminale conţinute de diverse reclame, la sunete care induc anumite stări sau gânduri, la muzica din prezent.
Sunetul e vocea naturii.
Şi Cuvântul e sunet.
Îl rosteşti.
Îl auzi.
Îl şopteşti.
Îl ţipi.
Acestea sunt nuanţe. Dar Cuvântul e sunet.
Sunetul e un altfel de Cuvânt.
Aşa numitele „necuvântătoare” cuvântă prin sunet.
Aşadar, o altă mare piesă din componenţa teatrului este Sunetul. Când toate replicile s-au epuizat, mai rămâne una eternă: liniştea. Care e tot sunet. O auzi ţiuind, dacă nu o va fi întrerupând ropotul aplauzelor. (R.N.)
